RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL de Ion Barbu

Introducere
Mai mult decât un curent literar, modernismul este un mod universal valabil de raportare a sinelui la lume.
Începând cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea, se constată schimbările produse în mentalitatea oamenilor: revoluţia
industrială, descoperirile ştiinţifice, contestarea religiei. Prin toate acestea, omul îşi pierde poziţia privilegiată şi
certitudinea într-o ordine superioară, se înstrăinează şi nu se mai poate raporta la realitatea exterioară. Modernismul
artistic este expresia pe care această criză a individului o primeşte, în diversele orientări şi curente moderniste:
simbolismul, expresionismul, avangarda, suprarealismul etc. Ion Barbu cultivă ermetismul experimentalist, ambiguitatea
devenind principala carcteristică a limbajului poetic.
Introducerea textului + temă
Poemul lui Barbu, Riga Crypto și Lapona Enigel (1924), este subintitulat „baladă”, însă răstoarnă
conceptul tradiţional, realizându-se, în viziune modernă, ca un amplu poem alegoric de cunoaştere. Balada lui
Ion Barbu este, aşadar, un procedeu de ambiguizare şi simbolizare specific modernismului. Astfel, Riga Crypto
și Lapona Enigel evidențiază atât o dramatică poveste de dragoste neîmplinită, cât și o alegorie a eșecurilor,
speranțelor sau viziunilor omului modern.
2 elemente de construcție
Titlul trimite cu gândul la marile poveşti de dragoste din literatura universală, Romeo şi Julieta, Tristan
şi Isolda. Însă Ion Barbu prezintă drama incompatibilităţii şi legea nemiloasă a iubirii – supravieţuieşte cel
puternic, iar cel slab este sacrificat. Titlul desemnează deci membrii cuplului neîmplinit: el întruchipează regnul
vegetal, fiind regele ciupercilor, o făptură criptică, ascunsă, condusă de instinct; ea reprezintă ipostaza umană,
guvernată de raţiune, care îşi conduce turmele de reni spre sud, având aspiraţia absolutului, simbolizat de soare.
Încă de la nivelul strategiei compoziționale poemul surprinde tema şi viziunea despre lume barbiană,
subliniind aderența idilei dintre Crypto și Enigel la lumea reală. Utilizând tehnica povestirii în ramă, poetul își
structurează textul în două părți: primele patru strofe sunt dedicate scenariului intrării în poveste, iar strofele
următoare conțin povestea dintre o ciupercă și tânăra laponă. Dacă a doua secvență își dezvăluie din start
caracterul ficțional și simbolic, tabloul inițial instaurează o atmosferă verosimilă în ciuda aurei fanteziste. Prin
replica nuntașului (din primele două strofe) ce îl ademenește pe menestrel să-și interpreteze celebrul cântec, se
sugerează caracterul tragicomic al existenței umane. Îmbrăcat ca un bufon – cu pungi, panglici, beteli cu
fundă – menestrelul ar trebui în mod firesc să-i distreze pe nuntași cu scamatoriile ori cu vorbirea sa în dodii.
Însă, acesta e caracterizat prin epitetele trist și mult îndărătnic, iar cântecul larg, de iubire, pare să-l solicite
neașteptat de mult. Devine clară ideea că nunta la care tocmai au participat (moment prin excelență al
bucuriei/împlinirii) va fi încărcată simbolic de soarta nefastă a personajelor exotice din cea de-a doua poveste de
dragoste.
2 imagini/secvențe semnificative
Prima nuntă este împlinită și constituie cadrul pentru cea de-a doua nuntă, cea fantastică, care va avea un
final nedorit, Crypto căsătorindu-se cu măselarița. Prima parte, cu rol de prolog, cuprinde primele 4 strofe și e
reprezentată de dialogul menestrelului cu nuntașul fruntaș.
Partea a doua conține povestea propriu-zisă dintre Crypto și Enigel și se constituie din mai multe
secvențe poetice: portretul și împărăția Rigăi, prezentarea locului natal al lui Enigel și oprirea în poiana Rigăi,
întalnirea celor doi, chemările adresate de Crypto fetei și refuzurile fetei, dar și prezentarea idealului și
pedepsirea lui Crypto la final. În debutul părții a doua, sunt prezentate personajele: Crypto, deși are un rang
superior, supușii îl consideră sterp. Spațiul viețuirii lui Crypto e umezeala perpetuă și spațiul impur. Enigel,
ființa la care visează Crypto, provine din ținuturile înghețate, pure. Astfel, singura asemănare dintre cele doua
fiinte e statutul superior al fiecăruia în regnul din care fac parte. În drumul său, Enigel se oprește în poiana lui
Crypto, unde e rugată să rămână, în lumea umedă și răcoroasă a plantelor pădurii. Întâlnirea dintre cei doi se
face prin intermediul visului, motiv romantic care face trimitere la poemul eminescian. Regele ciupercă încearcă
să o ademenească pe Enigel prin trei chemari, care contituie un element de recurență al operei. Aceste trei
chemări sunt urmate inevitabil de trei refuzuri.
Imposibilitatea împlinirii iubirii e exprimată prin intermediul opoziției soare-umbră, care subliniază
relația fiecăruia cu universul. Peste această incompatibilitate, niciunul nu poate trece fără a se pierde pe sine.

1
Crypto locuiește în umezeală și umbră și îi e frică de soare și de lumină, în timp ce lapona Enigel aspiră spre
acestea. Ființa superioară conștientizează că iubirea lor e imposibilă și că opoziția soare-umbră, dar și cea
rațiune-instinct, nu va putea fi niciodată anulată. Astfel, riga cade victima neputinței și îndrăznelii de a-și depăși
limitele și de a încerca să intre într-o lume care îi ese inaccesibilă. Încercarea de a-și depăși condiția e pedepsită
cu nebunia.

2 trăsături ale modernismului

Pe de altă parte, această poveste implică o pronunțată dimensiune simbolic-alegorică, ambiguitatea
limbajului fiind o caracteristică a modernismului. Soarele este simbolul raţiunii, al intelectului. Astfel, Enigel
este un personaj superior, fiind guvernată de raţiune, iar Crypto este un personaj inferior, care reprezintă lumea
simţurilor. Raţiunea şi senzaţiile sunt diferite, de aceea se atrag. Un alt simbol fundamental este cel al nunţii,
care apare în poem ca o probă în iniţierea laponei în drumul ei spre sud.. Astfel, asistăm în „Riga Crypto şi
lapona Enigel” la impactul dintre raţiune (Enigel) şi instinct (Crypto), - „fiară mai bătrână” şi „făptură mai
firavă”, care se soldează cu victoria raţiunii asupra instinctului.
Nu e de mirare că asemănarea cu Luceafărul eminescian, încurajată și de autor, a devenit cheia
interpretativă preferată de comentatori. Cei mai mulți au vorbit de un Luceafăr întors, Enigel substituindu-l pe
Hyperion, feminitatea devansând masculinitatea. Enigel ar fi însuși Luceafărul, iar întâlnirea cu Crypto se
desfășoară în drumul ei spre demiurgul Soare. De altfel, la chemările ciupercii, ființa superioară are un moment
de ezitare datorat probabil oboselii de a repeta mereu aceeași cale de la iernat la pășunat: - Rigă Crypto, rigă
Crypto,/ Ca o lamă de blestem/ Vorba-n inimă-ai înfipt-o!/ Eu de umbră mult mă tem. Interpretarea nu e
neaparat neadecvată, ea dând seama de un adevăr prea puțin analizat – nu doar Crypto e o ființă limitată, ci și
Enigel, al cărei comportament e repetitiv și iluzoriu. Astfel, se întăreşte viziunea modernă din poemul barbian:
aspiraţiile omului modern devin posibile până la o limită dincolo de care se prăbuşesc în (dez)iluzii.
În concluzie, poemul Riga Crypto și Lapona Enigel susține modernitatea creației barbiene. Subtil
lucrată stilistic/structural, opera lui Ion Barbu poate fi oricând citită cu scopul pragmatic de a releva
mentalitatea occidentală asupra orientării moderniste: cunoașterea e limitată, revelațiile sunt ratate, individul se
alienează treptat în singurătatea propriilor obsesii sau aspirații.