„Riga Crypto și lapona Enigel”

Unul dintre cei mai originali poeți moderniști din literatura română este Ion Barbu.
Volumul său, „Joc secund” este alcătuit din trei cicluri: „Joc secund” (ermetismul barbian),
„Uvenderode” (poezia ermetică și cea baladică interferează) și „Isarlîc” (ciclu oriental).
Parnasianismul barbian respectă formal principiile parnasianismului, însă Barbu descrie
lumea vegetală sau minerală printr-un filtru pe care îl furnizează gândirea lui Platon și cea a
neoplaticienilor.
Una dintre creațiile poetice reprezentative ale lui Ion Barbu, care întrunește
elemente moderne și în care pot di identificate elemente parnasiene și ermetice este „Riga
Crypto și lapona Enigel”, poem inclus în ciclul baladic – oriental al volumului „Joc secund”.
Titlul sugerează imaginea unui cuplu asemenea celui din celebra tragedie „Romeo și
Julieta”. În plus, autorul atrage atenția asupra statutului social al primului personaj (riga =
rege) și asupra originii celuilalt (lapona = locuitoare a Laponei). Denumirea de „Crypto” face
referire la caracterul ascuns al regelui, dar și la natura vegetală, mai precis la specia de
ciuperci a criptogramelor.
Tema poemului ilustrează imposibilitatea iubirii văzută ca o cale de acces spre
înțelegerea sensurilor lumii, incapacitatea depășirii propriei condiții. Riga Crypto nu-și va
putea consuma iubirea cu lapona Enigel, deoarece el aparține unui registru existențial diferit
de cel al laponei.
Structural și compozițional, poemul poate fi împărțit în două părți reunite prin
tehnica povestirii în ramă, ambele înțesând câte o nuntă: una lumească, posibilă, și una
fantastică, care se dovedește imposibilă.
Prima secvență poetică, considerată rama povestirii, are rolul de incipit al creației și
face trimitere la un Ev Mediu european, prin imaginea „menestrelul trist”. De fapt, este
surprins momentul final al nunții, când este îndemnat de nuntași, menestrelul începe să
povestească istoria tristă a iubirii dintre Riga Crypto și lapona Enigel („Zi-mi de lapona
Enigel/Și Crypto regele-ciupercă !”).
În a doua parte, este prezentat registrul existențial al unei ciuperci, mai exact spațiul
pe care acesta îl stăpânește: „Împărățea peste bureți/Crai Crypto, inimă ascunsă”. Rigăi
Crypto îi revine astfel un mediu umed ce individualizează singurătatea acestuia. Este
surprins, de altfel, portretul regelui, o fire ciudată, închisă, un neînțeles, veșnic ocărât de
supuși că nu este capabil să facă ceva frumos pe lume: „Și răi ghioci și toporași/Din gropi
ieșeau să-l ocărască,/Sterp și nărăvaș,/Că nu voia să înflorească”.
În continuare, este schițată apariția laponei Enigel. Aceasta este surprinsă în timpul
procesului de transhumanță (de la nord la sud): De la iernat la pășunat,/ În noul an, să-și
ducă renii/Prin aer ud, tot mai la sud,/ Ea poposi pe mușchiul crud/ La Crypto, mirele
poienii.”. Portretul laponei se încadrează pe o scară mai înaltă a evoluției în comparație cu
Riga Crypto: „În țări de gheață urgisită,/ Pe-același timp trăia cu el,/ Lapona mică, liniștită,/
Cu piei, pre nume Enigel.” Altfel spus, atracția laponei de lumină, reieșită din implicarea sa în
procesul de transhumanță sugerează superioritatea ei față de Crypto, aflat într-un mediu
umed, întunecat. Întâlnirea din vis îi permite rigăi Crypto să îi ofere laponei diverse comori:
dulceață și fragi: „- Enigel, Enigel,/ Ți-am adus dulceață, iacă./ Uite fragi, ție dragi;”. Refuzat,
regele ciupercă este dispus să facă sacrificiul suprem și să fie cules: „-Enigel, Enigel,/ Scade
noaptea, ies lumine,/ Dacă pleci să culegi./ Începi rogu-te cu mine.”. Răspunsul fetei
ilustrează adevărata condiție a rigăi Crypto: „-Te-aș culege, rigă blând.../ Zorile încep să
joace,/ Și ești umed și plăpând,/ Teamă mi-e, te frângi curând,/ Lasă. Așteaptă de te coace.”.
Din punctul de vedere al evoluției spirituale, Enigel a încheiat a doua etapă, cea a lui
Mercur și pornise către Soare, în timp ce Crypto se situează în prima etapă: „Din umbra
deasă, desfăcută,/ Mă-nchin la soarele-nțelept.”.
Forțându-și evoluția spiritual, Riga Crypto înnebunește și tot ceea ce-i rămâne de
făcut este să-și nareze eșecul, să-l mitizeze sau în termenii poeziei lui Barbu: „Să toarne-n
lume aurul”, simbol al adevărului și reflex mineral în registrul pământesc al Soarelui.
La nivel stilistic se remarcă metaforele și antitezele care au rol în conturarea opoziției
celor două lumi, ale căror exponenți sunt riga Crypto și lapona Enigel: „La Crypto, mirele
poienii”; „tron de rouă”; „Crai Crypto, inimă ascunsă”; „Lapona mică, liniștită” și altele.
La nivel prozodic se remarcă măsura variabilă a versurilor (de la cinci la nouă silabe),
dar și rima încrucișată, îmbrățișată și monorima. Strofele sunt inegale, având între patru și
șapte versuri.
Din punctul meu de vedere, balada reprezintă natura duală a ființei umane, cuprinsă
între o permanentă luptă care este dată de natura materială dar și de cea spirituală. Altfel
spus, în această operă literară de factură barbiană, măștile lirice – Riga Crypto și lapona
Enigel, reliefează oscilația permanentă între instinctual și rațional, între material și spiritual,
între apolinic și dionisiac.