PROCESE REDOX

1. Reacții de oxido-reducere
Capacitatea atomilor unui element chimic de a se combina, depinde de configurația electronică,
de numărul de straturi și de numărul electronilor de pe ultimul strat, deci de valență și de
numărul de oxidare.
Reacțiile redox au aplicabilitate practică în domeniul electrochimiei, pentru conversia de
energie, pentru funcționarea aparatelor electronice portabile pe bază de energie electrică
furnizată de baterii, pentru pornirea automobilelor cu ajutorul energiei electrice produse de
acumulatori, pentru obținerea energiei necesare vieții printr-o succesiune de reacții cu transfer
de electroni în care se utilizează oxigenul din aer, pentru combaterea coroziunii.
Reacția de oxido – reducere sau reacția redox = reacția care cuplează procesul de oxidare și
procesul de reducere, având în vedere că electronii cedați de un atom, sunt acceptați de alt
atom.
Reacția de oxidare = reacția care are loc cu cedare de electroni. Specia chimică (atom, ion) care
cedează electronii acceptați în procesul de reducere se numește agent reducător (agentul
reducător se oxidează).
Reacția de reducere = reacția care are loc cu acceptare de electroni. Specia chimică (atom, ion)
care acceptă electronii cedați în procesul de oxidare se numește agent oxidant (agentul oxidant
se reduce).

2. Pile electrochimice sau galvanice

Pilele electrochimice sau pilele galvanice = sisteme în care energia chimică este convertită în
energie electrică. Pilele electrochimice sub forma bateriilor sau a acumulatorilor sunt folosite
ca sursă de curent electric continuu.
Pila electrochimică este formată din doi electrozi (două semicelule), de Zn și Cu; electrodul
unui metal este ansamblul format dintr-o lamă metalică cufundată într-o soluție ce conține ionii
metalului respectiv (electrodul de Zn este format dintr-o placă de Zn introdusă într-o soluție de
ZnSO4).

Când plăcile metalice sunt unite între ele printr-un fir conductor, atomii de Zn cedează mai
ușor e- (se oxidează), decât atomii de Cu și trec în soluția ca ioni Zn2+. Electronii cedați se
acumulează pe placa de Zn și migrează prin firul conductor, pe placa de Cu. Ionii de Cu 2+
acceptă e- (se reduc) mai ușor decât ionii Zn2+, deci electronii de pe placa metalică vor fi
acceptați de ionii Cu2+, care trec în atomi de Cu și se fixează pe placa de Cu. Electronii cedați
în procesul de oxidare a atomilor de Zn de pe placa de Zn, trec prin circuitul exterior spre placa
de Cu și sunt preluați în procesul de reducere a ionilor Cu2+. În circuitul exterior se generează
un curent electric continuu. Funcționarea pilei se bazează pe diferența de caracter electropozitiv
a celor două metale.

Zn (s) → Zn2+ (aq.) + 2e- (oxidare)

Cu2+ (aq.) +2e- → Cu (s) (reducere)

În semicelula Zn (element mai electropozitiv) are loc procesul de oxidare. Electrodul de Zn

este anodul (borna negativă a pilei). În semicelula Cu (element mai puțin electropozitiv) are
loc procesul de reducere. Electrodul de Cu este catodul (borna pozitivă a pilei). În urma
procesului de oxidare, soluția din jurul zincului metalic nu mai este neutră. În soluție vor fi mai
mulți ioni Zn2+ decât ioni SO42-, deci nu mai pot trece noi ioni de Zn2+ în soluție și se blochează
funcționarea pilei. În soluție vor fi mai puțini ioni Cu2+ decât ioni SO42- și se blochează procesul
de reducere a noi ioni de Cu2+.
Pentru a se asigura neutralitatea soluțiilor din cele două semicelule, se introduce puntea de sare,
care face legătura între cele două soluții, prin intermediul ionilor. Anionii din puntea de sare
(NO3-) migrează spre semicelula anodului (zincului) și cationii din puntea de sare (Na+)
migrează spre semicelula catodului (cuprului).
Ecuația reacției chimice pe care se bazează funcționarea pilei este:
Zn (s) + Cu2+ (aq.) → Zn2+ (aq.) + Cu (s)

Pila Cu-Zn sau pila Daniel este formată dintr-un vas despărțit în două compartimente, printr-
un perete construit dintr-un material poros (diafragmă). Într-un compartiment se introduce
soluție de ZnSO4, în care se cufundă o placă de Zn, iar în celălalt compartiment se introduce
soluție de CuSO4, în care se introduce o placă de Cu. Diafragma nu permite amestecarea
soluțiilor, dar permite trecerea ionilor SO42- în timpul funcționării pilei. Pila Daniel dezvoltă o
tensiune electromotoare de 1V. Pilele cu electrolit lichid prezintă dezavantajul că sunt greu de
transportat și manipulat și de dezactivează repede, în prezent fiind utilizate pilele uscate.

Pila Cu-Zn sau pila Daniel

3. Pile electrice și acumulatori

Pila Leclanche sau bateria a fost inventată de Georges Leclanche care a prezentat-o la
Expoziția de la Paris și a brevetat-o în anul 1867. Este formată dintr-un cilindru de Zn (polul
negativ sau anodul), în mijlocul căruia se află un electrod de cărbune înconjurat de MnO2 (polul
pozitiv sau catodul). Spațiul dintre cei doi electrozi este umplut cu o pastă umedă formată din
NH4Cl + ZnCl2 + apă + amidon (material inert de umplutură). Totul este bine închis, pentru a
nu se pierde apa, în lipsa căreia pila nu funcționează.
Anodul este un cilindru de zinc amalgamat. La anod are loc procesul de oxidare a Zn. Cilindrul
de Zn se consumă în timpul funcționării pilei.

Zn -2e- → Zn2+ proces de oxidare

Catodul este confecționat din grafit în mijlocul unui amestec semisolid format din MnO2,
electrolitul NH4Cl și amidon. La catod are loc un proces mai complex, ionii H+ cedați de ionii
NH4+ sunt reduși la atomii de hidrogen, care sunt oxidați la apă de MnO2.

2NH4+ +2MnO2 + 2e- → Mn2O3 + H2O +2NH3

Ecuația reacției care generează curent electric este:

Zn + 2NH4+ +2MnO2 → Zn2+ + Mn2O3 + H2O +2NH3

Tensiunea electromotoare maximă este E = 1,5 V. Pentru a obține o capacitate mai mare, se
leagă mai multe pile în serie. Capacitatea electrică a unei pile se exprimă în Coulombi și arată
ce cantitate de electricitate debitează aceasta într-o oră. Capacitatea unei pile Leclanche este
de 9Ah (1Ah = 3600C). Dacă pila debitează E < 1,2 V, este uzată și nu mai poate fi reîncărcată,
deoarece electrolitul se consumă în timpul funcționării.

Pile

Pile alcaline
Pila Mallory este o pilă primară, alcalină, care are electrolitul NaOH.
Bateriile de ceas, minicalculatoarele, protezele auditive și stimulatoarele cardiace sunt pile
reversibile, minibaterii sau pile nasture, în care electrolitul este KOH sau Zn(OH)2, catodul este
confecționat din Ag2O sau HgO, iar anodul este Zn.
Procesele care au loc la electrozi sunt:
Anod (-): Zn (s) + 2HO- (aq.) – 2e- → ZnO (s) + H2O (l)
Catod (+): HgO (s) + H2O (l) + 2e- → Hg (l) +2 HO- (aq.)
Catodul de oțel se află în contact cu HgO și KOH sau Zn(OH)2 și în timpul funcționării se
obține Hg, aceste pile fiind poluante. Tensiunea electromotoare este E = 1,3 V și are timp de
funcționare destul de îndelungat.

Baterie de ceas și stimulator cardiac pe bază de pilă alcalină

Bateria Litiu este utilizată la scară modială, datorită masei mici, tensiunii ridicate E = 3V și
posibilității de reîncărcare. Anodul este confecționat din Li + grafit + un electrolit care conține
sarea de litiu LiClO4, introduse într-un solvent organic. Catodul este confecționat din MnO2.
Procesele care au loc la electrozi sunt:
Anod (-): Li (s) – 1e- → Li+ (aq.)
Catod (+): MnO2 (s) + Li+ (aq.) +1 e- → LiMnO2 (s)
Se folosesc pentru funcționarea telefoanelor mobile, laptop-urilor, camerelor video.

Acumulatorul cu plumb este o pilă reversibilă ce produce curent electric și poate fi reîncărcat.
A fost realizat în anul 1859 de către inginerul francez Plante și este și în prezent cea mai
utilizată pilă reversibilă. Anodul sau electrodul negativ este format dintr-un grătar de plumb,
cu ochiurile umplute cu plumb spongios. Catodul sau electrodul pozitiv este format dintr-un
grătar de de plumb ce are ochiurile umplute cu PbO2. Cele două plăci sunt cufundate într-o
soluție de H2SO4, de concentrație 38 %, cu densitatea 1,29 g/cm3, pentru acumulatorul încărcat.
Când acumulatorul produce curent electric au loc următoarele reacții:

anod (-): Pb(s) + SO42- (aq.) – 2e- → PbSO4 (s) proces de oxidare

catod (+): PbO2 (s) + SO42- (aq.) + 4H+ (aq.) +2e- → PbSO4 (s) + 2H2O (l) proces de reducere

Reacția totală este:

Pb + PbO2 + 4H+ + 2SO42- → 2PbSO4 + 2H2O
Pb + PbO2 + 2H2SO4 → 2PbSO4 + 2H2O

la anod, Pb se oxidează: Pb0 – 2e- → Pb+2

la catod, Pb+4 din PbO2 se reduce: Pb+4 + 2e- → Pb+2

La ambii electrozi se formează PbSO4 insolubil, care aderă la plăci. Deoarece, în această reacție
se consumă H2SO4, în acumulatorul descărcat, concentrația H2SO4 este mai mică de 38% și
densitatea soluției este mai mică de 1,29 g/cm3. Prin măsurarea densității din acumulator, se
apreciază gradul de încărcare al acumulatorului.
Tensiunea electromotoare a acumulatorului cu plumb este 2V și este constantă în timpul
funcționării. În practică se utilizează baterii formate din 3 sau 6 celule (elemenți de acumulator,
legați în serie), pentru a obține tensiunea de 6V sau 12V. Acumulatorul poate fi reîncărcat dacă
este conectat la o sursă de curent continuu, care să debiteze curentul în sens invers față de
acumulator și să ofere o tensiune mai mare decât cea dezvoltată de acesta. La reîncărcare,
reacțiile la electrozi au loc în sens invers. Se consumă PbSO4 de pe plăci și crește concentrația
în H2SO4 a soluției:

2PbSO4 + 2H2O → Pb + PbO2 + 2H2SO4 reacția de încărcare

Acumulatorul cu plumb

4. Celula electrolitică
Electroliții sunt substanțe (săruri, acizi, baze), care conduc curentul electric în soluție apoasă
sau în topitură, prin intermediul ionilor. Electroliții conduc curentul electric în soluție sau în
topitură, pentru că pentru a transporta curentul electric, ionii trebuie să se miște liber (în stare
solidă nu se pot deplasa).
Electroliza este procesul complex care are loc la trecerea curentului electric prin soluția sau
topitura unui electrolit, obținându-se noi substanțe la electrozi (de la cuvântul liz = a desface,
a dezlega prin electricitate). Prin electroliză se obțin metale, nemetale, baze sau acizi.
Electroliza soluției de NaCl:
Celula electrolitică conține doi electrozi conectați la o sursă de curent continuu: anodul A (+)
= electrodul conectat la borna pozitivă a sursei de curent electric; catodul C (-) = electrodul
conecat la borna negativă a sursei de curent electric.
În soluția apoasă de NaCl se găsesc ioni de Na+ și Cl- eliberați din cristalul de NaCl la
dizolvarea în apă și ioni de H3O+ și HO- rezultați din ionizarea apei:
NaCl → Na+ + Cl- reacția de dizolvare
2H2O ↔ H3O+ + HO- reacția de ionizare

Sub acțiunea câmpurilor electrice, create în jurul celor doi electrozi, la închiderea circuitului
exterior, ionii negativi de Cl- și HO- de deplasează spre anod și ionii pozitivi Na+ și H3O+ se
deplasează spre catod. Ionii Cl- au o tendință mai accentuată de a ceda electroni și a se oxida
decât ionii HO-. La anod, fiecare ion Cl- cedează câte un e- anodului, se oxidează și trece într-
un atom liber de Cl. Atomii de Cl se unesc prin legătură covalentă nepolară, în molecule Cl2.
Ionii H3O+ se reduc mai ușor decât ionii Na+. Fiecare ion H3O+ acceptă de la catod câte un e-,
se reduce și rezultă o moleculă de H2O și un atom de H. Atomii de H formează molecula H2.
În soluție rămân ionii de Na+ și HO-, iar prin concentrarea acestei soluții se obține NaOH.

A(+) Cl- -1e- → Cl proces de oxidare

2Cl → Cl2↑

C(-) H3O+ +1e- → H2O + H proces de reducere

2H → H2↑

Ecuația reacției totale a procesului de electroliză: 2NaCl + 2H2O → Cl2 + H2 + 2NaOH

NaCl este o materie primă importantă, prin electroliza sa obținându-se industrial NaOH, Cl2 și
H2 (utilizate la sinteza HCl, iar Cl2 la sterilizarea apei în procesul de obținere a apei potabile).