Riga Crypto si lapona Enigel

                                                                           de Ion Barbu

Ion Barbu este un poet modernist, ca şi Tudor Arghezi şi Lucian Blaga, aparţinând
perioadei interbelice a literaturii. Numele său este un pseudonim literar pentru Dan Barbilian,
matematician de reputaţie europeană. Apărută în volumul “Joc secund” din anul 1930, “ Riga
Crypto și lapona Enigel” este o capodoperă a universului poetic barbian care îmbină epicul cu
liricul pentru a transmite un mesaj filosofic profund, setea de cunoaștere a omului indiferent
de condiția sa, om obișnuit sau geniu. 
1. Incadrare in curent  
Poemul se încadrează în modernismul interbelic prin  intelectualizarea emotiei,
ambiguitatea limbajului, imaginarul poetic inedit si înnoirile prozodice. Prima trăsătură o
reprezintă intelectualizarea emotiei, căci substanta lirica a poemului este dublata de
un substrat filozofic, poemul fiind construit pe o serie de antiteze: inferior-superior, material-
spiritual, sacru-profan, apolinic - dionisiac, intuneric - lumină, aceste opozitii fiind reprezentate
de  personajele-simbol ale textului (Crypto si Enigel) si de cele doua lumi pe care le reprezinta.
O altă trăsătură modernistă o reprezintă ambiguitatea limbajului Balada poate fi citită la un
prim  nivel de interpretare ca o legendă despre nașterea ciupercilor otrăvitoare, dar se
deschide spre un nivel superior de interpretare ca alegorie a ființei umane însetate de
cunoaștere. Interpretarea  data de însuși Ion Barbu acestui  poem  “un Luceafar intors” releva
asemanarea  cu  capodopera creației lui Eminescu ce ilustreaza aceeasi idee, drama
incompatibilității dintre două lumi care încearcă să comunice și să se împlinească.  Crypto,
reprezentantul lumii materiale, tinde spre iubirea lui Enigel,  aceasta reprezentând lumea
superioară, spirituală ce aspiră spre cunoaștere absolută.
2. Tema ilustrata pe doua secvente/idei poetice
Tema poeziei o reprezintă iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii.  Poemul  prezinta
drama  cunoașterii  și a  incompatibilității dintre cele doua lumi. Universul poetic  este
construit  cu ajutorul motivelor literare, precum cel  al visului, al oglinzii,  al fantanii, al soarelui
prin care se ilustreaza  cele două tipuri umane: geniul care aspiră spre cunoaștere și care
dorește depășirea propriei condiții și omul de rând care continua viața alături de cei din mediul
sau. O prima secventa  sugestiva pentru tema o reprezinta intalnirea celor doi, Crypto și Enigel,
întâlnire  ce are loc  primăvară, anotimp de tranziție și metamorfoză a naturii.  Comunicarea
lor se realizează prin intermediul somnului.  Ritualul  se  repeta  de trei ori:  mai întâi,  Crypto îi
oferă fragi, simbol al lumii lui, insa refuzul acesteia intervine rapid si naucitor  pentru riga, fata
avand un alt ideal “Eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale”. Din dorinta de a se apropia
de lapona i se adreseaza a doua oara fiind gata de sacrificiu “daca pleci sa culegi /Incepi rogu-
te cu mine”.  A  treia  oara  îi cere  sa renunte  la  lumea ei si sa ramana cu el “in somn fraged si
racoare”.  Răspunsul este categoric, lapona vorbind  despre idealul său de a se închina soarelui
intelept.
  A  doua secvență relevantă pentru tema poeziei este finalul, un final trist în care Crypto
incercand sa-si depaseasca propria conditie  prin iubire intra in spatiul ucigator al soarelui si se
transformă într- o ciupercă otrăvitoare, obligat să nunteasca  cu ipostaze  degradante   ale
propriului regn.  “ Cu Laurul-balaurul/Sa toarne-n lume aurul…. Cu maselarita mireasa/Sa-i fie
de imparateasa”. Desi Crypto pare cel sacrificat, drama este a lui Enigel care traieste un
profund zbucium sufletesc prin tentatiile pe care le incearca si capcanele intalnite in drumul ei,
caci Riga ii apare in vis si reprezinta obstacolul pe care stie sa-l ocoleasca cu luciditate in
drumul ei spre soare.
3. Elemente de structura
Un element structural important il  reprezinta titlul. Acesta trimite la marile  povesti de
dragoste din literatura universala:” Romeo si Julieta”, “Tristan si Isolda”, insa la Barbu,
membrii cuplului sunt antagonici, pentru ca fac parte din lumi diferite. Sunt personaje
romantice cu trasaturi exceptionale, dar negative in raport cu norma comuna. Crypto e “sterp”
si “naravas /Ca nu voia sa infloreasca”, iar Enigel este “preacuminte”. In plus, au aspiratii
contrare: spre umbra, respectiv, spre soare. Numele Crypto are o dubla semnificatie: cel
tainuit provenind din adjectivul “cryptic” care inseamna ”ascuns”, dar si “inferior” pentru ca
face parte din categoria criptogamelor, un grup de plante inferioare care se inmultesc prin
spori. Deci, este riga (rege) al fapturilor inferioare. Numele cu sonoritate nordica Enigel
sugereaza originea laponei si trimite la semnificatia cuvantului din limba suedeza “angel”
(inger) care provine din latinescul “angelus”. Cei doi sunt diferiti atat prin statut, cat si prin
aspiratii.
 Imaginarul poetic este un alt element esential care surprinde povestea de iubire dintre
doua fiinte incompatibile, astfel spatiul definitoriu al existentei lui Crypto este umezeala
perpetua “In pat de rau si huma unsa”, iar lapona vine din “tari de gheata urgisita”, spatiu rece
ce explica aspiratia ei spre soare si lumina, dar si miscarea de transhumanta ce determina
popasul in tinutul rigai. El este barfit si ocarat de supusi, pentru ca e „sterp si naravas”, in timp
ce ea isi recunoaste statutul de fiinta solara “ma-nchin la soarele-ntelept”. Membrii cuplului
nu-si pot neutraliza diferentele in plan real, de aceea comunicarea se realizeaza in plan oniric.
Ca si in poemul eminescian, riga o cheama de trei ori, dar de fiecare data este refuzat, pentru
ca depasirea conditiei individuale ar insemna sa se piarda pe sine. Povestea propriu-zisa este
fantastica, ea fiind relatata la “spartul nuntii in camara” de un menestrel la insistentele
nuntasului fruntas. Prin urmare, acest text conceput prin tehnica povestirii in rama prezinta
doua nunti, una implinita si una esuata, aceasta din urma neputandu-se implini din cauza
multiplelor incompatibilitati dintre cei doi. Singura lor asemanare este statutul superior in
interiorul propriei lumi: el este riga intr-un regn inferior, iar pastorita care isi conduce turmele
de reni spre sud este o stapana a regnului animal.( Personajele baladei au valori simbolice:
Crypto este simbolul increatului, al intelectului în stare pură, nedegradat de intervenţia
patimii; aşa se explică refuzul înfloririi în lumea vegetalului; numele pe care i-l atribuie
creatorul sugerează caracterul ascuns, criptic al personajului. Enigel simbolizează
complexitatea umanului, atrasă de desăvârşirea spirituală, de nuntirea solară.)
 Prin poezia “Riga Crypto si lapona Enigel”, Ion Barbu neaga o intreaga traditie literara
inlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine, poetul prezentand
drama incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii in care supravietuieste cel puternic, iar cel
slab este sacrificat.