Pile Electrice

Randamentul superior vor face din ele mijlocul de producere al energiei

electrice privilegiat al secolului. Realizatorii de telefoane mobile sau de
microcalculatoare portabile, visează de ani de zile: pila de combustie ar fi
principalul mijloc de a creşte autonomia produselor în mod considerabil. Şi
industria automobilelor se interesează de această sursă de energie "curată".

Hidrogenul este energia viitorului? Un lucru este sigur: nu există petrol la

nesfârşit. Domeniul nuclear este "delicat", şi unora le-ar plăcea să renunţe le el.

Principalul interes: pilele de combustie nu poluează aproape deloc, pentru că

nu ard carburant, ci îşi recombină atomii. Singurele lor subproduse sunt apa şi
dioxidul de carbon, acest ultim element fiind din nefericire dăunător pentru
echilibrul termic al planetei (accentuează efectul de seră). Aceste generatoare
electrice sunt lipsite de elemente mecanice. Sunt deci foarte fiabile şi silenţioase.

Clasificare

 Pile primare
o Pila Daniell
o Pila Leclanche
o Pile alcaline
o Pila Wenston
o Bateria cu mercur
 Pile secundare, acumulatori
 Pile de combustie

Cum funcţionează

Nu are importanţă dacă carburantul este lichid sau gazos, trebuie să fie bogat
în atomi de hidrogen. Secretul pilelor de combustie? Să se separe electronul şi
protonul fiecărui atom de hidrogen şi apoi să ia un drum diferit. Dupa ce
hidrogenul este extras din carburant, traversează un catalizator care scindează
atomii de hidrogen în electroni şi protoni. Aceste sarcini se îndreaptă spre un
electrolit sau o membrană, după tipul pilei, care nu lasă să treacă decât protonii.

Electronii sunt deci excedentari pe una dintre feţele filtrului, care se încarcă
negativ. Electrozii, cel mai adesea din carbon sau siliciu, încadrează filtrul şi
recuperează sarcinile electrice. Sunt bornele pilei. Când circulă curentul,
electronii ajung la electrodul pozitiv. Ei se recombină cu protonii şi oxigenul din
aer, formând vapori de apă.
 Cataliza este însoţită de o puternică degajare de căldură. Bilanţul energetic
este repartizat astfel: 40% electricitate şi 60% căldură. Pilele de combustie oferă
simultan electricitate şi căldură. Degajarea căldurii ridică însă probleme atunci
când se doreşte numai obţinerea de energie electrică. Este cazul automobilului.
Deja anumite soluţii de recuperare şi reciclare a căldurii permit obţinerea
randamentelor de 80%. Oricare ar fi randamentul pilelor este deja net superior
celui de grupuri electrogene tradiţionale care este de 20%. Ele încep să ia locul
acestora pentru aprovizionarea cu electricitate a zonelor izolate.

Aşadar, pilele de combustie permit producerea de electricitate şi căldură cu

un randament superior şi slabe emisii poluante.

Aplicatii
 Pila Daniell

Valorile seriei de activitate electrica ne sunt date de experimente numite

elemente galvanice. În cadrul elementului galvanic un metal este pus într-o
solutie de sare iar alt metal este pus în alta solutie de sare. Cele doua metale
sunt conectate printr-un fir. Amândoua metalele din solutiile de sare sunt în
pahare diferite asa ca trebuie conectate. De exemplu putem folosi un fir. Acest
ansamblu formeaza un circuit electric închis. Fiecare dintre paharele cu metal si
solutie de sare sunt numite "jumatati de celula". Aceasta este structura generala
a unui element galvanic.

Vom explica procesul cu ajutorul unui alt element galvanic. Acesta este
elementul numit Daniell. Diferenta e ca acest element foloseste un singur pahar
cu un perete despartitor. Acest perete poate fi trecut doar de ionii solutiei de
sare. Solutiile nu pot fi combinate, dar ionii se pot misca. Pentru a face un
element Daniell este important sa folosim substantele potrivite. Folosim Cuprul,
pe care trebuie sa-l bagam într-o solutie de sulfat de cupru, si Zincul, pe care
trebuie sa-l bagam într-o solutie de sulfat de zinc. Cele doua metale trebuie
conectate printr-un fir, si acum elementul Daniel este gata. Acum vom explica de
ce "curge" curentul.

Putem vedea ca la electrodul de zinc sunt mai multi electroni, pentru ca

zincul e mai putin nobil decât cuprul. Zincul e polul negativ, pe când Cuprul e
polul pozitiv. Electronii de pe electrodul de zinc, care sunt cedati prin procesul de
oxidare sunt transferati prin fir pe electrodul de cupru, care este supus
procesului de reducere.
 La electrodul de zinc se formeaza cationi care trec în solutie. La polul pozitiv
cationii de cupru devin atomi de cupru, care se aseaza pe suprafata electrodului
de cupru. Anionii de sulfat, din solutia de sulfat de cupru, nu gasesc destui
cationi de cupru, deoarece acestia au devenit atomi. Astfel ei trec prin peretele
despartitor si în cealalta parte gasesc cationi de zinc. Electrodul de cupru se
mareste iar electrodul de zinc se micsoreaza. Cantitatea de solutie de cupru
scade iar cantitatea de solutie de zinc creste.

Observam ca exista un voltmetru în circuitul electric pentru a masura

intensitatea curentului dintre cupru si zinc, intensitate care este de 1.1 volti.
Bateriile si acumulatorii nu sunt nimic altceva decât elemente galvanice. Acest
experiment poate fi facut cu multe substante diferite. Când diferenta de potential
este mai mare si intensitatea este mai mare.

Acum vom reveni la teorie cu "ajutorul" hidrogenului. Definitia spune ca

hidrogenul are o intensitate de 0 volti. Toate celelalte substante din seria de
reactivitate sunt puse în relatie cu electronul normal de hidrogen. Pentru a afla
voltajul tuturor substantelor trebuie sa construim un element galvanic care
contine substanta necunoscuta si atomul de hidrogen. Deoarece hidrogenul este
un gaz, trebuie folosita platina care este înconjurata de hidrogen; platina va fi
utilizata ca electrod al hidrogenului.

Pila Lenclanche

Cea mai comuna forma de pila galvanica este Pila Leclanche inventata de
chimistul francez Georges Leclanch în 1860. In limbaj popular este numita pila
uscata sau baterie proiectoare. Pila Leclanche utilizata in zilele noastre este
foarte similara inventiei originale. Electrolitul consta dintr-un amestec de clorura
de amoniu si clorura de zinc facuta pasta. Electrodul negativ este facut din zinc
ca si carcasa externa a pilei, iar electrodul pozitiv, o tija de carbune înconjurata
de un amestec de carbon si dioxid de mangan. Pila Leclanche produce circa
1.5V.

Pila Leclanché este frecvent utilizata pentru alimentarea aparatelor de radio

cu tranzistori, a lanternelor de buzunar, la instalatii de semnalizare etc.

Reactiile care au loc la electrozi sunt complexe, si se pot reprezenta astfel:

Forta electromotoare a acestei pile este de 1,5 - 1,65 V, si scade pe masura

ce pila se descarca. In mod frecvent, se leaga in serie mai multe astfel de
baterii.
 O alta întrebuintare este in bateriile de acumulatoare. Astfel de baterii sunt
dezvoltate pentru uz electric pentru a fi folosite ca nivelatoare de încarcatura,
pentru a compensa fluctuatiile momentane de capacitate ale sistemului. Astfel de
baterii ar putea fl instalate aproape de locurile cu cerinte speciale. Acestea
cauzeaza putine probleme de mediu si ocupa putin spatiu.

Pile alcaline

Pilele alcaline sunt de dimensiuni foarte mici. Sunt utilizate la ceasuri,

aparate auditive, camere video, minicalculatoare.

Pila voltaica (Wentston)

Pila voltaica standard, numita Pila Wentston, a folosit la definirea voltului ca

unitate de masura. Aceasta are poli din amalgam de cadmiu si sulfat de mercur
si ca electrolit sulfat de cadmiu.
 Bateria cu mercur

O alta pila galvanica folosita pe scara larga este bateria cu mercur. Poate
lua forma unui disc mic si plat si este folosita în aceasta forma în aparate pentru
auz, celule fotoelectrice si ceasuri de mana electrice. Electrodul negativ este din
zinc, cel pozitiv din oxid de mercur, iar electrolitul este o solutie de hidroxid de
potasiu. Bateria de mercur produce circa 1.34V.

Acumulatori

Acumulatorul cu plumb este o pila cu electrolit lichid realizat pentru prima

oara, in anul 1859, de inginerul francez Gaston Planté.

Electrodul negativ este format dintr-un gratar de plumb cu ochiurile umplute

cu plumb spongios, iar electrodul pozitiv este construit tot dintr-un gratar de
plumb cu ochiurile umplute cu dioxid de plumb. Electrolitul este acid sulfuric de
concentratie 38% (p = 1,29 g/cm 3) pentru acumulatorul incarcat.

In timpul functionarii acumulatorului, când acesta debiteaza curent electric,

la cei doi electrozi au loc procesele care pot fi reprezentate prin ecuatiile:

Reactia totala presupune transformarea Pb si a Pb0 2 in PbSO 4 prin

consumarea acidului sulfuric.

La ambii electrozi se formeaza PbSO 4 insolubil, care adera la placi, se

sulfateaza. Granulele fine de PbSO 4 formate initial se maresc in timpul
functionarii, astfel incat randamentul acumulatorului scade.

Se poate constata daca un acumulator este incarcat sau nu prin masurarea

concentratiei acidului sulfuric, mai precis prin determinarea densitatii solutiei.

Acumulatorul poate fi reincarcat prin conectarea acestuia la o sursa de curent

continuu astfel, incât curentul debitat de sursa sa aiba sens opus celui debitat de
acumulator; la electrozi se produc astfel reactiile inverse celor indicate.

F.e.m. a unei celule este de aproximativ 2V. Frecvent se utilizeaza baterii

formate din trei sau sase celule legate in serie pentru a produce 6 V sau 12 V.
 In afara acumulatorilor cu plumb se utilizeaza acumulatoare alcaline de tip
Ni-Fe si Ni-Cd. Acestea prezinta avantajul ca permit desfasurarea unui numär
mare de descarcari - incarcari fara deteriorarea placilor.

Bateria de acid de plumb

Acumulatorul care poate fi reîncarcat prin inversarea reactiei chimice, a fost

inventat in 1859 de fizicianul francez Gaston Plante. Bateria lui Plante era una
din acid de plumb, un tip larg folosit astazi.

Bateria de acid de plumb, care consta din trei sau sase baterii conectate în
serie, este folosita la automobile, camioane si alte vehicule, marele ei avantaj
este ca poate transmite un curent puternic de electricitate pentru a porni un
motor, insa se descarca repede. Electrolitul este o solutie diluata de acid sulfuric,
electrodul negativ este din plumb si cel pozitiv din dioxid de plumb.

Bateria de acid de plumb are o functionare buna timp de aproape 4 ani si

produce 2V pe celula.

Bateria Edison

Un alt acumulator mult folosit este bateria alcalina sau bateria nichel - fier,
dezvoltata de inventatorul american Thomas Edison în 1900. Electrodul negativ
din fier, cel pozitiv din oxid de nichel si electrolitul este o solutie de hidroxid de
potasiu. Are dezavantajul de a emana hidrogen in timpul încarcarii.

Aceasta baterie este folosita în principal in aplicatii în industria grea. Bateria

Edison functioneaza bine timp de 10 ani si produce circa 1.15V.

O baterie alcalina similara bateriei Edison este celula nichel-cadmiu sau

bateria de cadmiu, în care electrodul de fier este înlocuit cu unul din cadmiu.
Functioneaza timp de 25 de ani si produce circa 1.15 V.

Un numar de noi tipuri de baterii a fost creat pentru utilizarea în vehiculele

electrice. Versiuni imbunatatite ale bateriilor de stocare conventionale au fost
dezvoltate pentru masini electrice, dar au dezavantajele de a avea fie o raza
scurta sau cost ridicat, fie greutate mare sau probleme legate de mediu. Baterii
avansate care par promitatoare pentru utilizatea în vehicule electrice sunt
cele litiu - sulfat de fier, zinc - clor, natriu - sulf, nichel-hidrura de metal.
 Pile de combustie

In pilele de combustie procesul de oxido-reducere are loc prin arderea

combustibililor (hidrogen, metanol, oxid de carbon, unele hidrocarburi).

La anod, denumit si electrod de combustibil, are loc oxidarea combustibililor,

proces prin care se elibereaza electroni in circuitul exterior.

La catod, denumit si electrod de oxigen, are loc reducerea oxigenului

molecular.

Dificultatea construirii pilelor de acest tip consta in faptul ca oxidarea

combustibililor necesita temperaturi ridicate, conditii in care containerul si
electrozii se corodeaza. Necesitatea furnizarii caldurii pentru a mentine pila la
temperaturi ridicate scade eficienta utilizarii acestui tip de pile. Cea mai
cunoscuta pila de combustie este pila hidrogen-oxigen.

In aceasta pila are loc arderea hidrogenului in oxigen (sinteza controlata a

apei) in urma careia se degaja caldura si se elibereaza energie electrica.

Hidrogenul (combustibilul) si oxigenul (oxidantul) se introduc in doua

compartimente diferite, separate de un electrolit. Gazele sunt trecute prin
electrozi de carbune comprimat in care s-au incorporat catalizatorii. Elementul
galvanic se reprezinta astfel:

C/H2 , HO-, O2/C

La electrozi se desfasoara reactiile:

Reactia totala este:

Pentru functionarea eficienta a pilei hidrogen-oxigen trebuie indepartate apa

formata si caldura. In pila pentru fiecare kW ora de energie se produce 1L de
apa.
 Elementul Galvanic

Pilele electrochimice (sau pilele galvanice) sunt sisteme in care energia

chimica este transformata in energie electrica.

Componenta:

 2 electrozi (doua semicelule);

 punte de sare;
 voltmetru;
 conductor metalic exterior;

Electrodul: la nivelul lui are loc oxidarea (in cazul anodului) sau reducerea (in
cazul catodului). Combinarile dintre metalele care sunt folosite drept electrozi
sunt date de seria de reactivitate .

Anodul - electrodul de Zn

 masa electrodului de Zn scade;

 concentratia ionilor Zn2+ in solutie creste;
 ionii Cl- (din puntea de sare) se orienteaza spre aceasta semicelula spre a
compensa nivelul ridicat al sarcinilor pozitive;

Catodul - electrodul de Cu

 masa placutei de Cu creste;

 concentratia ionilor sulfat (SO4) 2- din solutie creste;
 ionii K+ din puntea de sare se orienteaza spre aceasta semicelula spre a
compensa nivelul ridicat al sarcinilor negative;

Puntea de sare: are rolul de a asigura neutralitatea solutiilor sarurilor celor doua
metale care joaca rol de electrozi.

Voltmetru: demonstreaza diferenta de potential dintre cele doua semicelule.

Conductorul metalic exterior: asigura transportul electronilor intre cele doua

semicelule.