Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprarea
Principiul lucrării:
Electroliza reprezintă procesul de descompunere permanentă a unei substanţe sub
acţiunea curentului electric.
La trecerea curentului electric printr-un electrolit, adică în timpul electrolizei au loc cele
două procese distincte: transportul curentului electric şi reacţiile chimice care se produc la
electrozi.
Transformările chimice care au loc în timpul electrolizei depind de natura şi starea
electrolitului, de natura solventului, de natura materialului din care sunt confectionaţi
electrozii şi de prezenţa altor substanţe în soluţia sau topitura electrolitului.
Pe bază experimentală, M. Faraday descoperă între anii 1882 – 1933 că există o relaţie
între cantitatea de electricitate care trece printr-un electrolit şi cantitatea de substanţă
transformată prin electroliză, enunţând astfel legile electrolizei sau legile lui Faraday. Aceste
legi se enunţă astfel:
1. Cantitatea de substanţă transformată la electrod în timpul procesului de electroliză
este proporţională cu cantitatea de electricitate care trece prin soluţia sau topitura de electrolit.
m=kQ= kIt (1)
unde:
m - cantitatea de substanţă transformată la electroliza, în g;
I - intensitatea curentului, în A;
t - timpul de electroliză, în s;
Q - cantitatea de electricitate (în C); Q=I t;
m g mg
K= - echivalentul electrochimic, în sau .
Q C C
Echivalentul electrochimic reprezintă cantitatea de substanţă depusă la electrod de
cantitatea de electricitate de 1 Coulomb (C).
2. La trecerea aceleiaşi cantităţi de electricitate prin soluţiile sau topiturile de
electroliţi, cantităţile de substanţe puse în libertate la electrozi sunt proporţionale cu
echivalenţii lor chimici. Astfel, echivalenţii electrochimici sunt proporţionali cu echivalenţii
chimici.
Se poate scrie:
K= E/F (2)
F - numărul lui Faraday (F= 96500 C = 26,8 Ah).
Deoarece E = A/z, în care A reprezintă masa atomică, iar z reprezintă numărul de electroni
implicaţi în proces egal cu sarcina ionului depus la electrod se mai poate scrie :
K= A/zF (3)
Reunind cele două formule, legile lui Faraday se pot exprima prin formula generală:
A
m I t [g] (4)
zF
Depunerile catodice (galvanice) ale stratelor metalice se fac în scopul creşterii
rezistenţei la coroziune a pieselor acoperite, al îmbunătăţirii aspectului decorativ şi pentru
mărirea rezistenţei acestora la uzură.
Depunerile electrochimice (catodice) au la bază reacţia catodică de reducere a ionilor
metalici din soluţii apoase: M+z + z e-→ M↓ pe suprafaţa piesei legată la polul negativ al unui
circuit electric de electroliză (fig. 1).
Depunerea catodică a metalelor din soluţii apoase are loc la potenţiale mai negative
decât potenţialul de echilibru al metalului în seria potenţialelor standard Volta.
Depunerile catodice de cupru prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere
decorativ, protector cât şi funcţional. În scop protector – decorativ, cuprul se depune ca
substrat înaintea depunerilor de crom, nichel, argint şi staniu, atât pe materiale metalice cât şi
pe materiale nemetalice, cum ar fi materiale plastice şi ceramice. În scop funcţional, datorită
conductibilităţii electrice ridicate, depunerile de cupru sunt utilizate pe scară largă în
tehnologiile electrotehnice şi electronice.
În lucrarea de faţă se va efectua o cuprare cu anod solubil, adică se va depune un strat
de cupru pe o placă de alamă. Electrodepunerea cuprului are loc într-o celulă de electroliză
(fig. 1), utilizând drept electrolit o soluţie acidă de CuSO4. Anodul celulei este o bară de
cupru, iar la catod se plasează piesa ce urmează a fi protejată.
2
Calcule şi rezultate:
Randamentul de curent se calculează cu ajutorul relaţiei:
mp
100 (8)
mt
unde: mp - masa de cupru depusă practic, dată de diferenţa de masă a catodului (alamă)
înainte şi după electroliză;
mt - masa teoretică de cupru care se calculează conform legilor lui Faraday.
A
mt I t
zF
în care: A - masa atomică a metalului (ACu=63,5 g/mol)
I - intensitatea curentului de electroliza (A);
t - timpul de electroliza (s sau h);
z - valenta metalului; zCu = 2
F - numărul lui Faraday (F= 96500 C = 26,8 Ah).
Grosimea stratului de cupru depus la electroliză se calculează astfel:
mp
(9)
S
unde: mp - masa practică de cupru depusă, g;
S - suprafaţa piesei pe care s-a realizat depunerea, cm2;
- masa specifică (densitatea) cuprului (Cu=8,93 g/cm3).
Prelucrarea rezultatelor:
Tema de casă:
3
Să se scrie reacţiile care au loc la electroliza CuSO4 şi să se calculeze timpul de cuprare dacă
intensitatea curentului este I = 5A, iar randamentul este de 85%. ACu= 63,5 g/mol
6. La nichelarea cu anod solubil a unei piese din oţel (S = 2,5 cm2), condiţiile de electroliză
sunt: I = 300 mA, t = 20 min. Se mai cunosc ANi=59 g/mol, F=96500 A∙s, Ni = 7,13 g/cm3.
Să se determine grosimea stratului de Ni depus, dacă randamentul este de 80%.
7. Să se calculeze randamentul de curent la rafinarea electrolitică a cuprului, dacă timp de
4 ore, la o intensitate de curent de 5 A se depun 21,49 g Cu.
Cu = 8,93 g/cm3; ACu= 63,5 g/mol.
8. La trecerea curentului electric prin două electrolizoare legate în serie conţinând soluţie de
AgNO3, respectiv CuSO4, în primul se separă la catod 2,16 g Ag. Să se calculeze masa de
cupru separată în al doilea electrolizor.
9. Un obiect metalic cu suprafaţa de 100 cm2 trebuie nichelat cu un strat de grosime 0,3 mm,
folosind o soluţie de NiSO4. Cât timp este necesar pentru electroliză dacă intensitatea
curentului este 3 A, randamentul catodic 90%, ANi = 59 g/mol şi greutatea specifică a
nichelului Ni=7,13 g/cm3.
10. Se nichelează prin electroliză cu anod solubil de nichel un obiect cu dimensiunile
20 cm lungime și 20 cm lățime. Stratul de Ni depus are grosimea de 0,02 mm,
(Ni = 7,13g/cm3). Să se scrie reacţiile care au loc la electroliza NiSO4 şi să se calculeze timpul
de nichelare dacă intensitatea curentului este I = 3A. Se cunoşte ANi=59 g/mol şi randamentul
de 80%.