Diode semiconductoare

Dispozitivele semiconductoare au în construcţia lor regiuni ale reţelei monocristaline

cu diverse impurificări atât ca mărime a concentraţiei cât şi ca tip de impuritate (regiune
de tip donor - n, regiune tip acceptor - p). Cele mai utilizate materiale semiconductoare
folosite în construcţia dispozitivelor semiconductoare de circuit sunt siliciul şi germaniul.
Joncţiunea pn (Fig.1.1.1) reprezintă o zonă de contact dintre două cristale
semiconductoare, unul de tip p şi unul de tip n, având o grosime foarte mică de
aproximativ 10-8 ... 10-6 m.
Datorită faptului că în zona joncţiunii se creează un câmp electric intern, se obţine o
barieră de potenţial, al cărei efect principal constă în modificarea rezistenţei de trecere
a joncţiunii, în funcţie de polarizarea exterioară a terminalelor cristalelor.

Fig. 1.1.1 Joncţiunea pn

Joncţiunea pn are o importanţă esenţială în funcţionarea unei clase mari de dispozitive

electronice. Majoritatea dispozitivelor electronice semiconductoare conţin una sau mai
multe joncţiuni.
Dioda (grec.: di - doi, dublu; hodos - drum) este o componentă electronică constituită
dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o
capsulă din sticlă, material plastic, ceramică sau metal.
Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei, iar regiunea n, catodul.

Dioda semiconductoare, al cărei simbol este reprezentat în Fig. 1.1.2, se

caracterizează prin conducţie unidirecţională:
- în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct),
- în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers).

anod catod

Fig. 1.1.2 Simbolul general al diodei semiconductoare

Funcţionarea diodei este descrisă prin intermediul unui grafic denumit caracteristica
statică de funcţionare (Fig. 1.1.3). Aceasta furnizează informaţii despre modul în care
curentul prin diodă variază în funcţie de tensiunea care se aplică între terminalele
acesteia.
 Fig. 1.1.3 Caracteristica de funcţionare a diodei semiconductoare

În cazul în care tensiunea pe diodă este pozitivă, se spune că aceasta funcţionează în

conducţie directă. În cazul în care tensiunea pe diodă este negativă, se spune că
aceasta funcţionează în conducţie inversă.
Prin noţiunea de polarizare a unei diode se înţelege stabilirea tipului de conducţie în
curent continuu. Astfel, dacă dioda funcţionează în curent continuu în conducţie directă,
se spune că aceasta este polarizată direct. Analog, dacă dioda funcţionează în curent
continuu în conducţie inversă, se spune că aceasta este polarizată invers.
Funcţionarea în curent continuu a unei diode este complet caracterizată de către
valorea curentului continuu care trece prin aceasta şi de tensiunea continuă între
terminalele diodei.
Perechea de mărimi electrice compusă din curentul continuu prin diodă şi de tensiunea
continuă pe diodă se numeşte Punct Static de Funţionare, prescurtat PSF, fiind
reprezentat în planul caracteristicii, cu coordonatele i A, uA.
Punctul Static de Funcţionare furnizează întotdeauna informaţii despre regimul în care
funcţionează dioda. Această observaţie este valabilă şi pentru alte tipuri de dispozitive
semiconductoare.
Polarizarea diodei este realizată prin intermediul unui circuit special, numit circuit de
polarizare. Circuitul de polarizare conţine întotdeauna o sursă de alimentare (o sursă
de tensiune continuă sau o sursă de curent continuu), care se mai numeşte şi sursă de
polarizare şi o rezistenţă de polarizare care are rolul de a limita curentul prin diodă
astfel încât aceasta să nu se distrugă.
Principalii parametrii ai diodei semiconductoare sunt:
 Tensiunea de deschidere, (UD) - la diodele care sunt construite din germaniu U D este
cuprinsă între 0,2V- 0,4V, iar cele din siliciu între 0,4V- 0,8V;
 Curentul maxim direct, (IAm);
 Tensiunea maximă inversă, (UBR).
Reprezentări convenţionale
Dioda Dioda Dioda Dioda Fotodioda Dioda
redresoare stabilizatoare tunel varicap elecroluminiscentă