Tipuri de diode semiconductoare

1. Diodele redresoare sunt utilizate pentru redresarea curentului electric alternativ.

Frecvenţa semnalelor redresate este, de regulă, frecvenţa industrială (50/60Hz).
Se pot construi cu germaniu, cu siliciu, iar la puteri mici, cu seleniu. Cele mai răspândite
sunt cele cu siliciu.
Avantajele diodelor cu siliciu faţă de cele cu germaniu sunt:
- curentul invers este mult mai mic;
- tensiunea de străpungere este mult mai mare;
- temperatura maximă de lucru de 190 grade faţă de 90 grade la germaniu.

Dezavantajul diodelor cu siliciu faţă de cele cu germaniu este:

- tensiunea de deschidere puţin mai mare.

Performanţele unei diode redresoare sunt caracteristice prin 2 mărimi limită care nu
trebuie depăşite în timpul funcţionării:
- Intensitatea maximă a curentului direct (I M), de ordinul amperi - zeci de mii de amperi;
- Tensiunea inversă maximă (UM), de ordinul zeci de volţi - zeci de mii de volţi.

Parametrii acestor diode sunt:

 Tensiunea inversă repetitivă maxim admisă, (URM);
 Curentul mediu redresat (curentul mediu la care poate fi solicitată dioda), I 0;
 Căderea de tensiune în regim de polarizare directă la un curent dat, (UFM);
 Rezistenţa termică joncţiune capsulă, (Rthj-c), sau joncţiune ambiant, (Rthj-a).

2. Diodele varicap (varactoare), cu simbolul din Fig. 1.2.1, prezintă capacităţi

diferite în funcţie de tensiunea de polarizare.

Denumirea diodei provine de la VARIable CAPacitor.

anod catod

Fig. 1.2.1 Simbolul diodei varicap

Aceste diode utilizează proprietatea joncţiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce

depinde de tensiunea continuă de polarizare inversă (aceasta este capacitatea de
barieră).

Posibilitatea de a varia o capacitate într-un circuit prin varierea unei surse de polarizare
este necesară în circuitele de schimbare a frecvenţei, circuitele de reglaj automat al
frecvenţei, precum şi modulaţia frecvenţei.

Diodele varicap au capacităţi de ordinul pF sau zecilor de pF şi se construiesc cu siliciu

pentru a avea o rezistenţă internă mai mare în polarizarea inversă. În acest fel ele pot fi
asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile.
 3. Diodele Zener (diode stabilizatoare), cu simbolul din Fig. 1.2.2, sunt diode de
construcţie specială, care nu se distrug în cazul în care se străpung, ci
funcţionează chiar în regiunea de străpungere şi se utilizează ca stabilizatoare
de tensiune.

anod catod

Fig. 1.2.2 Simbolul diodei Zener

Funcţionarea acestora se bazează pe proprietatea joncţiunii p-n de a avea în regiunea

de străpungere, o tensiune la borne constantă într-o gamă largă de variaţie a curentului
invers, cum se poate observa în caracteristica curent – tensiune (Fig. 1.2.3).

Fig. 1.2.3 Caracteristica curent - tensiune a diodei Zener

Dioda funcţionează într-un regim de străpungere controlat, în care atât curentul cât şi
puterea disipată sunt menţinute la valori pe care dioda le poate suporta în regim
permanent, fără să se distrugă.
Dioda Zener este construită cu siliciu, caracteristica de funcţionare a acesteia
modificându-se la variaţia temperaturii de lucru.
Când este polarizată direct (+ pe anod şi – pe catod) funcţionează ca o diodă cu
joncţiune şi când este polarizată invers (- pe anod şi + pe catod) funcţionează în regim
de străpungere.
Observatie importanta:
Dioda Zener fubctioneaza numai in polarizare inversa, iar caracteristica sa este
reprezentata in cadranul 3 in fig. de mai sus

Parametrii principali ai diodelor Zener sunt:

 Tensinea nominală de stabilizare, (UZ);
 Rezistenţa dinamică, (Rzd);
 Curentul maxim admis în polarizare inversă, (IZmax);
 Puterea de disipaţie a diodei, (Pd);
 Coeficientul de variaţie a tensiunii stabilizate