75

ELEMENTE ŞI DISPOZITIVE ELECTRONICE UTILIZATE ÎN

SISTEME DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

5.1 Noţiuni generale

Sistemele moderne de acţionare şi de automatizare conţin în majoritatea
cazurilor dispozitive sau convertoare electronice de comandă, reglare, protecţie,
măsurare, afişare, indicare, contorizare a diferitor parametri tehnici sau tehnologici.
Partea de forţă a acestor convertoare este realizată, de obicei, cu elemente
semiconductoare de putere – diode, tranzistoare, tiristoare, – iar partea de
comandă – cu circuite integrate (microscheme) sau microprocesoare
(microcontrolere). Ambele grupe de elemente au la bază materiale
semiconductoare, cele mai principale dintre care sunt siliciul, germaniul, indiul şi
altele. Aceste materiale se numesc semiconductoare din cauza, că din punct de
vedere al conductibilităţii curentului electric ele ocupă o poziţie intermediară între
materialele bine conductoare – metalele – şi materialele ne conductoare –
izolatoarele.
Importanţa esenţială a semiconductoarelor, fapt care şi determină o utilizare
largă a lor, constă în posibilitatea reglării conductibilităţii curentului electric
într-un diapazon relativ mare (de la metale la izolatoare) prin combinaţia
atomilor materialelor din diferite grupe ale tabelului periodic a lui Mendeleev. În
aşa mod pot fi obţinute chiar două variante de modificare a conductibilităţii
curentului : una negativă sau de tip “n”, iar alta pozitivă – de tip “p”. De exemplu,
dacă în cristalele elementului de bază din grupa a 4-a a tabelului lui Mendeleev –
siliciul Si cu 4 electroni de valenţă pe orbita exterioară – se introduc nişte atomi din
grupa a 5–a (fosfor, de exemplu) cu 5 electroni pe orbita de valenţă, atunci unul din
aceştia este în surplus, căpătând posibilitatea de a deveni foarte uşor liber (sub
acţiunea unei tensiuni electrice exterioare) şi de a conduce astfel curentul electric,
care reprezintă o deplasare a electronilor liberi. O astfel de conductibilitate se
numeşte negativă (de tip n), la care purtătorii majoritari de sarcină sunt
electronii, care au o sarcină negativă, iar impurităţile din grupa a 5–a, cu care se
dopează siliciul se numesc “donatoare”.
Dacă siliciul se dopează cu impurităţi din grupa a 3–a a tabelului Mendeleev
cu 3 electroni de valenţă pe orbita exterioară (aluminiu, bor), atunci o legătură
dintre atomii de bază şi de impurităţi devine vacantă (în surplus) şi pozitivă, care
poate fi ocupată de electronii liberi ai atomilor învecinaţi. Aceştia din urmă,
părăsind atomii lor proprii şi cauzând astfel un curent electric, formează în reţeaua
cristalină a elementului de bază nişte sarcini pozitive, numite „goluri”, iar
conductivitatea corespunzătoare lor se numeşte pozitivă sau de tip „p”.
Însă posibilitatea de a regla curentul electric apare în cazurile, când sunt puse
în contact 2 sau mai multe straturi (zone) semiconductoare de tip diferit – p şi n.
Graniţa sau contactul dintre 2 astfel de straturi se numeşte „joncţiune p – n”, care
poate influenţa asupra conductibilităţii curentului electric prin ea. Cel mai simplu
element sau dispozitiv electronic cu 2 straturi p şi n şi o joncţiune p–n sunt
diodele, care sunt analizate în continuare.
 76
5.2. Diode semiconductoare şi utilizarea lor

5.2.1 Principiu de funcţionare şi proprietăţi principale

Dioda reprezintă o simplă joncţiune de tip p–n, care are proprietatea de a
conduce curentul doar într-o singură direcţie: de la zona p spre zona n, sau de
la anod (A) spre catod (K) în cazul, când la bornele A şi K este aplicată o tensiune
de polaritate directă : „+” la anod şi „ – ” la catod (fig.5.1). Această proprietate a
fost folosită ca simbol de notare a diodei în schemele electrice - prin săgeată
triunghiulară ►.

RE iA
Fig.5.1 Structura şi schema unei diode semiconductoare la o polarizare directă

Curentul anodic i A prin diodă este determinat în acest caz de faptul, că

electronii, ca sarcini majoritare negative din zona n sunt atraşi de potenţialul
pozitiv al anodului A, iar golurile, ca sarcini majoritare pozitive din zona p sunt
atrase de potenţialul negativ al catodului K. Rezistenţa interioară a joncţiunii p – n
şi a diodei la o polarizare directă U AK  0 este foarte mică, chiar putând fi

neglijabilă, adică R AK  0 , de aceea curentul i A este limitat doar de rezistenţa
exterioară a curentului diodei: i A  U / RE . Această stare a diodei se numeşte stare
deschisă sau de conducţie a curentului electric, echivalentă cu închiderea unui
contact normal deschis într-un circuit , pentru care i A  iD  0 .
Dacă către diodă se aplică o tensiune exterioară inversă sau negativă -
U AK  0 , atunci purtătorii majoritari de sarcină sunt atraşi spre extremităţi, iar

rezistenţa interioară devine foarte mare - R AK   (fig.5.2). Ca urmare, curentul i A
prin joncţiunea p – n se micşorează practic aproape până la i A  0 . Această stare a
diodei se numeşte stare închisă sau blocată, când toată tensiunea exterioară cade
pe diodă U AK  U . Ea este echivalentă cu starea deschisă a unui contact electric.

RE iA

Fig.5.2 Funcţionarea diodei la o polarizare inversă

 77
Aşa dar, la o polarizare directă diodele semiconductoare se comportă
aproximativ ca metalele, iar la o polarizare inversă – ca izolatoarele. Având două
stări opuse – deschisă şi închisă – diodele pot fi comparate şi cu nişte
întrerupătoare discrete sau contacte de relee statice, care pot fi comandate doar prin
polaritatea tensiunii exterioare U AK . Aceste întrerupătoare (diode) însă nu sunt
ideale, deoarece în fiecare zonă a diodei există, pe lângă purtătorii de sarcină
majoritari, o concentraţie foarte mică de purtători minoritari opuşi, care creează un

mic curent opus. Ca urmare, în stare deschisă R AK  0 , iar în stare închisă

R AK   . Însă, la o rezistenţă interioară mică, căderea de tensiune pe diodă în stare
deschisă nu depăşeşte (0,5 -1.5) V.
La o tensiune inversă relativ mare, când U AK  U STP  0 , poate interveni
străpungerea ireversibilă a joncţiunii p – n (a diodei), care conduce la o creştere
necontrolată a curentului i A de sens negativ ( iR  0 ). Pentru a evita distrugerea
diodei tensiunea inversă maxim admisibilă U RRM trebuie să fie mai mică decât
valoarea de străpungere U RRM  U STR . Tensiunile inverse maxim admisibile U RRM
pentru diodele de putere mică şi mijlocie sunt cuprinse în limitele (20-200) şi
(200-700)V, iar pentru diodele de putere (500-5000)V.
Un alt parametru principal al diodelor este curentul nominal I AN , egal cu
valoarea medie maxim admisibilă de sens direct I AN  I DM .
După valoarea I AN diodele se împart în 3 grupe: K n

- de curenţi mici - I AN  0.3 A ; Si

p
A
- de curenţi medii - 0.3 A  I AN  10 A ;
- de curenţi mari - 10 A  I AN  3000 A . Fig.5.3
Diodele din ultima grupă se mai numesc diode de putere, folosite pe larg în
electronica de putere. Ele reprezintă o pastilă de siliciu de forma unui disc circular
cu un diametru până la 75mm şi o grosime de 0,2-1,0cm, dopat din ambele părţi
prin difuzie cu impurităţi donatoare (n) şi acceptoare (p), lipite de 2 discuri
metalice rezistente, care servesc ca anod A şi catod K, precum şi ca elemente de
răcire (fig.5.3).
Trecerea diodelor din stare de conducţie în stare blocată, la schimbarea
bruscă a polarităţii U AK , decurge relativ repede – (10-50) micro secunde, în
dependenţă de curentul nominal al lor. Acest timp este necesar pentru a îndepărta
sarcinile majoritare da la joncţiune spre extremităţi.Ca urmare, proprietăţile
dinamice ale diodelor sunt mult mai bune ca cele ale releelor, ceea ce permite
funcţionarea lor în regim discret la frecvenţe foarte mari - zeci şi sute de MHz.
Temperatura diodelor, de asemenea este limitată - ea trebuie să fie mai mică
de 100 150C . Încălzirea lor are loc datorită pierderilor de energie pe rezistenţa
2 
interioară i A R AK . Pentru a evita supraîncălzirea joncţiunii p-n, este necesar de a
disipa aceste pierderi cu ajutorul unor radiatoare, pe care se fixează dioda, sau cu
ajutorul unor ventilatoare de răcire forţată prin flux de aer intensiv.
 78
5.2.2 Aplicaţii ale diodelor în scheme de redresare

Datorită proprietăţilor dinamice bune şi de conducţiei unilaterale, diodele au

căpătat o utilizare largă în redresoarele necomandate, care transformă tensiunea
de curent alternativ de la intrare într-o tensiune constantă de curent continuu
U d la ieşire. Însă această tensiune nu este ideală (linie dreaptă), ci este constituită
din porţiuni pozitive de sinusoidă, numite pulsuri. Cel mai simplu redresor este
cel monofazat monoalternanţă, cu o tensiune sinusoidală la intrare şi o sarcină
pur rezistivă (fig.5.4) :
U t 
VD
t
0  2 3

Ud U d t 
U t  Rd
Ud
t
3

Fig.5.4 Schema şi diagrama de funcţionare a redresorului monofazat

monoalternanţă
El se numeşte redresor monoalternanţă, deoarece valoarea momentană a
tensiunii redresate în acest caz este constituită numai din pulsuri (alternanţe)
pozitive ale sinusoidei de intrare, transmise de dioda VD la ieşire în starea ei
deschisă, când tensiunea U AK  0 . În intervalele de timp, când această tensiune este
negativă, dioda este blocată, de aceea tensiunea u(d) = 0, adică
 2U sin t , dacг U AK  0 sau 2 k  t  2k  1
u d t    ;
0 , dacг U AK  0 sau 2 k  1   t  2 k
Acest tip de redresor se foloseşte în practică însă foarte rar, deoarece
valoarea medie a tensiunii redresate U d aste mică, faţă de valoarea efectivă a
tensiunii de intrare U :
1 2 2
Ud   2U sin t  U  0.45U ,
2 0 
Pentru a obţine o tensiune Ud mai mare, de 2 ori de exemplu, pot fi folosite
redresoarele monofazate dublă–alternanţă, care transmit la ieşire ambele
alternanţe ale sinusoidei de intrare. Evident, că un redresor dublă-alternanţă
trebuie să conţină un număr mai mare de diode, conectate într-un anumit mod. Una
din cele mai răspândite scheme tipice de redresare a ambelor alternanţe este
schema cu o conexiune a 4 diode în punte monofazată - VD1 – VD4 (fig.5.5).
Această schema poate fi reprezentată ca fiind constituită din 2 redresoare cu nul de
polaritate diferite, conectate în serie cu sarcina. Diodele cu catozii comuni VD1 şi
VD3 alcătuiesc redresorul pozitiv, deoarece în fiecare moment de timp va fi
deschisă acea diodă, care are anodul pozitiv, iar diodele cu anozii comuni VD2 şi
VD4 alcătuiesc redresorul negativ cu nul, deoarece în fiecare moment de timp va fi
deschisă acea diodă , care are catodul negativ. Ca urmare, o jumătate de perioadă
se deschid diodele VD1, VD4, iar următoarea jumătate de perioadă - VD2, VD3.
 79
Conducţia periodică a acestor diode şi pe un interval de 180 º asigură la ieşire o
tensiune redresată u(d), constituită numai din pulsuri (alternanţe) pozitive.
U t 
VD1 VD3
t
0  2 3
U t  Ud Rd
U d t 
VD 2 VD 4
VD1,4 Ud
VD1,4 VD 2,3
t
0  2 3

Fig.5.5 Schema redresorului monofazat dublă alternanţă cu conexiune punte a

diodelor şi diagrama lor de funcţionare
Valoarea medie a tensiunii redresate în acest caz este de 2 ori mai mare :
1 2 2 2
Ud   2U sin t  U  0.9U  0,
 0 
Pentru a obţine o tensiune medie U d chiar mai mare faţă de tensiunea
alternativă de intrare (valoarea ei efectivă) şi cu pulsaţii alternative mai mici, se
utilizează redresoarele trifazate cu o conexiune a diodelor cu punct median (nul)
sau în punte, În figura 5.6 este reprezentată schema tipică a unui redresor trifazat
monoalternanţă cu nul, care conţine un transformator trifazat cu conexiune stea şi
3 diode, iar sarcina este conectată între nulul diodelor şi nulul transformatorului.
Funcţionarea acestui redresor se bazează pe aceleaşi proprietăţi ale diodelor . În
fiecare moment de timp din cele 3 diode conduce curentul acea diodă , care are
anodul mai pozitiv, deoarece catozii sunt comuni. Într-un sistem trifazat simetric
fiecare fază devine mai pozitivă peste fiecare 120º, de aceea fiecare diodă conduce
curentul 120º. Deschiderea următoarei diode condiţionează blocarea celei
precedente prin aplicarea unei tensiuni UAK < 0 . Valoarea momentană a tensiunii
redresate conţine deja 3 pulsuri pozitive (porţiuni de sinusoidă) ale tensiunilor de
fază de o durată de 120º fiecare (fig.5.6) .

A B C

t
3 6
Ud  U f  1.17U f
2
2
3 U d t
Rd
Fig,5.6 Schema redresorului trifazat cu nul şi diagrama lui de funcţionare

Valoarea medie a tensiunii redresate în acest caz într-adevăr este mai mare :
Ud = 1,17 U. Pentru a obţine o tensiune redresată şi mai mare şi cu pulsaţii
alternative mai mici, se foloseşte redresorul trifazat dublă alternanţă cu 6 diode
conectate în punte, arătată în figura 5.7. Această punte poate fi reprezentată
convenţional ca fiind constituită din 2 redresoare trifazate cu nul, conectate în serie
cu sarcina Rd : unul cu catozii comuni – VD1, VD3, VD5, iar altul cu anozii
comuni – VD2, VD4, VD6 . Primul redresor cu nul se numeşte pozitiv (P),
 80
deoarece în fiecare moment de timp se deschide acea diodă, anodul căreea are un
potenţial pozitiv mai mare. Al doilea redresor cu nul este considerat negativ (N),
întrucât în fiecare moment de timp se deschide acea diodă , catodul căreea are un
potenţial negativ mai mare după valoarea absolută. În fiecare redresor cu nul într-o
perioadă au loc câte 3 comutaţii ale diodelor, însă punctele de intersecţie a
alternanţelor pozitive (de comutaţii naturale) sunt defazate faţă de punctele de
intersecţie a alternanţelor negative cu 60º. De aceea într-o perioadă se obţin 6
comutaţii, defazate cu 60º. Deoarece în fiecare moment de timp sunt deschise 2
diode din redresoare diferite şi din ramuri (faze) diferite, tensiunea redresată
sumară este constituită din 6 pulsuri ale tensiunilor de linie cu o valoare medie
dublă faţă de valorile medii ale redresoarelor cu nul :
3 6  3 6 
U d  U dP  U dM  U f    Uf   1,17U f   1.17U f   2,34U f
2 
 2 

Ud
VD1 VD3 VD5


Ud 3 3 6
U t  Rd Ud  U f  2.34U f
t 
0
VD 4 VD 6 VD 2

Fig.5.7 Redresorul trifazat dublă alternanţă în punte şi forma tensiunii de ieşire

Datorită valorii ridicate şi pulsaţiilor minime ale tensiunii redresate, acest

redresor şi-a găsit cea mai largă răspândire în practică. El este necomandat şi
nereglabil, la fel ca şi toate celelalte redresoare analizate mai sus. Tensiunea lor
redresată este constantă, maximă şi nereglabilă, deoarece diodele sunt elemente
nereglabile şi necomandate. În acţionări electrice de curent continuu, cum ar fi
de exemplu cele de tracţiune ale troleibuzelor, tramvaielor şi metrourilor, este
necesară o reglare lină a vitezei motoarelor vehiculelor, care poate fi obţinută
printr-o reglare lină a tensiunii redresate. Pentru aceasta în locul diodelor se
folosesc tiristoarele, care sunt deja nişte elemente semiconductoare comandate sau
semicomandate, adică sunt mai performante.

5.3. Tiristoare de putere şi utilizarea practică a lor

5.3. 1 Principiu de funcţionare, proprietăţi principale şi clasificare

Tiristoarele, la fel ca şi diodele, sunt destinate pentru comutaţia discretă şi

conducţia unidirecţională a curentului electric, având aceiaşi 2 electrozi de putere -
anodul şi catodul, însă ele reprezintă deja nişte elemente semiconductoare
comandate sau semicomandate. Proprietatea aceasta de comandă constă în intrarea
lor în conducţie nu numai când tensiunea U AK  0 (ca la diode), ci şi dacă este
 81
aplicat un impuls îngust şi pozitiv de comandă la un electrod adăugător, numit
electrod de comandă (EC) (în raport cu catodul K - fig.5.8). Acest al treilea
electrod de comandă, numit şi grilă (G), constituie o A K
particularitate principală a tiristoarelor în comparaţie cu
diodele. Fără aplicarea impulsului de comandă tiristorul EC
nu poate intra în conducţia curentului, chiar dacă UAK>0.
Evident, că pentru obţinerea acestei proprietăţi, a fost
A K
nevoie de o structură interioară mai complexă, constituită P1 n1 P 2 n 2
deja din 4 straturi de conductibilitate diferită, şi anume EC
p1– n1 – p2 – n2 (fig.5.8). Fig.5.8
O astfel de structură cu 3 joncţiuni p-n a permis divizarea tiristorului în două
circuite de putere diferită: circuitul de comandă (EC-K - de curent mic) şi
circuitul de forţă (A-K - de curent mare). Dacă tensiunea UAK>0, atunci cele 2
joncţiuni extremale J1 şi J3 sunt deschise, însă starea tiristorului, fără aplicarea
impulsului de comandă la electrodul EC, rămâne închisă, deoarece joncţiunea de
mijloc J2 este polarizată invers. La aplicarea unui impuls îngust de comandă către
EC, joncţiune de mijloc J2 se deschide forţat şi tiristorul intră rapid în conducţia
curentului, la fel ca şi o diodă. Însă după terminarea
impulsului de comandă tiristorul totuşi rămâne în stare de
conducţie datorită unei alte proprietăţi bune – proprietăţii
de automenţinere în stare deschisă după anularea
impulsului de comandă, Această proprietate permite o
micşorare substanţială a puterii circuitului de comandă şi o
creştere a randamentului sistemului în întregime. Ea poate
fi asemănată cu automenţinerea în stare acţionată a unui
contactor după luarea degetului de pe butonul de comandă
SB1, şuntat de contactul auxiliar KM al contactorului
(fig.5.9). Fig.5.9
Din cele expuse mai sus rezultă o altă proprietate importantă a tiristoarelor -
cea de amplificare. Ea se explică prin coeficientul relativ mare de amplificare în
curent al tiristoarelor obişnuite:   i A / iC  1000 . De exemplu, pentru deschiderea
unor tiristoare obişnuite cu un curent de putere i A  100  1000 A , este necesar un
impuls de comandă cu o amplitudine în curent iC  0.1  1A şi de o durată scurtă de
(0,2-0,3)ms. Durata mică de deschidere este cauzată de proprietăţile dinamice bune
ale tiristoarelor, la fel ca şi ale diodelor.
Necătând la aceste avantaje şi proprietăţi, tiristoarele obişnuite sunt totuşi
nişte tiristoare incomplet comandate sau semicomandate, deoarece impulsurile
de comandă pot doar să le deschidă, însă nu pot să le închidă . Pentru blocarea lor
este necesară aplicarea unei tensiuni de forţă negative U AK  0 , care să micşoreze
curentul anodic i A sub valoarea minimă, numită de menţinere i A  im  1A . În
circuitele de curent alternativ tensiunea U AK devine negativă în fiecare alternanţă,
de aceea blocarea tiristoarelor se efectuează de la sine (datorită tensiunii alternative
al reţelei de alimentare). În circuitele de curent continuu, pentru blocarea
(închiderea) tiristoarelor sunt necesare nişte circuite speciale de comutaţie.
 82
În legătură cu aceasta au fost elaborate, de asemenea, şi tiristoare complet
comandate, numite GTO – tiristoare, care prin impulsuri de
A K
comandă pozitive se deschid, iar prin impulsuri de comandă
negative se blochează. Notarea convenţională a GTO –
EC
tiristoarelor se deosebeşte de cea a tiristoarelor obişnuite doar
printr-o cruce adăugătoare la electrodul de comandă (fig.5.10). Fig.5.10
Aceste tiristoare însă nu sunt lipsite nici ele de dezavantaje : au o structură
interioară mai complicată (5 zone - p1 – n1 – p2 – n2 – p3) şi un curent de
amplificare în curent mult mai mic  GTO  7  10 . Ne cătând la aceste dezavantaje,
GTO – tiristoarele se utilizează în cazurile de conducţie a curentului continuu de
mare putere (de exemplu, la locomotive electrice), deoarece asigură o schemă de
forţă mai simplă. T1
Datorită proprietăţii de conducţie unidirecţională,
pentru conducţia curentului alternativ sunt necesare 2
tiristoare, conectate antiparalel, echivalente cu 2 contacte T2
paralele (fig.5.11,a). În acest caz un tiristor conduce curentul în a)
alternanţa pozitivă, iar al doilea – în alternanţa negativă.
Pentru simplificare o astfel de conexiune antiparalelă a 2
tiristoare separate, a fost înlocuită cu o structură echivalentă şi
integrată într-un singur tiristor bidirecţional, care a primit
denumirea de triac. Notarea convenţională în schemele
electrice a triacului, de asemenea, este integrată, inclusiv b)
şi electrodul de comandă (EC), care este comun (fig.5.11,b) Fig.5.11
Structura interioară a triacului este constituită, de asemenea, din 5 straturi de
conductibilitate diferită, însă funcţionarea este asemănătoare.
Au fost elaborate, de asemenea, şi alte tipuri de tiristoare, de exemplu
fototiristoarele şi fototriacurile. Ele deosebesc doar printr-o deschidere specifică
– printr-un impulsuri de lumină . Aceste impulsuri de lumină pot fi create de diode
speciale, care luminează, când sunt deschise şi care se numesc diode luminiscente.
Ele pot fi de culoare roşie, verde şi de alte culori.
Parametrii statici principali ai tiristoarelor sunt aceiaşi ca şi la diode : valoarea
medie şi maxim admisibilă a curentului în stare deschisă, considerată ca valoare
nominală, IAN = ITM şi tensiunea inversă maxim admisibilă, care să le protejeze de
străpungere ireversibilă URRM = USTR .

5.3.2 Exemple de aplicaţii practice ale tiristoarelor

Dintre toate tipurile de tiristoare, menţionate mai sus, cea mai largă
răspândire în convertoarele de curent alternativ au căpătat-o tiristoarele obişnuite,
deoarece sunt cele mai ieftine şi necesită un curent mic pentru deschiderea lor, iar
blocarea se efectuează de la sine, când tensiunea anod-catod devine negativă. Pe
baza tiristoarelor obişnuite se realizează 2 tipuri de convertoare electronice cu
tensiuni de ieşire reglabile, utilizate în sistemele de acţionare electrică reglabilă:
- variatoarele de curent alternativ (VCA);
- redresoarele comandate (RC) sau semicomandate (RSC).
 83
5.3.2.1 Variatoare de curent alternativ

Aceste variatoare sau regulatoare îndeplinesc o funcţie identică cu cea a

autotransformatoarelor – de reglare a tensiunii alternative de ieşire U S  var la o
amplitudine constantă a tensiunii de alimentare U A.m  const şi la una şi aceeaşi
frecvenţă f S  f A  50 Hz  const . Variatoarele monofazate sau trifazate conţin
câte 2 tiristoare T1 şi T2, conectate antiparalel (sau un triac) şi în serie cu
impedanţa de sarcină Z S (fig.5.12,).

T1

T2
UA Ud Zs

Fig.5.12 Scheme tipice ale variatoarelor monofazate şi trifazate

Funcţia de reglare a tensiunii U S se bazează pe proprietatea de comandă a
tiristoarelor - de a se deschide numai dacă este aplicat la electrodul de comandă un
impuls pozitiv, chiar dacă U AK  0 . Aplicând impulsuri de comandă cu un unghi de
întârziere t   faţă de punctele de comutaţie naturală t  k (de trecere a
tensiunii U AK prin zero), tiristoarele T1 şi T2 transmit sarcinii numai o parte din
alternanţele tensiunii sinusoidale de intrare, „tăind” astfel prima parte, ceea ce
condiţionează o micşorare a valorii efective a tensiunii U s .În figura 5.13,a t  
= π/2, iar sarcina este pur rezistivă - Z S  RS , de aceea tiristoarele T1 şi T2 transmit
la ieşire numai o jumătate de sinusoidă, blocându-se în momentele de timp t  k ,
deoarece ele conduc fiecare curentul numai într-o singură direcţie.
T1 T2 T3 T1 T2 T3 t
t
   3 / 4  135

iT
t t
00  2 3 0  2 3

Z s  Rs U s t  U s t 

Fig.5.13 Diagrame de funcţionare ale VCA monofazat pentru ZS=RS şi RS-LS

La o sarcină activ-inductivă durata de conducţie a tiristoarelor creşte cu un

interval de timp ωt =  s  arctg Ls / Rs , chiar dacă tensiunea trece prin zero şi
UAK<0 (fig.5.13, b,c). În aceste intervale curentul prin tiristoare este totuşi pozitiv ,
fiind susţinut de tensiunea de autoinducţie eL   Ls dis / dt , care se opune creşterii
curentului dis / dt  0 şi susţine descreşterea lui dis / dt  0 prin energia reactivă,
acumulată de către inductivitatea de sarcină LS .
 84
Dacă prin sistemul de comandă al tiristoarelor se modifică unghiul  în
diapazonul de la 0,   , atunci tensiunea de ieşire U s variază de la valoarea maximă
U s  U A până la U s  0 . Dependenţa U S   reprezintă
U s  
caracteristica de reglare a VCA, care constituie
caracteristica lor principală (fig.5.14). Această U A Z s  Ls
caracteristică este neliniară şi depinde nu numai de
unghiul de reglare ά(t), ci şi de unghiul de fază al Z s  Rs
sarcinii φ (RS,LS) , dependent, la rândul său, de
raportul dintre componenta activă Rs şi reactivă Ls a 
sarcinii. 0  / 2 
Fig.5.14
La o sarcină pur inductivă ZS=LS diapazonul de reglare al unghiului ά se
 
micşorează de 2 ori, fiind cuprins în intervalul  2   . Aplicarea impulsurilor de
 
comandă în intervalul 0   2 nu schimbă starea tiristoarelor, întrucât în acest
interval curentul este negativ datorită rămânerii lui în urma tensiunii cu π/2. Din
această cauză caracteristica de reglare US(ά) în acest subdiapazon constituie o linie
dreaptă (tensiunea nu se schimbă). Pentru un unghi de comandă    / 2 , curentul
de sarcină is devine întrerupt, iar tensiunea U S se micşorează faţă de tensiunea de
intrare U A , adică U S    U A .
Aşa dar, variatoarele de curent alternativ au o schemă şi o funcţionare relativ
simplă, însă reglarea în fază a unghiului de comandă este însoţită de un dezavantaj
important al lor. Odată cu creşterea unghiului de reglare ά are loc o distorsionare
tot mai puternică a formei sinusoidale a tensiunii de ieşire (fig.5.13,c). De aceea
VCA se utilizează mai mult pentru sarcini pur active : plite şi cuptoare electrice,
boilere, lămpi şi proiectoare din teatre şi săli de concerte, unde variatoarele asigură
o aprindere şi stingere lentă a luminii. Motoarele asincrone sunt pretenţioase la
forma tensiunii U s , de aceea VCA se utilizează numai pentru pornirea lor lină.

5.3.2.2 Redresoare comandate şi semicomandate

Proprietăţile de comandă (reglare) şi de conducţie unidirecţională ale

tiristoarelor sunt de ne înlocuit, de asemenea, şi în redresoarele comandate (RC),
sau semicomandate (RSC), care transformă tensiunile de curent alternativ de la
intrare într-o tensiune reglabilă de curent continuu la ieşire, notată prin U d (  ) şi
dependentă de unghiul de comandă  . Principiul şi schemele RC nu se deosebesc
practic de principiul şi schemele redresoarelor necomandate (RNC) cu diode
analizate în paragraful precedent. Redresoarele semicomandate au aceleaşi scheme
ca şi cele comandate, însă sunt realizate jumătate cu diode şi jumătate cu
tiristoare. În figura 5.15,a este reprezentată schema unui redresor semicomandat
în punte monofazată cu transformator la intrare şi motor de curent continuu la
ieşire, iar în figura5.15,b – diagramele lui de funcţionare la un unghi de comandă
ά = 45º şi o sarcină activ-inductivă .
 85

Fig.5.15 Redresor semicomandat în

punte monofazată şi diagramele lui de
funcţionare pentru ά = 45º

Tiristorul T1 se deschide în momentele ωt =ά = 45º, când i se aplică

impulsurile de comandă, şi conduce curentul împreună cu dioda D1 până în
momentele de comutaţie naturală ωt = kπ, când tensiunea de intrare trece prin
zero, schimbându-şi semnul. În aceste momente pentru dioda D1 tensiunea UAK
devine negativă, ceea ce condiţionează o blocare a ei, iar pentru dioda D2 tensiunea
UAK dimpotrivă devine pozitivă, condiţionând deschiderea acesteia. În rezultat
dioda D2 şi tiristorul T1, rămas deschis, scurcircuitează sarcina , instalând la ieşire
o valoare nulă a tensiunii redresate ud(t) = 0. Curentul redresat însă în aceste
intervale rămâne neschimbat - id t   0 , deoarece este susţinut de tensiunea de
inducţie electromagnetică a inductivităţii de sarcină eL(t) = - Lddid/dt .
Valoarea medie a tensiunii redresate este alcătuite din porţiuni de sinusoidă şi
porţiuni de tensiune nulă,

1 2 2 U
U d   U 2 m sin t  U 2 cos  1 / 2  d 0 cos   1 ,
  2
unde 0      unghiul de fază al impulsurilor de
comandă ale tiristoarelor T 1 , T 2 ; Ud0 – tensiunea
Ud0
redresată pentru un unghi α = 0º .
Dependenţa U d (α), construită pe baza acestei relaţii, U d  
constituie caracteristică de reglare a RSC, reprezentată
în figura 5.16 pentru tot diapazonul de reglare α = 0 - 180
º. Din această caracteristică rezultă, că redresoarele
semicomandate pot funcţiona numai într-un singur 
cadran, adică numai la o singură polaritate a tensiunii şi
0 180
curentului de ieşire. Imposibilitatea de inversare a
parametrilor principali este cauzată de deschiderea Fig.5.16
naturală a diodelor în momentele, când tensiunea de intrare trece prin zero, ceea ce
conduce la o deconectare a sarcinii de le reţea şi la o scurcircuitare a ei.
Redresoarele integral comandate (RC), constituite numai din tiristoare, pot
funcţiona în 2 cadrane, adică la tensiuni redresate pozitive şi negative.
 86
Dintre toate redresoarele trifazate integral comandate cea mai largă răspândire
a obţinut-o puntea trifazată comandată cu 6 tiristoare T1-T6 (fig.5.17), care
are acelaşi principiu de funcţionare, ca şi puntea cu diode din figura 5.7.
Deschiderea tiristoarelor însă are loc, spre deosebire de diode, nu în momentele de
intersecţie a sinusoidelor de fază, ci în momentul aplicării impulsului de comandă.
(de 6 ori într-o perioadă, adică peste fiecare 60º). Ordinea de aplicare a acestor
impulsuri coincide cu numeraţia tiristoarelor din figura 3.17. În fiecare moment de
timp este deschis câte un tiristor din redresorul pozitiv cu nul, care are anodul mai
pozitiv şi căruia este aplicat un impuls de
comandă, şi câte un tiristor din redresorul +
negativ cu nul, care are catodul mai negativ.
P
La o sarcină activ-inductivă, fiecare tiristor T1 T 3 T 5
conduce curentul 120º el, dintre care 60º cu
tiristorul precedent şi 60º cu tiristorul ~ Ud M
următor. Blocarea lor se efectuează sub
acţiunea tensiunii reţelei de alimentare, Într-
N id
adevăr, la deschiderea următorului tiristor, T 4 T 6 T 2
către cel precedent se aplică o tensiune anod -
– catod negativă, care-l blochează. Fig.5.17
În figura 5.18 sunt prezentate diagramele temporale de funcţionare ale
parametrilor punţii trifazate cu tiristoare la un unghi de comandă α = 45º şi o
sarcină activ – inductivă. Valoarea momentană a tensiunii redresate este alcătuită
din porţiuni de 60º ale tensiunilor alternative de linie, iar valoarea medie a tensiunii
redresate U d într-o perioadă şi pentru o sarcină activ-inductivă
3 6
U d  U dp   U dN   U f cos   U d 0 cos   U d  

unde U d 0  2.34U f  1.35U l  tensiunea redresată   0 (redresorul necomandat);.

Fig.5.18 Diagrame de funcţionare ale punţii trifazate cu tiristoare

 87
Aşa dar, caracteristică de reglare U D   în acest caz este o caracteristică
cosinusoidală. Diapazonul maxim de reglare
0 0    180 0 , însă poate fi împărţit în 2 intervale,
U d0
cărora le corespund regimuri diferite ale schemei : R
- regimul de redresor (R), pentru 0 0    90 0 şi
U d    0 , căruia îi corespunde regimul de motor; 
0 0
0 90 1 80
- regimul de invertor (I), pentru 900    1800 şi
U d    0 , căruia îi corespunde regimul de I
generator al maşinii de curent continuu (fig.5.19).
U d0
Fig.5.19
Aşa dar, o punte trifazată cu 6 tiristoare
poate să funcţioneze în 2 cadrane cu polarităţi
diferite ale tensiunii redresate, însă la unul şi
acelaşi sens al curentului redresat. Pentru o
funcţionare în 4 cadrane, cu polarităţi diferite
ale tensiunii şi curentului redresat, sunt
necesare 2 punţi redresoare integral
comandate, conectate antiparalel, care
alcătuiesc deja un redresor trifazat
reversibil (fig.5.20). În acest caz o punte
asigură un sens direct al vitezei, iar cealaltă
punte – sensul invers al vitezei motorului de
curent continuu
Fig.5.20.

5.4 Tranzistoare

5.4.1. Noţiuni generale şi clasificare

Tranzistoarele constituie cele mai răspândite elemente semiconductoare,

care stau la baza tuturor dispozitivelor electronice complexe de putere mare sau
mică (microelectronice), deoarece posedă un număr mai mare de proprietăţi faţă de
diode şi tiristoare. Dintre cele mai importante proprietăţi ale tranzistoarelor
pot fi menţionate cele de conducţie unidirecţională, comandă, comutaţie,
reglare şi amplificare. Aceste proprietăţi sunt determinate de particularităţile
constructive şi funcţionale ale celor 3 straturi consecutive de conductibilitate
pozitivă şi negativă: p – n – p sau n – p – n, care alcătuiesc 2 joncţiuni p – n.
Zona de mijloc numită bază sau grilă, serveşte ca o poartă de comandă,
deoarece ea se execută de o grosime mult mai mică decât zonele extremale şi se
dopează cu sarcini majoritare de o concentraţie, de asemenea, mult mai mică. Cu
ajutorul tensiunii de intrare această poartă poate fi uşor închisă sau deschisă
complet sau parţial, asigurând tranzistoarelor proprietatea de comutaţie sau reglare
a curentului de ieşire. În comparaţie cu diodele şi tiristoarele, care reprezintă nişte
elemente discrete cu numai 2 stări de funcţionare – complet închisă sau complet
 88
deschisă – tranzistoarele mai pot asigura, pe lângă aceste 2 stări extremale, orice
stare intermediară între acestea, adică cu o conducţie reglabilă sau analogică de la
0% şi până la 100 %. În plus, toate aceste stări pot fi obţinute foarte simplu – prin
variaţia semnalului de intrare de la bază. De aceea tranzistoarele se mai numesc
ventile semiconductoare universale – analogice sau discrete, (în funcţie de
valoarea semnalului de la bază), precum şi complet comandate, putând fi închise
şi deschise sau închise în orice moment de timp şi prin aplicarea sau anularea
semnalului de intrare. Proprietatea de amplificare este datorată particularităţilor
constructive menţionate ale zonei centrale, care condiţionează o putere mult mai
mare în circuitul de ieşire, faţă de puterea circuitului de intrare.
Există mai multe tipuri de tranzistoare, de aceea ele se clasifică după
anumite criterii. După curentul nominal şi după frecvenţa de funcţionare
tranzistoarele se clasifică la fel ca şi diodele. După structura interioară şi principiul
de funcţionare tranzistoarele pot fi grupate în 3 grupe principale:
1) bipolare ;
2) unipolare (cu efect de câmp - MOSFET);
3) hibride (circuit de intrare unipolar şi de ieşire bipolar) – IGBT.
Fiecare din primele două grupe are avantajele şi dezavantajele sale.
Tranzistoarele bipolare (TB), de exemplu, permit curenţi şi tensiuni mai mari,
însă sunt comandate prin curent, servesc ca surse de curent, de aceea necesită un
consum de energie mai mare. Denumirea lor provine de la faptul, că la conducţia
curentului de ieşire participă ambele tipuri de sarcină: golurile şi electronii.
Tranzistoarele unipolare conduc curentul de ieşire printr-un singur tip de
sarcini şi se comandă prin tensiune (câmp - MOSFET), de aceea necesită un
consum de energie mult mai mic. De aceea ele şi–au găsit o largă răspândire în
dispozitivele electronice mobile, alimentate de la baterii miniatură, însă au o putere
limitată.
Tranzistoarele hibride IGBT îmbină avantajele ambelor grupe şi exclud
dezavantajele, de aceea se folosesc în deosebi ca tranzistoare de putere în regimuri
de comutaţie.
5.4.2. Tranzistoare bipolare

Structura unui tranzistor bipolar cu 3 straturi de conductibilitate se realizează

în 2 variante identice: n – p – n sau p – n – p, însă zona de mijloc se execută mai
îngustă şi cu o concentraţie de sarcini majoritare mai mică decât zonele marginale.
Fiecare zonă are electrodul său de
J1 J 2 C A J1 J 2
conexiune exterioară: zonele A p
C
n p n p n
marginale se numesc EMITOR (E)
şi COLECTOR (C), iar zona de B B
mijloc – BAZĂ (B), formând 2 a) b )
joncţiuni p – n - J1 şi J2 (fig.5.21): Fig.5.21
Denumirile acestor electrozi provin de la destinaţia lor: primul are funcţia de
emitere (livrare, injectare) a purtătorilor de sarcină; al doilea asigură colectarea
(acumularea) acestor purtători şi transmiterea lor în circuitul exterior, iar funcţia
bazei constă în dirijarea (comanda, reglarea) procesului de transmitere a acestor
 89
purtători de sarcină (a curentului) de la emitor spre colector. Comutaţia (închiderea
- deschiderea) sau reglarea curentului prin tranzistor asigură totodată comutaţia sau
reglarea curentului circuitului exterior, în care este inclus tranzistorul.
În schemele electrice ambele variante de conductibilitate ale TB se notează
identic, evidenţiind emitorul prin săgeată, direcţia căreia indică direcţia curentului,
care coincide cu cea a sarcinilor pozitive (golurilor). Dacă săgeata emitorului este
îndreptată spre bază, atunci acest tranzistor este p – n – p, iar dacă este îndreptat
spre exterior - n – p – n (fig. 5.22) :
 Ec EC
pn p Rc
n pn Rc
J1 C C
J2
RB RB
B UE B UE
EB EB
J2 J1
E E
a) b)
Fig.5.22 Reprezentarea tranzistoarelor bipolare în schemele electrice
Prima joncţiune J1, numită şi joncţiune a emitorului, poate asigura comanda
(comutaţia) sau reglarea curentului tranzistorului, formând împreună cu elementele
exterioare circuitul de intrare. Joncţiunea J2, numită şi joncţiune a colectorului,
formează cu elementele exterioare circuitul de ieşire sau de putere al tranzistorului.
Valoarea curentului prin el şi procesele fizice depind cum sunt polarizate
joncţiunile J1 şi J2 – direct sau invers (după analogia de polarizare a diodelor).
Această polarizare se efectuează prin alegerea polarităţii tensiunii de alimentare ale
circuitelor intrare – ieşire EB şi EC, care trebuie să aibă un punct comun, notat prin
┴. Polaritatea EC se alege totdeauna astfel, ca J2 să fie polarizată invers, iar
polaritatea EB poate fi deseori variabilă – pozitivă, negativă sau nulă, în funcţie de
regimul dorit al tranzistorului în momentul dat. De exemplu, pentru a deschide sau
a regla curentul tranzistorului EB trebuie să polarizeze J1 în mod direct, iar pentru al
închide sau bloca – invers.

5.4.3. Tranzistoare unipolare MOSFET

Aceste tranzistoare asigură conducţia curentului electric printr-un singur tip

de purtători de sarcină – n sau p. Funcţionarea lor se bazează pe variaţia
conductibilităţii unui canal semiconductor de tip n sau p, dimensiunile transversale
ale căruia pot fi modificate cu ajutorul câmpului electric transversal, creat printr-o
tensiune exterioară între un electrod de comandă, numit grilă G sau poartă şi masa
semiconductorului, unde este format sau indus acest canal. În legătură cu aceasta
tranzistoarele unipolare se mai numesc cu efect de câmp (FET) şi au la bază
tehnologia „metal – oxid – semiconductor - MOS”, de unde vine şi denumirea
MOSFET. Această tehnologie este mai simplă decât cea bipolară şi asigură un
consum de curent foarte mic, de aceea şi-a găsit o foarte largă aplicaţie.
Aceste tranzistoare pot fi de două tipuri:
1) cu grilă joncţiune p – n;
2) cu grilă izolată.
 90
Tranzistoarele cu grilă joncţiune reprezintă un canal de tip n (sau p) cu o
concentraţie mult mai mică faţă de 2 straturi de conductibilitate D
opusă p (sau n), puternic dopate cu purtători de sarcină (fig.5.23).
Deplasarea purtătorilor de sarcină prin canal are loc sub influenţa n
tensiunii exterioare EDS, aplicată între electrozii de la capetele G p p
canalului, numită corespunzător sursă S, adecvată emitorului şi
drenă D, adecvată colectorului. Însă conductibilitatea canalului
depinde de secţiunea lui transversală şi de numărul purtătorilor S
mobili din el. Această secţiune poate fi micşorată prin polarizarea
inversă a joncţiunii p – n, aplicând la grilă o tensiune inversă EGS: Fig.5.23
D
ID
n RD

G p p I DS
EDS U DS RD
D
EGS
G EDS
S EGS
 U GS  U p 0  U GS
a) b) c)
Fig.5.24
Pentru U GS  0 , canalul este deschis şi curentul de ieşire al drenei I D  I DS -
curentul de saturaţie. Dacă U GS  0 , curentul I D se micşorează, iar pentru o valoare
de prag  U GS  U p - canalul se blochează, I D  0 , adică tranzistorul se închide
(fig.5.24) Această funcţionare este asemănătoare cu cea a unui ventil (robinet)
reglabil de apă.
Tranzistoarele cu grilă izolată, de asemenea, conţin un canal între sursa S
şi drenă D, însă acest canal poate fi iniţial sau indus prin fenomenul de inducţie
electromagnetică. O particularitate deosebită a acestor tranzistoare o constituie
stratul dielectric (izolator) de SiO2 între grilă G şi canal, ceea ce micşorează
aproape până la zero curentul grilei - I G  0 (fig.5.25).
S G D S G D
SiO2 SiO2
D D
n n n n
G G
canal initial canal indus
p  substrat p  substrat S
S

Fig.5.25 Structura interioară a tranzistoarelor MOSFET cu grilă izolată

Dacă U GS  0 , electronii sun atraşi din substrat, mărind secţiunea canalului şi

valoarea I D , iar dacă U GS  0 - invers.
În figura 5.26,a este reprezentată construcţia şi notarea în schemele electrice
a unui tranzistor hibrid IGBT de putere mare - 2000A şi 2500V al companiei
 91
ABB, care are o formă de pastilă cu următoarele dimensiuni : 236x150x26mm.
Colectorul şi emitorul, fiind amplasaţi pe părţile plate ale pastilei, se strâng între 2
radiatoare, iar grila şi emitorul auxiliar de aplicare a impulsului de comandă de
20V, sunt amplasaţi lateral. În această pastilă este integrată, de asemenea, o diodă
inversă, care este necesară pentru funcţionarea diferitor convertoarelor. În figura
5.26,b sunt reprezentate şi alte tranzistoare IGBT ale companiei ABB.

a)

Fig.5.26 Tranzistoare IGBT de putere mare ale companiei ABB şi notarea lor în
schemele electrice
 92
5.5 Sisteme de acţionare electrică cu tranzistoare de putere

5.5.1 Variatoare de curent continuu cu funcţionare discretă şi

tensiune modulată

5.5.1.1 Noţiuni generale

Variatoare de curent continuu (VCC) sau chopperele reprezintă nişte

convertoare discrete, care transformă o tensiune constantă de curent continuu într-o
serie de impulsuri dreptunghiulare periodice de o durată VCC LF
+
sau frecvenţă variabilă, ceea ce permite după filtrare
reglarea valorii medii a tensiunii continue de ieşire U S  U A VD
= M

într-un diapazon de reglare de la zero până la tensiunea -

de alimentare U A (fig.5.27, a). a)

Transformarea tensiunii constante în
impulsuri discrete se realizează cu ajutorul CS LF
unui comutator static (CS) cu unul sau nai +
multe tranzistoare sau tiristoare, care se
închid şi se deschid periodic. În calitate de  U A  const VD M
filtru se foloseşte, de regulă, o inductivitate, - 
LF , care impune, la rândul ei, şi o diodă de
fugă VD, conectată paralel cu sarcina (fig.5.27, b). b) Fig. 5.27
Această dioda preia curentul de sarcină în timpul de pauză, când comutatorul
static al chopperului este blocat, asigurând o continuitate a lui. Acest comutator
conectează şi deconectează periodic sarcina (motorul) de la sursa de alimentare U A
cu o frecvenţă f  1T , unde T  t c  t p , t c  timpul de conectare a sarcinii la sursă,
t p  timpul de deconectare a sarcinii (fig.5.28).
Când CS=1, VD este blocat, iar LF absoarbe U A  const
energie reactivă, asigurând o creştere lentă a
curentului iS t  . Când CS=0 (în regim de pauză),
curentul prin sarcina inductivă nu poate scădea U S t  t
brusc până la zero, ca tensiunea U S t  , ci datorită
US
tensiunii de autoinducţie eL   LF diS dt se închide tp
tc t
prin dioda inversă VD, continuând în acelaşi sens T
iS t 
şi oscilând în jurul valorii medii I S . Valoarea
medie a tensiunii de sarcină după filtrul LF , la
IS
bornele sarcinii, este egală:
t
1 c t U S  tc t
US   u S t dt  c  U A    U A
T 0 T

unde   t c T  durata relativă de conectare a CS. t

Fig.5.28
 93
Aşa dar, VCC îndeplinesc aceeaşi funcţie ca redresoarele comandate, însă cu
alimentare în curent continuu, de exemplu, de la baterii de acumulatoare .
Parametrul  îndeplineşte aceeaşi funcţie ca şi unghiul  la redresoare, de
aceea dependenţa U S   se numeşte caracteristică de reglare a chopperului
(fig.5.29, a). Viteza de mers în gol a motorului 0  U S k  U S .
Acest principiu de reglare prin 0    1 sau 0  tc  T se
numeşte principiul de modulaţie în durată, cunoscut,  U S
de asemenea în limba engleză, ca principiul PWM, U U S  
A
valabil la o frecvenţă f  const a impulsurilor.
Însă valoarea medie U S a VCC mai poate fi reglată
şi prin variaţia frecvenţei f  var la o durată t c  const . : 
tc 0 1.0
US  U A  f  t c  U A  f , a)
T
dacă t c  const ; U A  const .
 U S
Acest principiu este cunoscut ca modulaţie în
frecvenţă, sau ca principiul PFM. Caracteristica de US  f 
reglare a acestui principiu este reprezentată în figura
5.29, b. El se utilizează însă mai rar în practică,
f
deoarece la frecvenţe mici asigură o filtrare mai proastă
a curentului de sarcină, întrucât reactanţa X F depinde
de frecvenţa de comutare f  X F  2  f  LF  . b) Fig. 5.29
Comutatorul static (CS) poate fi realizat cu tranzistoare de putere sau cu
tiristoare. Ultima variantă se foloseşte pentru acţionările electrice reglabile de
putere mare, de exemplu, în tracţiunea electrică: troleibuze, tramvaie, trenuri
electrice. CS cu tranzistoare de putere, şi îndeosebi cu tranzistoare hibride IGBT,
permit obţinerea unor acţionări electrice reglabile de curent continuu şi de puteri
mici şi mijlocii cu rapiditate înalta şi performanţe foarte bune, chiar mai bune decât
la redresoare comandate. Aceste performanţe sunt datorate de frecvenţa înaltă de
funcţionare – 500-600Hz în cazul utilizării tiristoarelor şi 2000-5000Hz în cazul
tranzistoarelor. Utilizarea tiristoarelor obişnuite necesită însă nişte dispozitive
adăugătoare pentru blocarea lor, deoarece la curent continuu aceste tiristoare se
deschid prin impulsuri pozitive la electrodul de comandă, dar nu pot fi închise prin
astfel de impulsuri, fie chiar negative. De aceea ele trebuie închise prin circuitul de
putere, aplicând o tensiune inversă a unui condensator, încărcat în prealabil, ceea
ce complică schema. În legătură cu aceasta, în ultimul timp majoritatea
chopperelor se realizează cu tranzistoare.
VCC pot avea o funcţionare într-un singur cadran - cu tensiune şi curent de o
singură polaritate, sau în mai multe cadrane – cu tensiune şi curent de polarităţi
diferite. Chopperele de mai multe cadrane conţin un număr de comutatoare
(tranzistoare), egal cu numărul de cadrane. În figura 5.30 este arătată schema bloc
a unui chopper de 2 cadrane cu 2 tranzistoare - IGBT1 şi IGBT2. Primul tranzistor
funcţionează în primul cadran – în regim de motor al maşinii de curent continuu,
 94
cel de-al doilea tranzistor – în cadranul II, când motorul îşi schimbă sensul
curentului sub acţiunea tensiunii electromotoare, trecând în regim de generator.
În regim de motor primul tranzistor asigură durata necesară de conducţie tc,
iar dioda inversă, paralelă cu cel de-al doilea tranzistor, - regimul de pauză tp, care
corespund diagramelor temporale din figura 5.28. Pentru a trece în regim de
generator, se micşorează brusc tensiunea motorului, pentru a deveni mai mică de
cât tensiunea electromotoare E0. Ca urmare, curentul îşi schimbă semnul, devenind
negativ împreună cu cuplul electromagnetic, care devine astfel cuplu de frânare
recuperativă
U S  E0
Ia   0 , M  k  I a   0 .
Ra  R F
În regim de generator energia acumulată de maşina de lucru este
transformată de motor (generator), în energie de curent continuu, care se reîntoarce
înapoi către sursa de alimentare a chopperului. În acest regim în intervalul de
pauză se deschide tranzistorul IGBT2, şuntând circuitul indusului şi condiţionând o
acumulare a energiei generate de către inductivitatea de filtrare. Apoi acest
tranzistor se blochează brusc, ceea ce provoacă o tensiune de autoinducţie a
 dia
inductivităţii de filtrare e L   LF  0 , care depăşeşte tensiunea sursei de
dt
alimentare eL  U A . Ca urmare , se deschide dioda paralelă cu primul tranzistor
IGBT1, care asigură reîntoarcerea energiei acumulate în regim de motor. Apoi se
deschide din nou tranzistorul IGBT2 şi procesele se repet în următorul ciclu.
Sistemul de reglare automată este identic după structură şi funcţionare cu SRA al
redresoarelor comandate.

Fig. 5.30. Schema bloc a unui chopper cu funcţionare în 2 cadrane

În afară de tracţiunea electrică, VCC şi-au găsit o largă aplicaţie pentru

acţionarea mecanismelor cu cerinţe înalte în ceea ce priveşte rapiditatea proceselor
dinamice - strungurilor şi maşinilor unelte cu comandă numerică, a roboţilor
 95
industriali, separatoarelor galvanice şi convertoarelor electronice cu alimentare în
curent continuu şi cu circuit intermediar de curent alternativ de frecvenţă înaltă .

5.5.1.2 Schema tipică a unui variator reversibil de curent continuu cu

tranzistoare şi cu funcţionare în 4 cadrane

Schema tipică de forţă a chopperelor reversibile de 4 cadrane, alimentare de la

o reţea de curent alternativ conţine, de regulă, un transformator de adaptare T a
tensiunilor intrare – ieşire, un redresor necomandat cu filtru capacitiv C F şi un
comutator static (CS) cu 4 tranzistoare de putere T1-T4, şuntate de 4 diode inverse
(de curent reactiv) D1-D4 (fig. 5.31).
Comutatorul static, reversibil T1-T4, D1-D4 poate avea mai multe principii de
comandă. Cel mai simplu este principiul de comandă simetrică, care constă în
următoarele. Formarea impulsurilor de alimentare pozitivă, de exemplu, a
motorului M în intervalele 0  t  t c este asigurată prin deschiderea periodică a
tranzistoarelor T1, T2, iar în intervalele de pauză t c  t  T se deschid diodele D3,
D4, care conduc curentul în aceeaşi direcţie, până când toată energia reactivă,
acumulată de inductivitatea de filtrare LF şi de motor, este reîntoarsă
condensatorului C F din circuitul intermediar de curent continuu conform
principiului descris mai sus.
RNC  CS

T T1 D1 T3 D3
CF
T4 T2
D4 D2


Fig. 5.31. Schema tipică a unui variator reversibil de 4 cadrane

În mod analogic este asigurată formarea impulsurilor de alimentare negativă a

motorului prin deschiderea periodică a tranzistoarelor T3, T4, iar intervalele de
pauză - prin deschiderea diodelor D1, D2. Acest principiu are, însă un dezavantaj:
în intervalele de pauză tensiunile de ieşire nu sunt nule, ci au o polaritate inversă,
ceea ce necesită o inductivitate de filtrare LF mult mai mare.
Acest dezavantaj poate fi exclus în cazul principiului de comandă asimetrică
periodică, care asigură şuntarea bornelor de ieşire în intervalele de pauză prin
deschiderea periodică şi alternativă a unui tranzistor şi a unei diode, de exemplu:
T2, D4 şi T1, D3. Intervalele de conducţie sunt identice variantei precedente.
Sistemul de reglare automată al acestor variatoare, de asemenea, este tipic,
fiind constituit din 2 bucle , legate în cascadă (serie) – bucla interioară a curentului
indusului şi bucla exterioară de viteză.
 96
5.5.2 Convertizoare de tensiune şi frecvenţă variabilă pentru reglarea
vitezei motoarelor de curent alternativ

5.5.2.1 Principii de funcţionare şi proprietăţi principale

Convertizoarele de frecvenţă variabilă (CFV) cu invertoare autonome

(IA) reprezintă nişte convertoare electronice indirecte, care transformă energia de
curent alternativ de tensiune şi frecvenţă constante de la intrare în energie de curent
alternativ de tensiune şi frecvenţă variabile la ieşire , trecând această energie printr-
o stare intermediară de curent continuu. Cu alte cuvinte , aceste convertizoare
efectuează o dublă conversie a energiei de curent alternativ consumate : mai întâi
ea este redresată cu ajutorul unui redresor ( выпрямитель) comandat sau
necomandat şi filtrată cu ajutorul unui filtru inductiv sau capacitiv, apoi este
inversată cu ajutorul unui invertor (инвертор) autonom (fig. 5.32). O astfel de
structură separă uşor 2 circuite de curent alternativ de frecvenţe diferite. Scopul ei
– reglarea frecvenţială a vitezei motorului

Fig. 5.32. Schema bloc a unui convertizor de frecvenţă cu invertor autonom

Invertoarele clasice de tensiune şi frecvenţă variabilă, la fel ca şi cele moderne,

destinate pentru reglarea vitezei motoarelor trifazate de curent alternativ, au o
schemă tipică unică în punte, constituită din trei ramuri de tranzistoare T1–T6 şi
diode inverse D1–D6 (fig. 5.33, a). Principiul de funcţionare al acestor invertoare
se bazează pe conducţia de 180˚ a fiecărui tranzistor în decursul unei perioade,
Ea se caracterizează prin unele particularităţi.
În primul rând, în fiecare moment de timp se află în conducţie nu două, ci trei
tranzistoare din faze (ramuri) diferite. Fiecare conducţie triplă de o durată de 60º
este însoţită de trei tranzistoare consecutive : 1-2-3, 2-3-4. 3-4-5 ..., deoarece peste
fiecare 60º se deschide următorul tranzistor. Pentru o sarcină pur rezistivă durata
de conducţie a tranzistoarelor constituie 180 (  - radiani) (fig. 5.33, b). La o
sarcină activ-inductivă această durată se micşorează cu durată de conducţie a
diodelor inverse, proporţională cu inductivitatea sarcinii. Aceste diode se deschid
în momentul închiderii tranzistoarelor şi conduc curentul fazei respective în
aceeaşi direcţie până la micşorarea lui până la zero, deoarece curentul unei sarcini
inductive nu poate fi anulat brusc. Datorită acestor diode în momentul închiderii
tranzistoarelor nu apar supratensiuni.
În al doilea rând, conducţia de 180 a tranzistoarelor asigură diferite forme ale
tensiunilor de fază şi de linie la ieşire, formate din tensiunea de intrare Ud .
 97
Tensiunile de fază au o formă de piedestal cu două trepte de U d / 3 şi o treaptă
de 2U d / 3 , iar tensiunile de linie au o formă dreptunghiulară cu o amplitudine
U d , durată de 120 şi o pauză nulă de 60 între alternanţele dreptunghiulare
pozitive şi negative (fig. 5.33, b). Forma de piedestal a tensiunilor de fază se
explică prin conducţia concomitentă a 3 tranzistoare în fiecare interval de
comutaţie de o durată de 60 , când curentul unei faze este egal cu suma curenţilor
celorlalte două faze, luate cu semnul opus, de exemplu ic  i A  i B  , iar tensiunea
de intrare U d este aplicată către două faze ale motorului, conectate în paralel,
înseriate cu a treia fază. De exemplu, în cazul conducţiei tranzistoarelor T1-T5-T6
schema echivalentă este arătată în fig. 5.33, c,
1 2 1  2 
u A t   u C t   U d ; u B t    U D u AB t   u A t   u B t   U d    U d   U d
3 3 3  3 
În următorul interval de conducţie – T1, T2 şi T6, schema echivalentă este
asemănătoare (fig. 5.33, d), însă tensiunile de fază îşi schimbă valorile. Celelalte 4
intervale de conducţie sunt asemănătoare.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Id
T1 D1 T 3 D3 T 5 D5 2t

Ud Cd
T1 180 360 T 1 2t
id
T4 D4 T 6 D6 T 2 D2 0 T4
60
120
a) T3 T3  2t
0
T6 T6
180

T5 180 T5 2t
1 0
Ud ZA ZC T2 T2
60
3
Ud U A t 
2
2 3
Ud
Ud / 3 2t
Ud ZB
3 0

c)
U B t 
 2t
2 0
Ud ZA
3
Ud
1 ZC  2t
Ud ZB
3 0
U AB t 
d) b)
Fig. 5.33. Funcţionarea invertorului trifazat clasic de tensiune nemodulată
 98
Amplitudinea armonicii fundamentale a tensiunii de linie în acest caz
constituie aproximativ 1,1Ud , iar amplitudinea armonicii fundamentale a tensiunii
de fază – 0,637Ud. Aceste tensiuni sunt tensiuni maxime, pe care invertorul le
poate obţine la ieşire în raport cu tensiunea de intrare Ud.. Evident, că o astfel de
tensiune în trepte de piedestal conţine un număr relativ mare de armonici
superioare, care influenţează negativ asupra motorului asincron, mai ales la
frecvenţe mici şi medii. Ele micşorează randamentul şi factorul de putere al
motorului cu câteva procente. În prezent acest dezavantaj a fost înlăturat printr-o
comutaţie cu frecvenţă înaltă a tranzistoarelor invertorului.
Invertoarele moderne au rezolvat practic problema formei nesinusoidale a
curentului de ieşire al invertoarelor clasice printr-o fragmentare sau modulare a
duratei constante de conducţie de 180º a fiecărui tranzistor, transformând-o în
impulsuri, lăţimea cărora variază după o lege sinusoidală (fig. 5.34). Acest
principiu de modulare sinusoidală a duratei impulsurilor (MDI) este considerat ca
principiu de bază al IA moderne, fiind cunoscut în literatura rusă ca
синусоидадьная широтно-импульсная модуляция (ШИМ), iar în engleză –
PWM, deoarece pe baza lui au fost elaborate şi alte principii asemănătoare.

Fig.5.34. Formele de undă ale tensiunii şi curentului IA cu modulaţie sinusoidală a

duratei de conducţie a tranzistoarelor

Un astfel de principiu nu necesită o altă schemă de forţă a invertoarelor

autonome faţă de schema clasică cu 6 tranzistoare şi 6 diode inverse (fig. 5.33, a),
ci doar o altă schemă a sistemului de comandă al invertorului (SCI). În plus el
permite o simplificare a CFV printr-u trecere la un redresor necomandat de
tensiune constantă şi un condensator de filtrare în circuitul intermediar de curent
continuu cu o capacitate mai mică. În acest caz invertorului îi revin ambele funcţii
de reglare : atât a frecvenţei, cât şi a tensiunii de ieşire.
La frecvenţe de comutaţie relativ mari ale tranzistoarelor invertoarelor
moderne (3<fr<12kHz) şi la turaţii mici ale motoarelor asincrone se obţine o
modulaţie sinusoidală nu numai în lăţime , ci şi în amplitudine a fundamentalei
tensiunii de ieşire .
 99
5.5.2.2 Convertizoare industriale moderne de frecvenţă variabilă pentru
reglarea vitezei motoarelor asincrone

Clasificarea şi analiza comparativă generală

Toate companiile mondiale, care lucrează în domeniul automatizărilor

industriale, produc, de asemenea, şi convertizoare de frecvenţă variabilă (CFV)
cu invertoare autonome de tensiune (IAT) modulată cu frecvenţă înaltă (PWM).
Concurenţa severă de pe piaţă, goana după bani, recorduri şi supremaţie
mondială a impus aceste companii la o modernizare continuă a producţiei
electrotehnice şi electronice, în rezultatul căreia au fost elaborate diferite
convertizoare de frecvenţă cu caracteristici tehnice performante. Redresoarele
comandate şi chopperele mai pot concura cu ele doar în privinţa diapazonului de
reglare a vitezei motoarelor de curent continuu. (10000:1).
Liderii mondiali în acest domeniu au devenit corporaţiile şi companiile
internaţionale ABB, Siemens, Lenze, Schneider Electric. (Trlrmrcanique),
Danfoss, Omron, Mitsubishi Electric Hitachi, LG Industrial Systems şi altele.
Toate aceste companii produc în masă diferite convertizoare de tensiune joasă de
la 200V până la 690V pentru motoare asincrone trifazate cu puteri de la 0,12-110
kW sau 55-560 kW pentru mecanisme industriale cu cuplu constant sau variabil, cu
cerinţe dinamice scăzute sau înalte, cu reglare automată scalară sau vectorială, cu
funcţionare într-un singur cadran, în 2 şi în 4 cadrane. În clasa tensiunilor joase
compania DANFOSS a reuşit în ultima generaţie, printr-o cuplare paralelă a
modulelor invertoare, să ridice puterea până la 1260 kW, Simens - până la
1500kW, iar ABB – până la 2800kW, elaborând şi motoare corespunzătoare lor.
Câteva companii mondiale produc, de asemenea, şi convertizoare de tensiune
înaltă. Dintre acestea fac parte compania SIEMENS, ABB şi MITSUBISHI
ELECTRIC, care produc convertizoare de tensiuni 2300-6900 V şi puteri 500–
10000 kW. Corporaţiile ABB şi SIEMENS produc o gamă şi mai largă de astfel
de convertizoare cu puteri până la 30-50 MW. Ultima grupă de convertizoare este
unicală şi se produce numai la comandă, deoarece sunt foarte scumpe.
Convertizoarele industriale moderne se mai caracterizează prin următoarele
particularităţi generale : o construcţie compactă şi cu execuţie diferită - deschisă
şi semideschisă IP00 şi IP20 pentru instalare în dulapuri, sau închisă - IP54 cu
instalare pe perete lângă motor în formă de dulap sau IP 67 cu instalare direct pe
motor (până la 7,5 kW); o montare şi conectare simplă; o acordare şi deservire
convenabilă; un panou de comandă şi programare simplă şi universală; o comandă
locală sau de la distanţă (până la 300 m); o protecţie deplină a motorului şi
convertorului; o funcţionare individuală sau în reţea; un soft de proiectare,
programare, testare şi diagnosticare în mai multe limbi şi sub PC–Windows.
Companiile menţionate au elaborat, de asemenea, pentru convertizoarele lor o
nomenclatură bogată de module adăugătoare şi diferite accesorii opţionale :
module de frânare, de filtrare, de automatizare, de comunicare în reţea, de instalare
şi montare şi altele.
 100
Domeniile de utilizare ale convertizoarelor de frecvenţă se lărgesc tot mai
mult pe an ce trece. Dintre aceste domenii cele mai importante sunt următoarele :
mecanismele şi maşinile de ridicat, ascensoarele şi telefericele, mecanismele de
încărcare şi descărcare, automatele de împachetare şi fasonare, mecanismele cu
moment de inerţie mare, industria metalurgică şi de fabricare a hârtiei şi cartonului,
industria alimentară şi chimică, industria textilă sau de prelucrare a metalului şi
lemnului, şi altele. În funcţie de cerinţele tehnice ale mecanismelor industriale şi
domeniul de utilizare al motoarelor lor de acţionare, toate companiile, menţionate
mai sus, produc 4–5 modificaţii de convertizoare de frecvenţă variabilă cu IAT:

I. Modificaţia cea mai simplă, compactă şi ieftină, destinată mecanismelor

industriale cu cerinţe neriguroase – pompelor simple, ventilatoarelor
centrifugale, conveierelor, malaxoarelor, dozatoarelor cu şnec sau cu
conveier, mecanismelor de deplasare ale macaralelor şi altele.
II. Modificaţia cu complexitate înaltă, cu reglare vectorială optimă şi rapiditate
maximă — pentru ascensoare, mecanisme de ridicat ale macaralelor, maşini
unelte şi strunguri de prelucrare a metalelor, roboţi industriali, uşi automate,
mecanisme de bobinare / rebobinare, întindere, de împachetare, laminare ş.a.
III. Modificaţia cu complexitate medie şi eficienţă economică maximă — pentru
mecanisme de utilizare în masă : pompe de alimentare cu apă, ventilatoare,
compresoare, instalaţii de climatizare şi aer condiţionat ş.a.
IV. Servoconvertoare — pentru servomotoare şi servomecanisme cu poziţionare
liniară sau unghiulară a conveierelor, manipulatoarelor, roboţilor,
imprimantelor, mecanismelor de înfăşurare/desfăşurare, împachetare,
etichetare, tăiere a metalelor, lemnului, materialelor în rulou (croire) şi a
plăcilor mari de sticlă, utilizând în circuitele de reacţie diferite traductoare de
poziţie: encodere (traductoare fotoelectronice rotative), rezolvere
(transformatoare rotative) sau selsine.
V. Modificaţie specială sau integrată — pentru ascensoare, maşini unelte, sau în
variantă integrată, când convertorul de frecvenţă este montat direct pe motorul
asincron, alcătuind un singur bloc împreună cu pompa sau cu reductorul.

Tipurile principale de convertizoare de frecvenţă de tensiuni joase,

corespunzătoare companiilor şi modificaţiilor menţionate mai sus cu gama lor de
puteri , în afară de compania ABB, sunt indicate în tabelul 6.1. Generaţia
modernă a convertizoarelor de frecvenţă de tensiuni joase ale corporaţiei ABB
este denumită ACS 800, care include mai multe modificaţii cu o clasificare
diferită de cea din tabelul 5.1. Această clasificare se efectuează după
particularităţile constructive şi tehnice principale, indicate în tabelul 5.2. În raport
cu domeniile de utilizare, toate modificaţiile convertizoarelor ACS 800 sunt
universale, deoarece au la bază principiul de reglare directă a cuplului motorului
(Direct Torque Control – DTC), care le face mai performante chiar decât
reglarea vectorială . Un concept unic şi utilizare universală datorită performanţelor
dinamice înalte sunt adoptate, de asemenea, şi în familia ultramodernă de
convertizoare SINAMICS G (S) ale companiei Siemens.
 101
Clasificarea convertizoarelor după domeniile lor de utilizare Tabelul 5.1
Compan Dan- Siemens Lenze Schn-er Omron Mitsubis-
foss Elec - c hiElectric
Modific kW kW kW (TM) kW kW
I VLT Micro(Midi) SMD Altivar Varispeed FR
Simplă Micro master 0,25-22 ATV 11 Mini, G7 S500
Scalară Drive 420/430/440 TMD, ATV 32 0,1-4 0,2-7-5
Com-tă 0,18-7,5 0,12-90kW 8400 0,18-15 kW
II VLT SimoDrive 8200 Altivar 3GMV FR
Vector- Autom-n 611 Vector ATV 71 0,1-7,5 E500
rială Drive 0,12-75kW 0,25-90 0,7-500 Varispeed 0,4-7.5
Perfor- 0,25-11 Simovert VC SMV kW F7 kW
mantă 0,5-2300 0-7,5 0,4-300
kW kW kW
III VLT Sinamics Lenze Altivar Varispeed FR
Scalară HVAC, G110-G150 9300 ATV 38 E7 700
Econo- AQUA 0,12-1500 Vector ATV58 0,4-300 0,7-630
mică 0,2-630 kW 0,3-400 ATV 68 kW A540
HP-1260 Sinamics S kW ATV 71 132-800
120,150 0,7-315
IV VLT Simovert MC Lenze JumnaML- MRC
Servo Autom-n 0,5-250 9300 0.1- 0,75 MR J12
Drive Sinamics S Servo Sigma 2 0,05-7,5
0,25-11 0,12-250 0,3-75 0,03-55 kW
kW kW 940 kW
V VLT Combinaster Lenze Altivar Vari-
Specială Decentr 0,12-7,5 8200 ATV 71 Speed
FCD300 SimoDrive Motec Mot-re L7
0,25-7,5 POSMO 0,25-7,5 Sincrone Ascens
kW 0,07-10kW 0,18-15 4 - 55

Convertoarele de tensiune joasă ACS 800 ale corporaţiei ABB Tabelul 5.2
Tipul CF Gama de puteri Particularităţi funcţionale şi constructive
ACS 800 – 01 0,55 – 110kW Cu montare pe perete
ACS 800 – 11 0,55-110kW Cu montare pe perete şi frânare recuperativă
ACS 800 – 31 0,55 – 110kW Cu armonici superioare minime în curent
ACS 800 – 02 45 – 560kW Cu construcţie dulap şi montare pe podea
ACS 800 – 04 45 – 560kW Cu construcţie incorporată în alte dulapuri
ACS 800 – 07 55 – 2800kW Cu construcţie dulap şi cu condiţii grele de
Exploatare ( -15° C - + 50 °C )
ACS 800 – 17 55 – 2800kW Varianta precedentă şi frânare recuperativă
ACS 800 – 37 55 – 2800kW Varianta precedentă şi cu conţinut minim
de armonici superioare in curent
 102
În continuare sunt descrise particularităţile acestor convertizoare, însă mai
întâi sunt evidenţiate unele principii, date tehnice, funcţii şi elemente
componente comune şi anume :

1) Majoritatea CFV au una şi aceeaşi schemă de forţă, constituită dintr-un

redresor necomandat monofazat (la puteri mici) sau trifazat, un filtru capacitiv sau
inductiv - capacitiv în circuitul intermediar de curent continuu şi un invertor
autonom de tensiune cu 6 tranzistoare hibride IGBT, şuntate de 6 diode inverse
(fig.5.33, a). Majoritatea firmelor producătoare mai recomandă opţional la intrare
nişte filtre inductive în fiecare fază pentru a proteja reţeaua de distorsiuni neliniare
şi a se încadra în standardele A sau B de compatibilitate electromagnetică, precum
şi un modul sau reostat de frânare, conectat la bornele circuitului intermediar de
curent continuu în serie cu un tranzistor – chopper de reglare a curentului şi
cuplului de frânare, CFV ale companiilor Danfoss, Omron şi MIitsubishi Electric
pot fi alimentate, de asemenea, şi în curent continuu, având scoase în exterior
bornele circuitului intermediar de curent continuu.

2) Toate convertoarele asigură o reglare a frecvenţei de ieşire în diapazonul de

bază 0–120 Hz, iar în caz de necesitate - 0  650 1000 Hz , precum şi o reglare
coordonată după anumite legi scalare şi /sau vectoriale a tensiunii de ieşire în
limitele 0  100 % faţă de tensiunea de alimentare. Cele mai simple sunt legile
scalare de reglare U/f: proporţională (rampă), parabolică, cu compensarea căderilor
de tensiune pe rezistenţele statorului MA (fig. 5.35). Pentru o compensare exactă
unele convertizoare prevăd o măsurare experimentală (online) în curent continuu a
rezistenţei statorice în momentul iniţial de pornire. Convertizoarele cu reglare
vectorială şi orientare după câmp permit o funcţionare în 2 variante :
- fără nici un traductor în motor – pe bază de model matematic şi măsurare doar
a tensiunii şi curentului motorului cu un diapazon limitat de reglare a vitezei <
100:1 şi o precizie stabilizare a ei până la 0,5% ;
- cu traductor discret de viteză (encoder), care asigură un diapazon de reglare
până la 1000:1 şi o precizie de stabilizare 0,01 % ;
Convertoarele din clasa a III-a mai asigură adăugător o lege de minimizare
a consumului de energie electrică cu 20  30 % prin reglarea raportului U/f în
funcţie de cuplul de sarcină de la arborele motorului asincron;
 S  const
50 Hz
37 Hz UN
25 Hz US
12 Hz
ES
M
I S RS f1
0 Mm
Fig.5.35. Caracteristici mecanice ale motoarelor asincrone cu frecvenţă variabilă şi
legi de reglare coordonată şi proporţională dintre tensiune şi frecvenţă
 103
3) SRA ale CFV prevăd 2 regimuri de reglare frecvenţială : în buclă deschisă,
când frecvenţa de ieşire este impusă de semnale de prescriere locale sau de la
distanţă, precum şi în buclă închisă, când frecvenţa de ieşire este determinată de
un regulator tehnologic proporţional –integral–diferenţial (PID) şi de semnalul
de prescriere a acestuia din urmă;

4) Toate CFV asigură o modulare în frecvenţă înaltă a tensiunii de ieşire în

scopul obţinerii unei forme sinusoidale a curentului motorului de acţionare;

5) CFV pot asigura o pornire şi oprire lină a motorului cu un timp de

accelerare şi decelerare, care poate fi programat în limitele 0  650 s sau
0  3600 s (în unele cazuri), începând cu o frecvenţă minimă de 2-3Hz
( f min  0, 2 Hz la o reglare vectorială) şi până la o frecvenţă prescrisă f p sau maximă
f max , care de asemenea, pot fi alese după dorinţa utilizatorului.

6) Unele convertizoare mai prevăd, de asemenea, un regim de pornire pas cu

pas a MA, numit JOG (толчковый режим), - motorul se roteşte cât este apăsat
butonul Jog. El se foloseşte des la maşinile de ridicat, când este necesară o
poziţionare a greutăţii cu precizie înaltă la viteze mici, sau la conveiere, când este
necesară o poziţionare precisă a benzii.

7) CFV pot asigura 3 regimuri tipice de frânare ale motoarelor asincrone –

dinamică, reostatică şi recuperativă, care se aleg în funcţie de momentul sumar de
inerţie. Pentru mecanismele cu moment de inerţie comparativ mic, care necesită
un timp de frânare de câteva secunde, se recomandă o frânare dinamică în curent
continuu a MA. Pentru momente de inerţie mai mari ( 0  M d  0,3M N ) este
prevăzută frânarea reostatică prin invertor, în care energia mecanică este
transformată în energie electrică trifazată, care este redresată de diodele inverse
ale invertorului şi disipată apoi în căldură pe o rezistenţă de frânare prin
intermediul unui tranzistor de frânare . Frânarea recuperativă se recomandă pentru
cele mai mari momente de inerţie ale mecanismelor şi se realizează cu
convertizoare de 4 cadrane cu un redresor reversibil activ ;

8) Toate convertizoarele prevăd o parametrizare şi adaptare a tuturor

parametrilor, funcţiilor şi regimurilor la valorile, cerinţele şi condiţiile dorite de
utilizator, efectuată cu ajutorul panoului de comandă şi programare cu diferite taste
şi indicator digital. Fiecare parametru sau regim este codat printr-o literă şi 3-4
cifre zecimale, de exemplu P0305 (Siemens) sau C0051 (Lenze). Numărul total al
parametrilor poate atinge câteva sute, de aceea ei sunt repartizaţi în grupe şi sunt
elaborate indicaţii necesare pentru acordare şi punere în exploatare. Pentru
simplificare fiecare parametru este acordat de uzina producătoare l o valoare
medie, care poate fi uşor modificată de utilizator .
 104
9) CFV asigură o măsurare reală a parametrilor principali de intrare şi
ieşire : tensiunii de ieşire a redresorului şi invertorului, curentului şi frecvenţei
motorului, care pot fi selectaţi consecutiv pe indicatorul digital Frecvenţa de ieşire
poate fi indicată în Hz sau în procente. Unele convertizoare prevăd indicarea
concomitentă a câtorva parametri, dintre care cel principal - cu cifre mai mari, iar
ceilalţi – cu litere mai mici. Indicarea regimurilor normale sau de avarie se
efectuează cu ajutorul diodelor luminiscente de diferite culori.
10) Sistemul de comandă asigură o diagnosticare şi protecţie deplină a
convertorului şi motorului.

Exemple de convertizoare industriale de uz general

În figura 5.36, a sunt arătate convertizoarele de frecvenţă MICROMASTER
440 ale companiei SIEMENS cu puteri până la 90kW, iar în figura 5.36, b –
panoul lor de comandă şi programare cu 8 taste : START, STOP, INVERSARE,
JOG, FUNCŢII, PARAMETRIZARE şi NAVIGARE în meniuri şi modificare a
parametrilor. În caz de necesitate panoul de bază al operatorului BOP poate fi scos
şi înlocuit cu un panou fals ( pentru securitate).

b)

Fig.5.36 Convertizoare de frecvenţă MICROMASTER 440 ale companiei

SIEMENS şi panoul lor de comandă şi programare
În figura 5.37 sunt prezentate modificaţiile 01 şi 02 ale convertizoarelor de
frecvenţă ACS 800 ale companiei ABB cu tensiuni până la 690V şi cu puteri
indicate în tabelul 6.2, iar în figura 5.38 – convertizoarele VLT DANFOSS.
 105

Fig.5.37. Convertizoare de frecvenţă ACS 800 01 (02) de puteri diferite ale

companiei ABB

Fig.5.38. Convertizoare de frecvenţă VLT de diferite puteri ale companiei

DANFOSS