Riga Crypro și Lapona Enigel

Perioada interbelică este în literatura română una dintre cele mai

valoroase etape, sub raport artistic, dar și înnoitor. Societatea română ajunsese
la o dezvoltare și un rafinament care se vor reflecta la nivelul culturii și al
literaturii. Poezia este expresia vie a acestui rafinament.
Modernismul este un curent cultural care însumează totalitatea mișcărilor
ideologice, artistice și literare care se opun tradiționalismului, prin atitudini
anticlasice, antiacademice, antitradiționaliste, impinse uneori până la negativism
radical.
Poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel”, subintitulată baladă, scrisă în mai
1924, este citită de Ion Barbu mai întâi în una din ședințele cenaclului
„Sburătorul” și publicată apoi în „Revista română” din 1 iunie 1924. Ulterior,
este inclusă în volumul „Joc secund”, făcând parte din ciclul „Uvedenrode”. Ca
realizare și tematică, poemul se poate înscrie în ciclul baladic și oriental al
creației lui Ion Barbu.
O trăsătură specifică modernismului este originalitatea, dată prin limbajul
criptic, încifrat, încărcat de simboluri, acest lucru fiind justificat prin titlul care
este un element de structură și limbaj. Acesta prezintă protagoniștii unei iubiri
imposibile, numele lor fiind precedate de substantive care denumesc rangul și
originea acestora: riga (regele) Crypto (ceva ascuns) și lapona (locuitoare, din
regiunile extrem nordice ale Europei) Enigel (înger). Personajele aparțin unor
regnuri biologice diferite, iubirea asociind un personaj uman și o ciupercă.
Soarele simbolizează cunoașterea absolută pe care o dorește omul, existența
spirituală, nunta reprezintă încercarea de a depăși o condiție existențială.
Altă trăsătură specifică modernismului este preferința pentru poezia de
cunoaștere și artele poetice justificată prin cele trei tipuri de cunoaștere.
Cunoașterea prin eros, dominată de Crypto, prin rațiune, dominată de Enigel și
prin contemplație poetică, dominată astral de soare. Crypto reprezintă treapta
concretului și este simbolul lumii materiale care aspiră spre autodepășire, spre
perfecțiune. În opoziție cu acesta, Enigel este o ființă umană dintr-un regn
biologic superior și este exponentul lumii spirituale. Soarele este spiritul absolut
la care dorește să ajungă omul.
Tema baladei împreună cu motivele literare, reprezintă un element de
structură și limbaj. Tema este imposibilitatea iubirii dintre două ființe care fac
parte din lumi diferite. Această poveste de dragoste este stranie, delicată și
impresionantă, amintind de iubirile celebre ale unor cupluri nefericite, precum
Romeo și Julieta. Motive poetice se pot observa transhumanța, tentația Sudului,
atracția pentru Soare, visul desfășurat ca în basme, lumina și umbra, sufletul-
fântână.
„Riga Crypto și lapona Enigel” are forma unei povești versificate cu
cadru. Numită de poetul însuși „Luceafăr” întors, balada relatează povestea
regelui ciupercă îndrăgostit de lapona, atrasă, la rândul ei, de Soare, care îl va
distruge pe crai. Construcția poeziei este clasică, având ca fundament tehnica
povestirii în ramă. Incipitul reprezintă primele patru strofe și este prezentată
atmosfera în cadrul unei nunți cu ajutorul dialogului. În a doua parte a textului,
povestea de dragoste este alcătuită din trei secvențe lirice.
Prima secvență, formată din patru strofe, descrie protagoniștii și mediul
lor de viață. Regele ciupercă, regnul inferior, se dezvoltă într-un mediu umbros
și umed, unde crește carnea și nu spiritul. În opoziție cu Crypto se situează
Enigel, cu regn superior, oprită într-un popas de noapte în poiana cu muschi, în
drum spre poienile de mai la Sud.
A doua secvență poetică, următoarele 12 strofe, ilustrează întâlnirea
protagoniștilor în visul fetei, cele trei oferte de nunțire ale lui Crypto și tot
atâtea refuzuri ale laponei. Se conturează astfel o dramă a incompatibilității
între cele două medii diferite.
O primă secvență reprezentativă pentru ilustrarea temei o reprezintă
prima ofertă de nunțire, însoțită de primul refuz. Crypto o îmbie cu dulceață și
fragi, care în lumea lui sunt cele mai bune lucruri. Oferta este categoric refuzată
de către Enigel. Refuzul îl pune într-o situație dilematică, dar este ferm și mai
încearcă. Acest prim refuz sugerează tentația pe care fata o are pentru soare.
O altă secvență prin care se ilustrează tema este dată de cea de-a doua
ofertă și refuzul. Regele ciupercă, văzând că nu a acceptat prima ofertă, se oferă
pe sine în speranța că va primi alt răspuns. Din nefericire, Enigel refuză și de
această dată.
Refuzat a doua oară, riga mai face o încercare disperată de a o convinge
pe Enigel, vorbindu-i de valorile supreme ale lumii sale, care lecuiesc ființa de
zbuciumul solar al căutării. Tentația este copleșitoare și Enigel și-o reprimă cu
greutate, fiind pusă și ea într-o situație dilematică. Crypto și Enigel sunt
simboluri ale unui sistem polarizat în care contrariile se atrag, dar contactul este
imposibil datorită structurii incompatibile a celor două personaje.
Ultima secvență, ultimele șase strofe, arată consecințele îndrăznelii lui
Crypto. Acesta se expune Soarelui și devine ciupercă otrăvitoare. Finalul
poeziei (ultima strofă) e o așezare în legendă a destinului plantelor otrăvitoare
care ar fi ființe doborâte de o aspirație mult prea mare față de mărginita lor
putere. Drama este a lui Enigel, nu a lui Crypto, el apărând în visul fetei, al
ființei superioare, este problema ei și reprezintă tot ceea ce poate stingheri omul
în aspirația lui spre absolut.
Un alt element de structură și limbaj este prozodia modernă. Poezia este
alcătuită din 27 de strofe, inegale ca număr de versuri. Măsura variază de la 5 la
9 silabe, ritmul este interior, iar rima nu este constantă, predominând rima
încrucișată și cea împerecheată.
În concluzie, poezia interbelică „Riga Crypto și lapona Enigel”, scrisă de
Ion Barbu este o poezie modernistă, în care poetul prezintă perspectiva lui
despre lume dintr-o dublă perspectivă.