DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI UNUI OLIGOELEMENT PRIN

METODA SPECTROFOTOMETRICĂ

1. Aspecte teoretice
Spectrofotometria implică înregistrarea spectrelor electronice care reprezintă curbe de absorbție
a energiei atunci când o substanță chimică este supusă acțiunii radiației electromagnetice din
domeniile ultraviolet și vizibil. Abscisa este de obicei gradată în lungimi de undă, mai rar în
frecvențe, iar pe ordonată se înscrie absorbanța A sau transmisia T.
Absorbția cuantelor de lumină de către o substanță determină o scădere a intensității luminii,
care are loc după legea (1):

I0
lg =ε·l·c=A (1)
I

unde: I0 – intensitatea luminii incidente, I – intensitatea luminii transmise, l – grosimea stratului de

absorbție (cm), c – concentrația substanței absorbante (mol/L), ε – coeficientul molar de absorbție
(L/mol·cm).

Spectrofotometria este aplicată pentru determinarea structurii unui compus chimic, pentru
studiul influenței solventului asupra structurii chimice a unui compus, cât și la determinarea
cantitativă a unei substanțe într-un amestec.
Unul dintre oligoelementele de importanță fiziologică îl constituie ferul sub forma ionizată
Fe . Determinarea urmelor de Fe3+ din diverse produse se realizează cantitativ prin metoda
3+

spectrofotometrică. Această metodă se bazează pe reducerea ionului trivalent Fe3+ cu clorhidrat de

hidroxilamină și complexarea ionului divalent Fe2+ cu 1,10-fenantrolină. Complexul rezultat este
colorat și absoarbe radiație din domeniul vizibil. Coeficientul molar de absorbție are valoarea ε =
10600 la λ = 490 nm și ε = 11000 at λ = 505 nm.

2. Scopul lucrării
• Construirea curbei etalon a ferului;
• Determinarea concentrației necunoscute de fer cu ajutorul curbei etalon.

3. Materiale, reactivi și echipament

‒ 1 balon cotat de 1000 mL;
‒ 1 balon cotat de 100 mL;
‒ 7 baloane cotate de 50 mL;
1
 ‒ Pipete de 1 mL și 10 mL;
‒ (NH4)Fe(SO4)2·12H2O (sare Mohr);
‒ HCl concentrat;
‒ Soluție apoasă de clorhidrat de hidroxilamină 10%;
‒ Soluție apoasă de acetat de sodiu 25%;
‒ Soluție apoasă de 1,10-fenantrolină 0.5%;
‒ Spectrofotometru

4. Modul de lucru
• prepararea unei soluții etalon (model de studiu) de Fe3+, după următoarea rețetă: se cântăresc
0.8635 g sare Mohr; se trece subtanța într-un balon cotat de 1000 dizolvându-se în puțină
apă distilată; se adaugă 1 mL HCl conc. și se aduce la semn cu apă distilată (1 mL soluție =
0.1 mg Fe3+);
• din soluția etalon se iau 10 mL și se diluează într-un balon cotat de 100 (1 mL soluție = 0.01
mg/L Fe3+);
• se prepară probele de analizat în baloane cotate de 50 mL prin folosirea reactivilor în
ordinea și cantitățile prezentate în următorul tabel:

Proba →
Reactiv 1 2 3 4 5 6 7
↓
Soluție de Fe3+ Vx mL
(0.01 mg/L) 1 2 3 4 5 10 de conc.
(mL) nec.
Acetat de sodiu
1 1 1 1 1 1 1
(mL)
Clorhidrat de
hidroxilamină 1 1 1 1 1 1 1
(mL)
1,10-fenantrolină
1 1 1 1 1 1 1
(mL)
După 30
minutes,
adăugare de apă
distilată la semn
2
 • la una din probe (de exemplu, proba 4) se determină absorbanța la lungimi de undă variabile
din 10 în 10 unități, în intervalul 440-540 nm, evidențiindu-se lungimea de undă
corespunzătoare absorbanței maxime (λmax); valorile obținute se consemnează într-un tabel
de forma:

λ
440 450 460 470 480 490 500 510 520 530 540
(nm)
A

• se fixează la spectrofotometru lungimea de undă λmax determinată mai sus și se determină

absorbanța fiecărei probe (inclusiv a probei de concentrație necunoscută 7); valorile obținute
se trec într-un tabel de forma:

Proba 1 2 3 4 5 6 7
Conc.
(mg/L Cx = ?
Fe3+)
A

5. Prelucrarea datelor experimentale

• Cu valorile absorbanțelor obținute la diferite lungimi de undă pentru proba (4) se trasează
spectrul de absorbție și se fac aprecieri cu privire la alura sa;
• Cu valorile absorbanțelor probelor 1 – 6 se trasează curba etalon prin reprezentarea grafică a
absorbanței în funcție de concentrație;
• Din valorea absorbanței probei cu concentrație necunoscută se determină concentrația
acesteia cu ajutorul ecuației curbei etalon reprezentată la punctul anterior. Totodată, se poate
determina și volumul inițial de soluție de Fe3+ introdus în balonul cotat (7), înainte de
diluție.