Riga Crypto și Lapona Enigel

Ion Barbu

Riga Crypto și Lapona Enigel apare pentru prima dată în 1924, iar în anul 1930 este
inclusă în volumul Joc secund. Poezia aparține etapei baladică și de pitoresc balcanic,
caracterizată de însuși autorul drept un Luceafăr întors.
Riga Crypto și Lapona Enigel se încadrează în modernism prin următoarele trăsături:
cultivarea ambiguității și a echivocului, intelectualizarea emoției, folosirea motivelor literare
clasice în contexte inedite, metafore surprinzătoare( greu taler scump cu margini verzi, mirele
poienii), înnoiri prozodice( 25 de strofe inegale, polimorfe; apare catrenul și sextina).
Tema este iubirea văzută ca o modalitate de cunoaștere a lumii. Omul de geniu ( care
aspiră la absolut și care își dorește depășirea propriei condiții) se află în raport de opoziție cu
omul comun ( care își continuă existența în mediul său).
Subintitulată baladă răstoarnă totuși acest concept tradițional, realizându-se în viziune
modernă, ca o poezie pură, de lirică esențializată a ideilor care reclamă un cititor inițiat, o
alegorie a eșecurilor, a speranțelor și a viziunilor omului modern, unde iubirea este văzută ca
o cale de acces spre înțelegerea sensului adânc al lumii.
Titlul baladei face trimitere la marile povești de dragoste din literatura universală
Romeo și Julieta, Tristan și Isolda. Însă, la Barbu, protagoniștii sunt personaje romantice
excepționale, antagonice, care fac parte din regnuri diferite. Titlul este alcătuit din două nume
proprii aflate în enumerație: Riga( rege, carte de joc) sugerează o dimensiune arhaică; Crypto
(natura ascunsă); Lapona este locuitoare a țărilor de gheață, iar Enigel, nume propriu exotic
( germanul engel= înger).
Incipitul cuprinde dialogul dintre un menestrel și un nuntaș fruntaș, dialog ce pune în
evidență motivul nunții, recurent în lirica barbiană. Dialogul introduce, prin tehnica povestirii
în ramă, legenda celor două personaje din titlu. La sfârșitul unei nunți adevărate, la spartul
nunții în cămară, menestrelul este rugat să zică despre altă nuntă- cu Enigel și Riga Crypto.
Epitetele trist, aburit, cu care este caracterizat naratorul, denotă elegiacul din zicerea sa și-l
degradează: este mult îndărătnic, mai aburit.
Balada este o liricizare a legendei despre originea ciupercilor: otrăvitoare, trăiesc la
umbră și umezeală, simbolizând o existență hermafrodită. Scenariul liric simbolizează
inițierea despre o nuntă neîmplinită. Scenariul epic îl prezintă pe Riga Crypto, simbol al
increatului, al intelectului pur și steril, care nu aspiră la înălțarea în regnul uman, ci care
atrage ființa umană în hotarele sale. Este o capcană primejdioasă pentru Enigel, care își
urmează drumul spre nunta solară.
Epicul este susținut de narațiunea specifică baladei și de
unele secvențe epice: tehnica povestirii în ramă, prezența personajelor și portretizarea
acestora. Regele ciupercă este un inadaptat, sterp și nărăvaș în lumea lui umedă și răcoroasă,
ce nu vrea să înflorească, pe când Lapona Enigel, prezentată într-o mișcare de transhumanță
În noul an să-și ducă renii/ Prin aer ud tot mai la sud, este laponă mică, liniștită. Întâlnirea
celor doi se realizează în vis, când Lapona poposește în poiană, pe mușchiul crud. Crypto îi
face trei oferte ( fragi, pe sine însuși, somn fraged și răcoare), chemând-o în lumea vegetală,
dar fata le respinge malițios pe toate. Refuzurile sunt motivate prin două autoportrete: eu mă
duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale. Soarele înțelept simbolizează revelația Laponei că
aspirația către cunoașterea poetică este sinteză intre afect și intelect. Întârziind în dialogul cu
Enigel, soarele îl surprinde și-l pedepsește pe Crypto pentru nebunia de a fi încercat să-și
depășească barierele existențiale, transformându-l în ciupercă otrăvitoare. Pecețile roșii
trădează făptura demonologică, îndepărtându-l definitiv de regnul uman, precum și de increat,
rămânând să nuntească cu măselarița mireasă. Înlănțuirea epică este tulburată de
faptul că rama din incipit nu are corespondență în final, iar visul fetei nu are o încheiere clară.
Această înlănțuire amplifică ambiguitatea textului. Trădându-și condiția paradiziacă prin
degradare, Riga devine inferior, deși la început putem vorbi despre superioritate prin prezența
intensă din afara visului. Involuția către increat, ca o
chemare spre răcoare ar fi o posibilitate de salvare, somnul fraged fiind identic cu
preexistența. Evoluția sub soare implică alterare, putrefacție, anulare. Soarele se întrupează
în visuri sute, de măcel, Crypto o cheamă pe Enigel spre puritatea increatului în somn fraged
și răcoare, care însă nu corespund idealurilor Laponei. Soarele este simbolul
descifrat al rațiunii, al intelectului, al dimensiunii apolinice a ființei umane, Enigel, aflată în
opoziție cu Crypto ( ascuns, încifrat), dionisiac, prin tendința de rupere a echilibrului. Astfel,
Lapona este un personaj superior, fiind guvernată de rațiune, iar Riga este un personaj
inferior, care reprezintă lumea simțurilor. Soarele este tentația ultimă ( al treilea cerc) al
existenței barbiene. Un alt
simbol fundamental este cel al nunții care apare în poem ca o probă în inițierea laponei în
drumul ei spre sud. Inițierea completă are loc prin nunta trupului cu spiritul sub soare,
simbolul cunoașterii absolute. Astfel asistăm în Riga Crypto și Lapona Enigel la impactul
dintre rațiune și instinct, - fiară mai bătrână și făptură mai firavă, care se soldează cu victoria
rațiunii asupra instinctului.
Al treilea simbol valorificat în poem este cel al oglinzii. Oglindirea soarelui în
pielea rigăi îl metamorfozează.
Afirmația Luceafăr întors face referire la Crypto, care este inferior prin regnul
său, dar superior prin principiul său de viață. Pentru el, tentativa autodepășirii este fatală,
deoarece la făptura mai firavă/ pahar e gândul cu otravă. Enigel nu corespunde chemării lui
Crypto și își continuă călătoria solară. Între cei doi este o incompatibilitate existențială.
Poezia este structurată în două părți, fiecare dintre ele reprezentând câte o
nuntă. Prima parte cuprinde primele patru strofe care au rolul de prolog al baladei. A doua
parte cuprinde povestea propriu-zisă dintre Riga Crypto și Lapona Enigel și este realizată din
mai multe secvențe poetice: secvența I (strofele cinci-șapte) unde este conturat portretul lui
Crypto, secvența a II-a ( strofele opt-nouă) portretul lui Enigel, secvența a III-a ( strofele zece-
cincisprezece) reprezentând întâlnirea dintre cei doi protagoniști, secvența a IV-a ( strofele
șaisprezece) revelația Laponei cu privire la aspirația către cunoașterea poetică, secvența a V-a
(strofele douăzeci și unu- douăzeci și șapte) semnificând pedepsirea Rigăi.
În concluzie accentul în această baladă cade pe antagonismul slab-puternic. Prin
intermediul acestui poem , Barbu neagă o întreagă tradiție literară: înlocuind ideea impusă în
literatură că dragostea este un miracol în sine , poetul prezintă drama incompatibilității și
legea nemiloasă a iubirii ( supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat).