Sfarsitul toamnei

Toamna,fiica mijlocie a batranului an, a sosit cu

covoarele de frunze colorate, cu ploaie si vant. Pomii s-au
dezbracat de roadele lor mari, pentru a se gati cu noua
lor mantie alba. Culorile toamnei se joaca pe covorul de
frunze multicolor.
Pamantul,batran,ca un somnoros urs,asteapta sa fie
acoperit cu noua mantie de nea.In desisuri,orchestra mare
de flori,acum uscate nu mai raspandesc mireasma lor
frumoasa.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea
cerului cenusiu indepartanduse spre tarile calde.
Randunica cea vesela nu ne mai trezeste dimineata
cu ciripitul ei dulce.Cu mantia ei alba iarna se apropie tot
mai tare de noi impartind din pocalul ei spiritul
iernii.Soarele palid abia daca se mai zareste incearca sa isi
mai strecoare pentru ultima data printre ramurile
copacilor adormiti.
Aerul iernii se simte deja puternic,vantulspulbera
toate frunzele de pe pamantul rece.harnicile albinute
fiindca nu mai au flori colorate si nectar,s-au adunat
toate la stupi.Nici noi nu ne-am lasat mai prejos si ne-am
pregatit de iarna,acum o poftim cu drag la noi.
Bucurosii copii stau la fereastra privind cum primul
fulg de nea cade din cer,iar in cateva clipe totul este
acoperit de o plapuma alba ca spuma laptelui.La
revedere,dulcatoamna!Bine ai venit,draga iarna!