Glicoproteine şi proteoglicani


Glicoproteinele şi proteoglicanii sunt
compuşi care se formează prin ataşarea
covalentă de lanţuri oligo sau
polizaharidice la schelete polipeptidice.

Distincţia se face în raport cu
componenta glucidică.
 Glicoproteinele
Structura unităţii glucidice

unităţi glucidice: galactoză, glucoză,
manoză

oze N-acetilate (doi aminoacizi): N-
acetilactozamina, N-acetilglucozamina

acid sialic (NANA – ac. N-
acetilneuraminic)

fucoza
 Structura unităţii glucidice

CHO CHO
CH2OH CH2OH HO-C-H HO-C-H
HO O O
H-C-OH H-C-OH
OH OH
OH HO OH H-C-OH H-C-OH
NH-CO-CH3 NH-CO-CH3 HO-C-H HO-C-H
N-acetilgalactozamina N-acetilglucozamina COOH CH2OH CH3
C-OH L-galactoza fucoza
HO COOH OH
CH2
HOOC NH2
H2N-C-H O O H-C-OH
HO-C-H HO O H2N-C-H
H-C-OH H-C-OH C-H
H-C-OH H-C-OH H-C-OH
CH2OH CH2OH H-C-OH
CH2OH

acid sialic (NANA) = acilarea ac. Neuraminic


Lanţurile zaharidice se leagă de lanţurile proteice prin legătură O-
sau N-glicozidică.

De exemplu, în colagen (glicoproteină) se leagă de hidroxilul
lizinei.
CH2OH
HO O
OH
O
CH2-NH2
CH
O
O (CH2)2

OH CH-CO-
NH
 Biosinteza

Componentele se sintetizează separat,
după care se cuplează formând
glicoproteina.
 Sinteza oligozaharidei

- dolichol

H3C - C = CH - CH2 - [CH2 - C = CH - CH2 -]n- CH2 - CH - CH2 - CH2OH

CH3 CH3 CH3
 Etapele sintezei

 Asamblarea lanţului oligozaharidic şi

transferul său pe scheletul peptidic.
 Prelucrarea glicoproteinei formate în
prima etapă.
 Dol kinaza
Dol-P UDP-glu

Etapa I
ATP ADP

Dol-P-P-Glu UMP

UDP-N-acetil-gal

UDP


1. Dol-P-P-glu-N-Ac-gal
GDP-manoza

GDP
Dol-P-P-glu-N-Ac-gal-man

Dol-P-P-oligozaharida

lant polipeptidic
oligozaharid transferaza
Dol-P-P

glicoproteina primara
Dol-P

P
 Etapa II

2. În etapa a doua are loc prelucrarea
enzimatică a glicoproteinelor primare
prin eliminarea şi adăugarea de unităţi
glucidice sub acţiunea unor glicozidaze
şi a unei glicozil transferază, ce adaugă
alte subunităţi cu formare de
glicoproteine de anumite tipuri.
 Rolul glicoproteinelor


rol structural: - colagen

- peretele celular;

rol de transport – glicoproteinele ce transportă ioni
metalici, lipide, vitamine etc.

rol lubrifiant şi protecţie – mucina

rol enzimatic – factori de coagulare

unii hormoni sunt glicoproteine

rol în imunitate

rol în reacţii de recunoaştere (rol receptor) ex.
recunoaşterea unei bacterii sau a unui virus.
 Proteoglicani

Proteoglicanii sunt compuşi formaţi dintr-un lanţ
polizaharidic legat de un lanţ polipeptidic.

În structura lor ponderea mare o are componenta
glucidică (95%) polizaharide şi 5% proteică.

Proteoglicanii sunt specifici celulelor animale şi
formează matricea ţesutului conjunctiv.

Partea glucidică este reprezentată de
glicozaminoglicani (mucopolizaharide) – polimeri liniari
de natură heteropolizaharidică.

În structura lor intră:

- hexoze aminate

- acizi uronici
 Acid hialuronic

Acidul hialuronic este un polimer
linear cu masă moleculară foarte
COOH
mare, fiind format din acid glucuronic
O şi N-acetilglucozamină, legate
alternativ prin legături β-1,3-
OH glucuronidice şi β-1,4-
O O
OH CH3CONH
glucozamidinice.

Se întâlneşte în ţesutul conjunctiv,
piele, corpul vitros, cartilagii, lichid
O O OH sinovial.
CH2OH 
Legăturile glicozidice ale acidului
hialuronic pot fi hidrolizate de către
hialuronidaza bacteriană, ceea ce
duce laalterarea capacităţii de filtru
selectiv al substanţei fundamentale
şi la expunerea ţesuturilor la invazia
bacteriană.
 Condroitin-sulfaţii

- Sunt glicozaminoglicanii majori din
proteoglicanii cartilagiilor, arterelor, corneei,
fiind alcătuiţi din acid glucuronic şi N-
acetilgalactozamină legate β-1,3-glucuronidic
şi β-1,4-galactomidinic.

Numărul mare de sarcini negative din
molecula condroitinsulfaţilor îi consacră un rol
de răşini schimbătoare de cationi, având un rol
important în reglarea homeostaziei matricei
cartilajului şi în mineralizarea matricei osoase.
 Dermatansulfatul

Dermatansulfatul este un constituient
fundamental al ţesutului conjunctiv
dermic. Se întâlneşte în tendoane,
valvele cardiace, peretele vascular.
 Heparina

Heparina este un glicozaminoglican
ce are o serie de particularităţi
funcţionale.

Heparina este sintetizată în
mastocite şi în toate ţesuturile ce le CH2OSO3H COOH
CH2OSO3H
conţin. O O O
O
COOH

Acţiunea anticoagulantă a heparinei O OH O OH O OH O
OH
s-ar explica prin abilitatea acesteia O
de a accentua acţiunea de inhibare OSO3H NHSO3H OSO3H
NHOCCH3
a trombinei, manifestată prin
antitrombina III. Legarea de
heparinei la antitrombina III induce
în molecula acesteia o tranziţie
allosterică ce favorizează legarea sa
la trombină.

Heparina joacă un rol important şi în
procesul de clarificare a plasmei prin
acţiunea de eliberare în circulaţie a
lipoproteinlipazei din pereţii
capilarelor.
 Patologia metabolismului
glucidic

Desfăşurarea normală a metabolismului glucidic este controlată
atât la nivel molecular prin intermediul enzimelor reglatoare, cât
şi la nivel superior, de factorii de reglare cum sunt: hormonii,
sistemul nervos.

Starea de echilibru a metabolismului glucidic este indicată de
glicemie, care reprezintă concentraţia glucozei din sânge. În
condiţii fiziologie, la 12 ore de la ultima ingestie alimentară
glicemia este cuprinsă între 80 şi 120 mg%.

Tulburprile metabolismului glucidic, mecanism deosebit de
complex, se poate manifesta prin hiperglicemii, iar în formă mai
avansată prin glicozurie (apariţia glucozei în urină) este diabetul
zaharat, care constă într-o alterare complexă a întregului
metabolism intermediar, îndeosebi a celui glucidic în corelare cu
cel lipidic.

Diabetul zaharat implică şi tulburări endocrine grave, mai ales a
secreţiei insulinei din pancreas.
 Patologia metabolismului
glucidic

O altă categorie de tulburări ale metabolismului normal
al glucidelor o constituie sindroamele hipoglicemice,
care au la bază modificări patologice ale activităţii
principalilor factori de reglare şi control care intervin în
metabolismul glucidic, respectiv hormonii pancreatici,
insulina şi glucagonul.

În patologia metabolismului glucidic sunt întâlnite şi
boli de depozitare ale glicogenului, numite
glicogenoze.

Acestea sunt boli congenitale şi familiale rare şi sunt
caracterizate prin depunerea în diverse ţesuturi ţi
organe a unor cantităţi neobişnuite de glicogen.