Riga Crypto și lapona Enigel

Balada „Riga Crypto și lapona Enigel” a apărut în anul 1924, iar în anul 1930 a
fost integrată în volumul „Joc secund”. Opera face parte din a doua etapă a lui
Barbu – baladic – orientală.
,,Riga Crypto și lapona Enigel’’ aparține modernismului, care este o mișcare
culturală apărută ca o reacție împotriva tradiționalismului și se caracterizează
prin introducerea unor idei sau concepții asupra expresiei artistice. . Elementele
moderniste prezente în acest text sunt: încifrarea mesajului și cultivarea
ambiguității, promovarea poeziei ca act de cunoaștere și prezența unor motive
literare inedite: fântâna, luna, timpul, soarele
Tema o reprezintă iubirea ca formă de cunoaștere și care se îmbină armonios
cu natura. O primă secvență sugestivă este întâlnirea protagoniștilor la fântână,
din care se observă existența a două tipuri umane diferite: Lapona dorește să-și
depășească condiția, iar Crypto vrea să-și continue viața alături de mediul
ciupercilor. De asemenea, ciuperca îi oferă dulceața fragilor, simbol al iubirii
instinctuale, însă tânăra îl refuză, deoarece aspiră către absolut.
Viziunea despre lume se reflectă în universul poetic original care exprimă,
într-un limbaj ambiguu,o lume de esențe contemplate de spirit.
Un prim element de structură îl reprezintă titlul care este alcătuit din numele
celor două ființe din lumi opuse: riga–rege; Crypto–ascuns; lapona-locuitoare a
țării ghețurilor; Enigel-înger. Titlul este analitic și anticipează tema dragostei
imposibile, deoarece fiecare personaj vine din lumi diferite: regele trăiește într-
un spațiu izolat și umed, fără lumină, iar Enigel vine dintr-o lume rece și se
îndreaptă spre lumină, spre soare.
Personajele baladei moderne reprezintă simboluri, creația remarcându-se
printr-un lirism obiectiv, evidenta fiiind lirica măștilor. Acestea reprezintă
ipostaze ale poetului, caracterizat de aspirația spiritului către ideal, cunoașterea
prin iubire.
De asemenea, compozițional, poemul este alcătuit din două părți: nunta
consumată, cadru al celeilalte nunți, povestită, modificată în final prin căsătoria
lui Crypto cu măsălarița.
Tehnica folosită este aceea a povestirii în ramă.
Relația incipit-final este sugestivă pentru această operă. Incipitul este dat de
formula de adresare folosită de nuntașul care încearcă să convingă menestrelul
să cânte povestea tristă a regelui Crypto și a laponei Enigel.
Finalul este trist, deoarece Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare,
iar încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia.
Relațiile de simetrie sunt date de cele trei chemări – descântece ale rigăi și
de cele trei refuzuri ale fetei. În prima chemare, Crypto îi oferă alesei „dulceață”
și „fragi”, însă fata îl refuză. Craiul îi oferă lumea peste care domnește, iar
refuzul laponei îl pune într-o situație dilematică, de asemenea, puterea
sacrificiului și prezentarea valorilor supreme ale lumii lui „somnul fraged” și
„uitarea”.
Relațiile de opoziție sunt evidențiate la nivelul celor doi protagoniști,
reliefându-se caracteristicile lor: opoziția copt – necopt, soare – roată albă, dar și
prin ideile lor care nu corespund, de aceea, nu poate avea loc nicio nuntă.
Din punct de vedere stilistic, predomină inversiunile: „zice-l-aș”, „rogu-te”,
epitete metaforice: „menestrelul trist”, „veninul vechi”.
Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-
ciupercă: „Împărăţea peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”, înfăţişat ca un
inadaptat, închisă, pe care supuşii îl „bârfeau” cu dispreţ: „Sterp îl făceau şi
nărăvaş / Că nu vroia să înflorească”. În antiteză cu ciuperca-rege, lapona este
prezentată cu tandreţe, sugerând gingăşie şi fragilitate: „Lapona mică, liniştită”.
Tânăra plecase din ţinuturile geroase, spre sud, în căutare de soare şi de lumină,
poposind, ca să se odihnească şi să-şi adape renii, la „Crypto, mirele poienii”.
Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii sufleteşti, ce sugerează
capacitatea fiinţei superioare de a aspira către absolut. Umbra, întunericul şi
umezeala simbolizează condiţia omului obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa
către idealuri.
Omul obişnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstractă, nu se poate înălţa
spre absolutul cunoaşterii, care-i poate fi fatal: „Că-i greu mult soare să îndure/
Ciupearcă crudă de pădure”.
Regele Crypto este victima propriei neputinţe şi cutezanţei de a-şi depăşi
limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care n-o înţelege şi cu care nu se
potriveşte: „Şi sucul dulce înăcreşte! / Ascunsa-i inimă plesneşte”. Riga Crypto
devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu „măsălariţa mireasă”, o fiinţă din
lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din acelaşi
regn.
Incompatibilitatea celor două fiinţe ce aparţin a două lumi diferite din
Luceafărul eminescian este şi ideea acestei balade, numai că omul superior este
fata (lapona Enigel), iar fiinţa inferioară este regele-ciupercă (Riga Crypto).
Prozodia, la început, este tradițională și se schimbă cu una modernă: versuri
8-9 silabe,rima incrucisata, dar și de 5-9 silabe, rima îmbrățișată, monorimă,
încrucișată (savantă) și strofe inegale, avand intre patru si sapte versuri.
Tema iubirii ca formă de cunoaștere și viziunea modernistă asupra lumii lui
Barbu se reflectă într-un mod original și unic prin prezența unor metafore
surprinzătoare care transmit un mesaj încifrat și în care poetul dorește să
promoveze arta sa ca act de cunoaștere, lucru reieșit din prezentarea poveștii de
dragoste dintre doi membri care fac parte din două lumi diferite.
În concluzie , opera literară „Riga Crypto și lapona Enigel” aparține curentului
literar modernist prin încifrarea mesajului , cultivarea ambiguitații , promovarea
poeziei ca act de cunoaștere .