„PLUMB”

George Bacovia

Plan pentru a prezenta particularitățile unui text poetic simbolist:

PLAN:

1. Context
2. Încadrarea în:
a. specia literară = elegie
b. curent literar = simbolism
3. Titlu
4. Temă + comentarea a 2 idei poetice relevante pe tema textului
5. Motive poetice
6. Viziunea despre lume
7. Structura
8. Lirism subiectiv
9. Ipostaze lirice
10. Imaginarul poetic
11. Comentarea strofelor
12. Muzicalitate + elemente de versificație
13. Caracteristicile limbajului poetic simbolist
14. Relații de opoziție / simetrie
15. Elemente de recurență
16. Opinia
17. Concluzia

1
 ,,PLUMB’’
George Bacovia

1. CONTEXT:

George Bacovia este cel mai de seamă reprezentant al simbolismului românesc,

care a sintetizat procedeele artistice și tematica simbolistă, creându-și un univers
propriu, profund, original, fiind călăuzit de Alexandru Macedonski, teoreticianul
simbolismului, care afirmă că ,,poezia viitorului va fi numai muzică și imagini’’.

Poezia ,,Plumb’’ a fost publicată în 1916, în volumul omonim, reprezentând o

emoționantă artă poetică simbolistă, creată în urma unei vizite la cavoul familiei
Sturza din Bacău, unde a trăit o experiență terifiantă pe care a transfigurat-o în
funcție de propriile sentimente.

2. ÎNCADRAREA ÎN SPECIE ȘI CURENT LITERAR:

Simbolismul este curentul literar apărut în Franța, la sfârșitul secolului 19 și,

ulterior, promovat la noi de Alexandru Macedonski, lirica bacoviană aparținând
unei faze mai târzii a simbolismului cu deschidere spre modernism.
Textul poetic se încadrează în lirica simbolistă prin: temă, motive, cultivarea
simbolurilor, sugestia, corespondențele, decorul, cromatica și tehnica repetițiilor,
ce conferă poeziei muzicalitate interioară.
Poezia este o elegie, deoarece exprimă tristețea și spaima de moarte sub forma
unui monolog liric.

3. TITLU:

Titlul poeziei este alcătuit din substantivul comun, nearticulat „plumb” care
ocupă poziția 82 în tabelul lui Mendeleev. Prin compoziție, plumbul reprezintă
duritatea, iar prin culoare simbolizează doliul, apăsarea, instabilitatea psihică,
claustrare și imposibilitatea evadări, accentuând ideea maladivului „plumbul ars
dă precipitat galben, sufletul ars e galben, galbenul este culoarea sufletului
meu”.

2
 Prin repetare, cuvântul-titlu devine laitmotiv în text, din cauza sugestiei
morții: lumea exterioară și cea interioară sunt supuse mineralizării sub efectul
metalului toxic.
În acest sens, semnificațiile cuvântului plumb se construiesc pe baza
corespondențelor dintre planul subiectiv uman și cel obiectiv cosmic, simbolul
„plumb” asociindu-se cu diferite senzații:

a) răceală, duritate, greutate - tactil

b) gri, galben – cromatic
c) patru consoane grele + o vocală închisă – auditiv

4. TEMĂ + COMENTAREA A 2 IDEI POETICE RELEVANTE PE

TEMA TEXTULUI:

Tema poeziei o constituie condiția poetului izolat într-o societate lipsită de

aspirație și artificială meschină și superficială, incapabilă să înțeleagă valoarea
artei adevărate, condiția fiind marcată de singurătate, imposibilitatea
comunicării și a evadării și moartea iubirii.

5. MOTIVE POETICE:

Motivele literare cu valoare de simbol aparțin câmpului semantic al morții și

susțin tema poeziei: „plumb”, „cimitirul”, „sicriele”, „cavoul”, „somnul”,
„vântul”, „frigul”. Ele configurează decorul funerar și se asociază cu stări
sufletești confuze, specifice poeziei simboliste: singurătatea, izolarea, spaima de
moarte, angoasa, spleenul, tragicul existențial, disperarea, inadaptarea, privirea
în sine ca într-un străin, senzația de pustietate sufletească sugerată de laitmotivul
„stam singur”.

6. VIZIUNEA DESPRE LUME:

Viziunea despre lume este sumbra, nemetafizică (fără speranță de salvare)

de un tragism asumat cu luciditate, în concordanță cu sentimentele eului liric,
lumea fiind un imens cavou, un spațiu ostil care presupune captivitate și
moarte. Astfel, poezia bacoviană este a unui solitar, înspăimântat de sine, de
neant și de lumea în care trăiește.
7. STRUCTURA:

3
 Structura poeziei este aparent simplă, în două catrene care corespund celor
două planuri ale realității: strofa întâi prezintă realitatea exterioară, obiectivă,
simbolizată de cimitir și cavou, pe când cea de-a doua prezintă realitatea
interioară, subiectivă, simbolizată de sentimentul iubirii invocat cu disperare.

8. LIRISM SUBIECTIV:

Lirismul subiectiv este redat prin mărcile lexico-gramaticale specifice eului

liric: verbe la persoana întâi, singular („stăm”, „am început”, „să strig”) și
adjectivul pronominal posesiv („meu”).

9. IPOSTAZE LIRICE:

Ipostaza fundamentală a eului liric este una de nevroză și de dublă înstrăinare:

de sine și de lumea din jur. În prima strofă, eul apare în ipostaza însinguratului,
într-o lume pustie și moartă („Stam singur în cavou și era vânt”), iar în a doua
strofă, moartea iubirii amplifică angoasa și solitudinea, sugerând pierderea
ultimei speranțe de salvare.

10. IMAGINARUL POETIC:

Imaginarul poetic simbolist se realizează în jurul cuvintelor cheie „plumb”,

„cavoul”, „singur” și înfățișează lumea ca pe un imens cimitir în care tot ce e viu
(„flori”, „amor”) este împietrit sub efectul metalului toxic.

11. COMENTAREA STROFELOR:

4
 Versul incipit: „Dormeau adânc sicriele de plumb”, care înfățișează lumea ca
pe un imens cimitir, cuprinde două simboluri obsedante ale liricii lui George
Bacovia, „sicrie” și „plumb”. Personificarea „dormeau... sicriele...” și epitetul
verbului „dormeau adânc”, sugerează ideea morții ca un somn profund, iar
metafora-simbol „sicriele de plumb” exprimă imposibilitatea comunicării și
lipsa de sensibilitate a contemporanilor poetului. Motivul somnului, redat de
verbul la imperfect „dormeau”, cu sens durativ, prin repetare și reluare, exprimă
împietrirea, moartea sufletească. Așezarea simbolului „plumb” la final de vers
exprimă închiderea în orizontul pecetluit de plumb și imposibilitatea evadării.

În strofa întâi este descrisă lumea exterioară prin termenii „sicrie”, „cavou”,
„funerar”, „flori”, „coroane”, din câmpul lexico-semantic al morții.
Cadrul spațial apăsător, sufocant, este înfățișat printr-o enumerație de elemente
ale decorului funerar: metafora „sicrie de plumb”, oximoronul „flori de
plumb”, inversiunea „funerar vestmânt”. Lumea obiectuală, în manifestările ei
de gingășie și frumusețe- „florile”, este și ea marcată de împietrire, sugerată de
oximoronul „flori de plumb”. Repetarea epitetului „de plumb” multiplică
sugestiile (cromatică, tactilă - de apăsare), insistând asupra existenței mohorâte,
anoste, lipsită de transcendență sau de posibilitatea salvării. Întregul ambient
capătă greutatea apăsătoare a plumbului, iar eul poetic se retrage în spațiul
închis al „cavoului”, simbol al izolării.

Corespondențele sunt legături subtile între planul exterior și cel interior, iar
lumea este reflectarea unei stări de spirit. Astfel, răceala, împietrirea afectivă a
lumii, exprimată de simbolul „vânt”, cu sugestii auditive și tactile, corespunde
senzației de gol sufletesc, exprimată direct de laitmotiv: „Stau singur în cavou...
și era vânt”. Vântul produce stridențe acustice și senzația de rece, specifică
morții, în imaginea auditivă din versul „Și scârțâiau coroanele de plumb”.

Strofa a doua debutează sub semnul tragicului existențial, generat de moartea

iubirii: „Dormea întors amorul meu de plumb”. În epitetul „(dormea) întors”
constă misterul poeziei. Este vorba, probabil, cum spune Blaga, de întoarcerea
mortului cu fața spre apus („a fi întors înseamnă a fi cu fața spre moarte”).
Metafora „amorul meu de plumb” sugerează ideea că mineralizarea, produsă de
efectul toxic al plumbului, a cuprins și lumea interioară.
Eu liric își privește sentimentul ca un spectator „Stam singur lângă mort”,
imagine tragică și absurdă a înstrăinării de sine. Încercarea de salvare este

5
iluzorie „Și am început să-l strig”. Metafora „aripile de plumb” presupune
zborul în jos, căderea surdă și grea, imposibilitatea evadări, moartea afectivității.

12. MUZICALITATE + ELEMENTE DE VERSIFICAȚIE:

Muzicalitatea susține apartenența textului la simbolism, precum și

originalitatea poeziei bacoviene. La nivel prozodic, fiind realizată prin rimă
îmbrățișată, măsura versurilor de 10 silabe și alternarea iambului cu amfibrahul.

13. CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC SIMBOLIST:

Sugestia este folosită în poezia simbolistă drept cale de exprimare a

corespondențelor prin cultivarea senzațiilor vizuale, auditive și tactile.
Expresivitatea are surse multiple, de pildă, în plan morfologic, verbele la
imperfect sunt dispuse simetric: „dormea”-„dormeau”, „scârțâiau”-„atârnau” sau
repetate în versul refren „stam” -„stam”, „era”-„era”.
Ambiguitatea este produsă de semnificațiile multiple ale epitetului „dormea
întors”, ale metaforei „aripile de plumb” sau ale versului „stam singur lângă
mort”, care ilustrează înstrăinarea de sine și alienarea.

14. RELAȚII DE OPOZIȚIE / SIMETRIE:

Simetria este realizată prin organizarea celor două catrene în care lexemul
„plumb” prezent în titlu și de șase ori în cele opt versuri, devine laitmotiv.
Simetria creată de poziția epitetului în cele două strofe este perfectă, apare la
sfârșitul primului vers, la începutul celui de-al doilea și la finalul ultimului vers.

15. ELEMENTE DE RECURENȚĂ:

6
 Elementele de recurență sunt motivele literare simboliste și laitmotivul „stam
singur”, care exprimă solitudine și senzația de pustietate sufletească.

16. OPINIA:

Consider că poezia „Plumb” de George Bacovia este deopotrivă un cântec al

dragostei pierdute și o receptare a spațiului interior al ființei ca pe un cavou
invadat de frig și de vânt, ambele fiind realizate prin mijloace specifice
simbolismului.

17. CONCLUZIA:

Poezia „Plumb” ilustrează câteva dintre aspectele esențiale ale liricii simboliste
în care autorul conturează o viziune tragică asupra lumii și a vieții, iar eul liric
apare ca un prizonier al propriilor senzații și percepții.