Pile electrochimice

Definitie: Pilele electrochimice, numite şi pile galvanice, sunt sisteme în care energia

chimică este convertită în energie electrică si este formata din 2 electrozi. Electrodul
unui metal este format dintr-o lama metalica cufundata intr-o solutie ce contine ionii
metalului respectiv.
Tipuri de pile electrochimice (galvanice):

Pila Daniell:

Se compune dintr-o placă de cupru scufundată într-o soluţie concentrată de sulfat

decupru (CuSO4) si o placă de zinc, scufundată într-o soluţie diluată de sulfat de zinc
(ZnSO4).Cele două soluţii sunt despărţite printr-un perete de material ceramic poros
(spongios),numit diafragmă, care împiedică (mai mult sau mai puţin perfect)
amestecarea soluţ iilor,dar permite trecerea ionilor SO 42−¿¿ in timpul funcţionării pilei.
Atomii de zinc cedează mai uşor electroni (se oxidează) decât atomii de cupru şi trec în
soluţie ca ioni de Zn2+. Electronii cedaţi se acumulează pe placa de zinc, de unde
migrează, prin firul conductor, pe placa de cupru. Ionii Cu2+ au tendinţa de a acepta
electroni (de a se reduce) mai accentuată decât ionii Zn2+. De aceea, electronii de pe
placa metalică vor fi acceptaţi de ionii Cu2+, care trec în atomii de cupru şi se fixează pe
placa de cupru.
Pila Leclanché: este cea mai răspandită pilă primară (uscată).Lanţul electrochimi al
pilei este:
(-) Zn | NH4CL |MnO2+C (+)
Anodul este confecţionat dintr-un cilindru de zinc, iar catodul, din carbune învelit într-un
sac de panză, ori introdus într-un vas de porţelan poros, în care se găseşte amestec de
MnO2 şi negru de fum. Electrolitul este o soluţie apoasă de NH4C1 sau KOH,trecută sub
formă de pastă, cu amidon şi făină de grâu. Pentru a evita consumarea electrodului de
zinc, în urma acţiunii corosive a atmosferei, el se izolează cu un ambalaj demasă plastică.

Acumulatorul cu plumb:(Plante, 1859) are electrozii confecţionaţi din plăci de

plumb, sub formă de reţea sau cu ochiuri, umplute la polul negativ cu plumb spongios,
iar la polul pozitiv, cu dioxid de plumb. Plăcile de plumb, se pot înlocui cu plăci formate
dintr-un aliaj Pb-Sb 7,5%, acesta fiind mai rezistent la coroziune decât plumbul pur.
Electrolitul constă dintr-o soluţie de acid sulfuric, cu densitatea de 1,26 g/cm3 (când
acumulatorul este încărcat).
Reactile care au loc la electrozi, atunci cand acumulatorul furnizeaza energie electrica
sunt:
  Autodescărcarea acumulatoarelor cu plumb.
Acumulatorul este sediul unor procese, în permanentă manifestare, independente
de circuitul de utilizare, în timpul încărcării, al descărcării şi chiar în repaus. Aceste
procese poartă numele de autodescărcare, efectul lor fiind în primul rînd o pierdere
continuă din încărcarea electrică a acumulatorului. În al doilea rînd, uzura pricinuită de
aceste procese se-adaugă uzuriinormale a acumulatorului şi-I micsoreaza durata de
functionare. Cauzele autodescarcarii sunt de natura chimica si electrochimica.