C5 DERIVAŢII OZELOR

Derivaţii ozelor includ 3 clase de compuşi:

1. Oze aminate sau aminoglucide care conţin o grupare amino (-NH2) la C2 din structura ozelor
propriu-zise.

Reprezentanţi:
a. Glucozamina

CH 2 -OH
CH 2-OH CH 2-OH
OH O H
H O H H O H H
H H OH H
OH H OH H
H OH
OH OH OH OH
H NH-SO 3H
H NH 2 H NH-CO-CH 3

Glucozamina N-acetil-glucozaminaGlucozamin-sulfat

 este o oză aminată care se găseşte în mod natural în organism;

 este produsă de condrocitele din cartilagii pentru a ajuta la menţinerea şi repararea articulaţiilor; cu
cât cantitatea de glucozamină este mai mare, cu atât există posibilitatea reducerii durerilor şi
inflamaţiilor articulare;
 are rol structural: sub formă N-acetilată intră în structura glicozaminoglicanilor (GAG) cu caracter
acid (acid hialuronic, condroitinsulfaţi, dermatansulfat, heparină)şi a proteoglicanilor. GAG
împreună cu condrocitele şi cu colagenul alcătuiesc cartilajul;
 s-a demonstrat că glucozamina reduce durerea, creşte flexibilitatea articulaţiilor şi, în ceea ce
priveşte efectul antiinflamator, este comparabilă cu ibuprofenul.
 lipsa glucozaminei duce la ȋncetarea producţiei de GAG, proces ce are ca efect reducerea mobilităţii
articulaţiilor sau la apariţia durerilor articulare după antrenamente. Pe termen lung, se poate ajunge
la complicaţii mai grave ale sintezei scăzute de GAG şi de proteoglicani, cum ar fi osteoartrita;
 există studii care au demonstrat că glucozamina sulfatată sau sulfatul de glucozamină susţine
mobilitatea articulară şi ajută la refacerea ţesuturilor articulare şi poate chiar înlocui cartilajul
deteriorat;
 ȋn funcţie de doză, glucozamina poate mări rezistenţa la insulină, forţează pancreasul să secrete
mai multă insulină pentru a curăţa sângele de glucide. De asemenea, nu este recomandată celor
care suferă de diabet zaharat de tip II.

b. Galactozamina

CH 2-OH CH 2 -OH

O OH O H
OH OH
H H
OH H OH H
H H H OH

H NH-CO-CH 3 H NH-SO 3H

N-acetilgalactozamina galactozaminsulfat

1
  este tot o oză aminată provenită din galactoză şi care – sub formă acetilată – intră în structura GAG
cu caracter acid menţionaţi mai sus.

c. Manozamina
 intră în acidul N-acetil-neuraminic (AcNeu, NeuAc, acid sialic) este component esenţial al
glicoproteinelor şi glicolipidelor din creier, eritrocite, membrana bacteriană.

2. Acizi uronici : conţin o grupare carboxil (-COOH) la C6 din structura ozelor propriu-zise.
Reprezentanţi:
a) acidul β-galacturonic:
CO OH

OH O OH
H
OH H
H H

H OH

 provine prin oxidarea enzimatică a β-galactozei şi are un rol structural: intră în structura GAG cu
caracter acid alături de ozele aminate acetilate, în pectine, gume vegetale, mucilagii, polizaharide
bacteriene.

b) acidul β-glucuronic :
CO OH

H O OH
H
OH H
OH H

H OH
 provine prin oxidarea enzimatică a β-glucozei şi are:
 un rol structural: intră în structura GAG cu caracter acid alături de ozele aminate acetilate;
 un rol metabolic: participă la procesul de glucuronoconjugare din ficat, proces prin care se
produce detoxifierea organismului (eliminarea hepatică a unor compuşi toxici, fenoli, alcooli,
amine, amide, a unor medicamente etc.).

3. Esteri fosforici: conţin grupări fosfat (-PO3H2) în diferite poziţii din structura ozelor propriu-zise.
Reprezentanţi:

gliceraldehida-3-P gliceraldehid-1-P dihidroxiaceton-P

HC O CH 2 -O-PO 3H2 CH 2OH
H C OH C O C O
CH 2-O-PO 3H2 CH 2 OH CH 2-O-PO 3H2

 β-riboza-5-fosfat şi β-deoxiriboza-5-fosfat intră în structura ribonucleotidelor din ARN, respectiv, a

deoxiribonucleotidelor din ADN.

2
 CH 2-OH OH CH 2 -O-PO 3H2 OH CH 2 -O-PO 3H2 OH
O O O
H H H H H H
H H H H H H
OH O-PO 3H2 OH OH O-PO 3H2 OH

Β-ribofuranoza-2-fosfat β-ribofuranoza-5-fosfat β-ribofuranoza-3,5-difosfat

 α-glucopiranoza-1-fosfat,α-glucopiranoza-6-fosfat şi α-fructofuranoza-1,6-difosfat sunt intermediari

metabolici în catabolizarea glucozei prin glicoliză anaerobă (calea Embden-Meyerhoff-Parnas);

CH 2 -OH CH 2-O-PO 3H2

O H O H
H H
H H
OH H OH H
OH O-PO 3H2 OH OH

H OH H OH
α-glucopiranoza-1-fosfat α-glucopiranoza-6-fosfat

CH 2-O-PO 3H2
CH 2-OH CH 2-O-PO 3H2H
O CH 2-O-PO 3H2H
O
H OH H OH
H OH H OH
OH H OH H

α-fructopiranoza-6-fosfat α-fructofuranoza-1,6-difosfat

CATABOLISMUL GLUCIDELOR

Principalele mecanisme de degradare a glucidelor sunt:

1. glicoliza (degradarea incepe de la glucoza) si glicogenoliza (degradarea incepe de la glicogen)
- aeroba sau
- anaeroba
2. calea pentozofosfatilor
3. calea acizilor uronici
4. calea glioxalatului.
Sunt procese care au un caracter de generalitate, de universalitate. Ele coexista, iar repartitia lor variaza
in funcite de specie si de organ.

3
 Glicogen Glucoza UDP-Glucoza
H3PO4 ATP Calea acizilor uronici
Glucozo-1-P Glucozo-6-P
Acizi uronici

Calea pentozo fosfatilor

Stadiul anaerob pentoze

Acid piruvic
CO2
Ciclul Krebs
NADH+H+ Lantul respirator
Acid lactic FADH2 Fosforilarea oxidativa

Glicoliza Glicoliza
anaeroba aeroba ATP H2O

1. GLICOLIZA - la mamifere, 90% din glucoza se catabolizeaza pe cale glicolitica aeroba si anaeroba.

Glicoliza reprezinta succesiunea de reactii biochimice catalizate de diferite enzime, prin care glucoza
este degradata cu eliberare de energie sub forma de ATP. Ea poate fi:
l. Glicoliza anaeroba - se elibereaza numai o parte din energia continuta in molecula de glucoza
(randamentul formarii ATP este mic)
• 2. Glicoliza aeroba - degradarea totală a glucozei până la produşii finali – CO2 în ciclul Krebs şi apă
şi energie sub formă de ATP în lanţul respirator cuplat cu fosforilarea oxidativă.

Glicoliza anaeroba (calea Embden-Mayerhoff-Parnas) (EMP)

Este o cale metabolica ce se desfasoara in citosolul celulelor la procariote si eucariote, deoarece

aici sunt localizate enzimele ce catalizeaza reactiile biochimice implicate si ea este o cale prin care
glucoza este oxidata pana la piruvat.

Rolurile glicolizei anerobe

1. Glicoliza este prima etapa in degradarea aeroba, totala, a glucozei pana la CO2, H2O si energie. Este
un proces exergonic (ΔG0’ = -47Kcal) in care se formeaza direct 2 moli de ATP si se ofera substraturi pentru
ciclul Krebs si lantul respirator.

In conditiile unei cantitati crescute de glucoza (postprandial), toate tesuturile, inclusiv cele insulino-
dependente, vor utiliza glucoza in vederea obtinerii resurselor energetice.

Glicoliza este singura modalitate de producere de ATP in celulele fara mitocondrii.

2. Glicoliza furnizeaza precursori pentru diferite procese anabolice.

4
 Glucoza existenta in cantitati mari, postprandial, este captata de ficat si alte tesuturi si
transformata in lipide de rezerva, respectiv, trigliceride, forma de depozitare a energiei la care
organismul va apela in conditiile in care concentratia glucozei in sange este redusa. Acetil-CoA rezultata
prin decarboxilarea oxidativa a piruvatului obtinut prin glicoliza este necesar sintezei de acizi grasi si de
colesterol. Acesti compusi de natura lipidica vor fi exportati tesuturilor extrahepatice, si in special, tesutului
adipos, sub forma de lipoproteine.

Glicoliza furnizeaza scheletul de atomi de carbon pentru sinteza unor compusi biochimici:

 alanina din piruvat (prin transaminare);

 glicerol-fosfat din dihidroxiacetonfosfat;
 serina din acid 3-fosfogliceric;
 2,3-bifosfoglicerat implicat in legarea oxigenului de hemoglobina.
In perioadele interprandiale, glucoza reprezinta combustibilul principal numai pentru tesuturile
glucodependente care o obtin prin glicogenoliza si gluconeogeneza hepatica. Pentru celelalte tesuturi, sursa
de energie este reprezentata de rezervele de lipide constituite in faza anabolica (postprandial) si, in extremis,
de proteine.
Transformarea glucozei in acid lactic, implica 11 reactii catalizate de enzime specifice.
Se disting 2 etape:
1. glucoza este transformata in 2 molecule de gliceraldehid-3-P, cu consumul a 2 moli de ATP.
2. gliceraldehid-3-P se transforma in acid lactic, cu generarea a 4 moli de ATP, si sub actiunea LDH.
NAD+ regenerat prin aceasta reactie permite continuarea glicolizei, in conditiile unui aport scazut de oxigen.
In conditiile in care oxigenul este disponibil, lactatul este transformat in piruvat.
Glucozo-6-fosfatul format in prima etapa este situat la rascrucea unor cai metabolice ca: glicoliza,
gluconeogeneza, calea pentozo-fosfatilor, glicogenogeneza si glicogenoliza.
Metabolizarea glucozei este precedata de fosforilare, conditie necesara ramanerii ei in celula. Gruparea
fosfat, puternic ionizata la pH fiziologic, confera moleculei de glucozo-6-fosfat o incarcare negativa neta si
sanse minime de a strabate membrana celulara.
Fosforilarea glucozei este o reactie ireversibila, catalizata de kinaze, donatorul gruparii fosfat fiind
molecula de ATP care reactioneaza sub forma complexului Mg-ATP.

 Bilantul energetic al glicolizei anaerobe

a. cand glicoliza incepe de la glucoza:
4 ATP (formare) – 2 ATP (consum) = 2 ATP/mol glucoza
b. cand glicoliza incepe de la glicogen:
4 ATP (formare) – 1 ATP (consum) = 3 ATP/mol glucoza

5
Schema glicolizei anaerobe

GLICOLIZA GLICOGENOLIZA
Glucoza Glicogen
- ATP hexokinaza + H3PO4
Mg2+ (Mn2+) glicogen fosforilaza
1,6-P-glucomutaza
G-6-P G-1-P
glucozo-fosfat izomeraza
Mg2+ (Mn2+)
F-6-P
- ATP fosfo-fructo kinaza
Mg2+

F-1,6-diP

aldolaza
triozo-P-izomeraza
Gliceraldehid-3-P Dihidroxiaceton-1-P
(2) H3PO4
gliceraldehid-3-P dehidrogenaza
+
(2) NADH+H
Acid 1,3-difosfogliceric
fosfoglicerat kinaza
(2) ATP

Acid 3-P-gliceric
fosfoglicero-mutaza

Acid 2-P-gliceric
enolaza
Mg2+ (Mn2+)
Acid P-enolpiruvic
piruvat kinaza
(2) ATP Mg2+ (Mn2+)
Acid piruvic
+ LDH
(2) NAD
Acid lactic

Esterii fosforici obtinuti ca produsi intermediari pot fi utilizati in sinteza altor compusi.
Glicoliza anaeroba constituie un proces eficient de generare de energie, in special in tesutul muscular,
in conditii anaerobe. Este o cale rapida, dar se elibereaza doar 1/3 din energia continuta in molecula de glucoza:
Acidul piruvic format prin glicoliza anaeroba, poate urma mai multe cai de catabolizare:
1. poate fi redus in prezenta LDH, avand drept coenzima NADH+H+, cu formare de acid lactic
2. dupa decarboxilarea oxidativa si transformarea lui in acetil-CoA intra in glicoliza aeroba  CO2, coenzime
reduse;
3. poate participa la reactii de transaminare, cu formare de alanina, in prezenta TGP.
In muschi, degradarea incepe in special de la glicogen pentru ca fibra musculara nu contine cantitati
apreciabile de glucoza libera.
In cazul unui efort muscular moderat, cand oxigenarea muschiului este suficienta- degradarea glucozei
se face pe cale aeroba, prin catabolizarea acidului piruvic rezultat prin glicoliza anaeroba.
6
 In conditiile unui efort muscular intens, cand oxigenarea muschiului este insuficienta pentru a asigura
oxigenarea muschiului, degradarea glucozei se face exclusiv pe cale glicolitica, cu reducerea acidului piruvic
la acid lactic si cu acumularea acestuia in muschi.
In repaus, cand rezervele de oxigen se incarca, acidul lactic este reoxidat sub actiunea LDH la acid
piruvic care – dupa decarboxilarea oxidativa – intra in ciclul Krebs.

 GLICOLIZA AEROBA

In prezenta oxigenului, degradarea glucozei ajunge pana la CO2 si H2O, trecand prin 2 stadii:
- un stadiu anaerob: glucoza se scindeaza in 2 molecule de acid piruvic; acidul piruvic se decarboxileaza
oxidativ formandu-se acetil coenzima-A (acetil-CoA).
- un stadiu aerob care necesita participarea oxigenului, in cadrul caruia acetil-CoA se oxideaza complet la
CO2 in ciclul Krebs si H2O in lantul respirator.

Glicoliza aeroba = Ciclul Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici (TCA) sau ciclul acidului citric
 se mai numeste si ciclul acizilor tricarboxilici pentru ca primii compusi au 3 grupe carboxil in
structura;
 se mai numeste ciclul acidului citric, deoarece primul compus format este acidul citric;
 stabileste corelatii intre cele 3 metabolisme fundamentale ale celulei: glucidic, lipidic, protidic.
 are caracter amfibolic (unii din produsii intermediari pot constitui materia prima pentru sinteza altor
biomolecule).
 Compusul care intra si se degradeaza in ciclul Krebs este Acetil-CoA care provine din:
 decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic rezultat prin glicoliza anaerobă (catabolismul
glucidelor);
 degradarea acizilor graşi prin β-oxidare (catabolismul lipidelor);
 degradarea unor aminoacizi pe căi catabolice specifice (catabolismul protidelor).

CH3-CO-S-CoA (C2)
acetil-CoA H2O
acid oxalacetic (C4)
citrat sintaza
malat dehidrogenaza CoA-SH
acid malic (C4) NADH+H+ acid citric (C6)
aconitaza
fumarat hidrataza H2O
acid cis-aconitic (C6)
H2O H2O
aconitaza
acid fumaric (C4)
acid izocitric (C6)
izocitratdehidrogenaza
succinat dehidrogenaza FADH2 + Mn2+
NADH+H
CO2
+
acid succinic (C4) NADH+H acid 2-cetoglutaric (C5)
succinil tiokinaza CoA-SH
CoA-SH 2-cetoglutarat dehidrogenaza
ATP GTP succinil-CoA (C ) CO2
4
In ciclul Krebs:
- prin procese de degradare oxidativa rezulta CO2 si H,
- H este preluat sub forma de coenzime reduse (NADH+H+ si FADH2),

7
- Coenzimele reduse sunt transferate in catena respiratiei celulare, unde prin oxidarea H in prezenta O2
activat, se formeaza apa si se elibereaza cantitati mari de energie conservata sub forma de ATP (prin
cuplarea cu fosforilarea oxidativa).
- Ciclul Krebs are loc integral în mitocondrii, unde există întregul echipament enzimatic necesar desfăşurării
sale.

Bilantul energetic al glicolizei aerobe:

Se elibereaza:
• In ciclul Krebs se formează 3 moli de NADH+ +H şi I mol de FADH2 . Deoarece :
1 NADH+ +H = 3 ATP
• 1 FADH2 = 2 ATP rezultă că în ciclul Krebs cuplat cu fosforilarea oxidativă vor rezulta:
3 NADH+ +H = 3 x3 = 9 ATP
1 FADH2 = 1 x 2 = 2 ATP
1 GTP = 1 ATP
12 ATP/tură sau pe mol de acetil-CoA
La care se adaugă: 1 NADH+ +H = 1 x3 = 3 ATP (rezultat la decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic)
1 NADH+ +H = 1 x3 = 3 ATP (rezultat din reacţia a 6-a a glicolizei anaerobe)
total: 18 ATP/un mol de acid piruvic
18 x 2 = 36 ATP – deoarece pe parcursul primei etape a glicolizei anaerobe, molecula de
glucoză este scindată în 2 trioze.

• Bilanţul energetic total este:

• a) 36 ATP +2 ATP = 38 ATP/mol de glucoză dacă degradarea începe de la glucoza liberă
2 ATP = bilanţul energetic al degradării glucozei până la acid piruvic în glicoliza anaerobă
- cantitatea de energie rezultată - în moli de ATP - este de 19 ori mai mare decât în glicoliza anaerobă
b) 36ATP +3 ATP = 39 ATP /mol de glucoză dacă degradarea începe de la glicogen
3 ATP = bilanţul energetic al degradării glucozei în stadiul anaerob dacă degradarea începe de la glicogen

Respiratia celulara sau lantul respirator sau lantul citocromilor

Reprezinta o succesiune de reactii enzimatice, in care H captat de pe diferite substante din ciclul Krebs,
sub forma coenzimelor reduse (NADH+H+ si FADH2), este oxidat in prezenta O2 activat cu formarea
produsului final – H2O.
In acest proces exista 2 etape:
1- transfer de hidrogen intre coenzimele reduse; H in final se disociaza in H+ si e-
2- transfer de electroni de pe H pe O2 care se activeaza (O2-2); la acesta participa citocromii = transelectronaze.
In ultima reactie, oxigenul activat se combina cu protonul formand apa
Respiratia celulara are loc in mitocondrii.

Fosforilarea oxidativa

Procesul biochimic prin care energia eliberata in lantul respirator este utilizata pentru sinteza ATP.
Energie
ADP + H3PO4  ATP + H2O

Acesta are loc in mitocondrii.

8
 Schemele lantului respirator si a fosforilarii oxidate sunt redate mai jos:

H2 + H2 H2 2e
-
2e
- - -
2e cyt c 2e cyt a+a 2e 1/2 O 2-
-
S-H2 NADH+H FADH2 CoQH2 cyt b cyt c1 3 2

+ 2-
2H H2O 1/2 O2

Coenzime reduse (H2) → 2H+ + 2 e- + coenzime oxidate

½ O2 + 2 e- → ½ O22-
2H+ + ½ O22- → H2O + Energie (ATP)
- -
H2 H2 H2 e
- e e
-
e
- e
S-H2 NADH+H+ FADH2 CoQH2 cyt b cyt c1 cyt c cyt a+a3 1/2 O2

ATP + ATP ATP

H H2O 1/2 O2

Alte cai de degradare a glucozei:

Calea pentozofosfatilor - prin care se asigura necesarul de pentoze pentru biosinteza nucleotidelor si
acizilor nucleici si a unor enzime.
In proces rezulta o cantitate mare de NADPH+H+, utilizat in biosinteza acizilor grasi, a compusilor
steroizi.
Se intalneste frecvent in metabolismul tesuturilor embrionare sau in organele cu un rol important in
biosinteza acizilor grasi, compusilor steroizi, acizilor nucleici, ca de exemplu ficat, glande mamare, hematii,
pancreas, tiroida, rinichi, leucocite.
Calea acizilor uronici - furnizeaza acid glucuronic cu rol in detoxifierea hepatica; conjugarea cu
fenoli, bilirubina, hormoni, medicamente, duce la scaderea toxicitatii acestor compusi si marirea solubilitatii
(excretiei renale).

GLICOGENOLIZA

GLICOGENUL reprezinta forma de depozitare a excesului de glucide in organismele animale si in

organismul uman, forma la care se face apel in faza catabolica a metabolismului. El se gaseste in muschi (1% din
greutatea umeda) si in ficat (6% din greutatea umeda).

Depozitele de glicogen sunt utilizate de cele 2 tesuturi in moduri diferite:

 ficatul utilizeaza depozitul de glicogen in scopul mentinerii glicemiei;

 muschiul, lipsit de glucozo-6-fosfataza, utilizeaza glicogenul ca rezerva de energie, strict pentru satisfacerea
necesitatilor proprii de ATP.
Rezervele de glicogen scad dramatic in ficat, dupa 12-24 de ore de inanitie, iar in muschi, in cursul unei activitati
musculare intense, ca urmare a glicogenolizei; ele se refac in faza anabolica a metabolismului, caracterizata prin
abundenta de substrate energogene (glucidice).

Glicogenoliza reprezinta degradarea glicogenului printr-un proces enzimatic citosolic care cuprinde 4 etape:

9
1. Fosforoliza glicogenului catalizata de glicogen fosforilaza este prima etapa din glicogenoliza, in care glucoza
este eliberata din glicogen sub forma activata (fosforilata), fara consum de ATP. Acidul fosforic este utilizat
pentru clivarea legaturii alfa-1,4-glicozidice cu formarea glucozo-1-fosfatului. Aceasta reactie se produce la
unul sau la mai multe capete terminale, nereducatoare, ale portiunii liniare din molecula glicogenului.

fosforilaza

(glucoza)n + H3PO4 glucozo-1-fosfat + (glucoza)n-1

Glicogen

2. Deramifierea moleculei de glicogen este catalizata de o enzima cu activitate dubla transferazica (amilo-1,4-
1,6-glucan transferaza) si hidrolazica (amilo-1,6-glicozidaza).

3. Izomerizarea glucozo-1-fosfatului la glucozo-6-fosfat este catalizata de glucomutaza, enzima care necesita

drept cofactor ionii de Mg. Este singura enzima comuna sintezei si degradarii de glicogen.

4. Evolutia glucozo-6-fosfatului este diferita in functie de tesut.

In ficat, G-6-P este hidrolizat, sub actiunea glucozo-6-fosfatazei, la glucoza, care trece in circulatie in scopul
satisfacerii nevoilor energetice ale tesuturilor glucodependente.
In muschi, tesut lipsit de glucozo-6-fosfataza, G-6-P va intra in glicoliza, unde se catabolizeaza mai departe,
servind ca sursa de energie.

 Reglarea glicogenolizei
 Glicogen fosforilaza, enzima reglatoare a procesului de glicogenoliza, poate fi reglata covalent (prin
fosforilare/ defosforilare) si allosteric. Activatorul allosteric al acestei enzime este AMP, in timp ce concentratiile
mari de glucoza si ATP sunt inhibitorii allosterici ai enzimei. Activarea prin AMP se manifesta indeosebi in tesutul
muscular, unde concentratia AMP creste in eforturi intense.
 In ficat, glicogenoliza este controlata de adrenalina, nu numai prin cresterea concentratiei de AMPc,
mediata prin receptori beta, ci si prin mesagerii secunzi intracelulari: inozitoltrifosfatul (IP 3) si diacilglicerol
(DAG), ambii rezultati prin interactiunea adrenalinei cu receptorii adrenergici de tip α1.
 In conditii de stres, glicemia este restabilita rapid prin activarea la maxim a glicogenolizei
hepatice.
 In muschi, glicogenoliza este declansata atat de actiunea adrenalinei mediata de receptorii beta
adrenergici, cat si de cresterea calciului citosolic determinata de acetilcolina.
Cresterea concentratiei calciului citosolic creste activitatea musculara si furnizeaza, in acelasi timp, prin
superactivarea glicogenolizei, cantitati mari de glucozo-6-fosfat care, prin parcurgerea glicolizei, va genera ATP
necesar contractiei musculare.

10