INDICATORI

Curs 6
• Definitie
• Indicatorii sunt sisteme chimice care-si schimba o proprietate uşor
observabilă(culoare, fluorescenta, etc) în funcţie de concentraţia
anumitor ioni în soluţie.
• Condiţii pe care trebuie să le indeplinească o substanta folosita
drept indicator:
• - sa fie stabilă în soluţie,
• - să prezinte modificare spontană de culoare la punctul final al
titrării,
• - sa aibă putere de colorare mare,
• - sa fie suficient de solubilă în apă.
• Clasificare indicatori în funcţie de echilibrele/reactiile la care
participă speciile chimice :
• indicatori acido-bazici( sau de pH);
• indicatori redox ( sau de potenţial redox);
• indicatori de precipitare;
• indicatori complexometrici.
 Indicatori acido-bazici
• Indicatorii acido-bazici sunt substanţe organice de tip acid
slab sau bază slabă, care conţin grupe cromofore sau
auxocrome şi care participă la reacţiile protolitice producând o
modificare vizibilă a sistemului chimic analizat la punctul de
echivalenţă.
• Indicatorii acido - bazici sunt substanţe care îşi modifică o
proprietate caracteristică în funcţie de concentraţia ionilor H +
şi OH-, respectiv în funcţie de pH-ul soluţiei.
• Clasificare
• indicatori de culoare (indicatori de pH);
• indicatori de fluorescenţă;
• indicatori turbidimetrici;
• indicatori de adsorbţie.
 a. Indicatori acido-bazici de culoare
• Indicatorii de culoare (sau indicatori de pH) sunt
în general cupluri acid-baza în care forma acida
este colorata diferit de forma bazică.
• Indicatorii conţin grupe cromofore
(purtătoare de culoare), de exemplu:
• -N=O, -N=N- şi grupe auxocrome (care intensifică
culoarea) -OH, -NH2, -SO3H, gruparea fenolică,
etc.
• Fenomenul de schimbare a culorii este explicat
prin mai multe teorii (teoria ionică, cromoforică,
cromofor-ionică).
 Teoria cromoforo-ionică
• Teoria admite că modificarea culorii se
datorează modificărilor de structură care au
loc odată cu modificarea gradului de disociaţie
al indicatorului. Teoria explica atât viteza
schimbării de culoare cât şi reversibilitatea
fenomenului pentru indicatorii acido-bazici.
• Exemplificările se vor referi la metiloranj –
bază organică slabă la punctul de echivalenţă
al titrării şi fenolftaleină – acid organic slab.
 Metiloranj (m.o.)
CH3
HCl
NaO3S N N N
CH3 NaOH

Metil oranj - forma azo

galben in mediu bazic (IOH)
CH3
+ -
NaO3S N N N Cl
H CH3

Metil oranj - forma chinoida

rosu in mediu acid (I+)

Metiloranjul îşi modifică structura, deci culoarea, între valorile

pHî/s = 3,1–4,4 şi este folosit la titrarea bazelor tari cu acizi tari şi la
determinarea bazicităţii (alcalinităţii) totale a lichidelor.
 Fenolftaleină(f.f.)
O CO COONa
NaOH
HO C O C
+ H2O
HCl

OH OH

• forma lactonică forma chinoidă

• Incoloră -mediu acid (HI) roşie- mediu bazic(I-)
• Fenolftaleina îşi modifică structura şi deci culoarea în intervalul
de pHî/s = 8,2 – 10. Este folosită la titrarea acizilor tari cu baze tari
şi la determinarea acidităţii totale a lichidelor.
 Indicatorii sunt caracterizaţi de urmatorii parametri
constanta de disociere,
intervalul de viraj, (sau domeniul de viraj),
exponentul indicatorului.

• Constanta de disociere, Kind

• Pentru un indicator acid HInd culoarea percepută de
ochiul analistului depinde de cantitatea de indicator
transformată: [ H 3 O  ]  [ Ind  ]
• HInd + H2O H3O+ + Ind-; K ind 
[ HInd ]
• Kind este constanta de disociere a indicatorului
• Intervalul de viraj
K ind   HInd 
•
 H O    Ind 
3


aplicând logaritmul cu semn

• pH  se
schimbat  lg
pKobţine:
 HInd 
ind
 Ind  
 Domeniul de viraj , ΔpH
pH  pH 90%  pH 10%  2
• În general sensibilitatea ochiului permite
sesizarea începutului de schimbare a culorii
indicatorului de la o transformare de circa 10% a
indicatorului până la o transformare de 90%.
• Virajul se produce într-un domeniu de pH anumit,
în care este inclus si punctul de echivalenţă.
• Punctul de echivalenţă reprezintă momentul în
care substanţele ce interactioneaza au reacţionat
total în cantităţi echivalente.
 Exponentul indicatorului (pH1/2)

• Reprezintă pH-ul la care jumătate din cantitatea

de indicator se transformă, iar concentraţiile celor
două forme ale indicatorului sunt egale. Dacă
[HInd] = [Ind-] respectiv [IndOH] = [Ind+] atunci
pH50% = pKInd . Fenolftaleină are pH1/2 9,0 iar
metiloranjul are pH1/2 4,0.
• Unii indicatori sunt unicolori (fenolftaleina), unii
sunt bicolori (metiloranj), alţii prezintă trei sau
mai multe culori, posedând 2 sau 3 intervale de
viraj (albastru de timol, violetul de metil).
Principalii factori care influenteaza intervalul de viraj
• a)concentraţia indicatorului: cu cât concentraţia indicatorului este mai
mare, cu atât [H+] va fi mai mare şi pH-ul la care se observă modificarea
de culoare va fi mai mic (de exemplu, virajul fenolftaleinei de la incolor la
roşu are loc la pH = 9 pentru o soluţie 0,1% şi la pH = 8,2 pentru soluţie
saturată de indicator);
• b)temperatura: creşterea temperaturii are ca efect îngustarea şi deplasarea
intervalului de viraj (la 1000C, intervalul de viraj al fenolftaleinei este
cuprins între 8,0 şi 9,6 unităţi de pH);
• c) efectul salin: prezenţa sărurile neutre, prin intermediul tăriei ionice a
soluţiei, determină o deplasare a limitelor intervalului de viraj (spre valori
mai mici de pH în cazul indicatorilor acizi slabi şi spre valori mai mari de
pH pentru indicatorii cu proprietăţi bazice);
• d)solventul: solvenţii neapoşi modifică constanta de disociere a
indicatorului, influenţând intervalul de viraj sau modificând culoarea
indicatorului (de exemplu, în soluţii apoase fenolftaleina virează de la
incolor la roşu iar în soluţii alcoolice de la incolor la albastru – violet).
 b. Indicatorii acido-bazici de
fluorescenţă
• Sunt substanţe care în funcţie de activitatea ionilor de hidrogen, la
punctul de echivalenţă îşi modifică structura, având loc schimbarea
culorii de fluorescenţă a indicatorului. Se utilizează lămpi cu lumina
ultravioletă (vapori de mercur sau argon-azot etc.), cu radiaţii de
fluorescenţă din zona 300-400 nm, radiaţii ce sunt absorbite de
moleculele indicatorului acesta emiţând radiaţii din domeniul vizibil.
• Aceşti indicatori se utilizează în determinări titrimetrice, în soluţii
puternic colorate sau netransparente (opalescente), când este dificil
de a se observa punctul de echivalenţă prin schimbarea culorii.
Prezintă dezavantajul că necesită instalaţie de UV iar determinările
sunt influenţate de prezenţa unor oxidanţi (NO2-, NO3- etc.) sau a
unor reducători (I- etc.).
 c. Indicatori turbidimetrici
• Sunt acele substanţe (electroliţi, coloizi) care au un
domeniu de viraj mic, care îşi modifică brusc
solubilitatea, respectiv stabilitatea, la un anumit pH al
soluţiei, oferind posibilitatea stabilirii punctului de
echivalenţă (orto-toluidina).
• Sunt în general substanţe cu caracter coloidal, forma
liberă este solubilă iar forma micelară este insolubilă,
formată la adăugarea picăturii exces din reactivul
titrant, la punctul de echivalentă. Aceşti indicatori se
utilizează pentru titrării de soluţii colorate sau la
titrarea acizilor slabi şi bazelor slabe, când este dificil de
a se stabili punctul de echivalenţă, cu alţi indicatori, în
soluţii puternic bazice sau puternic acide.
 d. Indicatorii de adsorbţie
• Sunt indicatori de tipul coloranţi azoici care îşi modifică
culoarea atunci când sunt adsorbiţi pe suprafaţa unui
precipitat, un hidroxid insolubil M(OH)n, la pH-ul de
echivalenţă(schimbarea culorii la trecerea indicatorului
din soluţie pe suprafata precipitatului). Aceşti indicatori
se folosesc numai când ceilalţi indicatori în titrările
acido-bazice nu dau rezultate satisfăcătoare. Se folosesc
în titrările acizilor slabi(Ka =10-8 – 10-9).
• Sunt utilizaţi când în soluţia de titrat este prezentă şi
sarea unui metal (Al3+, Mg2+), care la un anumit pH
precipită sub formă de hidroxid, ce constituie suportul
care adsoarbe indicatorul, producându-se brusc
modificarea culorii.