Echipamente de Protectie Si Comanda Pentru Retele Electrice PDF

Lucrare editata în cadrul programului
JEP 09737 cu sprijinul financiar al

EC TEMPUS
IMPLEMENTAREA ECHIPAMENTELOR
DIGITALE DE PROTECTIE SI
COMANDA PENTRU RETELE
ELECTRICE
ALEXANDRU VASILIEVICI
STELIAN GAL
FLORIN BALASIU
TRAIAN FAGARASAN
EDITURA TEHNICA
CUPRINS
1. INTRODUCERE 1
2. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 3

2.1. Scurtcircuitul monofazat 3
2.2. Scurtcircuitul bifazat izolat 5
2.3. Scurtcircuitul bifazat la pamânt 5
2.4. Scurtcircuitul trifazat 6
2.5. Întreruperea unei faze 6
2.5.1. Întreruperea fazei R 7
2.5.2. Întreruperea fazelor S si T 9
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 11

3.1. Punerea la pamânt în retele cu neutrul izolat sau tratat prin bobina de stingere 11
3.2. Dubla punere la pamânt în retele de medie tensiune cu neutrul compensat 17
3.3. Calculul tensiunilor de pas si de atingere la duble puneri la pamânt in retele
cu neutrul compensat 20
3.4. Scurtcircuitul trifazat în retele de medie tensiune 22
3.5. Scurtcircuit bifazat în retele de medie tensiune 23
3.6. Defecte faza – pamânt în retele de medie tensiune cu neutrul tratat prin rezistenta 25
3.7. Defecte faza – pamânt în retele de medie tensiune cu neutrul tratat combinat 28
4. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 33

4.1. Detectia scurtcircuitelor bifazate si trifazate; 33
4.1.1. Protectia maximala de curent nedirectionata; 33
4.1.2. Protectia maximala de curent directionata 34
4.1.3. Protectia de distanta 35
4.2. Sesizarea cresterilor anormale de tensiune 35
4.3. Sesizare asimetriilor de curenti 35
4.4. Sesizarea pendulatiilor de putere 36
5. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 41

5.1. Detectia scurtcircuitelor bifazate si trifazate 41
5.1.1. Protectia maximala de curent nedirectionata 41
5.1.2. Protectia maximala de curent directionata 46
5.2. Detectia punerilor la pamânt în retele de medie tensiune cu neutrul izolat 53
5.2.1 Protectia maximala de curent homopolar nedirectionata 53
5.2.2. Protectia maximala de curent homopolar directionata 54
5.3. Detectia punerilor la pamânt în retele cu neutrul tratat prin bobina de stingere 56
5.3.1. Protectia maximala de curent homopolar nedirectionata 56
5.3.2. Protectia maximala de curent homopolar directionata 58
5.3.3 Protectia maximala de curent homopolar wattmetric 58
ii
5.3.4. Metoda variatiei curentului homopolar wattmetric 60
5.3.5. Protectia maximala de curent de armonici superioare 62
5.3.6. Metoda DESIR (Détection Sélective par les Intensités Résiduelles) 64
5.3.7. Metoda masurarii admitantelor 65
5.4. Detectia dublelor puneri la pamânt în retele de medie tensiune 67
5.5. Sesizarea defectelor faza-pamânt în retele cu neutrul tratat prin rezistor 68
5.5.2 Protectia maximala de curent homopolar directionata 69
5.6 Sesizarea defectelor monofazate în retele de medie tensiune cu neutrul
tratat combinat 71
5.6.2 Protectia maximala de curent homopolar directionata 73
6. ARHITECTURA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE

SI RESURSE SOFTWARE GENERALE 75
6.1. Arhitectura hard a echipamentului 75
6.1.1. Circuitele de intrare pentru semnalele analogice 76
6.1.2. Placa procesorului de semnal 78
6.1.3. Placa procesorului decizional 79
6.1.4. Placa surselor de alimentare 80
6.2. Resurse software generale 80
6.2.1. Filtrarea numerica 81
6.2.2. Calculul valorii efective si a defazajului marimilor analogice de intrare 83
7. PROTECTIILE LINIILOR DE ÎNALTA TENSIUNE 89

7.1. Probleme generale 89
7.2. Principiile protectiilor de distanta 90
7.2.1. Principiul de masura al protectiei de distanta REL-521 91
7.2.2. Principiul de masura al protectiei de distanta SEL-321 93
7.3. Functiile terminalelor numerice de protectie pentru linii 100
7.3.1. Functia de teleprotectie 101
7.3.2. Functia de supraveghere a circuitelor de masura de tensiune 102
7.3.3. Functia de accelerarea protectiei la conectarea pe defect 102
7.3.4. Functia de protectie maximala de curent instantanee 102
7.3.5. Functia de protectie homopolara de curent directionata 103
7.3.6. Functia de locator de defecte 103
7.3.7. Functia de înregistrator secvential de evenimente 106
7.3.8. Functia RAR 106
7.3.9. Functia de protectie maximala de tensiune 107
7.3.10. Functii de supraveghere sistem 107
7.3.11. Functia de protectie de ciot 107
7.3.12. Functia de configurare a intrarilor si iesirilor 108
7.3.13. Functia de interfatare cu operatorul 109
7.4. Stabilirea reglajelor protectiilor de distanta 109
7.5. Utilizarea protectiei de distanta la linii paralele 113
8. SISTEME DE CONDUCERE A ECHIPAMENTELOR ELECTRICE SCADA 119

8.1. Functiile sistemelor SCADA 120
8.1.1. Functii principale ale sistemelor SCADA. 120
8.1.2. Functii EMS 121
CUPRINS iii
8.1.3. DMS - Aplicatii pentru distributia energiei electrice. 122
8.2. Arhitectura sistemelor SCADA 122
8.3. Prezentarea principalelor semnale din procesul tehnologic 124
8.4. Achizitia semnalelor si comanda 126
8.4.1. Intrari numerice 126
8.4.2. Intrari analogice 128
8.4.3. Comenzi catre procesul tehnologic 129
8.5. Functii locale 130
8.5.1. La ivelul celulei 130
8.5.2. La nivelul statiei de transformare 130
8.5.3. Sincronizarea timpului. 130
8.6. Comunicatia 131
8.6.1. Modelul arhitectural ISO-OSI 131
8.6.2. Profiluri arhitecturale de retele 134
8.6.3. Comunicatia la nivelul statiei de transformare 135
8.6.4. Comunicatia la distanta 137
8.6.5. Comunicatia la nivelul punctului central 138
8.7. Analiza si prelucrarea datelor la nivelul PCC 138
9. ECHIPAMENTE DE ACHIZITIE SI COMANDA 141

9.1. Structura hardware 141
9.1.1. Intrari numerice 142
9.1.2. Intrari de contorizare 144
9.1.3. Intrari analogice 145
9.1.4. Iesiri numerice 148
9.1.5. Consola locala 149
9.1.6. Comunicatia seriala 150
9.2. Functii de comunicatie 150
9.2.1. Mesaje de configurare: 152
9.2.2. Mesaje de comanda catre proces 153
9.2.3. Mesaje de preluare informatii curente despre proces 153
9.2.4. Mesaje de eveniment 153
9.3. Compatibilitate electromagnetica 153
9.3.1. Surse de interfererenta electromagnetica 154
9.3.2. Masuri de protectie împotriva interferentelor electromagnetice 156
10. INTEGRAREA FUNCTIILOR DE PROTECTIE, AUTOMATIZARE,

MASURA, CONTROL 157
10.1. Sisteme integrate de protectie, automatizare, masura si control, a statiilor electrice 157
10.1.1. Sisteme coordonate de protectie si comanda. 158
10.1.2. Sisteme integrate de control si protectie. 160
10.1.3. Principalele cerinte ale subsistemelor secundare moderne. 160
10.1.4. Optiuni si implicatii ale sistemelor moderne de protectie, control
si monitorizare. 163
10.2. Echipamente multifunctionale de protectie si control 164
10.2.1. Structura unui echipament digital multifunctional configurabil 165
10.2.2. Analiza interdependentelor 167
10.2.3. Avantaje si riscuri ale echipamentelor digitale multifunctionale 168
10.2.4. Fiabilitatea echipamentelor multifunctionale 170
10.3. Modelarea unui sistem integrat de protectie, control si monitorizare 170
iv
10.3.1. Aplicatii la nivelul statiei de transformare 170
10.3.2. Modelul de baza pentru componentele statiei 173
11. FIABILITATEA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE,

COMANDA SI CONTROL 175
11.1 Predictia fiabilitatii componentei hardware 175
11.2. Fiabilitatea programelor. 178
11.2.1. Metode de calcul ale fiabilitatii programelor. 179
11.2.2. Predictia fiabilitatii software a echipamentelor numerice bazata pe modelul
cresterii fiabilitatii programelor 180
11.3. Calculul fiabilitatii echipamentelor numerice utilizând lantul Markov 182
11.3.1. Modelarea fiabilitatii echipamentelor de achizitie si comanda
aflate în exploatare 184
11.4. Fiabilitatea predictiva în contextul elementului protejat 187
11.5. Fiabilitatea sistemului SCADA 194
11.6. Implicatiile sistemului SCADA asupra fiabilitatii retelei si echipamentelor
electrice din statiile de transformare. 198
BIBLIOGRAFIE 201
PROGRAMUL TEMPUS JEP 09737
Programul TEMPUS JEP 09737 derulat în perioada 1995 – 1998 este un program de
mobilitate axat pe dezvoltarea unei scoli de electronica de putere româneasca, având ca
parteneri Universitatea “Politehnica” din Bucuresti, Université des Sciences et Technologies
de Lille – Franta, Politecnico di Torino – Italia, National Technical University of Athena –
Grecia, Université Paul Sabatier Toulouse – Franta, Université du Havre – Franta, ELWE –
Lehrsysteme GmbH Cremlingen – Germania, Universitatea “Politehnica” din Timisoara,
Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” Iasi, Universitatea “Dunarea de Jos” Galati,
Univestitatea “Lucian Blaga” Sibiu, S.C. ICPE-ACTEL S.A. Bucuresti, S.C. ICPE SAERP S.A.
Bucuresti si S.C. Electrotehnica S.A. Bucuresti.
Coordonarea programului a fost asigurata de D-l Prof. Dr. Ing. Florin Ionescu de la
Universitatea “Politehnica” din Bucuresti.
Scopul programului a fost creearea unei retele de mobilitate studenteasca si

perfectionarea cadrelor didactice care sa conduca la:
• dezvoltarea unor specializari în electronica de putere în principalele universitati

românesti;
• pregatirea de cadre ingineresti de înalta calificare pentru industrie si cercetare prin
specializarea studentilor la universitati din vest;
• modernizarea învatamântului în domeniul electronicii de putere în universitatile românesti
prin specializarea de cadre didactice la universitatile partenere;
• scrierea si publicarea unor carti de specialitate;
• elaborarea unor teze de doctorat.
Prin derularea acestui program, introducerea si dezvoltarea de noi specializari a fost

posibila prin trei actiuni paralele:
• crearea suprastructurii necesare prin organizarea unor laboratoare de electronica de

putere moderne;
• formarea si reciclarea cadrelor didactice carora le-a revenit sarcina sa predea noile
cursuri, prin stagii de specializare în laboratoarele universitatilor partenere;
• formarea unor studenti specializati în electronica de putere prin trimiterea lor la stagii la
parteneri din Comunitatea Europeana si la parteneri din industria româneasca, pentru
întocmirea proiectelor de diploma.
O contributie importanta în formarea cadrelor didactice si a specialistilor în electronica

de putere din intreprinderile românesti au avut-o conferintele tinute în România de profesori
straini, o buna parte din acestea desfasurându-se la Universitatea “Politehnica” din
Timisoara.
Simultan s-a urmarit achizitionarea unui fond de carte de specialitate care sa dea
posibilitatea cunoasterii si însusirii cunostintelor moderne din domeniul electronicii de putere
si din domeniile apropiate, cât si perfectionarea cunostintelor de limbi straine de circulatie
internationala.
Materialele didactice elaborate cu ocazia stagiilor de perfectionare ale cadrelor didactice

servesc la pregatirea la nivel european a studentilor români.
Prof. Dr. Ing. Alexandru Vasilievici

Universitatea “Politehnica” Timisoara
1. INTRODUCERE
Scopul principal al sistemului energetic este de a genera, transporta si distribui energia

electrica la consumatori. Atingerea scopului impune o fiabilitate adecvata atât a echipamentelor
primare cât si a echipamentelor secundare de protectie – automatizare cu luarea în considerare
a factorului economic. Eforturile îndreptate în directia modernizarii si cresterii performantelor
echipamentelor de protectie sunt de reala actualitate si importanta atât pentru furnizorul de
energie electrica cât si pentru consumatorul acesteia.
Referindu-ne strict la protectia retelelor de medie si înalta tensiune trebuie stabilite la

început defectele si regimurile anormale ce pot aparea în functionarea acestora. Cunoscând
metodele de sesizare si detectia acestor defecte s-au dezvoltat echipamente deprotectie diverse
care sa acopere majoritatea conditiilor de avarii ce pot aparea în sistemul energetic. Astfel s-au
dezvoltat diferite tipuri de relee de protectie functie de marimile electrice supravegheate.
Integrarea tot mai strânsa a supravegherii si controlului, a protectiei si automatizarii,

precum si a monitorizarii este o necesitatea izvorâta din constatarea ca aceste obiective au surse
comune de informatii dinspre echipamentele electrice primare, iar în economia informatiei
colectarea si transportul datelor este una din cele mai costisitoare componente.
Dezvoltarea sistemelor SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition) este strâns
legata de evolutia integrarii reciproce între tehnologiile primare si secundare din statiile de
transformare, care poate fi împartita în trei etape majore: conventionala, moderna si inteligenta.
În prima etapa, tehnologia releelor de protectie electromecanice a determinat schemele si

legaturile circuitelor secundare dintr-o statie. Etapa se caracterizeaza prin existenta unui numar
mare de echipamente, fiecare din ele concepute pentru o aplicatie distincta, interconectate între
ele prin fire conductoare în vederea îndeplinirii functiilor de protectie, control si masura.
Constatam astfel un numar mare de conexiuni între echipamentul primar si cel secundar aflate
în locuri diferite, celula de înalta sau medie tensiune respectiv camera de protectie sau cea de
comanda.
Progresul realizat în domeniul electronicii digitale face ca astazi majoritatea functiilor

echipamentului secundar sa poata fi implemenmtate cu ajutorul modulelor software care
ruleaza pe o platforma bazata pe calculator. Asemenea unitati multifunctionale sunt utilizate
atât pentru control cât si pentru protectie. În anii din urma, se constata o tendinta de integrare a
echipamentului secundar al unei celule într-un singur dispozitiv. Comunicatia între nivelul
celulei si cel al statiei se realizeaza prin transmisie seriala, înlocuind astfel conexiunile
individuale traditionale pentru fiecare semnal.
În viitor, introducerea conexiunii pe fibra optica între echipamentul de protectie si cel de

înalta tensiune va duce la mutarea delimitarii traditionale între secundar si primar. Functii de
2
conversie analog-digitala, precum si unele functii de procesare vor fi descentralizate si
amplasate cât mai aproape de proces si vor fi integrate fizic în echipamentul primar.
Cartea este o sinteza a trei teze de doctorat: “Protectie de distanta digitala pentru sistemul
electroenergetic”, “Echipament integrat de protectie, automatizare si masura pentru liniile
electrice de medie tensiune” si “Sistem pentru teleconducerea distribuita a echipamentelor
electrice din statiile electrice de transformare” elaborate în perioada 1994-1997.
2. DEFECTE SI REGIMURI
ANORMALE ÎN RETELE DE ÎNALTA
TENSIUNE
În mod normal retelele electrice de înalta tensiune sunt tratate ca retele trifazate echilibrate
si simetrice. Simetria si echilibrul sunt puternic perturbate în cazul aparitiei defectelor. Singura
exceptie o reprezinta scurtcircuitul trifazat care prin natura sa este tratat ca un defect simetric si
echilibrat.
Retelele electrice de înalta tensiune, începând cu nivelul de 110 kV au neutrul legat direct
la pamânt. În astfel de retele, aparitia accidentala a unei legaturi la pamânt a unei faze provoaca
un scurtcircuit, cu toate efectele negative asupra instalatiilor si asupra consumatorilor. Pe de
alta parte, scurtcircuitele care implica doua sau toate cele trei faze sunt, de regula, mult mai
severe din punct de vedere al valorii intensitatilor curentilor de scurtcircuit si al valorii
tensiunilor remanente. Sesizarea si eliminarea rapida si selectiva a unor astfel de defecte
reprezinta functia de baza a instalatiilor de protectie.
În continuare se face o scurta analiza a defectelor monofazate si polifazate, indicându-se
câteva caracteristici des utilizate în cadrul protectiilor numerice drept criterii de sesizarea
defectelor. Analiza acestor regimuri nesimetrice se face prin utilizarea componentelor simetrice
de succesiune directa, inversa si homopolara.
2.1. Scurtcircuitul monofazat

În cazul defectului monofazat (Fig. 2.1), ecuatiile tensiunilor si curentilor la locul de
defect sunt:
Iy = Iz =0
Ex = I xZ F
pentru cazul general al existentei unei R
impedante de trecere la locul de defect. S
Daca defectul este net atunci: T
Ex = 0 Ex Ey Ez
Aplicând descompunerea în componente
simetrice se obtine imediat:
I d = I i = I h sau I x = 3 ⋅I d Iz Iy Ix
Ed + Ei + Eh = 0
Fig. 2. 1 Defectul monofazat

4
de unde rezulta conectarea serie a schemelor de succesiune directa (S.S.D.), inversa (S.S.I.) si
homopolara (S.S.H.).
Fig. 2.2 prezinta schema echivalenta în componente simetrice a unei LEA care face legatura
între statiile A si B si functioneaza buclat (cu surse la ambele capete).
Componentele simetrice ale
tensiunilor pe barele statiei A,
la un defect la capatul opus al
liniei se deduc în baza acestei
S.S.D. EA EB scheme si au urmatoarea
IA_d ZA_d ZL_d ZB_d forma:
U dA = Z dL ⋅I dA + E d
S.S.I. IA_i ZA_i ZL _i ZB_i U iA = Z iL ⋅I iA + E i
U hA = Z hL ⋅I hA + E h
S.S.H. IA_h ZA_h ZL_h ZB_h

unde IA# reprezinta aportul
dinspre capatul statiei A, în
componente simetrice, la
defect. Cum tensiunea
remanenta pe faza cu defect, pe
barele statiei A, este însumarea
Fig. 2. 2 Schema echivalenta celor trei tensiuni de
componente simetrice, se
obtine:
RO d
[ d i h
]
U A = Z L ⋅ I A + I A + I A − Z L ⋅I A + Z L ⋅I Z =
d h h h
h Z L  1
h
(2.1)
Z L ⋅I A + Z L ⋅3 ⋅I A ⋅ − ⋅
d R d
Z d
1 3
 L 
Daca se noteaza factorul de pamânt
1 Z 
h
ZLd k 0 = ⋅ Ld − 1 iar I nA = 3 ⋅I hA
IAR 3 Z L 
se obtine relatia:
A = Z L ⋅( I A + k 0 ⋅I A )
U RO d R n
UARO
si impedanta masurata de releu este:
IAn ZLn U RO
Z RO
= R A n = Z dL (2.2)
A
I A + k 0 ⋅I A
Fig. 2. 3 Schema echivalenta la defect
monofazat
În concluzie, la defecte monofazate, raportul
dintre tensiunea remanenta de defect si curentul de faza compensat, determina impedanta
buclei pâna la locul de scurtcircuit.
Relatia (2.1) poate fi scrisa si sub forma U A = Z L ⋅I A + I A ⋅Z A
RO d R n n
Z hL − Z dL
cu Z nA = impedanta de nul, iar schema echivalenta acestei exprimari devine
3
deosebit de sugestiva, asa cum se prezinta in Fig. 2.3.
2.2. Scurtcircuitul bifazat izolat

În cazul unui defect S-T izolat de pamânt, situat la capatul liniei, ecuatiile tensiunilor si
curentilor la locul de defect sunt:
Ix =0
Iy =− Iz
EA EB
E y = Ez
iar schema echivalenta în componente ZA_d ZB_d ZA_i ZB_i
simetrice, dedusa similar defectului IA_d IA_i
monofazat, se prezinta in Fig. 2.4.
Admitând o impedanta de defect nula, ZL_d ZL_i
raportul între tensiunea remanenta si
curentul de defect este tocmai impedanta RF
directa pâna la locul de defect:
U ST S.S.D. S.S.I.
Z ST
= S A T = Z dL Fig. 2. 4 Schema echivalenta la defect bifazat
A
IA − IA izolat
2.3. Scurtcircuitul bifazat la pamânt

Fie un defect la
pamânt S-T-O, situat la EA EB
capatul liniei. Ecuatiile
tensiunilor si curentilor la ZA_d ZB_d ZA_i ZB_i ZA_i ZB_i
locul de defect sunt: IA_d IA_i IA_i
Ix = 0
ZL_d ZL_i ZL_i
Ez = 0
RF
Ey = 0
S.S.D. S.S.I. S.S.H.
iar schema echivalenta în Fig. 2. 5. Schema echivalenta la defect S-T-O
componente simetrice se
prezinta in Fig. 2.5.
Admitând o impedanta de defect nula, raportul între tensiunea remanenta si curentul de defect
este tocmai impedanta directa pâna la locul de defect:
U ST
Z ST
= S A T = Z dL
A
IA − IA
6
De remarcat utilizarea buclei bifazate în locul celor doua bucle monofazate de defect.
Acest mod de calcul creste precizia masuratorii eliminând influenta impedantei de trecere la
locul de defect.
2.4. Scurtcircuitul trifazat

Defectul trifazat poate fi tratat ca un regim
simetric. Ecuatiile tensiunilor si curentilor la locul de
EA EB
defect sunt:
ZA_d ZB_d Ix + Iy + Iz = 0
Ez = E y
IA_d
E y = Ez
ZL_d
iar schema echivalenta în componente simetrice, pentru
un defect trifazat R-S-T, se prezinta în Fig. 2. 6.
Admitând o impedanta de defect nula, raportul între
tensiunea remanenta, de exemplu pe bucla de defect S-T
S.S.D. si curentul de defect este tocmai impedanta directa pâna
Fig. 2. 6. Schema echivalenta la la locul de defect:
defect trifazat
U ST
Z ST
= S A T = Z dL
A
IA − IA
Relatii similare pot fi scrise si pentru celelalte bucle bifazate de defect.
2.5. Întreruperea unei faze

Fie schema echivalenta simplificata a unei linii cu dubla alimentare:
A B
EA EB
ZA mZL (1-m)ZL ZB
~ ~
Fig. 2.7 Schema echivalenta
Sistemul se considera în functionare în regim simetric si echilibrat (atât pentru

sistemul de tensiuni cât si pentru sistemul de curenti), astfel încât sunt valabile urmatoarele
relatii pentru curentii de faza:
I1 = I; I 2 = a 2 ⋅I ; I 3 = a ⋅I (2.3)
2.1.1. Întreruperea fazei R
În acest caz I 1 = 0 si componentele simetrice ale curentilor devin:
3I h = I 2 + I 3 = − I
3I i = a 2 ⋅I 2 + a ⋅I 3 = − I (2.4)
3I d = a ⋅I 2 + a I 3 = 2 ⋅I
2
de unde rezulta, intuitiv, conectarea S.S.I. (parcursa de –I) în paralel cu S.S.H. (parcursa de –I)
si schema echivalenta înseriata cu S.S.D. (parcursa de 2I).
Considerând întreruperea fazei la distanta mZL fata de statia A, scheme de succesiune
sunt:
EA EB
Z Ad ZBd
I Ad mZLd (1-m)ZLd IB d
K1 K2
Fig. 2.8 Schema de succesiune directa la întreruperea fazei R
i i
IA IB
i i
ZA ZB
i i
mZL (1-m)ZL
K1 K2
Fig. 2.9 Schema de succesiune inversa la întreruperea fazei R
8
IBh
I Ah
Z Ah Z Bh
mZLh (1-m)ZLh
K1 K2
Fig. 2.10 Schema de succesiune homopolara la întreruperea fazei R
În baza relatiilor (2.4) schema echivalenta în componente simetrice devine:
EA EB
d d
ZA ZB
IAi
i i i i d
mZL
d
ZA mZL (1-m)ZL ZB (1-m)ZL
K1 Z Ah mZLh (1-m)ZLh ZB h K2
d
IA
h
IA
Fig. 2.11 Schema echivalenta la întreruperea fazei R
Impedanta echivalenta Zechi vazuta între bornele K1, K2, ale S.S.I. este:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z d
i i i i i d d d
(2.5)
În mod similar rezulta impedanta echivalenta vazuta între bornele K1, K2 ale S.S.H.:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z h
h h h h h h h h
(2.6)
Din fig. 2.11, se poate calcula curentul de succesiune directa:
E A − EB E − E B 2 + 3 ⋅k 0
IA = = A ⋅
d
(2.7)
Z ech ⋅Z ech
i h
3 ⋅Z d 1 + 2 ⋅k 0
ZA + ZB + ZL + i
d d d
Z ech + Z ech
h
1 Z h  1
unde: k 0 =
3
 − 1 (
= 3 q − 1 ) q=
Zh
Z d  Zd
Componentele de succesiune inversa si homopolara rezulta imediat, tot în baza fig. 2.11:
h
Z
I = − I ⋅ i ech h
i d
A A (2.8)
Z ech + Z ech
i
Z
I A = − I A ⋅ i ech h
h d
(2.9)
Z ech + Z ech
Revenind la calculul curentilor reali (în baza componentelor simetrice) se obtine:
a ⋅q − a 2 3 d 1 − a ⋅q
I = I + I + I = 0; I = (a − 1)⋅I ⋅ ; I A = (a − 1)⋅I A ⋅
1 d i h 2 d
1+ q 1+ q
A A A A A A
(2.10)
Componentele tensiunilor simetrice pe barele statiei A se calculeaza:
U A = m ⋅Z L ⋅I A
d d d
Zh
U A = − m ⋅Z L ⋅I A = m ⋅Z L ⋅I A ⋅
i d i d d
(2.11)
Zd + Zh
Zd
U A = − m ⋅Z L ⋅I A = m ⋅Z L ⋅I A ⋅
h h h d d
Zd + Zh
de unde rezulta ca la întreruperea fazei R, apare pe barele statiei A o tensiune homopolara data
de relatia:
1
U A = m ⋅Z L ⋅I sarcina ⋅
h d
(2.12)
1 + 2 ⋅q
Deci tensiunea homopolara va fi cu atât mai mare cu cât distanta pâna la locul de
defect este mai mare si cu cât impedanta homopolara echivalenta este mai mica. De asemenea
tensiunea homopolara va fi cu atât mai mare cu cât curentul de sarcina anterior defectului (sau
curentul de sarcina ce urmeaza a încarca linia) este mai mare.
2.1.2. Întreruperea fazelor S si T
În acest caz I 2 = 0 si I 3 = 0 , componentele simetrice ale curentilor devin:

3I h = I 1 = I
3I i = I 1 = I (2.13)
3I d = I 1 = I
de unde rezulta, intuitiv, conectarea S.S.I. în serie cu S.S.H. si înseriata cu S.S.D. între K1 si
K2.
10
EA EB
ZAd Z Bd
mZ Ld (1-m)Z Ld
i i i h h h
Z A ZL ZB ZA ZL ZB
d
K1 K2
IA
Fig. 2.12 Schema echivalenta la întreruperea fazelor S si T
Impedanta echivalenta Zechi vazuta între bornele K1, K2, ale S.S.I. este:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z d
i i i i i d d d
(2.14)
In mod similar rezulta impedanta echivalenta vazuta între bornele K1, K2 ale S.S.H.:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z h
h h h h h h h h
(2.15)
Din fig. 2.12, se poate calcula curentul de succesiune directa:
E A − EB E − EB 1
IA =IA =IA = = A ⋅
d i h
2 ⋅Z d + Z h Zd 2+ q ( ) (2.16)
Revenind la calculul curentilor reali (în baza componentelor simetrice) se obtine:
I A = I A + I A + I A = 3 ⋅I A ; I A = 0; I A = 0
1 d i h d 2 3
(2.17)
Componentele tensiunilor simetrice pa barele statiei A se calculeaza:
U A = m ⋅Z L ⋅3 ⋅I A
d d d
U A = m ⋅Z L ⋅3 ⋅I A
i d d
(2.18)
U A = m ⋅Z L ⋅3 ⋅I A
h h d
de unde rezulta ca la întreruperea fazelor S si T, apare pe barele statiei A o tensiune

homopolara data de relatia:
U A = m ⋅(E A − E B )⋅
h 3
(2.19)
2+ q
3. DEFECTE SI REGIMURI
ANORMALE ÎN RETELE DE MEDIE
TENSIUNE
Retelele de medie tensiune, având tensiuni nominale de 6-20 kV, functioneaza

actualmente cu mai multe moduri de tratare a neutrului:
• retele de medie tensiune având neutrul izolat;
• retele de medie tensiune având neutrul tratat prin bobina de stingere;
• retele de medie tensiune având neutrul tratat prin rezistenta ohmica;
• retele de medie tensiune având neutrul tratat prin bobina de stingere si rezistenta
ohmica;
De modul de tratare a neutrului retelei de medie tensiune depind decisiv valorile
tensiunilor si ale intensitatii curentilor în cazul unui defect. Acest capitol face o prezentare a
problematicii defectelor din retelele de medie tensiune, functie de modul de tratare a neutrului,
si se stabilesc metodele de calcul ale curentilor si tensiunilor de defect.
3.1. Punerea la pamânt în retele cu neutrul izolat sau

tratat prin bobina de stingere
Punerea la pamânt în retelele de medie tensiune este un defect care consta în aparitia
unei legaturi accidentale cu rezistenta nula sau de valoare finita între pamânt si o faza a retelei
având neutrul izolat sau tratat prin bobina de stingere. În cazul retelelor de medie tensiune
având neutrul tratat prin rezistenta ohmica acest defect reprezinta în fapt un scurtcircuit
monofazat cu curent de scurtcircuit limitat de rezistenta de tratare.
Aparitia unei puneri la pa-mânt conduce la modificarea valorii tensiu-nilor de faza si a
curentilor datorita capaci-tatilor faza-pamânt si chiar al rezistentelor faza-pamânt existente,
cum se prezinta in Fig. 3.1… Fig. 3.3
Fig. 3.1 Circulatia curentilor capacitivi în cazul unei puneri la pamânt într-o
retea cu neutrul izolat
12
Cum se observa din Fig.

3.2, tensiunile fazelor
sanatoase fata de pamânt
se modifica trecând la
valoarea tensiunilor de
linie, iar punctul neutru
suporta o diferenta de
potential fata de pamânt
egala cu tensiunea de faza
a fazei defecte si de sens
contrar. Aceasta tensiune
a punctului neutru fata de
pamânt constituie
deplasarea punctului
neutru sau tensiunea de
deplasare si se noteaza cu
U0
Din Fig. 3.2 rezulta

Fig. 3.2 Diagrama fazoriala a tensiunilor în cazul punerii la pamânt
nete pe faza S
U RO = U RS = U RN − U SN = U RN + U 0 U SO = U SS = U SN − U SN + U NS = 0 (3.1)
U TO = U TS = U TN − U SN = U TN + U 0
În cazul punerii la pamânt în retelele cu neutrul izolat, prin capacitatile fata de pamânt
ale fazelor sanatoase vor circula curenti determinati de tensiunile fata de pamânt. Suma
vectoriala a acestor curenti formeaza curentul capacitiv rezultant care circula prin pamânt si
trecând prin locul cu defect se închide prin faza cu defect, ca în Fig. 3.1. La determinarea
valorii acestor curenti se pot neglija caderile de tensiune pe care le provoaca (valoarea acestor
curenti fiind mica) si deci:
U RO U SO U TO
IR = ; IS = ; IT = (3.2)
ZC ZC ZC
Curentul de punere la pamânt (care circula prin faza sanatoasa si prin pamânt) va fi:
U RO + U TO
I0 = I R + IT = (3.3)
ZC
Trebuie observat ca în Fig. 3.1 capacitatile fazelor sanatoase s-au considerat

concentrate în aval de locul de defect.
Diagrama fazoriala a marimilor care intervin în cazul defectului considerat se prezinta
în Fig. 3.3.
Din relatia (3.3) si din Fig. 3.3 rezulta:
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE IN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 13
U RO + U TO = 2 ⋅U RO ⋅cos30 o =
3
2⋅ ⋅U RS = 3 ⋅ 3 ⋅U S =
2
3 ⋅U 0 = 3 ⋅U f
si ca urmare:
3 ⋅U S 3 ⋅U 0 U 0
I0 = − = = (3..4)
ZC ZC ZC
3
Curentul I 0 este defazat capacitiv cu 90°
fata de tensiunea U 0 si este identic cu
curentul care s-ar obtine daca tensiunea
U 0 ar debita asupra celor trei capacitati ale
fazelor retelei legate in paralel.
Schema echivalenta a retelei cu defectul
considerat este prezentata in Fig. 3.4.
Prezenta arcului electric în cazul punerii la
pamânt determina aparitia unei caderi de
tensiune pe arc, ceea ce face ca potentialul
fazei defecte sa difere de potentialul
pamântului, astfel încât diagrama
Fig. 3.3 Diagrama fazoriala a tensiunilor si curentilor tensiunilor din Fig. 3.2 se modifica si este
în cazul punerii la pamânt nete prezentata în Fig. 3.5.
În acest caz tensiunea U0 nu mai este egala
si de sens contrar cu tensiunea pe faza a fazei cu defect ci va fi întotdeauna mai mica.
Tensiunile pe cele trei faze vor fi:

U RO = U SO + U RS ;
U TO = U SO + U TS ; (3.5)
U RS + U TS = − 3 ⋅U S
Fig. 3.4 Schema echivalenta a retelei în cazul Fig. 3.5 Diagrama fazoriala a tensiunilor în
simplei puneri la pamânt cazul punerii la pamânt prin arc electric
14
iar curentul de punere la pamânt:
U RO + U SO + U TO U SO + U RS + U SO + U SO + U TS
I0 = = =
ZC ZC
U + U TS + 3 ⋅U SO − 3 ⋅U S + 3 ⋅U SO
= RS =
ZC ZC
Caderea de tensiune pe arc va fi în acest caz:
U SO = − Rarc ⋅I 0 (3.6)
si curentul de punere la pamânt:
− 3 ⋅U S + 3 ⋅U SO US
I0 = =− (3.7)
ZC 1
⋅Z + Rarc
3 C
Din Fig. 3.5 rezulta U 0 = U SO − U S si tinând cont de relatiile (3.6) si (3.7) se obtine relatia:
1 U
U 0 = − Rarc ⋅I 0 − U S = − ⋅I 0 ⋅Z C sau I0 = S
3 ZC
3
identica cu valoarea obtinuta
în cazul punerii la pamânt nete.
Astfel, si în cazul unei puneri

la pamânt prin rezistenta de
arc, curentul de defect I0 este
determinat de deplasarea
punctului neutru si de
capacitatile fata de pamânt ale
celor trei faze.
Pe baza relatiilor (3.6) si (3.7)
se obtine schema echivalenta
din Fig. 3.6 în realitate
Fig. 3.6 Schema echivalenta a retelei în cazul unei puneri la capacitatile faza-pamânt nu
pamânt prin rezistenta de arc sunt concentrate dar pot fi
considerate uniform distribuite
de-a lungul liniei, iar relatia:
I0 = I R + IS + IT (3.8)
ramâne valabila atât în cazul unei linii fara defect, cât si în cazul liniei cu punere la pamânt.
Distributia curentilor capacitivi pentru o linie fara defect se prezinta în Fig. 3.7, iar pentru o
linie cu punere la pamânt în Fig. 3.8.
Într-o retea reala, izolatia fazelor fata de pamânt nu este perfecta, astfel încât pe lânga curentii
capacitivi circula între faze si pamânt si curenti activi având o distributie similara, dar la un
unghi de 90°fata de cei capacitivi.
I 0 = I R 0 + I SO + I TO = 0
Fig. 3.7 Distributia curentilor capacitivi într-o linie la functionare normala
Fig. 3.8 Distributia curentilor capacitivi si prin pamânt în cazul unei puneri la pamânt
16
O metoda eficienta de eliminare a acestor tipuri de defecte este utilizarea compensarii neutrului
retelei de medie tensiune prin bobina de stingere. Aceasta metoda se utilizeaza pe scara larga în
retelele de medie tensiune din tara noastra, având în vedere avantajul major: eliminarea
defectelor trecatoare fara a necesita interventia instalatiilor de protectie si deci fara declansarea
întreruptorului si trecerea prin zero a consumatorilor.
În cazul aparitiei unei puneri la pamânt într-o retea având neutrul tratat prin bobina de stingere,
tensiunea de deplasare a neutrului provoaca un curent inductiv I L prin bobina, care
compenseaza curentul capacitiv de defect, dupa cum rezulta din Fig. 3.9
Fig. 3.9 Circulatia curentilor de defect la punere la pamânt într-o retea cu neutrul compensat
Fig. 3.10 Schema echivalenta a unei retele cu neutrul tratat prin bobina de stingere la o punere la
pamânt.
Deci prin locul de defect trece suma celor doi curenti capacitiv si inductiv, suma care
este nula daca cei doi curenti sunt egali ca modul.
În acest fel schema echivalenta a retelei cu punere la pamânt se modifica fata de Fig.
3.4 si devine cea din Fig. 3.10.
Având în vedere ca impedanta bobinei este de fapt o reactanta, Z L = jω L si cu
XC
notatia X Ce = se deduce pentru compensarea totala:
3
1 1
X L = X C adica ω L = = (3.9)
ω C e 3ω C
care este de fapt o conditie de rezonanta. Daca aceasta conditie este satisfacuta
atunci I L = − I C , curentul de punere la pamânt este compensat si la locul defectului curentul
este nul, desi exista curent în fazele sanatoase si prin bobina de stingere. Relatiile de mai sus,
stabilite pentru cazul considerarii capacitatilor retelei ca fiind concentrate, ramân valabile si în
cazul distributiei reale a acestora.
Compensarea curentului capacitiv la locul de defect provoaca stingerea curentului de
defect si deci izolarea defectului (pentru defecte trecatoare) fara a fi necesara functionarea unor
instalatii de protectie si fara întreruperea alimentarii consumatorilor. Acest fapt constituie
avantajul major în cazul retelelor tratate prin bobina de stingere. Pe de alta parte, solicitarile
suplimentare ale fazelor sanatoase (de la tensiunea de faza la cea de linie) în regim stabilizat si
în regim tranzitoriu reprezinta un dezavantaj al acestui mod de tratare a neutrului.
Detectarea selectiva a punerilor la pamânt în retelele de medie tensiune cu neutrul
izolat sau tratat prin bobina de stingere implica utilizarea unor metode specifice tinând seama
în primul rând de valorile mici (mult mai mici decât curentii de scurtcircuit) ale curentilor de
punere la pamânt. Aceste metode se prezinta în cap. 3.
3.2. Dubla punere la pamânt în retele de medie

tensiune cu neutrul compensat
Dubla punere la pamânt este un defect asemanator scurtcircuitului bifazat si consta în
punerea la pamânt - neta sau prin arc - a doua faze diferite, în doua puncte diferite ale unei
retele de medie tensiune având neutrul izolat sau tratat prin bobina de stingere.
Desi asemanator cu scurtcircuitul bifazat, dubla punere la pamânt difera de acesta prin
diagramele fazoriale de tensiune si în special prin aparitia deplasarii punctului neutru.
Fie o retea de medie tensiune cu o dubla punere la pamânt pe fazele S si T ca în Fig.
3.11. Tensiunea care da nastere curentului de defect I S este U ST , iar cea care da nastere
curentului de defect I T este U TS , evident egala si de sens contrar cu U ST . Impedantele Z 1
si Z 2 sunt portiuni din impedantele liniei, având valori diferite, determinate de pozitiile celor
doua defecte, dar practic acelasi unghi.
18
Fig. 3.11 Dubla punere la pamânt pe fazele S si T
În Fig. 3.12 se prezinta diagramele fazoriale ale tensiunilor la sursa, la locul primului defect si
la locul celui de-al doilea defect în cazul unor puneri la pamânt nete.
Fig. 3.12 Diagramele fazoriale ale tensiunilor la sursa, la locul primei respectiv celei de a doua puneri
la pamânt
Se observa ca tensiunile de faza ale fazelor defecte variaza de-a lungul liniei, ajungând egale si
de sens contrar cu tensiunea de deplasare la locul celei de-a doua puneri la pamânt. Valoarea
curentului de dubla punere la pamânt este mai mare decât valoarea curentului de defect la o
simpla punere la pamânt si în general mai mica decât valoarea curentului de scurtcircuit
bifazat. Datorita valorii mai mici decât a curentului de scurtcircuit bifazat, dubla punere la
pamânt poate sa nu fie sesizata de protectia maximala de curent, astfel încât este necesar a se
prevedea protectii speciale împotriva dublelor puneri la pamânt, cu atât mai mult cu cât asa
cum se va vedea în continuare, acest tip de defect da nastere la locurile de defect la tensiuni de
pas si de atingere periculoase. Valoarea intensitatii curentului de dubla punere la pamânt în
regim permanent se calculeaza în acelasi mod cu cel folosit la calculul curentilor de scurtcircuit
trifazat, în baza metodei componentelor simetrice. Pentru o dubla punere la pamânt pe aceeasi
linie, valoarea intensitatii curentului prin pamânt se determina prin relatia (3.10), iar pentru o
dubla punere la pamânt pe linii diferite se determina prin relatia (3.11) corelat cu Fig. 3.13.
− j3 3 E
IP =
3( Z da + Z ia ) + Z db + Z ib + Z hb + 3Z 1 + 3Z 2
(3.10)
− j3 3 E
IP =
3( Z da + Z ia ) + Z db + Z ib + Z hb + Z dc + Z ic + Z hc + 3Z 1 + 3Z 2
(3.11)
unde: Z d , Z i , Z h sunt impedantele directa, inversa si homopolara ale liniei pâna la locul de
defect, Z 1 , Z 2 sunt impedantele de trecere la locul de defect iar I P este curentul prin pamânt,
j⋅0
tensiunea de referinta este E = E ⋅e .
Fig. 3.13 Explicativa la calculul curentului de dubla punere la pamânt

20
3.3. Calculul tensiunilor de pas si de atingere la duble

puneri la pamânt in retele cu neutrul compensat
Tensiunea între talpile pasilor unui om care se deplaseaza în lungul liniei de câmp
electric poarta denumirea de tensiune de pas UP. Tensiunea de pas stabileste prin corpul uman,
de rezistenta RC, un curent IC care se poate determina cu relatia (3.12):
UP
IC = (3.12)
RC
Rezulta ca valoarea curentului IC este cu atât mai mare cu cât este mai mare tensiunea de pas
UP iar valoarea minima a intensitatii acestui curent (ICm) care poate provoca moartea se poate
deduce din valoarea maxima a tensiunii de pas:
U P max
I cm = (3.13)
RC
Zona periculoasa a unei prize de pamânt esta zona la suprafata pamântului în care pentru un
curent prin priza mai intens decât cel periculos, exista pericolul de moarte pentru viata
oamenilor sau animalelor.
Limita inferioara a rezistentei RC a circuitului format de pamânt si corpul uman,
considerat perfect conductor, se calculeaza acceptând ca talpile picioarelor alcatuiesc prize de
suprafata de forma unor discuri circulare de raze a=0,1 m (Fig. 3.14), având fiecare rezistenta
Rd :
ρ
Rd = (3.14)
4a
R=0 R=0
a p a
Fig. 3.14 Explicativa la tensiunea de pas
unde ρ este rezistivitatea solului. Rezistentele talpilor si prizelor fiind conectate în serie,
valoarea rezistentei RC are expresia:
ρ1 + ρ2
RC = (3.15)
4a
Rezistenta minima, RC min, se obtine în cazul în care se calca cu un picior pe priza ( ρ1 = 0 ) si
cu celalalt picior pe sol ( ρ2 = ρ ) si este data de relatia:
ρ
RC min = (3.16)
4a
Rezistenta maxima se obtine atunci când se calca cu ambele picioare pe sol ( ρ1 = ρ2 = ρ )
si are valoarea data de relatia:
ρ
RC max = (3.17)
2a
Cu o valoare medie a rezistivitatii solului ρ ≅10 Ωm si a=0,1m se obtine RCmin=250Ω
2
respectiv RCmax= 500Ω. Intensitatea curentului minim mortal fiind Icm= 50mA, tensiunea
periculoasa de pas este:
UP max= RC max •ICm= 500• 0.05= 25 V.
I
r
r0
Fig. 3.15 Priza de pamânt de suprafata emisferica
Considerând o priza de suprafata emisferica si acceptând ipoteza simplificatoare, privind

conductivitatea pamântului mult mai mica decât a metalelor, aceasta din urma se poate
considera în calcule infinita. Prin urmare liniile de câmp electric si ale densitatii de curent sunt
normale pe suprafata prizei. Liniile densitatii de curent ale prizei fiind radiale (Fig. 3.15), din
fluxul densitatii de curent prin suprafata emisferei de raza r, egal cu intensitatea curentului I
prin priza:
∫J ndA = 2πr J =I
2
(3.18)
se deduce intensitatea câmpului electric stationar E în sol:

I r
E=− (3.19)
2πr 2σ r
Integrând produsul scalar Edr în lungul unei linii de câmp situata la suprafata solului se
obtine tensiunea prizei fata de sfera de la infinit. Notând cu p lungimea pasului, UP tensiunea
de pas, într-un punct pe suprafata solului la distanta r, se calculeaza cu relatia:
22
r + p/ 2
ρ ⋅I  1 1  ρ ⋅I p
UP = − ∫ Ed r =
r − p/ 2
 −  =
2π r − p / 2 r + p / 2  2π r − p 2 / 4
2 (3.20)
si este maxima când se calca cu un picior pe marginea prizei:

ρ ⋅I p
U P max =
2π r0 ( r0 + p)
(3.21)
iar pentru r >> p, neglijând p2/4 în raport cu r2 relatia devine:

ρ ⋅I p
U P max ≈ (3.22)
2π r 2
care este cu atât mai mare cu cât este mai mare I. La valori chiar minime ale curentului de
dubla punere la pamânt de I=250 … 300 A, tensiunea de pas atinge valori periculoase. Acesta
este motivul principal pentru care dubla punere la pamânt trebuie sesizata si eliminata rapid de
instalatiile de protectie.
3.4. Scurtcircuitul trifazat în retele de medie tensiune

Scurtcircuitul trifazat reprezinta un defect simetric deosebit de sever în cadrul retelei
de medie tensiune. Se caracterizeaza printr-o scadere profunda a tensiunii, dar cu pastrarea
simetriei, în timp ce intensitatile curentilor cresc accentuat dar pastrând simetria.
În Fig. 3.16 este

prezentata schema retelei
de medie tensiune în
cazul unui scurtcircuit
trifazat metalic precum si
diagrama fazoriala a
tensiunilor si curentilor.
Valoarea efectiva a
componentei periodice a
curentului de scurtcircuit
Fig. 3.16 Schema retelei si diagrama fazoriala a tensiunilor si
curentilor la scurtcircuit trifazat este:
Uf U
(3)
I SC = = 3.23)
Z 3 ⋅Z
Unghiul de scurtcircuit ϕ SC este:
Xe + Xl
ϕSC = arctg (3.24)
Re + Rl
unde: Xe, Re - reprezinta reactanta, respectiv rezistenta echivalenta a sistemului la locul de
montare al protectiei;
Xl , Rl - reprezinta reactanta, respectiv rezistenta liniei pâna la locul de defect.
Valorile unghiului de scurtcircuit depind de tipul si parametrii liniei, astfel în cazul LEA acest
unghi este cuprins între 20°- 60°iar pentru LES de medie tensiune între 10°- 20°.
Scurtcircuitele trifazate sunt defecte deosebit de severe având în vedere valorile mari
ale curentilor (mult mai mari decât în cazul unor puneri la pamânt simple sau duble) si
tensiunile scazute, determinate de impedanta pâna la locul de defect, afecteaza major
consumatorii (în special motoarele electrice). Acesta este motivul pentru care se impune
sesizarea si eliminarea într-un timp cât mai scurt a defectului.
3.5. Scurtcircuit bifazat în retele de medie tensiune

În acest caz de defect se pierde simetria între curenti si tensiuni. Curentii de
scurtcircuit circula prin bucla formata de cele doua faze afectate de defect, ca în Fig. 3.17.
Valoarea efectiva a curentului de scurtcircuit bifazat se calculeaza cu relatia:
U
( 2)
I SC = (3.25)
2 ⋅Z d
Fig. 3.17 Schema retelei si diagrama fazoriala a tensiunilor si curentilor la scurtcircuit bifazat
Asa cum rezulta din Fig. 3.17, la locul de defect, tensiunea între fazele de defect S-T
este zero (la scurtcircuit metalic). Curentii de scurtcircuit în cele doua conductoare sunt egali în
valoare absoluta, însa de sensuri opuse si defazati fata de tensiunea U care-i genereaza, cu
unghiul de scurtcircuit definit în relatia (3.24). Valoarea intensitatii curentului de scurtcircuit
bifazat se poate calcula în baza coordonatelor simetrice. Astfel, se descompune reteaua reala în
trei retele elementare, de succesiune directa, inversa si homopolara, fiecare din acestea fiind
strabatuta de curenti simetrici si echilibrati, corespunzând componentelor simetrice ale
sistemului de curenti reali dati. La locul de defect se ramifica trei conductoare fictive de
impedanta nula (Fig. 3.18).
Prin aceste conductoare trec curentii de defect, notati I x , I y , I z , derivati din fazele
1,2,3 ale retelei. Aceste conductoare au anumite potentiale fata de pamânt, notate E x , E y , E z
Pentru studierea diferitelor tipuri de scurtcircuit se stabilesc conditiile defectului în acest punct
si apoi prin aplicarea teoriei coordonatelor simetrice se determina modul de cuplare a
diverselor retele fictive si se calculeaza componentele fictive. Marimile reale ale curentilor si
tensiunilor se determina în baza componentelor simetrice.
24
1
2
3
Ix Iy Iz
Z
Ex Ey Ez
Fig. 3.18 Scurtcircuit bifazat cu arc dar izolat fata de pamânt
Pentru cazul scurtcircuitului bifazat izolat, conditiile defectului sunt:

I x = 0 , I y + I z = 0 , E y = Z ⋅I y + E z (3.26)
Componentele simetrice ale curentilor se calculeaza dupa cum urmeaza:
1
Ih =
3 x
(
I + I y + Iz = 0, )
1
(
I d = I x + a I y + a2 I z =
3 3
)
− a + a2
Iz, (3.27)
1
(
Ii = I x + a I y + aI z =
3
2 a − a2
3
Iz)
si rezulta imediat I d + I i = 0 . Dar, I h = 0 si deci E h = − Z h ⋅I h = 0 . Prin urmare în
schema echivalenta nu intervine reteua fictiva de secventa homopolara. Pentru celelalte valori
ale tensiunilor de componenta directa, respectiv inversa se obtin urmatoarele relatii:
Ed =
1
( E − E z − aZ I z )
3 x
Ei =
1
3
( Ex − Ez − a2 Z I z ) (3.28)
iar diferenta este:

Ed − Ei =
3
(a − a)Z ⋅I z
1 2
(3.29)
Înlocuind valoarea curentului, în baza relatiei (3.27), se obtine:

E d = E i + Z ⋅I d (3.30)
relatie în baza careia cele doua retele fictive se conecteaza în paralel, ca în Fig. 3.19.
Din schema echivalenta se deduc

imediat relatiile:
E = Z d ⋅I d + Z ⋅I d + Z i ⋅I d E Zi
E Zd
Id = (3.31)
Zd + Zi + Z
Id Z Ii
Cunoscând valorile compo-
nentelor simetrice se pot calcula
valorile reale ale curentilor la Fig. 3.19 Schema echivalenta pentru scurtcircuitul bifazat
locul de defect: izolat
I y = a 2 I d + a I i + I h = (a 2 − a )I d = − j
3E
Zd + Zi + Z
(3.32)
si I z = − I y , I x = 0 .
Pentru retelele de medie tensiune (omogene) valorile impedantelor directa si inversa sunt egale,
iar pentru un scurtcircuit metalic net, relatia de calcul a modulului intensitatii curentului de
scurtcircuit bifazat este cea prezentata în relatia (3.25).
3.6. Defecte faza – pamânt în retele de medie tensiune

cu neutrul tratat prin rezistenta
Utilizarea bobinelor de stingere în retelele de medie tensiune prezinta pe lînga
avantajele mentionate si anumite dezavantaje si anume:
• imposibilitatea practica de a compensa retele extinse de LES, având deci curenti mari
de punere la pamânt;
• supratensiunile tranzitorii, care apar pe fazele fara defect, pot atinge valori periculoase
pentru izolatia echipamentelor de medie tensiune;
O alternativa pentru eliminarea acestor dezavantaje o constituie utilizarea rezistentei
ohmice pentru tratarea retelelor de medie tensiune având curenti capacitivi mari (> 200 … 300
A).
Din punct de vedere al instalatiilor de protectie, acest mod de tratare al neutrului
retelelor de medie tensiune prezinta câteva particularitati care trebuie retinute si anume:
26
• valorile intensitatii curentului de defect (faza pamânt) sunt mult mai mari decât în
cazul retelelor tratate prin bobina de stingere, cu consecinte severe asupra tensiunilor
de pas si de atingere;
• conditiile de detectie a defectelor faza pamânt sunt mai bune, având în vedere
valoarea mai mare a curentului homopolar;
• implica conditii de rapiditate mai severe, tinând cont de valorile importante ale
curentului injectat prin pamânt, în caz de defect,;
• în general, instalatiile de protectie clasice devin mai complexe.
Calculul intensitatii curentilor de defect se poate face similar cu calculul prezentat la
punctul 3.5, pornind de la schema monofilara simplificata, prezentata în Fig. 3.20.
Curentul de defect faza-
E Zd
pamânt este determinat pe de
o parte de tensiunea retelei si
aE 2 Zd impedantele inductive ale
retelei, iar pe de alta parte de
aE Zd circulatia curentilor capaci-
tivi, întocmai ca în cazul
retelelor având neutrul izolat.
Ix
Ex Iy Iz
Conditiile la locul de defect,
pentru defecte faza-pamânt,
Z =R+jX Z
Nul Tnul
sunt:
E x = Z ⋅I x , I y = I z = 0
(3.32a)
si determinând componentele
Fig. 3.20 Retea cu neutrul tratat prin rezistor simetrice ale curentului la
locul de defect se obtine:
1
Id = Ii = Ih = I
3 x
ZNul
(3.33)
Pentru tensiuni se obtine relatia:
E E x = E h + E d + E i = Z ⋅I x = 3Z ⋅I d
Zd
(3.34)
Analizând relatiile (3.33) si (3.34) rezulta o schema

echivalenta serie, pentru defectul faza-pamânt (Fig.
Zi
3.21).
Din schema rezulta imediat:
E
Id = Ii = Ih =
Zh
Z d + Z i + Z h + 3( Z Nul + Z )
si respectiv:
Z
E d = E − Z d ⋅I d , E i = − Z i ⋅I i , E h = − Z h ⋅I h
(3.35)
Fig. 3.21 Schema echivalenta pentru
defectul faza-pamânt Curentii reali la locul de defect vor fi:
3E
Ix = Id + Ii + Ih = I y = I z = 0 (3.36)
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
,
iar tensiunile la locul de defect:
3 ⋅Z
Ex = E
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
Z h + aZ i j150°0
E y = 3E e−
Z d + Z i + Z h + 3(Z + Z Nul )
Z h − a2 Z i j150°0
Ez = 3E e+
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
(3.37)
Prin Z d s-a notat impedanta de secventa directa totala, ca suma a impedantelor directe ale:
• sistemului 110 kV, raportata la tensiunea barei de medie tensiune;
• transformatorului de forta 110 kV / m.t.;
• liniei de medie tensiune pâna la locul de defect.
Prin Z i s-a notat impedanta de secventa inversa totala, ca suma a impedantelor inverse ale:
Prin Z h s-a notat impedanta de secventa homopolara totala a liniei de medie tensiune pâna la
locul de defect.
Prin Z Nul = R + jX Nul s-a notat impedanta totala a circuitului de creare a nulului artificial,
ca suma dintre:
• reactanta trafo de servicii interne (sau bobina de nul);
• rezistenta rezistorului de tratarea neutrului.
Re Re
U U
I(1)def[Re] I(1)def[Im]
I(1)def
I(1)def[Re]
I(1)def[Im]
Im Im
Fig. 3.22 Calculul curentului de defect rezultant

28
Cu valoarea intensitatii curentului calculata conform relatiei (3.36), tinând cont de circulatia
curentului capacitiv al retelei (Fig. 3.22) si de intensitatea acestuia data de relatia (3.4), se
poate calcula valoarea intensitatii curentului rezultant de defect:
3E
I (1)def [
Re]=
( ΣXtot d + ΣXtot i + ΣXtot h + 3 X Nul ) + (3R)
2 2
I (1)def [
Im ]= 3 ⋅U 0 ⋅ω ⋅C (3.38)
I (1)def = I (1)def [
Re ]+ I (1)def [
Im ]
3.7. Defecte faza – pamânt în retele de medie tensiune

cu neutrul tratat combinat
Tratarea combinata a neutrului retelei de medie tensiune utilizeaza bobina de stingere
ca element de retea conectat în permanenta la bara de nul si un rezistor conectat în paralel prin
intermediul unui întreruptor monopolar (Fig. 3.23).
Trafo
110 kV / MT
Bara MT
Bara Nul
TSI
(BPN)
I
BS R
Fig. 3.23 Schema de principiu a tratarii combinate
Întreruptorul este comandat printr-o automatica adecvata si se conecteaza în cazul

punerilor la pamânt permanente, neeliminate de bobina de stingere. Odata conectat rezistorul în
circuit, tratarea neutrului devine practic o tratare prin rezistenta. Metoda com-binata pastreaza
avanta-jele oferite de bobina de stingere dar aduce si avantajul rezistorului în ceea ce priveste
sesizarea defectelor faza - pamânt cu rezistenta mare de trecere. Este o solutie care are eficienta
maxima în retelele mixte, cu ponderi pratic egale între reteaua în cablu si cea aeriana. Trebuie
subliniat ca acest mod de tratare pastreaza însa si dezavantajele bobinei de stingere prezentate
la punctul 3.1.
Functionarea se poate analiza în baza Fig. 3.23. Astfel, la o punere la pamânt aparuta la
momentul t0, bobina va genera un curent inductiv de valoare egala si de sens contrar curentului
capacitiv al retelei. Daca defectul este trecator, acesta se autoelimina urmare a curentului
rezultant de valoare redusa. Daca defectul este persistent, atunci dupa un interval de timp t1, se
va comanda conectarea întreruptorului monopolar al rezistorului. În acest fel punerea la pamânt
se transforma într-un scurtcircuit monofazat limitat de impedanta de nul si sunt create conditii
pentru actionarea protectiilor de curent homopolar. Dupa un interval de timp t2 suficient de
mare, pentru a permite actionarea protectiei pe linia cu defect, automatica tratarii va emite
impuls de deconectare a întreruptorului rezistorului, schema revenind la normal si pregatita
pentru o noua actionare.
Calculul valorii curentilor de defect se poate face similar cu calculul prezentat la
punctul 2.6, pornind de la schema monofilara simplificata din Fig. 3.20.
Conditiile la locul de defect, pentru defecte faza-pamânt, sunt:
E x = Z ⋅I x , I y = I z = 0 (3.39)
ZNul si determinând componentele simetrice ale

curentului la locul de defect se obtine:
E
1
Zd
Id = Ii = Ih = I (3.40)
3 x
Pentru tensiuni se obtine relatia:
Zi E x = E h + E d + E i = Z ⋅I x = 3Z ⋅I d (3.41)
Analizând relatiile (3.39) si (3.41) rezulta o schema

echivalenta serie pentru defectul faza-pamânt (Fig.
Zh
3.24). Din schema rezulta imediat:
E
Id = Ii = Ih =
Z d + Z i + Z h + 3( Z Nul + Z )
Z
si
Fig. 3.24 Schema echivalenta pentru
defectul faza-pamânt. E d = E − Z d ⋅I d , E i = − Z i ⋅I i , E h = − Z h ⋅I h
(3.42)
Curentii reali la locul de defect vor fi:
3E
Ix = Id + Ii + Ih =
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
,
Iy = Iz = 0 (3.43)
30
iar tensiunile la locul de defect:
3 ⋅Z
Ex = E
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
Z h + aZ i j150°0
E y = 3E e−
Z d + Z i + Z h + 3(Z + Z Nul )
Z h − a2 Z i j150°0
Ez = 3E e+
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
(3.44)
Prin Z d s-a notat impedanta totala de secventa directa, ca suma a impedantelor directe ale:
Prin Z i s-a notat impedanta totala de secventa inversa, ca suma a impedantelor inverse ale:
Prin Z h s-a notat impedanta totala de secventa homopolara a liniei de medie tensiune pâna la
locul de defect.
Prin Z Nul = RNul + jX Nul s-a notat impedanta totala a circuitului de nul, ca suma dintre:
• reactanta trafo de servicii interne (sau bobina de nul);
• impedanta echivalenta a circuitului paralel format din reactanta bobinei de stingere si
rezistenta rezistorului de tratarea neutrului;
Impedanta echivalenta este definita de relatia:
R ⋅ jX B R ⋅ X B2 R 2 ⋅X B
Z ech = = 2 + j = Rech + jX ech (3.45)
R + jX B R + X B2 R 2 + X B2
unde s-au notat: R - rezistenta rezistorului

XB - reactanta bobinei de stingere
Tinând seama de relatia (3.45), impedanta de nul se calculeaza:
Z Nul = RTSI
h
+ Rech + j( X TSI
h
+ X ech ) (3.46)
Înlocuind valoarea impedantei de nul în relatia (3.43) si admitând la locul de defect Z=0, se
obtine:
3E
Ix = (3.47)
Z d + Z i + Z h + 3 ⋅Z Nul
Cu valoarea intensitatii curentului calculata conform relatiei (3.47), tinând cont si de

circulatia curentului capacitiv al retelei, respectiv de circulatia curentului inductiv al bobinei de
stingere (Fig. 3.25), se poate calcula valoarea intensitatii curentului rezultant de defect:
3E
I (1)def [
Re]=
(X d
tot + X tot
i
+ X tot
h
+ 3 X Nul ) + ( Rtot
2 d
+ Rtot
i
+ Rtot
h
+ 3RNul )
2
U0
I (1)def [
Im ]= 3 ⋅U 0 ⋅ω ⋅Ctot − (3.48)
ω ⋅L
I (1)def = I (1)def [Re]+ I (1)def [Im ]
Re Re
E E
I (1)def[Re] I(1)def[Im]
I (1)def
I(1)def[Re]
I (1)def[Im]
Im ICtot IB Im
Fig. 3.25 Calculul curentului de defect rezultant
La bornele filtrului de curent homopolar se obtine un curent rezultant dat de relatiile:
3E
I (1)def [
Re]=
(X d
tot + X tot
i
+ X tot
h
+ 3 X Nul ) + ( Rtot
2 d
+ Rtot
i
+ Rtot
h
+ 3RNul )
2
U0
I (1)def [
Im ]= 3 ⋅U 0 ⋅ω ⋅( Ctot − C prop ) − (3.49)
ω ⋅L
I (1)def = I (1)def [Re]+ I (1)def [Im ]

32
În relatiile (3.48) respectiv (3.49) s-au utilizat urmatoarele notatii:

Ctot - capacitatea totala a retelei;
Cprop - capacitatea proprie a liniei cu defect;
L - inductivitatea bobinei de stingere;
4. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN
RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE
În acest capitol se prezinta pe scurt câteva metode de sesizare a defectelor care pot
apare în retelele de înalta tensiune, folosite drept criteriu pentru realizarea functiilor de
protectie în cadrul terminalelor de protectie.
4.1. Detectia scurtcircuitelor bifazate si trifazate;
4.1.1. Protectia maximala de curent nedirectionata;
Cresterea semnificativa a intensitatii curentilor pe faze ofera un criteriu simplu si

relativ usor de implementat în cadrul terminalelor de protectie numerice.
Schema logica echivalenta unei implementari software se prezinta in fig. 4.1.
IR C
+
_
IS T
+ t O
_ >1
0
IT
+
_
I>
Fig. 4.1 Protectia maximala de curent temporizata
unde: IR, IS, IT reprezinta valorile efective ale intensitatilor curentilor pe faze,
I > este curentul de pornire reglat,
C reprezinta comparatoarele,
T elementul de timp cu temporizare la actionare.
Iesirea O a protectiei maximale de curent este asignata logicii de declansare.
În cazul unei protectii maximale de curent instantanee, schema logica echivalenta
implementarii software se modifica conform fig. 4.2.
34
IR C
+
_
IS
+ O
>1
_
IT
+
_
I >>
Fig. 4.2 Protectia maximala de curent instantanee
Semnificatia simbolurilor este similara cu cele din fig. 4.2, iar I >> reprezinta curentul
de pornire reglat pentru aceasta protectie.
4.1.2. Protectia maximala de curent directionata
Retelele de înalta tensiune functioneaza în general buclat. Ca urmare este necesar a se

complecta schema unei protectii maximale de curent cu elementul directional, care sa permita
actionarea protectiei numai la o circulatie a curentului de defect de la bare spre linie. Schema
logica echivalenta implementarii sotware se prezinta in fig. 4.3
IR C
+
_
IS
+ T
>1 t O
_
&
0
IT
+
_
I> dF
Fig. 4.3 Protectia maximala de curent directionata si temporizata
Poarta logica SI conditioneaza impulsul de declansare de decizia elementului

directional. Daca defectul este încadrat “în fata” variabila logica dF=1 si se permite actionarea.
În caz contrar actionarea este blocata.
Detalii privind protectiile maximale de curent se prezinta în cap. 5.
4.1.3. Protectia de distanta
Scurtcircuitele sunt caracterizate de atât de cresterea accentuata a intensitatii

curentului cât si de scaderea tensiunii pe faza sau fazele cu defect. Protectia de distanta
utilizeaza criteriul U/I pentru sesizarea selectiva a scurtcircuitelor.
Detalii privind protectia de distanta se prezinta în cap. 7.
4.2. Sesizarea cresterilor anormale de tensiune

Cresterea nivelului de tensiune, în regim permanent, într-o zona a retelei conduce la
solicitari ale izolatiei echipamentelor, iar daca nu se iau masuri de scoatere de sub tensiune a
acestora, regimul anormal poate conduce la avarii în sistem. Pentru sesizarea acestui regim se
utilizeaza protectia maximala de tensiune temporizata.
Schema principiala de functionare a unei protectii maximale de tensiune se prezinta în
fig. 4.4
URO C
+
_
USO T
+ t Op
>1
_ 0
UTO
+
_ T
t Os
&
0
U>
Fig. 4.4 Protectia maximala de tensiune temporizata
La depasirea pragului reglat U > de oricare dintre tensiunile de faza URO, USO,
UTO, unul din cele trei comparatoare va bascula, iar la expirarea temporizarii reglate T, iesirea
logica Op=1 conducând fie la semnalizare fie la declansare. În cazul în care toate cele trei
tensiuni de faza depasesc pragul reglat pentru un interval de timp mai mare decât temporizarea
reglata, a doua iesire logica Os=1 conducând fie la semnalizare fie la declansare.
4.3. Sesizare asimetriilor de curenti

La functionarea în regim normal a retelelor electrice trifazate, cei trei curenti
alcatuiesc un sistem simetric si echilibrat. În anumite conditii, ca de exemplu, scurtcircuite (cu
exceptia scurtcircuitelor trifazate), întreruperea unei faze sau întreruperea a doua faze sau un
regim puternic de sarcina asimetrica provoaca aparitia componentei de secventa inversa în
36
retea. Tocmai aparitia componentei de secventa inversa a curentilor este criteriul utilizat de
multe terminale numerice de protectie pentru sesizarea acestui regim anormal.
O schema de principiu pentru protectia maximala de curent de secventa inversa se
prezinta în fig. 4.5.
IR S
2
a IS C T
+ + t Op
aIT
_ 0
3Iinv >
Ti
t Os
I
Fig. 4.5 Protectie maximala de curent de secventa inversa
Curentii efectivi de pe cele trei faze sunt aplicati sumatorului S, dupa urmatoarea
logica: IR nemodificat, IS rotit cu 120°în sens invers trigonometric si IT rotit cu 120° în sens
trigonometric. Sumatorul realizeza de fapt un filtru de curent de secventa inversa. Iesirea
sumatorului se aplica comparatorului C, iar daca valoarea curentului de secventa inversa
depaseste pragul reglat, 3Iinv > se produce fie pornirea elementului de timp T (pentru
caracteristica de actionare independenta) fie pornirea elementului de timp Ti (pentru
caracteristica de actionare invers dependenta). La expirarea temporizarii reglate (functie de
optiunea validata) se activeaza una din iesirile Op, respectiv Os, care poate conduce la
semnalizare sau la declansare. De regula, temporizarile reglate au valori mari pentru prevenirea
actionarii intempestive la scurtcircuitele nesimetrice. Valoarea de lucru a protectiei maximale
de curent de secventa inversa trebuie astfel stabilita, încât sa depaseasca nesimetriile naturale,
datorate micilor nesimetrii ale sarcinii sau neidentitatii caracteristicilor transformatoarelor de
masura de curent.
4.4. Sesizarea pendulatiilor de putere

Regimul de funcsionare cu pendulatii de putere reprezinta un regim anormal de
functionare al retelelor electrice, caracterizat de:
• variatii ale circulatiei de putere ca urmare a alunecarii relative a tensiunilor generatoarelor
în diferite puncte din sistem;
• variatii ale impedantei masurate de un releu de distanta (atât ca modul cât si ca faza);
• sistemul de tensiuni si curenti ramâne simetric si echilibrat;
Ca rezultat al pendulatiilor de putere, impedanta masurata de releul de distanta trece din

zona normala de sarcina în zonele caracteristicilor de masura ale releului. În cazul unor
perturbatii tranzitorii (care se amortizeaza) este important a se preveni eventuala actionare a
releului de distanta prin asa numitul blocaj la pendulatii.
Pendulatiile pornesc de regula din zona de sarcina si pot fi privite ca un regim trifazat
echilibrat. Acest regim de pendulatii poate fi studiat prin luarea in coniderare a rotatiei relative
dintre cele doua tensiuni ale generatoarelor echivalente (EA si EB) de la capetele LEA.(fig. 4.6)
A B
EA ZA I ZL ZB EB
~ ~
VR
Fig. 4.6 Schema pentru studiul pendulatiilor
S-au notat:
ZA, ZB - impedantele echivalente ale sistemului raportate la barele statiei A
respectiv B;
EA, EB - tensiunile electromotoare echivalente ale sistemului raportate la barele
statiei A respectiv B;
In baza fig. 4.6 se pot scrie urmatoarele ecuatii:

V R = I ⋅(Z L + Z B )+ E B (4.1)
V R = E A − I ⋅Z A (4.2)
V
ZM = R (4.3)
I
unde ZM este impedanta masurata de releul de distanta.
Se noteaza cu n=EA/EB (raportul modulelor t.e.m. EA si EB) iar EA se considera origine de

faza. În acest caz (fig. 4.7) se obtine:
E A − jθ
EB = e (? pozitiv in sens trifonometric si negativ in sens invers)
n
j
EA
1
EB
Fig. 4.7 Diagrama fazoriala a t.e.m.
VR E
din (4.3) => = ZM = A − Z A (4.4)
I I
38
din (4.1) si (4.2) => E A − Z A ⋅I = I ⋅(Z L + Z B )+ E B
Notând: ZT=ZA+ZL+ZB (impedanta totala) se obtine:
EA − E B
I= (4.5)
ZT
Înlocuind (4.5) in (4.4) se obtine:
EA
ZM = ⋅Z T − Z A (4.6)
EA − E B
si deci pentru:
E A = E A ⋅e j 0 = E
E B = E B ⋅e − jθ = E / n ⋅e − jθ
se obtine:
ZT
Z M = n⋅ − ZA
n − e− jθ
respectiv
ZT
ZM = n − Z
(n − cosθ )+ j sin θ A
si deci:
Z M = n ⋅Z T ⋅
(n − cosθ )− j sin θ − ZA (4.7)
(n − cosθ )2 + sin 2 θ
Locul geometric al impedantei ZM când EB se roteste relativ la EA reprezinta
pendulatiile de putere. Locul geometric este reprezentat grafic în fig. 4.8.
Cazul 1. n=1 => locul geometric este o dreapta care împarte în doua Im{ZM}
Cazul 2. n>1 => locul geometric este un cerc deplasat fata de B' cu:
ZT
n2 − 1
n ⋅ZT
si având raza r=
n2 − 1
Cazul 3. n<1 => locul geometric un cerc deplasat fata de A' cu:
n2
ZT
1 − n2
n
si raza r= ZT
1 − n2
jX B’
ZL+ZA+ZB
n>1
ZM
normala
Sarcina
n=1
R
n<1 ZA
A’
Rp
Zp’
Zp
Fig. 4.8 Locul geometric al impedantei masurate
Principiul de detectie al pendulatiilor este bazat pe supravegherea vitezei de scadere a

impedantei si se poate aprecia prin masurarea intervalului de timp ∆t dintre momentul
patrunderii impedantei în poligonul de blocaj pendulatii (Zp) si momentul patrunderii
impedantei într-un poligon paralel (Zp’), aflat la distanta 0.8*Rp si respectiv 0.8*Xp.
Daca ∆t ≥ tregl (pentru ∆t de regula cuprins in intervalul 30 ... 50 ms)
se declara pendulatii si se blocheaza protectia de distanta.
Daca ∆t ≤tregl
rezulta existenta unui defect, si se permite actionarea protectiei de distanta.
Blocajul la pendulatii se anuleaza la detectarea curentului homopolar sau a unei

asimetrii în sistemul trifazat de curenti (sesizate prin aparitia curentului de secventa inversa). În
acest fel protectia de distanta va actiona întotdeauna corect in caz de defect.
Schema logica de principiu a blocajului la pendulatii se prezinta în fig. 4.9.
40
Z<Zp
T Blc_p
& & &
Z<Zp’ t
0
Ih>Iregl
Iinv>Iregl >1
Fig. 4.9 Principiul blocajului la pendulatii
La detectarea pendulatiilor, prin estimarea vitezei de scadere a impedantei masurate, variabila

logica Blc_p = 1. Aceasta variabila este utilizata apoi pentru blocarea zonelor de masura a
impedantelor buclelor de defect.
5. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN
RETELE DE MEDIE TENSIUNE
În acest capitol se indica câteva metode de sesizare a defectelor care pot apare în
retelele de medie tensiune, folosite drept criteriu pentru realizarea functiilor de protectie.
5.1. Detectia scurtcircuitelor bifazate si trifazate
5.1.1. Protectia maximala de curent nedirectionata
Protectia maximala de curent reprezinta actualmente cea mai raspândita metoda de

sesizare si eliminare a scurtcircuitelor bifazate si trifazate din retelele de medie tensiune,
indiferent de modul de tratare al neutrului. Cresterea semnificativa a intensitatii curentilor pe
faze ofera un criteriu simplu si relativ usor de implementat în cadrul protectiilor numerice.
În cazul retelelor de medie tensiune simple, radiale, protectia maximala de curent
nedirectionata rezolva, de regula, toate cazurile de scurtcircuit. Problemele care apar tin mai
mult de coordonarea reglajelor protectiilor decât de realizarea acestora. Ca metode de
coordonare se poate adopta metoda coordonarii în domeniul timp, coordonarii prin reglaj de
curent sau o metoda combinata.
Coordonarea în domeniul timp

Acest procedeu de coordonare al reglajelor protectiei maximale de curent
nedirectionate este ilustrat în Fig. 5.1.
Începând de la
consumator spre sursa,
reglajul temporizarii
protectiei se creste cu
câte o treapta de
selectivitate ∆t (de
exemplu 0,5 s). La 1,755 1,25 0,75 0,25
aparitia unui scurtcircuit
în portiunea C-D a Fig. 5.1 Coordonarea în domeniul timp al reglajelor protectiei
retelei, vor demara maximale de curent.
protectiile maximale de
curent din statia A si din
posturile B si C, dar protectia din C, cu temporizarea cea mai mica, va comanda declansarea
întreruptorului directia D, eliminând defectul si permitând alimentarea restului consumatorilor.
În caz de refuz actionare protectie sau de refuz declansare al întreruptorului din C directia D,
protectia din B directia C va elimina defectul, asigurându-se astfel si rezerva de actionare.
Demarajul protectiei din statia A se va produce numai la un astfel de reglaj care sa permita
sesizarea scurcircuitului pe portiunea de retea cea mai îndepartata de statie. Dezavantajul de
42
principiu al metodei îl constituie timpul mare de întrerupere cu cât defectele sunt mai apropiate
de sursa si deci intensitatea curentului de scurtcircuit creste.
Reglajul protectiei maximale de curent nedirectionate se calculeaza în functie de valoarea
curentului de sarcina maxim:
k sig
I pp = ⋅I sarc _ max (5.1)
krev
unde: Ipp - valoarea curentului de pornire al protectiei exprimat în valori primare [Aprim];
Isarc_max - valoarea maxima a curentului de sarcina prin linia protejata [Aprim];
ksig - coeficient de siguranta;
krev - coeficient de revenire definit ca raportul dintre valoarea de revenire si respectiv
valoarea de pornire a protectiei;
Pentru reglajul astfel stabilit trebuie verificat daca se sesizeaza defectele la capat de
retea, verificare care înseamna a calcula coeficientul de sensibilitate:
I sc _min
k sens = (5.2)
I PP
unde: Isc_min - valoarea curentului minim de scurtcircuit (de regula scurtcircuit bifazat) la
capatul zonei protejate;
ksens - coeficient de sensibilitate;
Valoarea obtinuta în baza relatiei

(5.2) trebuie sa fie mai mare decât
valoarea impusa (de exemplu 1,5).
Caracteristica t=f(I)
independenta, prezentata în Fig.
5.2, ofera o temporizare a
actionarii t=ta independenta de
valoarea curentului de scurtcircuit,
pentru Isc > Ip , unde prin Ip s-a
notat valoarea de reglaj a protectiei
maximale de curent nedirectionate.
În cazul utilizarii
protectiei maximale de curent
netemporizate, asa numita
sectionare de curent, valoarea de
reglaj de curent se stabileste
Fig. 5.2 Caracteristica de actionare independenta functie de curentul de scurtcircuit
maxim (de regula scurtcircuit
trifazat) si anume:
I pp = k sig ⋅I ( 3)scc _max (5.3)
(3)
unde: I scc_max - valoarea intensitatii curentului de scurtcircuit trifazat maxim, la capatul
zonei protejate [Aprim];
Prin combinarea (Fig. 5.3) celor doua metode prezentate mai sus, se poate elimina
dezavantajul timpilor mari de declansare în cazul unor defecte apropiate de sursa.
Astfel, pentru un scurtcircuit în
A K1 B K2 K3 C D
punctul K1 declansarea se va
produce rapid (t=0 s) prin
I> I> I>
protectia de sectionare de curent, t=1,25 s t=0,75 s t=0,25 s
iar la un scurtcircuit în punctul I>>
K2 sau în punctul K3 cu refuz de t=0 s
actionare al întreruptorului din

postul B directia C, declansarea t [s]
din statia A directia B se va
produce temporizat (t=1,25s) prin
protectia maximala de curent 1,25 s
temporizata.
Protectia maximala de curent cu

caracteristica t=f(I) invers 0 l [km]
dependenta
O alta modalitate de a Fig. 5.3 Coordonarea reglajelor la utilizarea sectionarii de
înlatura dezavantajul major al curent
protectiei maximale de curent
independente consta în
A B C D E
utilizarea protectiilor maximale 5km 10km
15km
110kV
de curent având caracteristici
110/20 kV I> 20/0.4 kV
t=f(I) invers dependente. Desi 25MVA t=1,25 s 630 kVA
usc=10%
acest principiu este mai vechi, Isc [A]
I>>
usc=10%
t=0 s
existând relee electromagnetice 8000
(relee de inductie) a caror 7000
caracteristica de actionare este 6000
invers dependenta, dificultatile 5000

4000
tehnologice de fabricatie au
3000
condus, practic, la scoatarea
2000
acestora din exploatare. 1000
Trecerea la tehnologia numerica 0
L [km]
pentru realizarea protectiilor, 0 5 10 15 20 25 30
“redescopera” protectiile maxi- t [s]

male de curent cu caracteristica 2.0
invers dependenta. 1.8
B
A
Modul în care acest tip 1.6

1.4
de protectie rezolva deco- 1.2
C
nectarea cu atât mai rapida cu 1.0
0.8
cât defectul este mai aproape de 0.6
sursa rezulta analizând 0.4

0.2
exemplul pentru reteaua din 0.0
I [A]
500 1500 2500 3500 4500 5500 6500 7500
Fig. 5.4. Plecând de la schema Isc_C Isc_B Isc_A
monofilara a portiunii de retea

de medie tensiune, s-a trasat în Fig. 5.4 Coordonarea reglajelor la utilizarea protectiilor
primul grafic curba de variatie a maximale de curent având caracteristici dependente
curentului de scurtcircuit
trifazat functie de distanta pâna
44
la locul de defect. Pentru protectiile din statia A si din posturile B si C s-au luat în considerare
protectii maximale de curent a caror caracteristica t=f(I) este data de relatia:
80
t= 2
(5.4)
 I SC 

I 
 −1
 n 
corespunzatoare standardului britanic BS142 - “Extremely inverse” care s-au trasat în cea de-a
doua diagrama în gama curentilor de scurtcircuit ai retelei, pentru un curent nominal primar In
= 200 A. La un defect în punctul B (ISC = 3200 A), protectia din B directia C, va emite impuls
de declansare dupa t = 0,3 s. În caz de refuz de actionare, protectia din A directia B, va
declansa ca rezerva, dupa t = 0,8 s. La un defect în C (ISC = 1500 A), protectia din C directia D,
va comanda declansarea la t = 0,3 s, iar în caz de refuz vor declansa protectia din B directia C,
la t = 1,4 s, sau protectia din A directia B, la t = 3,3 s. Asftel, se îndeplinesc conditiile de
selectivitate de actionare a protectiilor. De remarcat si micsorarea timpului de declansare, în
cazul unui refuz de actionare, functie de valoarea curentului de scurtcircuit. Intr-adevar, la
defectul din punctul C (ISC=1500 A), în caz de refuz actionare, timpul de declansare este t = 1,4
s, în timp ce pentru un defect mai sever în punctul B (ISC= 3000 A) cu refuz de actionare,
declansarea de rezerva se produce la t = 0,8 s.
Standardele internationale prevad urmatoarele caracteristici pentru protectiile maximale de
curent dependente:
1) caracteristica normal inversa, definita de relatia:
k timp ⋅0,14
t= 0, 02 + Tb (5.5)
I
  −1
 Ib 
pentru I ≥ ISTART
t = ∞ pentru I < ISTART
2) caracteristica foarte inversa, definita prin relatia:

K timp ⋅13,5
t= + Tb (5.6)
I
 − 1
 Ib 
pentru I ≥ ISTART
3) Caracteristica extrem inversa, definita de relatia:

K timp ⋅80
t= 2 + Tb (5.7)
I
  −1
 Ib 
pentru I ≥ ISTART
4) Caracteristica defect timp lung, definita de relatia (5.8):

K timp ⋅120
t= + Tb (5.8)
I
 − 1
 Ib 
pentru I ≥ ISTART
Reprezentarea grafica a familiilor de caracteristici t=f(I) este redata în Fig. 5.5. iar semnificatia
parametrilor este ilustrata în Fig. 5.6.
Caracteristici t=f(I) inverse

t [s]
6.000
NI_calc
FI_calc
ExI_calc
5.000
DefL_calc
4.000
3.000
2.000
1.000
0.000
8 13 18 23 28 33 38 43
I = (1.6 … 3.6) Ib, Ib=5 [A]
Fig. 5.5 Caracteristici de actionare invers dependente
Prin combinarea unei protectii maximale

invers dependente cu o protectie maximala
independenta se obtine o caracteristica de
protectie conform Fig. 5.6 divizata în trei zone
si anume:
• zona I - t = ∞ pentru I < ISTART ;
• zona II - t definit de una din relatiile
(5.5)… (5.8)pentru
I START ≤ I < I L >> ;
Fig. 5.6 Caracteristica invers dependenta
• zona III (definit combinata
prin IL >> )pentru I ≥ IL >> .
46
5.1.2. Protectia maximala de curent directionata
Un caz special al retelelor de medie tensiune îl constituie cel al liniilor cu dubla

alimentare, ca în exemplul prezentat în Fig. 5.7.
Coordonarea reglajelor cu timpi crescatori spre sursa impune o selectare a sensului de
scurgere a energie spre locul de defect, realizata de regula cu elemente directionale care
sesizeaza sensul de scurgere al curentului de scurtcircuit. Cu reglajele de timp ale protectiilor
maximale de curent independente ca în Fig. 5.7, la un defect pe linia A-B, vor actiona protectia
din A directia B la t = 1s si protectia din B directia A, la t = 0,5 s. Protectia din B directia C nu
va actiona desi are aceeasi temporizare, deoarece sensul de curgere al curentului de defect este
de la C spre B deci în directie opusa pentru elementul directional.
Fig. 5.7 Protectia maximala de curent directionata într-o retea de medie tensiune cu dubla alimentare
Scheme de conectare ale elementelor directionale

Pentru releele directionale electromecanice (electrodinamice, de inductie, etc.),
expresia cuplului activ care actioneaza asupra echipajului mobil provocând închiderea
contactelor este:
M a = k ⋅U r ⋅I r ⋅cos(ϕ r + α ) (5.9)
unde: Ur - tensiunea aplicata la bornele releului;

Ir - intensitatea curentului aplicat la bornele releului;
ϕr - unghiul de defazaj dintre fazorii Ur si Ir aplicati la bornele releului;
k, α - factor de proportionalitate, respectiv unghi intern constructiv al releului;
Daca Ma > Mr, releul îsi închide contactele, iar daca Ma < Mr, releul îsi mentine
contactele deschise. Prin Mr s-a notat cuplul rezistent al releului, datorat resortului antagonist.
Deci conditia de actionare a unui releu directional este o relatie de forma:
U r ⋅I r ⋅cos(ϕ r + α ) > 0 (5.10)
Unghiul α, unghi de sensibilitate maxima, reprezinta acel unghi de defazaj dintre tensiunea si
curentul aplicat releului, pentru care se obtine cuplul maxim. Cu toate ca elementul directional
este un element wattmetric, relatia (5.10), caracteristica de actionare poate fi modificata prin
alegerea corespunzatoare a tensiunilor si curentului aplicat.
Pentru releele în constructie statica, cuplul maxim nu reprezinta o marime strict
relevanta, dar unghiul de cuplu maxim este într-adevar un unghi de sensibilitate maxima.
La elementele directionale realizate în tehnica numerica (de fapt functii implementate
prin soft), notiunea de sensibilitate maxima are foarte putina relevanta, iar unghiul de
“sensibilitate maxima” defineste de fapt zona de actionare. Astfel, la un element directional
digital, cu unghi de sensibilitate maxima ϕ = 30°ind, Fig. 5.8, zonele de actionare si respectiv
blocare sunt implementate cu referire la acest
unghi. U r
De mentionat, spre deosebire de releele I r
directionale clasice, posibilitatea facila de

realizare a unei largimi a zonei de actionare
diferita de ± 90°, de exemplu ±80°. ϕr
Zona
Una din schemele de conectare a releului Actionare
directional este asa-numita schema de 30°. 90 o
Elementului directional de pe faza R i se aplica
curentul IR si tensiunea URT, ca în Fig. 5.9. Z on a
Elementul directional de pe faza S este alimentat B locare
cu IS si USR , iar cel de pe faza T cu IT si UTS.
Aceasta conexiune a elementelor directionale
ofera actionari satisfacatoare pentru majoritatea
Fig. 5.8 Zona de actionare la un element
defectelor din liniile de medie tensiune cu directional digital
conditia existentei transformatoarelor de curent pe
toate trei fazele.
I
În schema de IR U T
RO
racordare la U
RT
doua
U
transformatoare RO
de curent, de
U -U
TO1 SO1
exemplu pe
fazele R si T, 30 o
Actionare
pot apare 60o U
TO
probleme la un 120 o U TO1 U USO1

SO
scurcircuit S-T
apropiat, U TO Blocare I S
deoarece SOU U -U SO1 RO
elementul fazei a) Regim normal b) Scurtcircuit S - T

T este alimentat
tocmai cu
tensiunea Fig. 5.9 Diagrame fazoriale pentru conexiunea 30°
scazuta, în timp
ce elementul
fazei R nu sesizeaza defectul. Acest fapt a condus la utilizarea în practica, mult mai frecventa,
a schemei de 90°.
În schemele de racordare a elementelor directionale în conexiune de 90°, marimile
aplicate elementelor directionale sunt prezentate în tabela 5.1.
Tabela 5.1 Marimile aplicate elementelor directionale în schema de 90°

Elementul directional Curent aplicat Tensiune aplicata
Faza R IR UST
Faza S IS UTR
Faza T IT URS
48
Aceasta conectare a elementelor directionale ofera o buna comportare la toate tipurile
de defecte, cu conditia alegerii corespunzatoare a unghiului de sensibilitate maxima.
Scheme de conectare pentru elemente directionale realizate numeric

Implementarea soft a functiei de element directional ofera o flexibilitate mult mai
mare de combinare a curentilor si tensiunilor necesare, aplicarea acestor marimi însemnând de
fapt executarea unor operatii algebrice. Apar asfel câteva avantaje imediate:
• realizarea sensibilitatii nelimitate a elementului directional, chiar la defecte trifazate
apropiate, prin implementarea memoriei de tensiune;
• alegerea, conform cu necesitatile aplicatiei, a schemei de conectare dorite;
• ofera solutii noi pentru realizarea elementului directional;
Utilizarea elementelor directionale numerice ofera posibilitatea deosebit de comoda,
prin proceduri de parametrizare, de a regla unghiul de sensibilitate maxima si/sau latimea zonei
de actionare. În acest fel se pot stabili reglaje mult mai exacte pentru fiecare aplicatie în parte,
fara a fi necesare modificari de circuite sau înlocuiri de componente. Astfel, pentru EPAM s-au
stabilit marimile aplicate elementelor directionale conform tabelei 5.2.
Tabela 5.2 Marimile utilizate la stabilirea directiei

Bucla de defect Curent aplicat Tensiune aplicata
R-S IR − IS (U ST − U TR ) ⋅e j 90°
S-T IS − IT (U TR − U ) ⋅e j 90°
RS
T-R IT − I R (U RS − U ST ) ⋅e j 90°
Caracteristica elementului directional prezinta un unghi de sensibilitate maxima
reglabil prin setarea corespunzatoare în cadrul meniului de parametrizare. Comportarea
elementului directional rezulta analizând Fig.5.10, care prezinta diagramele fazoriale ale
tensiunilor si curentilor în cazul normal si al unui scurtcircuit S-T, pe o linie de medie tensiune,
cu unghiul liniei 60°. La aceasta valoare se considera reglat si unghiul maxim de sensibilitate.
În Fig. 5.10b sunt reprezentati fazorii de polarizare pentru elementul directional ST, respectiv
RS, la defectul S-T. Se observa corecta polarizare cu defazaj de cca. 60°ind pentru elementul
directional ST, respectiv cca. 30°ind pentru elementul directional RS.
Principii noi pentru elementele directionale

Între solutiile noi pentru implementarea elementelor directionale enumeram utilizarea
unor combinatii ale tensiunilor de succesiune directa de la bornele releului, sau a tensiunilor si
curentilor de succesiune inversa sau a metodelor incrementale si a tehnicilor bazate pe retele
neuronale. Aceste metode s-au dezvoltat în strânsa legatura cu protectiile de distanta pentru
liniile de înalta si foarte înalta tensiune. Totusi, unele dintre aceste metode pot fi aplicate cu
adaptari minime si pentru protectiile liniilor de medie tensiune. Astfel, se prezinta în continuare
principiul metodei bazate pe tensiunea si curentul de succesiune inversa pentru retele de înalta
tensiune si o posibilitate de utilizare pentru retele de medie tensiune.
Considerând schema echivalenta a unei retele de înalta tensiune cu dubla alimentare si schema
echivalenta pentru un defect faza-pamânt, Fig. 5.11, se poate calcula impedanta de succesiune
inversa, utilizând tensiunea si curentul de succesiune inversa, în felul urmator:
− Vi
Pentru defect faza-pamânt, directie fata Zi = = − ZS i
IS i
Pentru defect faza-pamânt, IR
directie spate
URO
− Vi
Zi = = ZLi + ZRi
− IRi
În acest fel se poate decide corect
daca defectul este “în fata” sau
daca este ”în spate”. Diagrama de Blocare
actionare a elementului direc-
60o
(U TR − U RS )⋅e j 90o
30o
tional, considerând numai IS -IT
reactantele, este prezentata în UTR USR
aceeasi figura. Actionare
Considerând acum o retea de medie UTO USO
IT IS
tensiune cu dubla alimentare si un a) Regim normal
scurtcircuit bifazat izolat în retea,
se obtine schema echivalenta în URO
componente simetrice din Fig.
IR - IS
5.12. Calculând impedanta de
succesiune inversa, utilizând
URSpol
tensiunea si curentul de succesiune 30 o
inversa, se obtine: USTpol
• pentru defect faza-pamânt,

60o
directie fata U TO
− Vi U SO
Zi = = − ZS i
UTO1 U SO1
IS
IS i
• pentru defect faza-pamânt, IS - IT
directie spate
− Vi b) Scurtcircuit S - T
Zi = = ZLi + ZRi Fig. 5.10 Diagrama fazoriala pentru elementele directionale

− IRi la defect S-T
R EL EU
Surs a S S urs a R
ZSd ZLd ZR d
~ ~
RF RF
ES ER + Xi
~ ~ ZL i + Z R i
ZS d ZL d ZR d
IR i
IS i Vi
ZS i ZL i ZR i D i re c tie S pate
Xi = 0
ZS h ZL h ZR h
D i re c tie F at a
ZS i
RF
Fig. 5.11 Element directional bazat pe marimi de succesiune inversa

50
RELEU
Sursa S Sursa R
ZSd ZLd ZRd
~ ~
RF RF
~ ES ER ~ +X
i
ZRi ZL + ZR
i i
ISi
ZRd IRi
Directie Spate
Vi
ZSd ZLi X =0
i
ZSi
Directie Fata
ZS i
ZLd
RF
Fig. 5.12 Element directional bazat pe marimi de succesiune inversa
Diagrama elementului directional, considerând numai reactantele, este prezentata în aceeasi

figura.
În acest fel se poate decide corect daca defectul este “în fata” sau daca este ”în spate”.
Problematica blocajului protectiei maximale la curentul de magnetizare
Aceasta problema este

comuna atât protectiei
maximale nedi-
rectionate, cât si pro-
tectiei maximale di-
rectionate. La
conectarea liniilor elec-
trice de medie tensiune
relativ lungi, cu multe
transformatoare si
motoare în derivatie,
intensitatea curentului
poate atinge valori mari,
peste valorile de reglaj,
Fig. 5.13 Oscilograma curentilor si tensiunilor la conectarea unei linii datorita curentilor de
20 kV magnetizare ai transfor-
matoarelor si/sau de
pornire a motoarelor mari nedeconectate de la retea. Existenta în curba curentilor a
componentei aperiodice poate favoriza actionari incorecte ale protectiilor maximale de curent,
în special în cazul unor temporizari reduse. Metodele actuale de desensibilizare fata de socul de
magnetizare prin cresterea valorii curentului de actionare sau cresterea temporizarii conduc
implicit la reducerea eficacitatii acestor protectii. În cele ce urmeaza se prezinta doua metode
de sesizarea acestui regim tranzitoriu, care ofera posibilitatea blocarii protectiei maximale de
curent pe durata acestui regim, dar fara a afecta sensibilitatea protectiei în cazul
scurtcircuitelor. În Fig. 5.13 se prezinta oscilograma curentilor dintr-o linie 20 kV, în
momentul conectarii. Este un caz tipic de curent de soc de magnetizare ca urmare a conectarii
mai multor transformatoare aflate în derivatie pe linie. Valorile curentilor din oscilograma sunt
date în Aprim, la momentul t=50 ms de la conectarea fazei R. Marimea f1(1) reprezinta valoarea
efectiva a fundamentalei intensitatii curentului de pe faza R (calculata pentru o perioada).
Marimea f2(1) reprezinta valoarea efectiva a armonicii a doua a intensitatii curentului de pe
faza R (calculata pentru o perioada).
Din Fig. 5.13 se desprinde o metoda de sesizare a curentului de magnetizare si anume
utilizarea valorii efective a armonicii a doua, mai exact a raportului între valoarea efectiva a
armonicii a doua si valoarea efectiva a fundamentalei (I2 / I1). Conditia de sesizare a curentului
de soc de magnetizare devine:
I2
≥K (5.11)
I1
unde K este o constanta cu valori 0.20 … 0.40. Atunci când se depaseste valoarea data de
relatia (5.11) se produce blocarea protectiei maximale atâta timp cât se mentine conditia.
Problematica socului curentului de magnetizare se poate explica în baza pricipiului de
functionare al transformatorului. La aplicarea unei tensiuni alternative sinusoidale primarului
unui transformator, fluxul magnetic din circuitul magnetic al transformatorului se modifica de
la o valoare de vârf negativa la valoarea de vârf pozitiva pe durata unei semiperioade a
tensiunii de alimentare. Variatia ∆Φ =2Φ max este proportionala cu integrala în domeniul timp a
undei tensiunii de alimentare între doua treceri succesive prin zero. Daca conectarea se produce
în momentul trecerii prin zero a tensiunii de alimentare si fluxul rezidual prin circuitul
magnetic este nul, rezulta ca întreaga variatie a fluxului se preia în prima semiperioada a
tensiunii de alimentare, iar fluxul maxim prin circuitul magnetic atinge o valoare aproape dubla
fata de fluxul maxim în conditii de regim permanent. Aceasta crestere a fluxului la o valoare
dubla corespunde unei conditii de saturatie maxima a miezului transformatorului. Saturarea
puternica a circuitului magnetic determina o crestere însemnata a reluctantei magnetice, iar
reactanta primara a înfasurarii scade la o valoare apropiata de reactanta unei înfasurari fara
miez magnetic. Ca urmare, curentul absorbit are la început o crestere usoara începând cu
valoarea zero. Odata ce valoarea fluxului depaseste valoarea nominala, intrând în zona de
saturatie a caracteristicii de magnetizare, reactanta scade rapid si ca urmare se produce o
crestere importanta a intensitatii curentului absorbit. Scaderea valorii fluxului se produce în
semiperioada în care tensiunea de alimentare este negativa si are ca efect scaderea spre zero a
intensitatii curentui absorbit. Rezulta o unda de curent distorsionata, fara valori negative, ca în
Fig. 5.14.
Constanta de timp de amortizare a procesului tranzitoriu este de ordinul a cca. 0,1 s pentru un
transformator de 100 kVA
Fig. 5.14 Curentul la conectarea transformatorului
ajungând la cca. 1 s pentru
unitatile mari de transformatoare.
Conectarea transformatorului la I 1.20
1.00
alte momente de timp cores- In
punzatoare undei tensiunii de 0.80
alimentare conduce la valori mai 0.60
scazute ale curentului pe durata
regimului tranzitoriu. La 0.40
transformatoarele trifazate 0.20 t
momentul conectarii este diferit [ms]
0.00
pentru fiecare faza în parte si ca 0 20 40 60 80 100 120 140
urmare si valorile curentilor de
52
magnetizare vor diferi. De asemenea în aceste transformatoare pot apare si fenomene de
interferente mutuale între faze care determina aparitia curentului de magnetizare si în
înfasurarea la care momentul conectarii nu ar fi condus la soc de magnetizare.
Unda curentului de magnetizare contine un procent însemnat de armonici, procent
care creste odata cu marirea gradului de saturatie a miezului magnetic. Daca unda curentului de
magnetizare pastreaza simetria fata de axa orizontala, predomina armonicile impare si în
special armonicile trei si cinci. În situatia în care unda curentului de magnetizare contine si o
componenta aperiodica, caz frecvent, spectrul de armonici va contine si armonici pare, în
special armonica a doua. O unda tipica de curent de magnetizare contine un procent însemnat
de armonici a doua si a treia, precum si procente din ce în ce mai mici din armonici de ordin
superior.
Pentru unda de curent faza R, din Fig. 5.13, la momentul t=50 ms, raportul între
I2 753
.
armonica a doua si fundamentala este: = = 0.29 , iar dupa 200 ms valoarea
I1 2612 .
raportului devine: 0.04.
Implementarea blocajului protectiei maximale la socul de magnetizare, poate fi
realizata destul de usor în cadrul protectiilor numerice prin calcularea valorii efective a
armonicii a doua a curentului printr-un algoritm bazat pe metoda Fourier. Aceasta metoda s-a
aplicat si functiilor de protectie maximale din echipamentul EPAM.
O alta metoda de sesizare a curentului de magnetizare pentru protectiile diferentiale
logitudinale pentru transformatoare, se bazeaza pe observatia ca unda curentului de
magnetizare are valori mici, practic zero, pe anumite intervale de timp. Durata minima a
portiunii cu curent zero, este teoretic un sfert din perioada semnalului si poate fi sesizata cu un
1
simplu circuit de cronometrare T1, reglat la secunde. În Fig. 5.15 se prezinta o schema
4 ⋅f
bloc de detectie a curentului de magnetizare.
Circuitul timer T1 produce un semnal la iesire numai daca valoare curen-tului este zero pentru
un interval de
timp mai mare
Curent
TIMER 1 TIM ER 2
Comparator Blocare
1
B locare
1
Declansare 1
Prag reglaj diferential t1 = t2 = decât
4f f
4 ⋅f
secunde.
Circuitul este
Fig. 5.15 Schema bloc de principiu pentru detectia curentului de magnetizare
resetat atunci
când valoarea
momentana a intensitatii curentului depaseste un prag dat, reglabil. Circuitul timer T2 are rolul
de-a evita actionarea în cazul în care curentul este zero sau foarte mic. Deoarece intevalul de
timp în care valoarea curentului este zero, apare spre sfârsitul perioadei semnalului, T2 este
1
reglat la o temporizare de secunde.
f
În încheierea prezentarii metodelor de sesizare a scurtcircuitelor se mentioneaza si metoda
minimei impedante (metoda protectiei de distanta) care poate fi adaptata pentru retele de medie
tensiune cu modificarile corespunzatoare conditiilor specifice acestor retele. Lucrarea de fata
nu si-a propus tratarea acestei metode.
5.2. Detectia punerilor la pamânt în retele de medie

tensiune cu neutrul izolat
Asa cum s-a prezentat în cap.3, defectele faza-pamânt din retelele de medie tensiune
cu neutrul izolat, conduc la aparitia unui curent homopolar a carui valoare depinde de
capacitatea totala faza-pamânt a retelei. Sesizarea unui astfel de defect poate fi realizata prin
masurarea intensitatii curentului homopolar. Pe de alta parte este necesar a se identifica si linia
cu defect pentru eliminarea selectiva a defectului. Daca pentru sesizarea defectului poate fi
suficienta în majoritatea cazurilor o protectie maximala de curent simpla, nedirectionata, din
necesitati de selectivitate este necesara completarea acesteia cu un element directional.
Fig. 5.16 Circulatia curentilor de defect în cazul unei puneri la pamânt
5.2.1. Protectia maximala de curent homopolar nedirectionata

Protectia maximala de curent homopolar constituie o protectie simpla împotriva
defectelor faza-pamânt din retele de medie tensiune. Valoarea curentului de punere la pamânt
este în mod esential determinata de modul de tratare a neutrului. Pentru retele de medie
tensiune având neutrul izolat, circulatia curentilor de punere la pamânt se prezinta în Fig. 5.16.
În cazul unei puneri la pamânt pe o faza (de ex. faza R) a liniei notata L1,prin
capacitatile faza-pamânt ale celorlalte doua faze sanatoase ale tuturor liniilor Li (i=1,2,3,4)
vor circula spre locul defectului curenti care se însumeaza si se întorc spre sursa prin faza
defecta. Curentul care se întoarce spre sursa prin faza R este egal cu suma curentilor care
circula prin capacitatile fata de pamânt ale fazelor S si T ale tuturor liniilor.
Utilizând un filtru homopolar de curent pe linia cu defect (L1) la iesire se obtine
diferenta dintre curentul capacitiv total al retelei si curentul capacitiv propriu al liniei L1 iar
prin utilizarea pentru decizie a criteriului maximal se poate realiza o protectie eficienta
împotriva punerilor la pamânt.
Curentul homopolar, sesizat de exemplu la iesirea filtrului de curent Holmgreen, este
practic neinfluentat de curenul de sarcina dar este afectat de dezechilibrul natural existent în
54
retea si de erorile transformatoarelor de masura de curent. Ca urmare, reglajul de curent al
protectiei trebuie sa satisfaca conditia:
I pp − I ppl
k sig ⋅Irezl ≤ I p ≤ (5.12)
k sens
unde:
• Ip - curentul de pornire al protectiei;
• Ippl - curentul de punere la pamânt al liniei proprii;
• ksens - coeficient de sensibilitate;
• ksig - coeficient de siguranta;
• Ipp - curentul total de punere la pamânt al retelei;
• Irezl - curentul rezidual, de dezechilibru al liniei proprii;
Pe de alta parte, din ratiuni de selectivitate, curentul de pornire al protectiei trebuie sa satisfaca
simultan si conditia:
I p ≥ k sig ⋅I ppl (5.13)
Valoarea curentului de dezechilibru poate fi aproximata din eroarea totala a tranformatoarelor
de curent:
ε
I rezl ≅ ⋅IN TC (5.14)
100
unde s-a notat: INTC - curentul nominal primar al transformatorului de curent;
ε [%] - eroarea de masura totala a tranformatorului de curent;
De regula, valoarea de reglaj exprimata în Aprim (reglaj primar), se obtine prin
multiplicarea valorii reglajului secundar (Asec) cu raportul de transformare al transformatorului
de curent (kTC=Inprim/Insec), admitindu-se ca trafo de curent pastreaza precizia raportului de
transformare. Acesta ipoteza este practic valabila numai în cazul unor protectii statice sau
numerice, ale caror circuite de intrare de curent au un consum extrem de redus. Pentru releele
electromagnetice clasice, la reglaje reduse, consumul propriu creste si ca urmare apar erori
importante de raport de transformare.
Conditiile (5.12) si (5.13) nu pot fi, din pacate, îndeplinite în oricare retea. Astfel, în
cazul unor retele având o linie foarte lunga (deci cu curent capacitiv mare) si restul de linii
având curenti capacitivi mici, conditiile impuse nu se pot îndeplini si protectia nu poate fi
utilizata. În astfel de situatii, o solutie o reprezinta protectia maximala de curent homopolar
directionata.
5.2.2. Protectia maximala de curent homopolar directionata
Sesizarea defazajului dintre tensiunea homopolara si curentul homopolar pentru

detectia liniei cu punere la pamânt se bazeaza pe observatia ca Ipp , suma tuturor curentilor
capacitivi ai liniilor sanatoase, debitati de sursa prin capacitatile fazelor acestora, se întoarce
prin faza defecta si are sens opus (opozitie de faza) sensului curentilor capacitivi prin liniile
sanatoase, asa cum rezulta din Fig. 5.17.
Asfel, considerând sensul pozitiv pentru curentii care circula de la barele statiei spre
linie, rezulta:
3 ⋅I 01 = I S 01 + I T 01 pentru linia sanatoasa L1 si

( ) ( )( )
3 ⋅I 02 = − I pp + I S 02 + I T 02 = − I S 01 + I T 01 + I S 02 + I T 02 + I S 02 + I T 02 =
( )
(5.15)
− I S 01 + I T 01 = − 3 ⋅I 01
pentru linia cu defect L2.
Deci, 3 ⋅I 02 = − 3 ⋅I 01 , adica pe liniile sanatoase curentii homopolari - în regim
stationar - au sensuri contrare curentilor homopolari de pe linia cu defect. Astfel, apare
posibilitatea utilizarii unui criteriu directional de a distinge linia cu defect de celelalte, fara
defect: prezenta tensiunii homopolare peste un anumit prag si defazajul diferit al curentului
homopolar prin linia cu defect fata de liniile sanatoase, raportat la tensiunea homopolara.
Introducerea criteriului de directie elimina conditia data de relatia (5.13), iar conditia de reglaj
al curentului de pornire devine:
Fig. 5.17 Diagrama fazoriala a tensiunii homopolare si a curentilor homopolari
I pp − I ppl
k sig ⋅Irezl ≤ I p ≤ (5.16)
k sens
ε
I rezl ≅ ⋅IN TC (5.17)
100
Daca se utilizeaza conditia de depasire a unui prag al tensiunii homopolare, se poate renunta la
membrul stâng al relatiei (5.16).
Coordonarea reglajelor protectiilor de curent homopolar directionate sau
nedirectionate se face la fel ca în cazul protectiilor maximale de curent: prin utilizarea
caracteristicilor t=f(I) independente, prin utilizarea caracteristicilor t=f(I) invers dependente
sau prin utilizarea unei combinatii a celor doua metode.
În Fig. 5.18 se prezinta o retea de distributie de medie tensiune radiala indicându-se
modul de obtinere a selectivitatii prin reglaje diferite ale temporizarilor.
Începând de la consumator (bara D) spre sursa, reglajul temporizarii protectiei se creste cu câte
o treapta de selectivitate ∆t (de exemplu 0,5 s). La aparitia unei puneri la pamânt în portiunea
C-D a retelei, vor demara protectiile maximale de curent homopolar din statia A si din posturile
B si C, dar protectia din C, cu temporizarea cea mai mica, va comanda declansarea
întreruptorului directia D, eliminând defectul si permitând alimentarea restului consumatorilor.
În caz de refuz actionare protectie sau de refuz declansare al întreruptorului din C directia D,
56
A B C D protectia din B directia C

va elimina defectul,
asigurându-se astfel si
Ih> Ih> Ih>
t=1,25 s t=0,75 s t=0,25 s rezerva de actionare.
Demarajul protectiei din
statia A se va produce
numai la un reglaj
Fig.5.18 Coordonarea reglajelor protectiei maximale de curent suficient de scazut, astfel
homopolar nedirectionate încât diferenta dintre
valoarea curentului
capacitiv total al retelei si curentul capacitiv propriu, sa depaseasca acest reglaj. Întocmai ca în
cazul protectiei maximale de curent, dezavantajul de principiu al metodei îl constituie timpul
mare de declansare cu cât defectele sunt mai apropiate de sursa.
Acest dezavantaj poate fi eliminat prin utilizarea caracteristicilor t=f(I) invers
dependente, desi pentru retelele având neutrul izolat utilizarea acestor caracteristici la protectia
de curent homopolar poate însemna mai mult o complicatie, având în vedere valorile mici (de
regula sub 10 A) ale curentului de punere la pamânt.
5.3. Detectia punerilor la pamânt în retele cu neutrul

tratat prin bobina de stingere
Asa cum s-a prezentat în cap. 3, defectele faza-pamânt din retelele de medie tensiune
cu neutrul tratat prin bobina de stingere, conduc la aparitia unui curent homopolar a carui
valoare depinde de capacitatea totala faza-pamânt a retelei si de reglajul bobinei de stingere.
Sesizarea unui astfel de defect poate fi realizata, în anumite cazuri, prin masurarea intensitatii
curentului homopolar.

Protectia maximala de curent homopolar constituie o protectie simpla împotriva
defectelor faza-pamânt din retele de medie tensiune. Valoarea curentului de punere la pamânt
este în mod esential determinata de modul de tratare al neutrului. Pentru retele de medie
tensiune având neutrul tratat prin bobina de stingere, circulatia curentilor de punere la pamânt
se prezinta în Fig. 5.19.
În cazul unei puneri la pamânt pe o faza (de ex. faza T) a liniei notata Lp, prin
capacitatile faza-pamânt ale celorlalte doua faze sanatoase ale tuturor liniilor Li (i=1,2, … ,n)
vor circula spre locul defectului curenti care se însumeaza si se vor întoarce spre sursa prin
faza defecta. Curentul care se întoarce spre sursa prin faza T este egal cu suma fazoriala a
curentilor care circula prin capacitatile fata de pamânt ale fazelor S si R ale tuturor liniilor si al
curentului generat de bobina de stingere.
La bornele unui filtru homopolar de curent se obtine un curent 3I0, al carui modul
este:
3I 0 = Ic p ±( I B − Ictot ) (3.18)
unde s-au notat: Icp - curentul capacitiv al liniei cu defect;
Ictot - curentul capacitiv total al retelei (curentul de punere la pamânt);
IB - curentul generat de bobina de stingere;
si folosind criteriul maximal pentru decizie se poate realiza o protectie sensibila împotriva
punerilor la pamânt.
Curentul homopolar este practic neinfluentat de curenul de sarcina, dar este afectat de
dezechilibrul natural existent în retea si de erorile transformatoarelor de masura de curent. Ca
urmare, reglajul de curent al protectiei trebuie sa satisfaca conditia:
Ic p ±( I B − Ictot )
k sig ⋅Ic p ≤ I p ≤ (5.19)
k sens
unde: Ip - curentul de pornire al protectiei;

ksens - coeficient de sensibilitate;
Fig. 5.19 Circulatia curentilor de defect. Punere la pamânt pe faza T.

Neutrul tratat prin bobina de stingere
58
De regula, valoarea de reglaj exprimata în Aprim (reglaj primar), se obtine prin
multiplicarea valorii reglajului secundar (Asec) cu raportul de transformare al transformatorului
de curent (kTC=Inprim/Insec), admitindu-se ca trafo de curent pastreaza precizia raportului de
transformare. Acesta ipoteza este practic valabila numai în cazul unor protectii statice sau
numerice, ale caror circuite de intrare de curent au un consum extrem de redus. Pentru releele
electromagnetice clasice, la reglaje reduse, consumul propriu creste si ca urmare apar erori de
raport de transformare importante.
Îndeplinirea conditiilor (5.19) se poate face numai în putine cazuri, astfel încât din
punct de vedere practic protectia maximala de curent homopolar nedirectionata nu poate fi
utilizata în retele de medie tensiune cu neutrul tratat prin bobina de stingere.
5.3.2. Protectia maximala de curent homopolar directionata

Circulatia curentului inductiv al bobinei în caz de defect, face ca aceasta protectie sa
nu poata fi practic utilizata, având în vedere gradul de compensare al retelei. Astfel, pentru
retele fuctionând supracompensat (cazul uzual), defazajul între tensiunea homopolara Uh si
curentul Ih, obtinut la bornele filtrului de curent homopolar al liniei cu defect (cu polaritatea din
Fig. 5.19) este inductiv. Daca reteaua functioneaza la rezonanta, acest defazaj este inductiv, iar
la functionarea subcompensat acest defazaj este capacitiv. Cele trei cazuri sunt prezentate în
Fig. 5.20. Defazajul dintre Uh si Ih este inductiv pentru liniile fara defect si deci metoda nu
poate fi aplicata decât în anumite cazuri particulare.
Uh Uh Uh
Ictot Icp IB Ictot Icp IB Ictot Icp IB
Icrez Icrez Icrez

a) Supracompensare b) Rezonanta c) Subcompensare
Icrez=IB+Icp-Ictot Icrez=I B+Icp-Ictot Icrez=-IB-Icp+Ictot
Fig. 5.20 Diagrame fazoriale ale curentilor pe linia cu defect pentru retele tratate prin bobina de
stingere
5.3.3. Protectia maximala de curent homopolar wattmetric

Principiul protectiei homopolare de curent wattmetric pentru retele tratate prin BS se
rezuma la detectarea sensului partii active a curentului homopolar. Se observa din Fig. 5.19 ca
în înfasurarea protectiei homopolare curentii bobinei de stingere si cei capacitivi ai retelei
contin si o parte activa datorata rezistentei ohmice a BS, respectiv curentilor de pierdere din
izolatia cablelor. Ca urmare, chiar în cazul unei retele functionând la rezonanta, nu se poate
compensa partea activa (wattata) a acestui curent homopolar, care este practic în faza cu
tensiunea homopolara pentru linia cu defect, respectiv în cuadratura pe liniile sanatoase. Sensul
acestui curent se poate detecta utilizând un algoritm de calcul al "puterii active homopolare".
Într-adevar, daca se noteaza cu U h → tensiunea homopolara, I h → curentul homopolar ,
S h → puterea aparenta si ϕ h = ∠ (U h , I h ) atunci:

S h = U h ⋅I *h = Ph + jQh cu Ph = U h ⋅I h ⋅cos ϕ h ; Qh = U h ⋅I h ⋅sin ϕ h (5.20)
Calculând fazorii U h , I h prin metoda Fourier se obtin componentele reale si imaginare ale
acestora:
Ph = U hre ⋅I hre + U him ⋅I him (5.21)
− Qh = U him ⋅I hre − U hre ⋅I him (5.22)

Daca Ph > 0 atunci se declara defect pe acea linie, iar daca Ph < 0 defectul este pe
alta plecare.
50000 12
Ph,Qh Ih
Uh [Vaprim] [Aprim]
Uh
ϕC 0 10
Ph' Ih
Ph Ih -50000 8
ϕh ϕh
Ph
-100000 6 Qh
Ih
Qh Qh' -150000 4
-200000 2
Diagrama normala Diagrama modificata -250000 0

100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
Fig. 5.21 Diagramele fazoriale Uh Fig. 5.22 Linia cu defect. Reteaua acordata la rezonanta
În vederea cresterii sensibilitatii protectiei, având în vedere ca valoarea partii active a I h

poate fi relativ mica, se modifica diagrama de actionare prin rotirea fazorului Uh cu un unghi
ϕ c (de corectie) asa cum se prezinta în figura 5.21. Se observa ca în acest caz Ph' > Ph .
Trebuie mentionat ca tensiunea homopolara are o valoare apropiata de cea nominala în cazul
punerii la pamânt si deci este mai avantajos (din punct de vedere al erorilor de calcul) a se roti
acest fazor decât fazorul Ih , rotire care teoretic ar conduce la acelasi rezultat. Relatiile (5.21) si
− jϕ
(5.22) ramân valabile prin utilizarea fazorului U h e c în locul fazorului Uh .
Verificarile si probele efectuate pe viu în instalatii au condus la concluzia
implementarii acestui algoritm în cadrul echipamentului. Fig. 5.22 … 5.24 prezinta valorile
efective ale Ph, Qh, si valoarea intensitatii curentului homopolar pe linia cu defect, în cazul
unei puneri la pamânt pe linia 20 kV Dîrlos din reteaua 20 kV, tratata prin bobina de stingerea,
a statiei Aurel Vlaicu (Medias). Masuratorile s-au efectuat în conditii de acord la rezonanta
(Fig. 5.22), supracompensare cca. 10% (Fig. 5.23) si subcompensare cca. 10% (Fig. 5.24). Se
constata îndeplinirea criteriului Ph < 0 (nu se tine seama de polaritatile prezentate în Fig. 5.19)
în toate cele trei cazuri, chiar la curenti mici de cca. 9,5 Aprim = 238 mA la bornele protectiei.
60
Ph,Qh Ih
50000 18 500000
[Vaprim] 25
Ih [Aprim]
Ph,Qh
[Aprim] 450000
[VAprim]
16
0 400000
350000 20
14
300000
-50000
12 250000
200000 15
-100000 10 Ph Ph
150000
Qh Qh
100000
8 Ih Ih
-150000
50000 10
6 0
-200000 -50000
4 -100000 5
-250000 -150000
2
-200000
-300000 0 -250000 0
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms] 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
Fig. 5.23 Linia cu defect.Reteaua Fig. 5.24 Linia cu defect. Reteaua

supracompensata 10% subcompensata 10%
Ph,400
Qh 30Ih
[VAprim] [Aprim]
Ph-Ph[-
200 20]
Declansar
dPh / dt Ph
25 [Wprim / [Wprim] e
Ph
0 ms]
20 200
-200 180
20
10
dPh / dt 160
-400 0 140
Ph
-600 15 Qh -10 120
Ih 100
-800 -20
80
10 -30
-1000 60
-40 40
-1200 Blocare 20
5 declansare
-50
-1400 0
-60 -20
-1600 0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
Fig. 5.25 Linie fara defect. Reteaua acordata la

Fig. 5.26 Linia fara defect. Reteaua
rezonanta
supracompensata 10%.
Ph, Qh
400
[VAprim] 30
Ih
[Aprim Aceleasi marimi care s-au
200
0
25
supravegheat pe linia cu defect s-au
-200
20
înregistrat si pe o plecare fara defect si
-400
Ph
anume plecarea 20 kV SC Relee din statia
-600
-800
15 Qh
Ih Aurel Vlaicu (Medias).
-1000
10 În Fig. 5.25 … 5.27 se prezinta
-1200
5
datele pentru linia sanatoasa, în conditiile
-1400
-1600 0
de rezonanta, supracompensare 10% si
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
subcompensare 10% ale retelei de medie
tensiune, la punerea la pamânt de pe
Fig. 5.27 Linia fara defect. Reteaua subcompensata
plecarea 20 kV Dîrlos.
10%
5.3.4. Metoda variatiei curentului homopolar wattmetric

O îmbunatatire a sensibilitatii metodei bazate pe sesizarea partii active a componentei
homopolare a curentului, se poate obtine prin supravegherea continua a vitezei de modificare a
componentei wattate a puterii Sh.
Principial, metoda se bazeaza pe calculul variatiei valorii efective a partii reale a
“puterii homopolare”, Ph. În acest scop se calculeaza valoarea efectiva a Ph dupa fiecare
interval de timp de esantionare. Pentru calcul variatiei ∆Ph se iau în considerare valoarea
efectiva calculata la momentul curent (notata Phef (k)) si valoarea efectiva calculata cu nT
perioade în urma (notata Phef (k-nT)). Se estimeaza viteza de variatie a Ph prin aproximatia:
dPh ∆Ph Phef ( k ) − Phef ( k − nT )

≅ = (5.23)
dt ∆t nT
unde s-au notat:
T -perioada semnalului;
n -numarul întreg de perioade utilizat în calcule (de regula 1 … 3);
Conditia de actionare devine în acest caz:
∆Ph
≤Valregl (3.24)
∆t
unde s-a notat prin Valregl [Wprim/ms] reglajul impus.
dPh / dt 10000 50000 Ph

[Wprim / ms] [Wprim]
8000 Ph-Ph[-20]
De 0
Declansare
cla
6000 Ph
ns
ar
e -50000
4000
2000 -100000
dPh / dt
0
-150000
-2000
Blocare declansare -200000
-4000
-6000 -250000
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
Fig. 5.28 Exemplu pentru metoda variatiei curentului homopolar wattat.
Retea la rezonanta
Ph-Ph[-20]
dPh / dt Ph Declansare
[Wprim / ms] [Wprim] Ph
10 240
dPh / dt
0
190
-10
140
-20
-30
90
-40
Blocare declansare
40
-50
-60 -10
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
Fig. 5.29 Linia sanatoasa. Protectia nu actioneaza. Reteaua la rezonanta
Astfel, se obtine o crestere a sensibilitatii protectiei la punere la pamânt, dar se pierde

avantajul repetitivitatii, oferit de metoda statica de detectie a compo-nentei wattate.
Sensibilitatea se mareste prin sesizarea regimului tranzitoriu, de trecere de la regimul normal
permanent, la regimul stabilizat de defect. Un exemplu pentru linia cu defect se prezinta în Fig.
5.28, unde variatia componentei wattate a curentului homopolar s-a calculat pentru n=1, iar
62
Valregl = - 400[Wprim/ms]. Oscilograma este obtinuta la o punere la pamânt voita în reteaua 20
kV a statiei Aurel Vlaicu (Medias). Aplicând metoda pe linia fara defect, 20 kV SC Relee, cu
acelasi reglaj pentru valoarea de actionare se obtine, corect, blocarea protectiei (Fig. 5.29). Din
cele doua înregistrari se constata functionarea corecta a algoritmului de sesizare a punerii la
pamânt, în retele cu neutrul tratat prin bobina de stingere, bazat pe metoda variatiei
componentei active a “puterii homopolare”.
5.3.5. Protectia maximala de curent de armonici superioare
În cazul unei puneri la pamânt, pe lânga curentii capacitivi cu frecventa de 50 Hz

(fundamentala), apar si curenti capacitivi de armonici superioare, în special armonicile 3,5 si 7
care au valori relativ mari. Impedantele capacitatilor fazelor sanatoase prin care circula
curentii capacitivi scad odata cu cresterea frecventei, astfel încât la o punere la pamânt cresc
amplitudinile armonicilor din curba curentului de defect. Curentul inductiv produs de bobina
de stingere nu contine armonici ca urmare a functionarii bobinei în regim nesaturat. Însumarea
curentilor capacitivi prin linia cu defect determina si curenti de armonici superioare mai mari
pe linia cu defect decât pe liniile sanatoase, astfel încât o protectie bazata pe principiul
maximului intensitatii curentului pentru o anumita armonica poate selecta linia defecta de
celelalte sanatoase.
Aparitia armonicilor în curba curentului de defect se datoreaza neliniaritatii
caracteristicii u=f(i) a arcului electric de la nivelul solului si din sol. Astfel, la aparitia
defectelor la pamânt, se observa în mod invariabil urme de arc electric în vegetatia de la sol
însotite de degajari de fum si gaze. Totusi, dupa opinia Jerrings, fenomenele de baza care
conduc deopotriva la curenti de intensitati scazute si la distorsionarea curbei curentului de
defect, apar în interiorul solului. Aceste fenomene includ, existenta în sol a unor gradienti de
tensiune de valori ridicate, neuniform distribuiti, care provoaca arc electric între particulele din
sol. La reactia neliniara a particulelor din sol se adauga efectul umiditatii solului si efectul
termic. Arcul electric care apare în aer, la suprafata solului, are si el o contributie favorizanta în
aparitia armonicilor din curba curentului de defect, dar arcul electric nu poate fi facut
raspunzator de totalitatea efectelor observate.
Observatiile si experimentarile efectuate de Emanuel, confirma nesimetria curentului
de defect. Semiperioada pozitiva are amplitudinea mai mare decât cea negativa. Aceasta forma
a curbei este specifica atât curentilor de defect cu intensitati mari, cât si curentilor de intensitate
redusa cu conditia existentei arcului electric. Aceasta nesimetrie este apreciabila si în histereza
caracteristicii v - i a arcului, dar si în tensiunea pe arc, care este mai mica în semiperioada
pozitiva.
Dupa acelasi autor, dezvoltarea arcului electric cuprinde urmatoarele faze:
1. la amorsarea arcului, vârful arcului provoaca în sol modificarea severa a distributiei
câmpului electric, conducând la intensificarea câmpului electric la vârful arcului. Emisia
termoionica, gradientii de valori ridicate ale câmpului electric cât si retragerea stratului
conductor din sol provoaca extinderea arcului;
2. arcul electric extins, penetrat în sol are o caracteristica v - i nesimetrica, datorata
particulelor de siliciu care actioneaza ca o “pata catodica” determinând emisia de electroni
si provocând o cadere de tensiune mai mica pe alternanta pozitiva a tensiunii
conductorului;
3. continuarea extinderii arcului în sol conduce la uscarea solului în vecinatatea arcului si
modifica balanta termo-energetica între cantitatea de caldura generata si cea transferata
mediului înconjurator conducând la stingerea arcului;
4. reaprinderea arcului urmare, fie a umiditatii din sol care readuce stratul conductor în
apropierea conductorului de înalta tensiune, fie datorita aparitiei unor conditii prielnice
într-un alt punct al conductorului cazut la sol;
Factorii prezentati mai sus conduc astfel la distorsionarea curbei curentului de defect
si la aparitia armonicilor de ordinul 2,3, 5 si 7, având diverse amplitudini si care au valoarea
maxima prin linia cu defect. Nivelul armonicilor, indicat de Emanuel pentru un caz real de
punere la pamânt prin rezistenta mare de trecere, se prezinta în tabela 5.3.
Tabela 5.3 Nivelul armonicilor din curba curentului de nul

Ragul Intensitatea curentului de nul [Aef]
armonicii Min Medie Max
1 17 45 85
2 0 0.148 2.7
3 2.9 4.72 6.8
4 0.06 0.114 0.32
5 0.02 1.394 4.5
6 0.05 0.14 0.36
7 0.10 0.45 1.4
9 0.02 1.65 3.7
11 0.01 0.2 2.0
13 0.02 0.18 0.55
La utilizarea criteriului armonicilor superioare trebuie tinut seama de trei aspecte

esentiale:
1. studiile amanuntite se refera în special la sistemul energetic de medie tensiune din SUA,
sistem functionând cu neutrul legat direct la pamânt, asadar cu intensitati ridicate ale
curentului de punere la pamânt;
2. valorile curentilor de punere la pamânt în retele tratate prin bobina de stingere sunt mult
mai mici decât în cazul retelelor cu neutrul legat direct la pamânt si, probabil, din acest
motiv fenomenele sunt mai putin intense;
3. existenta, chiar în regim normal, a armonicilor în curba curentilor de sarcina, urmare a
regimurilor deformante care pot estompa sau modifica raportul amplitudinilor armonicilor,
între linia cu defect si cele fara defect, facând practic imposibil de aplicat acest criteriu.
În legatura cu aspectele de mai sus, s-a studiat continutul de armonici la experimentul
de punere la pamânt din reteaua de medie tensiune a statiei Aurel Vlaicu (Medias), prezentat la
punctul 5.3.2. Astfel, s-a efectuat analiza armonica a curentilor homopolari de pe plecarea cu
defect (20 kV Dîrlos) si respectiv cea fara defect (20 kV SC Relee). Fig. 5.30 prezinta
caracteristica amplitudine-frecventa pentru linia cu defect, iar Fig. 5.31 prezinta aceeasi
caracteristica, dar pentru linia fara defect.
Analizând cele doua caracteristici se constata ca într-adevar pe plecarea cu defect
apare o valoare mai mare a armonicii a cincea fata de plecarea fara defect (7% fata de 5%,
raportata la fundamentala), în schimb armonicile 2 si 7 sunt mai mici. Trebuie mentionat ca
plecarea fara defect prezinta, pentru curentii de linie, un spectru armonic asemanator si la
functionarea în sarcina normala. Cauza probabila a regimului deformant este alimentarea din
aceasta plecare si a unei statii de tractiune electrica trolee.
Diferenta dintre valorile armonicii a cincea pe linia cu defect, respectiv fara (în valori
absolute 30 mA pe linia cu defect si 40 mA pe linia fara), este prea mica pentru a putea fi
utilizata practic chiar si în cazul unor protectii realizate în tehnologie numerica.
64
Caracteristica frecventa
1.1
0.9
0.8
0.7
Ih
[u.r 0.6
.]
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450
f [Hz]
Fig. 5.30 Caracteristica A=F(f) pentru linia cu defect
Caractersitica frecventa
0.9
0.8
0.7
Ih
0.6
[u.r
.] 0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450
f [Hz]
Fig. 5.31 Caracteristica A=F(f) pentru linia fara defect
5.3.6. Metoda DESIR (Détection Sélective par les Intensités

Résiduelles)
Aceasta metoda este dezvoltata de Electricité de France. În aceasta metoda, curentii

homopolari (de nul) de pe toate liniile racordate la bara de medie tensiune, notati IN1… INN, se
aduna fazorial. Curentul rezultant INS este influentat în mare masura de capacitatile faza-
pamânt ale retelei si va fi defazat cu aproximativ 90°cap fata de tensiunea homopolara Uh (Fig.
5.32). Proiectia curentilor homopolari IN pe o dreapta perpendiculara pe fazorul rezultant, INS,
corespunde aproximativ partii active a fiecarui curent homopolar. În cazul unei puneri la
pamânt, linia cu defect se poate selecta utilizând proiectia curentului homopolar, care este
opusa ca sens proiectiilor curentilor homopolari de pe liniile sanatoase. Trebuie mentionat ca
metoda poate fi aplicata fara a fi necesar a se masura tensiunea homopolara.
În Fig. 5.32 se prezinta diagrama fazoriala a curentilor homopolari ale celor patru linii
de medie tensiune, dintr-o retea cu
neutrul tratat prin bobina de Uh
stingere. Astfel, presupunând
defectul pe plecarea nr. 1, curentul
homopolar care circula prin aceasta
linie este defazat cu un unghi mai
mare de 90°cap fata de tensiunea
homopolara Uh, spre deosebire de
curentii homopolari de pe plecarile
sanatoase care sunt defazati cu un
acelasi unghi de 90° cap fata de
tensiunea Uh. Însumând fazorial cei INS
patru curenti se obtine curentul
rezultant INS. Se traseaza o dreapta
perpendiculara de directia fazorului
INS si se proiecteaza curentii
homopolari IN pe aceasta dreapta. IN4 IN3 IN2 IN1
Se observa din Fig. 5.32 ca linia cu
defect are proiectia negativa pe
aceasta dreapta spre deosebire de
plecarile sanatoase a caror proiectie
este pozitiva pe aceeasi dreapta. În
acest fel se obtine un criteriu Fig. 5.32 Metoda DESIR
eficient de selectie a plecarii cu
defect.
Acesta metoda este mai sensibila decât metoda curentului homopolar wattmetric,
datorita sistemului de masurare prin compararea semnului proiectiilor curentilor homopolari.
Pe de alta parte metoda este limitata de dezechilibrele naturale existente în retea si care creeaza
curenti homopolari chiar si în absenta unui defect, precum si de erorile transformatoarelor de
masura de curent. Un dezavantaj este determinat de principiul centralizat al metodei, care
implica un volum important de conectica (cable, conductoare, etc.) la nivelul statiei de
transformare.
5.3.7. Metoda masurarii admitantelor
Principiul metodei admitantelor, este prezentat cu ajutorul schemei echivalente din

Fig. 5.33 si respectiv din Fig. 5.34.
În schema din Fig. 5.33 se prezinta sistemul homopolar echivalent al unei retele de
medie tensiune compusa din patru plecari. Se admite ca dezechilibrele admitantelor
homopolare Yu1 respectiv Yu2 ale plecarilor 1 si 2 provoaca tensiunile electromotoare
echivalente E1 si respectiv E2. Plecarile 1 si 2 au o capacitate C1 respectiv C2 fata de pamânt.
Pentru aplicarea metodei admitantelor este necesar a se determina capacitatea C, respectiv
admitanta Yu pentru fiecare plecare. În cadrul metodei se admite ca într-o retea fara defect
66
exista dezechilibre numai datorita diferentelor dintre valorile capacitatilor faza-pamânt, în timp
ce în cazul unui defect faza-pamânt cu rezistenta mare de trecere la locul de defect,
dezechilibrul se datoreaza tocmai acestei rezistente ohmice de trecere.
Uh IN Baramedie tensiune
IN1 I N2 IN3 IN4
Yu1 Y u2
∆U h
E1 E2
L R C1 C2 C3 C4
Fig. 5.33 Schema echivalenta de succesiune homopolara a retelei fara defect
Valoarea curentului rezidual de nul Ini si tensiunea homopolara Uh se utilizeaza pentru o prima
determinare a componentelor Ci si Yui ale plecarii “i”. Modulul tensiunii de alimentare Ei se
considera dat. Modificarea tensiunii Uh cu valoarea ∆Uh, de exemplu prin schimbarea pentru
putin timp a reglajului bobinei de stingere, este folosita pentru doua noi masuratori ale tensiunii
Uh si ale curentilor Ini astfel încât se pot calcula Ci si Yui. Pentru aceasta, tensiunea homopolara
si curentii de nul se masoara atât ca valoare cât si ca defazaj fata de o tensiune fixa, cunoscuta,
de exemplu URS. În baza acestor valori masurate se calculeaza “coeficientul admitantei
homopolare” yui, care contine pozitia tensiunii de alimentare Ei, conectata în schema
echivalenta. Modulul coeficientului yui exprimat în µS, indica imediat dimensiunea
dezechilibrului pentru acea plecare.
Uh IN Baramedie tensiune
IN1 IN2 IN3 I
Yu1 YF Yu2
∆Uh
E1 EF E2
L R C1 C2 C3 C4
Fig. 5.34 Schema echivalenta de succesiune homopolara a retelei cu defect faza-

pamânt
Când toate valorile “coeficientilor admitantantei homopolare” sunt mai mici decât o valoare
maxim admisibila pentru o retea fara defect, ymax, aceste valori se memoreaza ca valori de
referinta,yuiREF, pentru acea plecare. În cazul unui defect faza-pamânt, de exemplu pe plecarea
nr. 1, dezechilibrul suplimentar provocat de defect conduce la variatia tensiunii homopolare si
a curentilor de nul prin fiecare plecare. În acest fel se obtin doua noi valori pentru Uh respectiv
IN pentru fiecare plecare în parte, care permit
calculul “coeficientului de admitanta
homopolara”, yF, al plecarii cu defect care
depaseste valoarea maxima ymax. În acest fel,
(Fig. 5.35), se determina plecarea cu defect. Y U2REF
YU1REF YF
Aceasta metoda permite calculul “coeficientilor

admitantelor homopolare” la fiecare 20 ms si
Y U3REF
poate sesiza defecte faza-pamânt cu rezistenta YU4REF
de trecere la locul de defect de pâna la 50 kΩ.
Fig. 5.35 Modificarea coeficientilor de

admitanta
5.4. Detectia dublelor puneri la pamânt în retele de

medie tensiune
Dubla punere la pamânt în retele de medie tensiune cu neutrul izolat sau tratat prin
bobina de stingere, reprezinta un regim periculos pentru întreaga retea. Asa cum s-a aratat în
cap. 3, punctul 3.2, regimul de dubla punere la pamânt este un regim asimetric atât pentru
tensiunile de faza cât si pentru intensitatile curentilor de linie. O metoda de sesizarea defectului
o reprezinta sesizarea componentei inverse a sistemului de curenti. Calculul componentei
inverse a curentului de defect se bazeaza pe urmatoarele relatii:
I R = Id + Ii + Ih
I S = a2 I d + aIi + I h
(5.25)
IT = aI d + a Ii + I h
2
unde: IR, IS, IT sunt curentii reali de linie, iar Id, Ii, Ih sunt respectiv componentele directa,
inversa si homopolara ale sistemului trifazat de curenti. Din relatiile (5.25) se deduce valoarea
componentei inverse:
3I i = I R + a 2 I S + a I T (5.26)
În cadrul echipamentului, valoarea componentei inverse se calculeaza prin metoda
Fourier, prin aplicarea relatiei (5.26). Valoarea de reglaj se calculeaza punând conditia de
desensibilizare fata de dezechilibrul natural al sistemului de curenti:
Ip ≥ ksigIdez (5.27)
si conditia de sensibilitate la defect la capatul zonei protejate:
ksens=Idef min / Ip ≥ 1,3 (5.28)
unde: Ip este valoarea de reglaj pentru protectia de curent de secventa inversa;
Idef min este valoarea minima a componentei de secventa inversa la un defect
monofazat la capatul zonei protejate;
Idez este valoarea maxima a componentei de secventa inversa, la functionare normala;
68
ksig, ksens sunt coeficientii de siguranta respectiv de sensibilitate.
În aplicatii care necesita directionarea protectiei, se poate utiliza o functie de element
directional bazata pe marimile de succesiune inversa (vezi paragraful “Principii noi pentru
elementele directionale”).
5.5. Sesizarea defectelor faza-pamânt în retele cu

neutrul tratat prin rezistor
Fig. 5.36 Circulatia curentilor de defect. Neutrul tratat prin rezistenta. Defect faza R
În cazul retelelor având neutrul tratat prin rezistenta ohmica, la un defect faza -
pamânt, apare un curent homopolar a carui intensitate depinde de caracteristicile retelei pâna la
locul de defect si de valoarea rezistentei rezistorului plasat pe nulul retelei. Din analiza
circulatiei curentilor de defect (Fig. 5.36) se desprind câteva observatii:
• curentul capacitiv al retelei, circula prin linia cu defect si capacitatile fazelor liniilor
fara defect;
• curentul de scurtcircuit limitat de rezistenta, circula prin linia cu defect, rezistorul de
punere la pamânt si trasformatorul de nul;
• curentul homopolar rezultant prin linia cu defect are un defazaj ∠(E Ih) diferit fata de
defazajul ∠(E Ih) rezultat prin neglijarea aportului componentelor transversale ale
retelei;
• defazajul ∠(Uh Ih) este mai mare de 90° cap si ca urmare Ph definit de relatia (5.21)
este negativ. Metoda curentului homopolar wattmetric poate fi utilizata si în acest caz,
având avantajul unor valori ale intensitatii curentului homopolar mai mari decât în
cazul retelelor tratate prin bobina de stingere.

Aceasta functie de protectie poate fi utilizata similar cazului retelelor tratate prin
bobina de stingere. La bornele filtrului de curent homopolar de pe o plecare fara defect se
obtine componenta capacitiva, reprezentând aportul capacitiv al acestei plecari.
Pentru plecarea cu defect, la bornele filtrului de curent homopolar se obtine:
3Ih=Isc+Ic rez (5.29)
cu Ic rez=Ic tot+Ic p unde Isc este curentul de scurtcircuit monofazat limitat de rezistor, iar Ic rez este
diferenta dintre curentul capacitiv total al retelei si curentul capacitiv propriu al plecarii cu
defect.
Reglajul curentului de pornire se stabileste în baza urmatoarelor relatii:
I P = k sig ⋅I Cprop
I sc + I Ctot + I Cprop (5.30)

IP ≤
k sens
unde: IP este curentul de pornire al protectiei;

ksig, ksens sunt coeficientii de siguranta respectiv de sensibilitate;
Isc este curentul de scurtcircuit monofazat limitat, la capatul zonei protejate;
5.5.2 Protectia maximala de curent homopolar directionata
În mod normal protectia homopolara a liniilor nu necesita element de directie, având

în vedere functionarea debuclata a retelei de medie tensiune. Totusi si în aceste retele pot apare
defecte faza-pamânt cu rezistenta mare de trecere, astfel încât pentru selectia plecarii cu defect
este necesar a se utiliza elemente de directie.
Pentru fixarea ideilor se considera reteaua din Fig. 5.36 cu urmatoarele date:
• ST=25 MVA, usc=10%, 110/20 kV;
• Ssist=2000 MVA la U=110 kV;
70
• STSI=1200/200 kVA, 20/0.4 kV, 3Zh=7.59+j25.89 Ω;

• R = 36.12 Ω pentru rezistor de tratare neutru de 300 A;
• Caracteristicile LEA 20 kV: rd=0.594 Ω/km xd=0.334 Ω/km
rh=0.739 Ω/km xh=1.595 Ω/km;
• Defectul faza pamânt se considera la L=10 km de barele statiei;
În baza datelor de mai sus se calculeaza succesiv:
2
U 
X d
= X ' ⋅ 20 
d
(5.31)
sis
U110 
sist
2
U 20
X = usc ⋅
d
T (5.32)
ST
X Ld = x d ⋅L (5.33)
2
1 U
RTd = PCu [%S T ] ⋅ ⋅ 20
(5.34)
100 S T
RLd = rd ⋅L (5.35)
RLh = rh ⋅L (5.36)
Schema echivalenta în componente simetrice este similara celei din Fig.??? 2.21, iar curentul
de scurtcircuit limitat se calculeaza prin relatia ???(2.36), utilizând valorile:
Xdtot = Xdsist + XdT + XdL =5.52 Ω
Xitot = Xisist + Xi T + XiL =5.52 Ω
Xhtot = XhL + 3XhTSI =41.84 Ω
Rdtot = Rdsist + RdT + RdL =6.04 Ω
Ritot = Risist + Ri T + RiL =6.04 Ω
Rhtot = RhL + 3RhTSI =14.98 Ω (5.37)
Se obtine valoarea intensitatii curentului de scurtcircuit în modul urmator:

3 ⋅E
I 1sc = = 260 ⋅e − j 210
(5.38)
2 ⋅Z d
tot + Z tot
h
+ 3 ⋅R
22000
pentru E = = 12702V si R=36.12 Ω.
3
Se constata existenta unui de fazaj de 21°ind între tensiunea de referinta URO si
curentul de defect, respectiv de 160°cap între Uh si curentul de defect. Astfel, unghiul de
sensibilitate maxima pentru protectia homopolara directionata se alege în jurul valorii de 160°
cap, tinând seama si de contributia curentilor capacitivi ???(Fig. 2.22), care modifica defazajul
∠(E, I def) la o valoare de 10°ind (pentru un curent capacitiv rezultant de 50 A), respectiv la
170°cap a defazajului ∠(Uh, Ih) la bornele protectiei. În cazul unor defecte monofazate cu
rezistenta mare de trecere, ∠(E Idef) devine practic zero pe linia cu defect, în timp ce pentru
liniile sanatoase acest unghi este de cca. 90°cap. Asfel, criteriul directional poate fi utilizat
pentru eliminarea selectiva a defectelor monofazate cu rezistenta mare de trecere.
5.6 Sesizarea defectelor monofazate în retele de medie

tensiune cu neutrul tratat combinat
În cap. 3 s-a prezentat principiul compensarii neutrului prin metoda combinata si
modul de calcul a curentului de defect monofazat limitat. Din punct de vedere al sistemului de
protectie se disting trei intervale de timp specifice:
1. intervalul t0 - t1 în care bobina de stingere intrând în functie elimina defectul trecator si în
care protectiile nu trebuie sa actioneze;
2. intervalul t1 - t2 în care bobina de stingere este în functie si nu reuseste eliminarea
defectului persistent si în care poate actiona protectia specifica, de exemplu protectia de
curent homopolar wattmetric;
3. intervalul t2 - t3 în care bobina de stingere functioneaza în paralel cu rezistorul de tratare si
în care sunt create conditii de actionare ale protectiei homopolare nedirectionate si/sau al
protectiei homopolare directionate.
Principiul sesizarii defectelor monofazate este specific fiecarui interval de timp. În continuare
se trateaza principalele aspecte legate de protectia homopolara de curent pentru intervalul de
timp în care bobina de stingere functioneaza în paralel cu rezistorul, celelalte aspecte fiind
tratate anterior.
La functionarea celor doua elemente de retea în paralel, impedanta echivalenta se
poate calcula dupa cum urmeaza:
R ⋅ jX B R ⋅X B2 R2 ⋅X B
Z ech = = + j 2 = Rech + jX ech (5.39)
R + jX B R 2 + jX B2 R + jX B2
unde: R - rezistenta rezistorului de tratare neutru;
XB - reactanta bobinei de stingere;
Zech - impedanta echivalenta;
Reactanta bobinei se modifica functie de reglajul acesteia si ca urmare se modifica si valoarea
impedantei echivalente. Pentru o bobina cu IN = 100 A functionând în paralel cu un rezistor
300 A având rezistenta de 36.12Ω, valorile impedantei echivalente se prezinta în tabela 5.4.
Tabela 5.4 Valorile impedantei de nul echivalente

IB_regl XB [Ω] R [Ω] Rech [Ω] Xech [Ω] Zech [Ω] ϕech [°]
[A]
10 1154.7 36.12 36.08 1.13 36.10 1.79
15 769.8 36.12 36.04 1.69 36.08 2.69
20 577.4 36.12 35.98 2.25 36.05 3.58
25 461.9 36.12 35.90 2.81 36.01 4.47
30 384.9 36.12 35.80 3.36 35.96 5.36
35 329.9 36.12 35.69 3.91 35.91 6.25
40 288.7 36.12 35.56 4.45 35.84 7.13
45 256.6 36.12 35.42 4.99 35.77 8.01
50 230.9 36.12 35.26 5.51 35.69 8.89
55 209.9 36.12 35.08 6.04 35.60 9.76
60 192.5 36.12 34.89 6.55 35.50 10.63
65 177.6 36.12 34.69 7.05 35.40 11.49
70 165.0 36.12 34.47 7.55 35.28 12.35
75 154.0 36.12 34.24 8.03 35.17 13.20
72
IB_regl XB [Ω] R [Ω] Rech [Ω] Xech [Ω] Zech [Ω] ϕech [°]
[A]
80 144.3 36.12 33.99 8.51 35.04 14.05
85 135.8 36.12 33.74 8.97 34.91 14.89
90 128.3 36.12 33.47 9.42 34.77 15.72
95 121.5 36.12 33.19 9.86 34.62 16.55
100 115.5 36.12 32.90 10.29 34.47 17.37
O prima observatie este legata de valoarea modulului impedantei echivalente care are valori
apropiate de valoarea rezistentei rezistorului, practic indiferent de reglajul bobinei de stingere.
Unghiul impedantei echivalente se modifica însa considerabil functie de reglajul bobinei si
acest factor trebuie avut în vedere la stabilirea zonei de actionare a elementului directional.
Reluând exemplul de la punctul 5.5 cu aceleasi valori pentru elementele retelei, se obtin
valorile curentului de scurtcircuit limitat, corespunzatoare unui reglaj al bobinei de 10 A si
respectiv de 100 A, astfel:
I 1sc = 260 ⋅e − j 23
= 240 − j100 [A] pentru IB=10 A (5.40)
− j 34
I = 252 ⋅e
1
sc = 209 − j141 [A] pentru IB=100 A (5.41)
Cum era de asteptat valoarea curentului de defect este apropiata de cea obtinuta pentru
tratarea prin rezistenta, dar unghiul de defazaj difera în special pentru valori mari ale curentului
prin bobina de stingere.

Protectia maximala de curent homopolar se poate utiliza pentru sesizarea defectelor
monofazate tinând seama de valoarea mare a curentului de defect, comparativ cu retelele tratate
prin bobina. Valorile de reglaj se stabilesc functie de valoarea curentului rezidual si se verifica
pentru defecte monofazate la capatul zonei protejate:
IP1 = ksig IC prop
IP2 = ksig ε IN TC si se alege IP = maxim (IP1, IP2)
I 1sc.min + I Ctot − I Cprop
k sens = (5.42)
IP
unde: IC prop - curentul capacitiv al liniei protejate [Aprim];
IC tot - curent capacitiv total al retelei [Aprim];
I1sc.min - curentul minim de scurtcircuit monofazat limitat, la capatul zonei protejate
[Aprim];
INTC - curentul primar nominal al trafo de curent [Aprim];
ε - eroarea de masura a trafo de curent [u.r.];
ksig, ksens - coeficientii de siguranta respectiv de sensibilitate;
În relatia (5.42) s-a tinut seama si de aportul curentilor capacitivi ai liniei cu defect si ai retelei.
Urmare acestui fapt, curentul homopolar rezultant difera de cel calculat anterior. Într-adevar
considerând pentru retea IC tot = 110 A si pentru linia cu defect IC prop = 40 A⇒ Ihrez =
260 ⋅e − j 230
+ 40 ⋅e j 90 si valoarea rezultanta este Ihrez = 247 ⋅e −
0
j14 0
. Se observa ca pentru
diferente mari între curentul capacitiv total si cel propriu liniei protejate, faza curentului
homopolar rezultant poate deveni pozitiva, cu implicatii asupra unghiului de sensibilitate
maxima al elementului directional.
5.6.2 Protectia maximala de curent homopolar directionata

Protectia maximala de curent homopolar directionata poate fi utilizata pentru
eliminarea selectiva a defectelor monofazate. Valorile de reglaj se stabilesc functie de valoarea
curentului rezidual si se verifica pentru defecte monofazate la capatul zonei protejate:
IP1 = ksig IC prop
IP2 = ksig ε IN TC si se alege IP = maxim (IP1, IP2)
I 1sc.min + I Ctot − I Cprop
k sens = (5.43)
IP
unde: IC prop - curentul capacitiv al liniei protejate [Aprim];
IC tot - curent capacitiv total al retelei [Aprim];
I1sc.min - curentul minim de scurtcircuit la capatul zonei protejate [Aprim];
INTC - curentul primar nominal al trafo de curent [Aprim];
ε - eroarea de masura a trafo de curent [u.r.];
ksig, ksens - coeficientii de siguranta respectiv de sensibilitate.
Prin utilizarea conditiei de existenta a tensiunii homopolare peste un prag stabilit, reglajul
curentului de pornire nu mai trebuie desensibilizat fata de curentul natural de dezechilibru,
deoarece la functionare normala nu se îndeplineste criteriul de depasire al pragului de tensiune
homopolara, iar la defect pe o alta plecare elementul directional va bloca actionarea, permitând
declansarea numai la defect pe linia protejata. Pentru cazul unor defecte monofazate cu
rezistenta mare de trecere la locul de defect, valoarea curentului de defect este mica, iar
defezajul este în jur de 0°,în timp ce aportul capacitiv va provoca modificarea unghiului de
defazaj la valori relativ mari pozitive. Esential este în acest caz alegerea corecta a unghiului de
sensibilitate maxima, o valoare a ∠ (Uh, Ih) de 120° … 150° ind fiind acoperitoare în
majoritatea cazurilor.
La utilizarea pentru elementul directional al tensiunii obtinute la bornele rezistorului
de tratare, de la secundarul trafo de tensiune inclus, defazajul ∠(U,Ih) se modifica, asa cum
rezulta din Fig.5.37, iar unghiul de sensibilitate maxima trebuie stabilit la valori de 30°… 60°
cap. Posibilitatea existentei unei game de defazaje atât de diferite a condus la implementarea în
cadrul echipamentului a posibilitatii
parametrizarii unghiului de j
sensibilitate maxima, marind
flexibilitatea acestuia.
Se remarca ca în cazul utilizarii
tensiunii homopolare pentru ICtot ICprop
elementul directional, se poate utiliza
metoda curentului homopolar Irezsc
ICrez
wattmetric, definita în baza relatiei
(5.21), satisfacând conditia de
actionare. De asemenea, poate fi Uh E 1
utilizata metoda sesizarii variatiei
curentului homopolar wattmetric, I1sc
(punctul 5.3.4) obtinând o
sensibilitate marita.
Utilizarea tensiunii de la Fig. 5.37 Diagrama fazoriala a marimilor aplicate
bornele rezistorului prezinta elementului directional
74
avantajul unei valori mai mari a tensiunii la bornele protectiei, raportul de transformare fiind
10kV / 0.1kV pentru rezistor, fata de 20kV / 0.173kV la iesirea filtrului de tensiune
homopolara, ceea ce conduce la o sensibilitate mai buna la defecte monofazate prin rezistenta
mare de trecere.
6. ARHITECTURA
ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE
PROTECTIE SI RESURSE SOFTWARE
GENERALE
Acest capitolul prezinta structura hard generala a echipamentelor numerice de
protectie cu indicarea blocurilor functionale si a functiilor specifice fiecarui bloc. Tot în acest
capitol sunt prezentati si algoritmii generali utilizati în cadrul unor asemenea echipamente. În
categoria algoritmilor generali sunt curpinsi algoritmii necesari filtrarii numerice a semnalelor
analogice de intrare si algoritmii de calcul ai valorii efective si a defazajelor tensiunilor,
curentilor, puterii active si puterii reactive. Sunt analizate mai multe metode de calcul
indicându-se criteriile care stau la baza selectiei diferitilor algoritmi.
6.1. Arhitectura hard a echipamentului

În Fig. 6.1. este prezentata o structura generica pentru echipamentele numerice de
protectie.
Placa intrari analogice Placa procesor DSP
Interfata
Ac&t FTJ seriala
ir ir'
ir''
is is'
RAM P
is''
it it'
it'' ROM
in in' M RAM
in'' B Relee iesire
U CAN DSP In
ih ih' U te
ih'' F ROM rfa ACL
X F ta
vrt in LED
E
vrt
R CEAS tra
vrs r
vrs REAL e/i Tastatura
vh/va vh/va es
RAM BIPORT ir
vt e
vt INT_N
vs
vs
vr
vr
Placa P Master
er
at
n
e
8DI m
il
A
es
r
u
S
caa
Ps RAM ROM lP
Interfata intrare/iesire
Placa procesor SCADA
Relee iesire Intrari Num
Fig. 6.1 Schema bloc a echipamentelor numerice de protectie

76
6.1.1. Circuitele de intrare pentru semnalele analogice

Înfasurarea legata în stea, a transformatoarelor de masura de tensiune racordate la
barele de medie tensiune ale statiei de transformare, se conecteaza la circuitele de adaptare de
tensiune de faza (Ac&t), notate vr, vs, vt. Cea de-a patra intrare analogica de tensiune poate fi
racordata fie la înfasurarea conectata în triunghi deschis de pe barele de medie tensiune ale
statiei, fie la secundarul unui transformator de tensiune montat direct pe linie. în primul caz
tensiunea homopolara obtinuta la bornele filtrului de tensiune homopolara este utilizata direct
de algoritmii functiilor de protectie. Pentru cazul al doilea, tensiunea homopolara se calculeaza
(6.1) prin intermediul algoritmilor de calcul a valorii efective ale tensiunilor, iar tensiunea
auxiliara este utilizata în functiile de supraveghere circuite secundare de tensiune si în functia
de reanclansare automata rapida. Adaptoarele de tensiune asigura transformarea semnalului
analogic din circuitele secundare ale statiei în semnale de valori mici direct aplicabile
circuitelor electronice de intrare.
În interiorul echipamentului se utilizeaza înca doua circuite de adaptare de tensiune
racordate la tensiunile de linie vrs respectiv vtr. În acest fel este posibil a se controla în mod
continuu integritatea circuitelor de tensiune prin compararea valorilor calculate ale tensiunilor
de linie cu cele masurate. Valorile sunt calculate în baza relatiei (6.1) si anume:
u rs = v r − v s
u st = v s − v t
(6.1)
u tr = v t − v r
3u h = v r + v s + v t
si sunt comparate ca modul si faza cu cele masurate, respectiv: vrs, vtr.
Daca diferentele între valorile masurate si calculate, depasesc anumite limite stabilite,
prin parametrizare, se genereaza un semnal de alarma. În acest fel, functia de autosupraveghere
se extinde si asupra circuitelor de intrare de tensiune. Fig. 6.2 prezinta schema bloc a
circuitelor analogice de intrare.
vr vs vt v h /v a ih in it is ir
v rs v rt
A c& t
F TJ
vr vs vt v h / v a v rs v rt ih '' ih' i n '' in ' i t'' it' is '' is' ir'' i r'
Fig. 6.2 Schema bloc a circuitelor analogice de intrare
În schema circuitelor de intensitate din interiorul echipamentului s-au prevazut câte

doua adaptoare de curent pentru fiecare faza din urmatoarele considerente:
• necesitatea controlului simultan al unor valori mari ale intensitatii curentului - la
scurtcircuite între faze - respectiv al unor valori mici ale intensitatii curentului - la masura
si simple puneri la pamânt monofazate de mare rezistenta;
• limitari de ordin tehnologic la utilizarea unor amplificatoare de instrumentatie înaintea
convertorului analog-numeric (CAN);
6. ARHITECTURA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE SI RESURSE SOFTWARE GENERALE 77
• necesitatea asigurarii liniaritatii iesirilor adaptoarelor în limite largi de variatie ale marimii
de intrare (20In);
Adaptoarele de intrare de curent sunt realizate cu dispozitive LEM, conectate în montaj "cleste
ampermetric", astfel încât conditiile maxime de stabilitate termica impuse, nu ridica probleme.
Principiul de functionare al dispozitivului LEM este prezentat în Fig. 6.3.
Sonda Hall Miez magnetic toroidal Circuit electronic de reactie
Fig. 6.3 Schema de principiu a circuitelor de adaptare de intensitate – LEM
Fluxul magnetic primar creat de curentul de masurat în interiorul circuitului magnetic toroidal
este sesizat prin intermediul unei sonde Hall, iar tensiunea obtinuta la bornele sondei comanda
un circuit electronic în asa fel încât, curentul secundar debitat de acesta sa creeze un flux egal
si de sens opus fluxului primar. Prin urmare intensitatea curentul secundar Is este direct
proportionala cu intensitatea curentului primar Ip si are aceeasi forma de variatie în timp.
Din ecuatia de egalitate a solenatiilor:
NP
N p ⋅I p = N s ⋅I s ⇒ I s = I P⋅ ⋅ (6.2)
NS
De remarcat faptul ca principiul de functionare al dispozitivelor LEM, la flux practic nul, ofera
o liniaritate deosebita, ofera separatia galvanica iar prin montajul tip "cleste ampermetric" se
rezolva elegant problemele de stabilitate termica. De altfel, caracteristicile tehnice principale
ale adaptoarelor sunt deosebite. Astfel, liniaritatea este mai buna de 0,1% iar timpul de
dt > 50 µs .
raspuns la semnal treapta mai mic de 1µs, la o viteza de variatie a curentului di A
Tot prin montajul tip "cleste ampermetric" se poate utiliza acelasi tip constructiv de LEM
pentru ambele adaptoare de pe faza, prin simpla multiplicare a numarului N p de spire din
primar, crescându-se în mod corespunzator sensibilitatea dispozitivului.
Pentru adaptoarele de intrare de tensiune s-au avut în vedere doua solutii:
• utilizarea dispozitivelor LEM în montaj voltmetric ;
• transformatoare de tensiune.
Din considerente de ordin economic s-a optat pentru cea de-a doua varianta care ofera
caracteristici tehnice corespunzatoare scopului propus.
Iesirile adaptoarelor de curent, respectiv tensiune, sunt cuplate la filtre antialiasing de
tip “trece jos” (FTJ) având rolul de a limita banda de frecventa a semnalelor analogice la
maxim jumatate din frecventa de esantionare. Frecventa de esantionare tipica este de 1000 Hz
si în consecinta, filtrele se caleaza pe o frecventa de taiere de 500 Hz.
78
Iesirile filtrelor analogice se pot racorda direct la circuitele electronice de intrare de pe
placa de baza, amplitudinea semnalului fiind adaptata pentru aceste circuite.
Schema bloc a echipamentului contine patru placi de baza si anume:
1. placa microprocesorului de semnal - DSP;
2. placa microprocesorului master - µP;
3. placa microprocesorului SCADA - µPs;
4. placa surse de alimentare.
6.1.2. Placa procesorului de semnal

Aceasta placa (Fig.6.1) se compune din:
1. doua multiplexoare analogice (MUX A, MUX B) de câte opt canale , interfatabile
direct cu intrarile convertorului analog-numeric (CAN);
2. convertor analog numeric dual de 16 biti cu timp de conversie de 5 µs, care permite
obtinerea a câte o pereche de valori la fiecare 5 µs. Circuitele de esantionare si
memorare sunt incluse în CAN;
3. circuitele de intrari numerice, (8 intrari) izolate galvanic prin optocuploare, care admit
la intrare tensiuni de 220 Vc.c. În acest fel nu mai sunt necesare alte adaptari la
tensiunea operativa din statia de transformare;
4. blocul de memorie de program nevolatila ROM;
5. blocul de memorie volatila RAM împartit în 32 kB memorie RAM rapida si (1...4)MB
memorie RAM static având continutul protejat prin baterie pentru cazurile de cadere a
tensiunii de alimentare V c.c.;
6. microprocesor de semnal digital - DSP, 50 MHz, 32 biti;
7. magistrala locala gestionata de DSP;
8. zona tampon (buffer) de comunicatie cu magistrala procesorului master;
9. bloc de memorie RAM biport, pentru transfer unidirectional de date spre procesorul
dedicat functiilor SCADA.
Procesorul de semnal numeric - DSP, realizeaza urmatoarele functii ale echipamnetului:
• achizitia semnalelor analogice cu o frecventa de esantionare de 1000 Hz (20fn) si
mentinerea acesteia constanta chiar la variatii ale frecventei semnalului achizitionat;
• achizitia semnalelor numerice, necesare algoritmilor de protectie si automatizare, cu o
frecventa de esantionare de 1000 Hz;
• filtrarea numerica a semnalelor analogice;
• preluarea valorilor de reglaj ale protectiilor si automatizarilor de la procesorul
decizional (master) în vederea evaluarii variabilelor logice în procedurile de
comparatie;
• evaluarea variabilelor Booleene necesare tuturor functiilor de protectie si
automatizare;
• transmiterea variabilelor logice spre procesorul master;
• calculul valorii efective si a diverselor defazaje necesare functiilor de protectie,
automatizare si masura;
• memorarea în zona RAM static a esantioanelor tuturor marimilor analogice si
numerice în vederea asigurarii functiei de perturbograf local. Transferul acestor date
se face tot prin intermediul blocului microprocesorului master;
• depunerea în zona de memorie RAM biport a tuturor informatiilor necesare sistemului
de supraveghere-control (SCADA) din statiile de transformare;
6.1.3. Placa procesorului decizional

Placa procesorului decizional sau master (Fig.6.1) se compune din:
1. microprocesor;
2. interfete seriale de comunicatie;
3. memorie nevolatila, reinscriptibila prin semnal electric, EEPROM, pentru programe si
pentru reglaje si memorie volatila RAM;
4. porturi intrare / iesire pentru interfatare cu tastatura si afisajul cu cristale lichide
(ACL);
5. porturi pentru interfatare cu blocul releelor de executie;
6. blocul optocuplor pentru izolarea galvanica de blocul releelor de executie. Fig. 6.4
prezinta un detaliu al modulului de iesiri numerice;
7. blocul releelor de executie.
8. ceas de timp real (Ceas Real);
9. magistrale locale;
10. buffer de comunicatie cu blocul microprocesor DSP.
B lo c re l e e d e e x e c u t ie
(+ )
1R 2R 8R
P o rt E N -1 P o rt E N - 2 P o rt E N - 8
O p to c u p lo r
Fig. 6.4 Modul iesiri numerice
Pentru verificarea integritatii circuitelor de comanda de declansare se utilizeaza schema de

principiu prezentata în fig. 6.5. Schema supravegheaza continuitatea circuitului de declansare si
printr-o logica adecvata, se emite o semnalizare în cazul unui defect pe acest circuit. în cazul în
care caderea de tensiune pe rezistenta de sarcina R, depaseste limitele reglate, functie de
curentul absorbit de bobina de declansare, se emite semnalizarea de alarmare;
1R
(+ ) ( -)
R
B o b in a
r D e c la n s a re
Fig. 6.5 Verificarea integritatii circuitului de declansare

80
Placa procesorului decizional asigura implementarea urmatoarelor:
• functia de comunicatie cu un calculator PC prin intermediul serialei RS 232C pentru
transmiterea reglajelor spre echipament si pentru extragerea informatiilor din
echipament în cadrul functiei de perturbograf local;
• functia de comunicatie în cadrul structurii SCADA, implementata la nivelul statiei de
transformate, prin intermediul serialei field-bus, în bucla de curent. Este o functie
deosebit de importanta având în vedere ca prin aceasta se asigura integrarea
echipamentului de protectie, automatizare si masura în structurile de supraveghere si
control ale statiei;
• functia de comunicatie locala operator-echipament prin porturile de interfatare cu
tastatura si afisajul cu cristale lichide;
• prelucrarea variabilelor logice preluate de la blocul microprocesor DSP pentru
implementarea functiilor de protectie si automatizare. Procesorul master prelucreaza
numai variabile booleene si este singurul care are o "imagine" de ansamblu asupra
procesului supravegheat. Având la dispozitie toate informatiile necesare poate
lua deciziile majore de comanda declansare, anclansare si de semnalizare;
• emiterea comenzilor de declansare, anclansare spre echipamentul primar de
comutatie;
• emiterea semnalizarilor de tip contact spre exterior, pastrând astfel compatibilitatea cu
actualele sisteme de supraveghere existente în statiile de transformare.
6.1.4. Placa surselor de alimentare

Asigura alimentarea cu diversele tensiuni necesare functionarii echipamentului. Se
compune dintr-o sursa de alimentare principala de 220 Vc.c./ 24 Vc.c., 50W care asigura si
izolatia galvanica fata de exterior si mai multe surse secundare care asigura tensiunile de ±15
Vc.c., ±12 Vc.c. si 5 Vc.c. Blocul surselor de alimentare este montat separat si este ecranat
pentru a evita perturbarea circuitelor electronice.
6.2. Resurse software generale

Din categoria algoritmilor generali fac parte algoritmii functiei de filtrare numerica a
semnalelor analogice si numerice de intrare si algoritmii de calcul ale valorilor efective si ale
defazajelor marimilor analogice de intrare.
Algoritmii generali inclusi echipamentului de protectie, automatizare si masura
realizeaza urmatoarele functii:
1. filtrarea numerica a marimilor de intrare analogice pentru rejectia componentei
continue si a armonicilor de ordin superior pâna la ordinul 9, prezente în spectrul
tensiunilor si curentilor prelucrati de echipament. Atât armonicile superioare cât si
componenta aperiodica nerejectate pot conduce la înrautatirea preciziei de masura;
2. filtrarea numerica a marimilor de intrare numerice pentru eliminarea fenomenelor
tranzitorii de vibratii ale contactelor de intrare în echipament;
3. calculul cu precizia impusa a valorilor efective ale marimilor analogice de intrare.
Alegerea metodei de calcul a marimilor efective si a diverselor defazaje se face în baza
urmatoarelor criterii:
• precizie;
• timp de raspuns corespunzator pentru prelucrarea în timp real;
• simplitatea metodei;
6.1.1. Filtrarea numerica

Un pas de maxima importanta în dezvoltarea algoritmilor pentru protectii numerice
este constituit de filtrarea numerica. Calculul unui filtru numeric tip FIR (Finite Impulse
Response) se bazeaza pe doua obiective prioritare:
• raspunsul în frecventa cat mai apropiat de cel necesar;
• volum de calcule cat mai redus posibil;
Ca metoda de calcul s-a plecat de la metoda originala de calcul a filtrelor FIR.
Un filtru numeric FIR este integral definit de achizitia a N coeficienti, notati aI, a ecuatiei:
N− 1
y ( mTS ) = ∑ a i ⋅x[( m − i )TS ] (6.3)
i= 0
rezultata în baza unei scheme de principiu de achizitie date analogice, conform fig. 6.6.
C o n v e rto r a n a lo g F iltru n u m e r ic
x ( t) X (m T s ) y (m T s)
n u m e ric tip F IR
Fig. 6.6 Principiul achizitiei marimilor analogice
FS jΦ i
Fie Hi câstigul filtrului la frecventa i , definit de relatia H i = H i ⋅e . Se poate
N
demonstra ca impunând N valori pentru Hi (i=0, 1, … , N-1) se pot determina N valori pentru
coeficientii filtrului numeric, ai (i=0, 1, … , N-1), în conformitate cu relatiile:
a 0 = f 0 ( H 0 , H 1 ,..., H N − 1 )
(6.4)
a N = f N ( H 0 , H 1 ,..., H N − 1 )
Daca se impun mai putin de N valori pentru Hi sistemul introduce mai multe grade de libertate,
astfel încât se obtin de fapt o serie de relatii între coeficientii ai si nu valorile acestora. Alegând
acum niste valori convenabile pentru ai se pot efectua calculele mult mai rapid.
Pentru echipamentul de protectie, automatizare si masura, frecventa de esantionare
este de 1000 Hz, deci perioada de esantionare este de 1 ms. S-au impus urmatoarele valori
pentru Hi, câstigul filtrului la frecventa fi:
H0 = H2 = H4 = H6 = H8 = H10 = H12 = H14 = H16 = H18 = 0 (6.5)
H3 = H5 = H7 = H13 = H15 = H17 = 0 (6.6)
H1 = H19 ; H 9 = H11 (6.7)

Prin relatia (6.5) s-a impus rejectia componentei aperiodice si a armonicelor pare pâna la
ordinul 18 inclusiv, în timp ce prin relatia (6.6) s-a impus rejectia armonicelor impare de la
ordinul 3 la ordinul 17 inclusiv, mai putin armonicele 9, 11 si 19 care nu sunt atenuate. Acest
mod de alegere a rejectiei diferitelor armonici reprezinta un compromis între cerintele impuse
si posibilitatea obtinerii unui algoritm rapid si eficient de filtrare. Oricum, tinând seama si de
caractersiticile filtrului analogic antialiasing de la intrare, amplitudinea armonicilor 9, 11, 19
82
(care nu sunt rejectate prin filtrarea numerica) este mai mica de (1...2) % din amplitudinea
fundamentalei. Mai mult, prin algoritmii de calcul a valorii efective, care au inclusi si medieri,
acest procent este si mai mic. Rejectia componentei aperiodice si a armonicilor 2, 3, 5 si 7
practic "curata" forma de unda a marimilor analogice preluate de echipament.
Pornind de la relatia de calcul a coeficientilor aferenti FIR:
N− 1 2π
j⋅ ⋅⋅
∑ Hk
1 ik
ai = ⋅e N (6.8)
N
k =0
unde: N = 20 (esantioane pe perioada)

k = rangul armonicii
si tinând seama de relatiile (6.5), (6.6) si (6.7) se obtine urmatorul sistem:
•2 •( H1 + H 9 ) •1,902( H1 − H 9 )
1 1
a0 = a1 =
20 20
a2 = 0,809 •a 0 a3 = 0,618 •a1
a4 = 0,309 •a 0 a5 = 0
a6 = − 0,309 •a 0 a7 = − 0,618 •a1
a8 = − 0,809 •a0 a9 = − a1
a10 = − ao a11 = − a1
a12 = − 0,809 •a0 a13 = − 0,618 •a1
a14 = − 0,309 •a0 a15 = 0
a16 = 0,309 •a0 a17 = 0,618 •a1
a18 = 0,809 •a0 a19 = a1 (6.9)
Impunând acum ca a0 = a1 = 1 , se obtin urmatoarele relatii pentru H1 si H9:
H1 + H 9 = 10 (6.10)
H 1 − H 9 = 10,515 (6.11)
de unde: H1 = 10,257 si H 9 = − 0,257 .
În vederea obtinerii unei valori unitare pentru H1 se corecteaza valorile prin împartire
la 10,257. Cu acestea valoarea y ( i) la iesirea filtrului numeric, la momentul t, se obtine
functie de valorile x ( i) de la intrare dupa cum urmeaza:
1
y( i) = [ x( i − 0) + x ( i − 1) + 0,809 •x ( i − 2) + 0,618 x •( i − 3) + 0,309 x •( i − 4) −
10,257
− 0,309 •x ( i − 6) + 0,618 •x ( i − 7) − 0,809 •x ( i − 8) − x ( i − 9) − x ( i − 10) − x ( i − 11) −
− 0,809 •x ( i − 12) + 0,618 •x ( i − 13) − 0,309 •x ( i − 14) + 0,309 •x ( i − 16) + 0,618 •x ( i − 17) +
+ 0,809 •x ( i − 18) + x ( i − 19)]
(6.12)
Performantele unul astfel de filtru numeric sunt:
• eroarea relativa de evaluare a amplitudinii, functie de frecventa εmax (%) ≤5 pentru

o gama de variatie a frecventei f=48 … 54 Hz;
• eroarea absoluta de defazaj, functie de frecventa εmax (%) ≤3 pentru f=48 … 54 Hz.
Caracteristica amplitudine - frecventa si defazaj - frecventa pentru un astfel de filtru si un
exemplu de filtrare se prezinta în Fig.6.7, unde UAG-fil reprezinta tensiunea URO dupa filtrare,
UAG-nonfil reprezinta temsiunea URO nefiltrata, Gain(f) reprezinta amplitudinea la frecventa f, iar
Phase_angle(f) reprezinta defazajul.
Fig. 6.7 Caracteristicile de raspuns în frecventa pentru filtrul numeric
În încheiere mai trebuie remarcat ca algoritmul de filtrare, bazându-se pe valori de

intrare pâna la momentul (t-19) ms, introduce o întârziere de cca. 20 ms a semnalului de la
iesire fata de momentul t considerat initial. Acesta este "pretul platit" pentru "curatirea"
remarcabila a semnalului de intrare. Oricum, pentru protectia liniilor de medie tensiune timpii
minimi de actionare impusi pentru instalatiile de protectie, de ordinul (60...100) ms, nu ridica
nici un fel de problema privind implementarea algoritmului de mai sus, chiar în conditiile unui
timp de raspuns de cca. 20 ms.
6.1.2. Calculul valorii efective si a defazajului marimilor analogice

de intrare
În cele ce urmeaza se face o trecere în revista a câtorva metode numerice de calcul a
valorii efective si a defazajului marimilor analogice de intrare si pe baza unei comparatii din
punct de vedere precizie, stabilitate si viteza de executie se justifica alegerea algoritmului
implementat în cadrul echipamentului.
84
Metoda valorii medii

Fie un semnal sinusoidal esantionat în N - puncte pe perioada si având valoarea
esantionata y (k ) . Valoarea medie pe o perioada, la momentul (i) se obtine în baza valorilor
anterioare pâna la momentul :
(i − N + 1) (6.13)
tinând seama de relatia existenta, pentru un semnal sinusoidal, între valoarea efectiva si cea
medie definita de factorul de forma k f :
Yef
kf = = 1,11 ⇒ Yef = k ef •Ymed = 1,11 •Ymed (6.14)
Ymed
rezulta ca valoare efectiva poate fi calculata prin aceasta metoda la fiecare moment (i ) cu
relatia:
N−1
(i )
∑
111
,
Yef = • y (i − k ) (6.15)
N
k =0
Pentru cazul concret din EPAM, unde N=20 puncte pe perioada se obtine:
19
(i )
Yef = 0,0555 • ∑ y (i − k ) (6.16)
k =0
Un volum de calcule mai redus se obtine scriind relatia (6.16) sub forma recursiva,
cum rezulta din urmatoarea relatie:
Yef ef [
(i + 1) = Y (i ) + 0,0555 • y i + 1 − y i − 19
( ) ( ) ] (6.17)
Între avantajele acestei metode se remarca:
• simplitatea deosebita;
• volum redus de calcule si ca urmare fara probleme din punct de vedere al vitezei de
executie;
• medierea pentru N puncte are efecte pozitive pentru corectia unor eventuale erori de
conversie datorate CAN;
• foarte slab influentata de existenta în curba semnalului analogic a armonicilor 9, 11,
19 nerejectate de filtrarea numerica.
Dezavantajele metodei:
• necesita un algoritm suplimentar pentru calculul unghiului de defazaj;
• introduce o eroare de principiu pentru semnale nesinusoidale;
• chiar si pentru un semnal sinusoidal si o mediere de 10-15 valori succesive eroarea
relativa a metodei este de (5...7)%;
Metoda A4 modificata
Considerând valorile momentane ale tensiunii si curentului la patru valori consecutive
echidistante, ca în fig. 6.8, se obtine, pentru semnale de forma sinusoidala:
2π  T 20
i1 = I max •sin  ( k − 3); ∆t = = = 1ms
N  N 20
2π 
i2 = I max •sin  ( k − 2);
N 
(6.18)
2π 
i3 = I max •sin  ( k − 1);
N 
2π 
i4 = I max •sin  ( k − 0);
N 
si respectiv:
2π 
u2 = U max •sin  ( k − 2)
N 
(6.19)
2π 
u3 = U max •sin  ( k − 1)
N 
Fig. 6.8 Explicativa pentru metoda A4
Pentru aceste valori, metoda A4 permite calculul R, X si ϕ cu relatiile:

u2 (i4 − i2 ) − u3 (i3 − i1 )
R= (6.20)
i2 (i4 − i2 ) − i3 (i3 − i1 )
u 3 •i 2 − u 2 •i3  2π 
X= •2 sin   (6.21)
i 2 (i 4 − i 2 )− i3 (i3 − i1 ) N 
86
X  u3i2 − u2 i3  2π 
ϕ = arctg = arctg  •2 sin  (6.22)
u2 (i4 − i2 ) − u3 (i3 − i1 )
R   N 

Daca se evalueaza numitorul din relatiile (6.20) si (6.21) se obtine succesiv:
2π 2π
i3 − i1 = 2 •I max •sin •cos ( k − 2) (6.23)
N N
2π 2π
i4 − i2 = 2 •I max •sin •cos (k − 1) (6.24)
N N
2π 2π 2π
i3 (i3 − i1 ) = I max •cos( k − 2)•cos ( k − 2) − cos k  (6.25)
N  N N 
2π π π
i2 (i4 − i2 ) = I max •cos ( k − 1)•cos ( k − 3) − cos ( k − 1) =
2 2
N  N N 
(6.26)
2π  2π 2π 
= I max •sin ( k 2) 
− • sin k − sin ( k 2)
−
N  N N 
 π   4π 
i3 (i3 − i1 ) − i2 (i4 − i2 ) = I max
4
2
•1 − cos  = 2 •I ef2 1 − cos  (6.27)
 N  N
iar valoarea efectiva se poate calcula cu relatia:
i3 (i3 − i1 ) − i2 (i4 − i2 )
I ef = (6.28)
 4π 
2 •1 − cos 
 N
Tinând seama ca pentru EPAM, N = 20, relatia (4.28) devine:
I ef = 1,618 • i3 (i3 − i1 )− i2 (i4 − i 2 ) (6.29)
Similar se obtine:
U ef = 1,618 • u3 (u3 − u1 ) − u2 (u4 − u2 ) (6.30)
Astfel, valorile efective ale tensiunii si curentului se obtin cu relatiile (6.30) si (6.29), iar
defazajul prin aplicarea relatiilor (6.20), (6.21) si (6.22).
Avantajele metodei:
• permite calcularea atât a valorilor efective ale U si respectiv I cât si a defazajului
dintre acestea;
• volum redus de calcule: 4 operatii de înmultire si 6 operatii de scadere conduc la
calculul valorilor efective ale U si I necesare operatiilor de comparatie cu valorile
reglate. Cinci operatii de înmultire, patru operatii de scadere si o singura operatie de
împartire permit evaluarea defazajului U − I ;
• utilizând o mediere a valorilor efective consecutive pe un numar de (10...20) valori

anterioare se obtine o stabilitate deosebita a metodei iar eroarea relativa nu depaseste
5%;
• metoda este practic insensibila la existenta armonicilor 9, 11, 19 nerejectate de
filtrarea numerica.
• utilizând o mediere pentru 10 valori se obtine o întârziere suplimentara de cca 10
msec care cumulata cu întârzierea de cca 20 msec introdusa de filtrarea numerica
conduce la o întârziere globala de cca 30 msec;
• precizia evaluarii marimilor efective si în mod special a defazajului sunt puternic
influentate în mod negativ, la variatia frecventei semnalului analogic, daca nu se
respecta conditia de N esantioane pe perioada. Ca urmare, metoda impune conditii
severe algoritmilor utilizati de blocul microprocesor DSP care asigura pastrarea de N
esantioane pe perioada pentru întreaga gama de variatie a frecventei marimilor
analogice de intrare;
Metoda valorii efective directe
Metoda se bazeaza pe formula de definitie a valorii efective a unei marimi periodice:
∫y
1
Yef = 2
(t )dt (4.31)
T
0
care transpusa pentru semnale esantionate, cu N esantioane pe perioada, devine:
N− 1
Yef ( i ) = ∑ y 2 (i − k )
1
• (6.32)
N
k =0
Concretizând pentru N = 20 esantioane / perioada:
19
∑
1
Yef (i ) = y 2 (i − k ) (6.33)
20
k =0
sau sub forma recursiva:
[ ]
Yef2 (i + 1) = Yef2 (i ) + 0,05 • y 2 (i + 1) − y 2 (i − 19) (6.34)
Avantajele metodei:
• volum redus de calcule, în special pentru forma recursiva definita de relatia (6.34);
• medierea pentru N puncte are efecte pozitive pentru corectia eventualelor erori de
conversie;
• slab influentata de existenta armonicilor nerejectate de algoritmul de filtrare.
• necesitatea utilizarii unui algoritm suplimentar pentru calculul unghiului de defazaj;
• precizia ceva mai scazuta, eroarea relativa a metodei situându-se între 4 si 6%.
Metoda Fourier sau metoda calculului în cuadratura

88
Metoda se bazeaza pe transformata Fourier discreta care permite calculul
componentelor reale si imaginare ale fazorului complex la un moment (i):
Y (i ) = Re{Y (i)} + j Im{Y (i )} dupa cum urmeaza:
2 N− 1   2π 
Re{Y (i)} = •∑ y (i − k )•cos •k  = Yre (i) (6.35)
N k =0  N 
2 N− 1  2π 
Im{Y (i)} = •∑ y(i − k )•sin  •k  = Yim (i) (6.36)
N k =0  Ν 
Yef ( i) = [Y ( i) + Yim2 (i)]

1 2
2 re
(6.37)
Yim ( i)
ϕ ( i) = arctg (6.38)
Yre ( i)
Formulele (6.35) si (6.36) s-au scris pentru fundamentala semnalului analogic. În cazul în care
se doreste determinarea amplitudinii unei armonici, de exemplu pentru armonica a doua,
relatiile devin:
N− 1
2  2π 
Yre (i) =
N
∑ y(i − k )•cos N •2k 
k =0
(6.39)
N−1
2  2π 
Yim (i) =
N
∑ y(i − k )•sin  N •2k 
k =0
(6.40)
iar valoarea efectiva si faza fazorului complex pentru armonica a 2-a se calculeaza tot cu
relatiile (6.37) si (6.38).
Avantajele metodei:
• filtreaza armonicile din curba semnalelor analogice;
• precizie remarcabila, eroarea relativa < 2%;
• permite tratarea unitara a calculului valorii efective a fundamentalei si a armonicilor
de ordin superior necesare functiilor de protectie;
• permite calculul comod al componentelor directe, inverse si homopolare necesare
algoritmilor de protectie;
• permite calculul comod al puterii active, reactive, aparente si a factorului de putere
necesare functiilor de masura;
• are un timp de raspuns mai bun decât oricare din metodele descrise mai sus.
Examinând relatiile (6.35) la (6.40) se constata ca metoda necesita un volum relativ
important de calcule, dar având în vedere ca acestea se executa de microprocesorul DSP care
ofera facilitati create special pentru calculul transformatei Fourier, timpii necesari acestor
calcule nu ridica probleme, tinând seama si de frecventa de tact de 50 MHz a DSP utilizat.
Compararea metodelor a condus la alegerea metodei Fourier de calcul a valorilor
efective si a defazajelor, pentru implementarea tuturor algoritmilor în cadrul echipamentului.
7. PROTECTIILE LINIILOR DE
ÎNALTA TENSIUNE
7.1. Probleme generale

Liniile electrice aeriene (LEA) de înalta tensiune sunt prin constructie cel mai expuse
diverselor defecte care pot aparea. Astfel, statisticile indica cel mai mare numar de defecte
localizat la LEA. Dintre acestea, cca. 85-90% sunt defecte monofazate si cca. 80-85% sunt
defecte trecatoare, defecte care dispar dupa scoaterea de sub tensiune a fazei cu defect pentru
un scurt interval de timp. Defectele monofazate pot fi însotite de o rezistenta mare de trecere la
locul de defect, ceea ce complica sesizarea si implicit eliminarea acestora. La LEA dublu
circuit pe acelasi stâlp, pot apare pe lânga defectele deja mentionate si defecte între o faza a
unuia dintre circuite si o alta faza a celuilalt circuit, îngreunând sesizarea corecta de catre
instalatiile de protectie. Problema poate fi si mai dificila daca defectul la pamânt este localizat
într-o deschidere a LEA si în conditiile unui sol cu rezistivitate ridicata.
Alegerea tipului de protectie si a reglajelor pentru o anumita aplicatie depinde decisiv
de configuratia retelei si a LEA (simplu sau dublu circuit, scurta, cu compensare serie, etc.), de
sarcina tranzitata si de marimea rezistentei prizelor de pamânt ale stâlpilor.
Cerintele cele mai importante care se impun instalatiilor de protectie sunt sintetizate
mai jos:
• Rapiditatea – implica un timp scurt de actionare pentru defecte severe. Prin actionarea
protectiei într-un timp scurt se limiteaza solicitarile dinamice si termice ale aparatajului de
comutatie de înalta tensiune, se limiteaza ionizarea la locul de defect, crescând
probabilitatea de RAR reusit si se mareste capacitatea transportabila a retelei, fara
diminuarea stabilitatii sistemului.
• Sensibilitatea – capacitatea unei protectii de a sesiza în mod ferm diverse tipuri de defecte.
Defectele monofazate însotite de rezistente mari de trecere la locul de defect pot crea
tensiuni de pas si de atingere periculoase pentru om sau animale. Prin urmare este de dorit
ca sistemele de protectie sa detecteze ferm si aceste tipuri de defect.
• Selectivitatea – capacitatea sistemelor de protectie de a localiza corect defectul si comanda
deconectarea numai a obiectului protejat, prin declansarea aparatelor de comutatie
adiacente portiunii cu defect. Pentru a realiza aceasta cerinta instalatiile de protectie
trebuie sa faca distinctie clara între regimul normal de sarcina, regimul de defect în afara
zonei protejate si defectul în zona protejata. Cerintele de selectivitate si sensibilitate sunt
antagoniste si în acest sens se poate face o distinctie între siguranta în eliminarea
defectului si siguranta împotriva actionarilor intempestive.
90
7.2. Principiile protectiilor de distanta

Impendanta liniilor electrice este proportionala cu lungimea acestora si în consecinta
este natural a se utiliza pentru protectia acestora un releu capabil de a masura impedanta pâna
la un punct predeterminat. Un astfel de aparat este releul de distanta proiectat pentru a actiona
pentru totalitatea defectelor care apar între locul de montaj si un anumit punct definit prin
reglajul impus. Protectiile de distanta reprezinta la ora actuala cea mai raspândita protectie
pentru liniile electrice si alte echipamente energetice.
Principiul de baza al protectiilor de distanta (PD) este fundamentat pe compararea
intensitatii curentului si a tensiunii de la locul de montaj al PD “vazute” de releu. Din
compararea celor doua marimi se poate stabili daca impedanta pâna la locul de defect este mai
mare sau mai mica decât valoarea impedantei reglate. Un exemplu tipic pentru o astfel de
balanta electrica se prezinta în Fig. 7.1. Tensiunea si curentul care alimenteaza balanta,
preluate din secundarele transformatoarelor de masura de tensiune (TT) si respectiv de curent
(TC) sunt redresate prin intermediul puntilor redresoare D1 si D2. Curentii Iki, respectiv Iku,
proportionali cu valorile curentului si respectiv tensiunii, se aplica unui releu polarizat de
masura Z. Releul polarizat este astfel conectat încât actioneaza, permitând declansarea, atunci
când Iki > Iku. Tinând seama ca Iki = Ki ⋅ I iar Iku = Ku ⋅U , se deduce imediat conditia
de actionare la declansare de forma Z ≤ K , unde Z este impedanta masurata, iar K este
valoarea impedantei reglate. Acest principiu este valabil atât pentru releele electromecanice cât
si pentru releele numerice.
D1
Ip Iki
Z
Iku
De la
TT
D2
Fig. 7.1 Schema de principiu pentru balanta electrica
Protectiile de distanta ofera o caracteristica de actionare t = f(Z) în trepte. Astfel,

prima treapta de impedanta acopera 80-85% din lungimea LEA. Pentru impedante masurate
mai mari temporizarile sunt mai mari.
Notiunea de protectie numerica (digitala) se aplica acelor protectii la care prelucrarea
informatiei analogice se face numeric. Principial, un lant tipic de prelucrare numerica este
prezentat in Fig. 7.2 si se compune din: filtrul analogic trece jos (FTJ), circuitele de esantionare
si memorare (S&H), convertorul analog-numeric (CAN) si procesorul de date numerice (DSP).
Tensiunile si curentii din secundarele TT si TC sunt adaptate prin intermediul unor circuite
analogice de intrare la valorile acceptate de circuitele electronice si se aplica filtrului analogic
FTJ, cu rol de filtru antialiasing. Marimea filtrata se aplica CAN prin intermediul circuitelor de
esantionare si memorare. Convertorul realizeaza conversia semnalului analogic într-un cod
numeric. Din acest moment prelucrarea datelor, în conformitate cu algoritmii de protectie si
automatizare specifici, se executa asupra unor semnale numerice (coduri numerice) similar
operatiilor din calculatoarele electronice.
Fig. 7. 2 Schema bloc a unui sistem digital de procesare a semnalului
În continuare se indica principiile de masura impedantei utilizate de câteva protectii

de distanta realizate in tehnologie numerica.
7.1.1. Principiul de masura al protectiei de distanta REL-521
Protectia de distanta ofera cinci zone (trepte) cu elemente de masura individuale

pentru toate tipurile de defect. Cele sase bucle de defect (R-N, S-N, T-N, R-S, S-T, T-R) se
supravegheaza în mod continuu. Functia este implementata în tehnologie numerica, ca de altfel
toate functiile din cadrul terminalului. Cele cinci caracteristici de masura ale impedantei sunt
de tip poligonal de forma prezentata în Fig. 7.3. Caracteristicile de masura poligonale permit
reglarea independenta, pentru fiecare zona, a reactantei si respectiv rezistentei de actionare. În
plus, valoarea reglajului rezistentei poate fi diferita pentru defecte monofazate fata de cele
polifazate. În acest fel se asigura o rezerva de arc maxima pentru toate tipurile de defect.
jX
2 50
ZM 5
ZM 4
ZM2
ZM 1
ϕL ϕL
R
15 0
ZM 3
Fig. 7.3 Caracteristici de masura impedantei

92
Fiecare zona poate fi directionata fata, spate sau nedirectionata. În fig. 7.3, zonele
ZM1, ZM2, ZM4 sunt directionate fata, zona ZM3 este directionata spate iar ZM5 este
nedirectionata. Valorile de reglaj posibile pentru caracteristicile de masura se prezinta in fig.
7.4 pentru zona 1 (ZM1) dar sunt similare si pentru celelalte zone.
jX
X 1Z 1
ZM 1
ϕL R FZ 1 R FN Z1
R
Fig. 7.4 Reglaje pentru ZM1
Pentru defecte monofazate (R-N, S-N, T-N) se folosesc reglajele:

X1Z1 - reactanta reglata pentru zona 1;
RFNZ1 - rezistenta reglata pentru zona 1;
Pentru defecte polifazate se folosesc reglajele:
X1Z1 - reactanta reglata pentru zona 1;
RFZ1 - rezistenta reglata pentru zona 1;
Principiul de masura al impedantei de defect se bazeaza pe utilizarea fazorilor

tensiunilor, curentilor si pe valorile de variatie ale curentilor. Impedantele aparente astfel
calculate se compara fata de poligonul de actionare reglat.
Pentru cazul defectelor monofazate se utilizeaza relatia conventionala:
U = Z 1 ⋅I + RF ⋅I + Z N ⋅I
(7.1)
unde: Z 1 = impedanta directa;
Z − Z1
ZN = 0 = impedanta de nul, cu Z 0 - impedanta homopolara;
3
RF = rezistenta de trecere la locul de defect;
Pentru cazul defectelor bifazate se utilizeaza relatia conventionala:

U = 2 ⋅Z 1 ⋅I + RF ⋅I
(7.2)
În acest caz, impedanta masurata de releu, pentru defecte monofazate, va fi:
U Z 0 − Z1
Zm = = Rm + j ⋅X m = Z 1 + RF +
I 3 (7.3)
respectiv pentru bifazate:
U RF
Zm = = Rm + j ⋅ X m = Z 1 +
2 ⋅I 2 (7.4)
Elementele de masura primesc informatiile de curent si tensiune de la convertorul

analog-numeric. Pentru fiecare din cele sase bucle de defect posibile se primesc tensiunea (U),
curentul (I) si variatia curentului între doua esantionari (? I) care se aplica unui filtru Fourier
recursiv. În baza acestora se calculeaza valorile Rm si Xm dupa urmatoarea formula:
ℑ m(U ) ⋅∆ℜ e( I ) − ℜ e(U ) ⋅∆ℑ m( I )

Rm =
∆ℜ e( I ) ⋅ℑ m( I ) − ∆ℑ m( I ) ⋅ℜ e( I )
ℜ e(U ) ⋅ℑ m( I ) − ℑ m(U ) ⋅ℜ e( I )
X m = ω 0 ⋅dt ⋅
∆ℜ e( I ) ⋅ℑ m( I ) − ∆ℑ m( I ) ⋅ℜ e( I ) (7.5)
Aceste valori se compara cu reglajele fiecarei zone. Încadrarea într-o anumita zona
necesita îndeplinirea simultana a urmatoarelor inecuatii, pentru defecte monofazate:
R0 − R1
Rm ≤ R1 + + RFN
3
X 0 − X1
X m ≤ X1 +
3 (7.6)
respectiv pentru defecte bifazate:
Rm ≤ 2 ⋅R1 + RF
X m ≤ 2 ⋅X 1 (7.7)
Elementele directionale utilizeaza tensiunea de secventa directa a buclei de defect si

curentul de faza. Spre exemplu, elementul directional pentru bucla de defect RN încadreaza
defectul în fata daca este satisfacuta relatia:
0.8 ⋅U RN + 0.2 ⋅U 1RNM

− 15o ≤ arg ≤ 115o
IR (7.8)
unde: URN = tensiunea de faza R masurata;
U1RNM = tensiunea de succesiune directa memorata (anterior defectului);
IR = curentul de defect prin faza R
Utilizarea tensiunii de secventa directa memorate, face ca si în cazul unor defecte

trifazate apropiate sa se decida corect directia fata de directia spate.
7.1.2. Principiul de masura al protectiei de distanta SEL-321
În cadrul terminalului de protectie SEL-321, protectia de distanta este realizata cu

patru zone (trepte) de masura si cu elemente de masura individuale pentru toate tipurile de
defect. Cele sase bucle de defect se supravegheaza în mod continuu. Functia este implementata
în tehnologie numerica, ca de altfel toate functiile din cadrul terminalului. Cele patru
caracteristici de masura ale impedantei sunt de tip MHO pentru defecte polifazate (Fig. 7. 6) si
de tip MHO sau/si de tip poligonal pentru defecte monofazate (Fig. 7. 5).
Caracteristile MHO, realizate prin polarizare cu tensiuni de secventa directa, asigura o
rezerva de arc cu atât mai mare cu cât sursa din spate este mai slaba si rezistenta de arc mai
mare. Diametrul cercului de masura este parametrizabil în limite largi si permite o adaptare
buna la linii cu dimensiuni diverse. De remarcat directionarea în fata intrinseca acestor
caracteristici.
94
Caracteristicile de masura poligonale permit reglarea independenta, pentru fiecare
zona, a reactantei si respectiv rezistentei de actionare. În acest fel se asigura o rezerva de arc
maxima pentru toate tipurile de defect. Fiecare zona poate fi directionata fata, spate sau
nedirectionata. În Fig. 7.5, zonele Z1G, Z2G, Z4G sunt directionate fata, iar zona Z3G este
directionata spate. Reglajul factorului de pamânt k0 poate fi realizat independent pentru zona
Z1G, fata de restul zonelor.
jX unghiul liniei
Z4G
Z2G
Z1G
dreapta elementului directional
Z3G
Fig. 7.5 Caracteristica de masura pentru defecte monofazate
jX unghiul liniei
M4P
M3P
M2P
M1P
R
Fig. 7.6 Caracteristica de masura pentru defecte polifazate
O caracteristica speciala a terminalului permite evitarea acrosajului în zona de sarcina,

prin utilizarea unei caracteristici de masura separate de cele de defect si printr-o logica
adecvata.
Elementul directional este utilizat pentru a decide asupra directiei defectului si se
bazeaza pe componentele inverse ale tensiunii si respectiv curentului. Cum aceste componente
apar numai la defecte asimetrice, în cazul defectelor trifazate se utilizeaza tensiunea de
secventa directa memorata anterior aparitiei defectului. În acest fel se asigura o securitate
maxima în a sesiza diferenta dintre defecte în fata si respectiv în spate.
Fig. 7.7 prezinta o situatie tipica de racordare a unei protectii de distanta, iar în Fig. 7.8 se
prezinta schema echivalenta în componente simetrice de secventa directa (S.S.D.), de secventa
inversa (S.S.I.) si de secventa homopolara (S.S.H.). În cazul unui defect monofazat situat
imediat în fata protectiei, din componentele de succesiune inversa rezulta:
− Ui
Zi = = − ZAi
I Ai (7.9)
Daca defectul este situat imediat în spatele protectiei:
− Ui
Zi = = ZLi + ZBi
− IBi (7.10)
ZA_d ZL_d ZB_d

EA EB
Releu
Fig. 7.7 Schema monofilara a liniei protejate
S.S.D. EA EB
ZA_d ZL_d ZB_d
S.S.I. ZA_i U_i ZL_i ZB_i
IA_i IB_i
S.S.H. ZA_h ZL_h ZB_h
RF
Fig. 7.8 Schema în componente simetrice
Astfel, exista un criteriu sigur de a selecta un defect în fata de un defect situat în

spatele protectiei, criteriu precizat în Fig. 7.9.
+Z_i
defect in spate
ZB_i+ZL_i
Z_i=0
ZA_i
defect in fata
Fig. 7.9 Caracteristica de actionare a elementului directional

96
Logica de selectie a buclei de defect
Pentru identificarea buclei cu defect, în cazul defectelor monofazate se utilizeaza
criteriul unghiului de defazaj dintre curentul de secventa homopolara (Ih) si cel de secventa
inversa (Ii). Astfel, în cazul unui defect RN metalic, cele doua componente ale curentului sunt
în faza, în timp ce pentru defecte SN acest unghi este de 120°ind, iar pentru defecte TN acest
unghi este de 120°cap. Logica de identificarea buclei de defect RN defineste un sector de
±60°pentru defazajul Ih-Ii. Daca unghiul de defazaj se afla în interiorul acestui sector, se declara
defect monofazat RN si se blocheaza actionarea elementelor bifazate care implica faza R.
Similar se procedeaza si pentru celelalte bucle monofazate. În cazul în care defectul nu
genereaza curent de secventa inversa, logica de identificare comuta pe elementele de minima
tensiune care decid faza defecta.
Ecuatiile logice de parametrizare

Utilizarea ecuatiilor logice permite:
• asignarea functiilor logice la releele de iesire;
• definirea functiilor logice si a conditiilor de pornirea înregistratorului secvential de
evenimente;
• selectarea elementelor care conduc la declansarea rapida prin logica (SOTF);
• selectarea elementelor care conduc la declansarea neconditionata;
• selectarea elementelor care conduc la declansare prin logica de comunicatie;
•
Programarea ecuatiilor logice implica combinarea elementelor logice prin operatori logici
AND (*), OR (+) si inversoare (!). De exemplu, pentru a semnaliza (prin intermediul releului
de iesire nr. 4) declansarea prin functia SOTF se poate scrie urmatoarea ecuatie logica:
OUT4=TPA*SOTFE+TPB*SOTFE+TPC*SOTFE
Semnificatia elementelor este urmatoarea:

OUT4 - releul de iesire nr. 4;
TPA, TPB, TPC - declansari prin functiile de protectie, pe fazele R, S, T;
SOTFE - variabila logica având valoarea ‘1’la validarea optiunii SOTF;
Prezenta diverselor relee de temporizare la actionare sau/si la revenire, implementate

software, împreuna cu setul de ecuatii logice permite dezvoltarea unor functii de protectie sau
automatizare multiple. Functia RAR nu este o functie de baza inclusa terminalului SEL-321,
dar prin utilizarea ecuatiilor logice (SELogic Equations) poate fi implementata relativ simplu.
Caracteristicile de masura
Principial, caracteristica de masura mho se obtine prin implementarea software a
caracteristicii unui releul de putere. Puterea aparenta este definita de relatia
P = Re{S}

S = U ⋅I * = P + jQ , unde: 
Q = Im{S}
 (7.11)
Un comparator de putere activa sesizeaza la limita P ⇒ P = 0 si deci
{
P = Re δU ⋅U *pol = 0} (7.12)
Pentru caracteristica mho autopolarizata, fazorii dU si U*pol sunt perpendiculari.
Ca urmare:
Re δ{ } { }
U ⋅U *pol = Re (mZ L ⋅I − U ) ⋅U *pol = 0
⇒ Re{mZ ⋅I ⋅U }= Re{U ⋅U }
L
*
pol
*
pol
(7.13)
unde m reprezinta distanta pâna la locul de defect, exprimata în u.r. din lungimea liniei.
Din relatia de mai sus, prin descompunere în cele doua componenete reala si
imaginara se poate determina m, dupa cum urmeaza:
m=
{ } [u.r.]
Re U ⋅U *pol
Re{Z ⋅I ⋅U }
(7.14)
*
L pol
În cazul unui defect monofazat, de exemplu RN, se poate determina m:
Z L ⋅( I R + k 0 ⋅I N )
U *polR 0 = (U Rpredef )
*
0
(7.15)
unde:
1 Z L  Z hL − 3Z dL
h
k 0 =  d − 1 = (factorul de pamânt)
3 Z L  3Z dL
rezulta:
m( R 0) =
(
Re U R 0 ⋅U *polR 0 )
[ ( )
Re Z dL I R + k 0 ⋅I N ⋅U *polR 0 ] (7.16)
În cazul unui defect bifazat, de exemplu ST, relatia de mai sus devine:
m( ST ) =
(
Re U ST ⋅U *polST )
[ ( )
Re Z dL I S − I T ⋅U *polST ] (7.17)
Pentru obtinerea caracteristicii poligonale se implementeaza soft un comparator de

putere reactiva, observând ca:
δU = m ⋅Z dL ⋅I − U
( )
180°− lim ita
U , I p 0...180°ind .actioneaza
se compara ∠ δ ⇒ Q = 0 → cond. la limita
0...180°cap. NU actioneaza

si se obtine
98
Q = Im{U ⋅I * }→ Q = Im δU ⋅I *p = 0 { }
Q = Im δ { } {(
U ⋅I *P = Im m ⋅Z dL ⋅I − U ⋅I *P = 0 ) } (7.18)
de unde valoarea distantei pâna la locul de defect este:
Im(U ⋅I *P )
⇒ m=
Im( Z dL ⋅I ⋅I *p )
(7.19)
Considerând:
I = crt . compensat ( I R + k 0 ⋅I N )
I p = crt . polarizare( I P = I N ⋅e jT )
I iA + I Bi , T = unghiul de defazaj
unde T = factor de neomogenitate, definit ca T≅
I Bi
dintre I hF si I hA (factorul de neomogenitate este definit ca raportul dintre curentul homopolar
total I hF si curentul homopolar de defect ce trece prin releu). Alegând curentul de
polarizare I p = I N ⋅e jT ⇒ pentru un defect SN:
mS 0 =
[ (
Im U S 0 ⋅ I N ⋅e jT )]
*
[ ( )(
Im Z dL ⋅ I S + k 0 ⋅I N ⋅ I N ⋅e jT )] *
(7.20)
Ecuatia pentru latura rezistiva se bazeaza pe estimarea rezistentei de trecere la locul

de defect (RF), plecând de la schema echivalenta simplificata.
Fie un defect R – 0. Avem
( )
U R 0 = m ⋅Z dL I RA + k 0A ⋅I NA + RF ⋅I F
(7.21)
unde I R , I N → aportul curentului pe faza, respectiv nul, prin latura dinspre sursa A.
A A
Din ecuatia de mai sus se poate determina RF dupa cum urmeaza:
[ ] [ ]
U R 0 ⋅ Z dL ⋅( I RA + k 0A ⋅I NA ) = m ⋅Z dL Z dL ⋅( I RA + k 0A ⋅I NA ) ( I RA + k 0A ⋅I NA )+
* *
14 4 4 4 4 4 4 24 4 4 4 4 4 4 3
(α)
[
+ RF ⋅I F Z dL ⋅( I RA + k 0A ⋅I NA ) ]
*
(7.22)
si prin desfacere în 
Re
 , observând ca termenul ( a ) este un numar real, obtinem
Im
{ [ (
Im U R 0 ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )] }= R
*
F { [ (
⋅Im I F ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )]}
*
RF =
{ [ (
Im U R 0 Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )] }
*
Im{I [Z ⋅( I )] }
*
F
d
L
A
R
+ k 0A ⋅I NA (7.23)
Pentru o linie radiala din A

⇒ I dA = I iA = I hA si I R = I F = I d + I i + I h = 3I d
Ca urmare:
I F = I d + I i + I h = 3I d
si acceptând aproximatia cu linia radiala rezulta
2I d = I i + I h ,
deci
Id =
1
(I + Ih
2 i
)
⇒ IF = Id + Ii + Ih = ( ) 3
(
I + Ih
2 i
)
Obtinem:
RF ≅
{ [ (
Im U R 0 ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )] }
*
3
( )[ ( )] 
*
Im ⋅ I iA + I hA ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA
2 (7.24)
În baza relatiei de mai sus se pot scrie ecuatiile pentru fiecare tip de defect monofazat, de
exemplu:
RS 0 =
{ [
Im U S 0 ⋅ Z dL ⋅( I S + k 0 ⋅I N ) ]}
*
3  *
I 
[
Im ⋅a ⋅I i + N  ⋅ Z dL ⋅( I R + k 0 ⋅I N ) 
2  3 
]
(7.25)
si prin analogie pentru un defect bifazat, de exemplu S-T:
RST =
{ [
Im U ST ⋅ Z dL ⋅I ST ]} *
{
Im j 3 ⋅1 ⋅I i Z ⋅I ]}
⋅[ d
L ST
*
(7.26)
100
Elementul directional, bazat pe componentele de secventa inversa, are ecuatiile de functionare:
− Ui
Zi = = − Z iA (directie fata)
I iA
− Ui
Zi = = Z iL + Z iB (directie spate) (7.27)
− I iB
Fie un defect R – 0. În acest caz componentele inverse masurate la bornele releului:
3I i = I R + a 2 I S + a I T = I R
3U i = U rem
R 0 + a U S 0 + aU T 0 = U R 0 + aU R 0 + a U R 0 = U R 0 − U R 0 ( negativ )
2 rem 2 rem
(7.28)
si unghiul dintre tensiune si curent:

∠ (U i , I i ) ≥ 90° cap.
pentru directie fata respectiv
[ (
∠ − U i , I i ⋅Z iL )]= 0°
pentru directie spate.
Un comparator în cosinus (de putere activa ) are cuplul maxim:
0 limita
{ (
P = Re U i ⋅ Z ⋅I i i
L )}
* 
< 0 ⇒ dir. F
> 0 ⇒ dir. S
 (7.29)
Cuplul componentelor inverse este în acest caz:
{
T 32Q = ℜ e (U i − α ⋅Z iL ⋅I i ) ⋅( Z iL ⋅I i ) * } (7.30)
7.3. Functiile terminalelor numerice de protectie

pentru linii
Realizarea echipamentelor de protectie în tehnologie digitala permite integrarea în
cadrul unui echipament a mai multor functii de protectie, automatizare si masura. În acest fel
“releul de protectie” devine în fapt un “terminal de protectie”. Un astfel de terminal de
protectie include functii multiple de protectie, automatizare, masura si de comunicatie în cadrul
unui sistem integrat de supraveghere-control al statiei de transformare. Producatorii
echipamentelor de protectie pentru linii electrice, includ diverse functii în cadrul terminalului,
pe lânga functia de baza de protectie de distanta. În continuare se prezinta un exemplu de
functii implementate în cadrul terminalului de protectie REL-521 (ABB). Practic aceste functii
se regasesc la toate terminalele de protectie de linie produse si de alti fabricanti de echipamente
numerice de protectie.
Terminalul de protectie de linie REL-521 include urmatoarele functii principale de
protectie si automatizare, pe lânga functia principala de protectie de distanta:
• functia de teleprotectie;
• functia de supravegherea circuitelor de masura de tensiune;

• functia de accelerarea protectiei la conectarea pe defect (SOTF);
• functia de protectie maximala de curent instantanee;
• functia de protectie homopolara de curent directionata;
• functia de locator de defecte;
• functia de raportare evenimente;
• functia RAR;
• functia de protectie maximala de tensiune;
• functia de semnalizare suprasarcina de curent;
• functia de semnalizarea ruperii unui conductor;
• functia de protectie de ciot;
• functia de configurarea intrarilor si iesirilor;
• functia de interfata operator;
7.1.1. Functia de teleprotectie

În mod normal treapta 1 a protectiei de distanta este reglata la cca. 85% din impedanta
liniei si ca urmare defecte apropiate de capatul opus locului de montaj al protectiei de distanta
vor fi încadrate în treapta a doua si deci eliminate temporizat (de regula 0,4 - 0,5 s). Pentru a
elimina rapid defectele pe întreaga lungime a liniei se utilizeaza functia de teleprotectie.
Terminalul permite alegerea mai multor scheme tip de teleprotectie, între care si asa numita
schema permisiva de teleprotectie. Functia de teleprotectie este corelata cu functionarea
echipamentului de înalta frecventa (I.F.).
Echipamentul de I.F. asigura transmiterea unui impuls (materializat prin închiderea
unui contact de releu) de la si spre capatul opus al liniei. Acest impuls se utilizeaza în schema
permisiva de teleprotectie.
Functionarea schemei se poate urmari în Fig. 7.10, unde se exemplifica prin LEA 400
kV Sibiu - Mintia. Fie un defect situat in apropierea statiei Mintia. Protectia de distanta din
Mintia va încadra defectul în treapta 1 (zona ZM1-reglaj Z1’) si va emite un impuls prin
intermediul instalatiei de I.F. (IMP-ZM1). Protectia de distanta din statia Sibiu Sud va încadra
defectul în treapta 2 (zona ZM2-reglaj Z2) si ca urmare tinde sa declanseze temporizat în
treapta a doua. Dar, la receptia semnalului din Mintia (care se aplica intrarii logice IMP-CR) si
cu verificarea încadrarii în zona ZM2, va comanda declansarea rapida a întreruptorului. Astfel,
defectul este eliminat rapid, indiferent unde este situat pe linie.
S ib iu S u d M in tia
Z2
Z2'
Z1 Z 1'
IM P --Z M 2 IM P --Z M 2
IM P --C R & & IM P --C R
E c h ip a m e n t d e I.F .
IM P --Z M 1 I M P --Z M 1
E E
R R
Fig. 7.10 Principiul schemei permisive de teleprotectie

102
7.1.2. Functia de supraveghere a circuitelor de masura de tensiune
Lipsa tensiunii alternative de masura poate conduce la actionarea incorecta a

protectiei de distanta. Pentru prevenirea actionarii, terminalul de protectie REL-521 are inclusa
aceasta functie, adesea denumita si functie de blocaj la disparitia tensiunii alternative.
Activarea functiei conduce la blocarea functiilor de protectie care utilizeaza tensiuni alternative
si anume: functia de protectie de distanta, functia de protectie maximala de tensiune si functia
de semnalizare pierdere tensiune. Functia actioneaza în logica ‘SAU’în doua situatii:
• declansarea USOL de protectie a circuitelor de masura tensiune alternativa;
• la sesizarea unei valori semnificative a tensiunii homopolare si fara curent homopolar;
Activarea functiei conduce la blocarea instantanee a protectiilor care utilizeaza masura

tensiunii.
7.1.3. Functia de accelerarea protectiei la conectarea pe defect
Functia de accelerarea protectiei la conectarea pe defect (in engleza, Switch-OnTo-

Fault - SOTF) este destinata declansarii rapide a defectelor, de pe întreaga lungime a liniei, la
punerea sub tensiune a liniei. Este o functie de protectie nedirectionata, zona protectiei de
distanta care produce declansarea putând fi selectata.
Functia se activeaza fie extern prin intermediul unui contact al releului de copiere a
comenzii manuale de conectarea întreruptorului, fie intern. Dupa activare, zona aleasa (de
exemplu zona 4 - ZM4) poate emite instantaneu impuls de declansare. Functia de accelerare
este mentinuta pentru un interval de timp t=1s dupa îndeplinirea conditiei de activare.
Activarea interna a functiei se bazeaza pe controlul tensiunilor si curentilor de faza.
Conditia de activare interna este obtinuta într-o schema logica ‘SI’din urmatoarele conditii:
• cel putin o tensiune de faza este scazuta;
• curentul corespunzator de faza este sub pragul de 10%;
• zona selectata (de exemplu ZM4) NU sesizeaza un defect;
Daca toate conditiile de mai sus sunt îndeplinite un interval de timp de cel putin 200ms,
atunci se activeaza conditia interna.
7.1.4. Functia de protectie maximala de curent instantanee
Functia de protectie maximala de curent, nedirectionata, instantanee asigura

eliminarea rapida (t < 15 ms) a scurtcircuitelor însotite de valori mari ale intensitatii curentilor.
Functia este realizata în logica ‘SAU’ pentru fiecare curent de faza. Astfel, la depasirea valorii
reglate a curentului pe una sau mai multe faze se comanda declansarea instantanee a
întreruptorului. Functia poate fi utilizata în acele cazuri în care se poate stabili un reglaj
corespunzator astfel încât actionarea sa se produca numai la defect în zona protejata, având în
vedere ca protectia maximala este nedirectionata si netemporizata.
7.1.5. Functia de protectie homopolara de curent directionata
În cazul defectelor monofazate valoarea rezistentei de defect variaza în limite largi

functie de conditiile din retea, de distanta pâna la locul de defect si de valoarea rezistentei de
trecere la locul de defect. Pot exista cazuri în care valoarea rezistentei de defect masurata de
protectia de distanta este mai mare decât rezistenta care poate fi acoperita de caracteristica de
actionare a protectiei de distanta. Pentru eliminarea unor astfel de defecte cu rezistenta mare de
defect se utilizeaza protectia maximala de curent homopolar directionata.
Defectele cu pamântul pot fi sesizate prin masurarea curentului homopolar.
Directionarea protectiei se obtine prin utilizarea tensiunii homopolare aplicate releului de la
filtrul exterior de tensiune homopolara. Defectul este considerat în fata daca este îndeplinita
conditia:
3I 0 ⋅cos (65o − ϕ ) ≥ 3I 0 D (7.31)
unde: 3I0 = curentul de nul (I0 este curentul homopolar);

f = unghiul de defazaj între 3I0 si -3U0 (U0 este tensiunea homopolara);
3I0D = valoarea de actionare reglata;
Actionarea la declansare a protectiei homopolare directionate este, de regula, temporizata,
având în vedere reglajul redus al curentului de actionare (valori tipice de 0,1 - 0,3 In).
7.1.6. Functia de locator de defecte
Functia de locator de defecte inclusa terminalului de protectie de linie REL-521

asigura masurarea si indicarea cu precizie ridicata e < ±3%) a distantei pâna la locul de defect.
Algoritmul utilizat elimina influenta curentului de sarcina, a supra-alimentarii de la
capatul opus si micsoreaza influenta rezistentei de trecere la locul de defect. Distanta pâna la
locul de defect poate fi indicata în procente din lungimea liniei sau în km.
Principial algoritmul locatorului de defecte se bazeaza pe valorile tensiunilor si
intensitatii curentilor masurate la locul de montaj al terminalului. Pornind de la schema de
principiu a unei linii electrice cu surse la ambele capete, prezentata în Fig. 7.11, se pot deduce
urmatoarele ecuatii, în baza schemei echivalente din Fig. 7.12:
S ta tia J S ta ti a K
E J ZJ 3 0 0 /5 ZK EK
110 kV
110 kV
EJ = Eei0 R eleu 100 V E K = Ee iϕ
Rf
m [% ]Z 1 L
Fig. 7.10 Schema de principiu a liniei cu dubla alimentare

104
EK
Fig. 7.12 Schema echivalenta
V J = m ⋅Z1L ⋅I J + R f ⋅( I J + I K )
I
Z M = m ⋅Z1L + R f ⋅(1 + K ) (7.32)
IJ
unde: VJ este impedanta masurata.

ZM =
IJ
Distributia curentilor pe cele doua ramuri (spre sursa J, respectiv sursa K) se deduce utilizând
ecuatiile:
m ⋅Z1L + Z J
IK = I f ⋅
Z J + Z1L + Z K
(1 − m) ⋅Z1L + Z K
IJ =
Z J + Z1L + Z K
iar raportul I K devine:

IJ
IK m ⋅Z1L + Z J
= (7.33)
I J (1 − m) ⋅Z1L + Z K
Introducând acum rezultatul din relatia (7.33) în relatia (7.32) se obtine:
Z J + Z1L + Z K
Z M = m ⋅Z1L + R f (7.34)
(1 − m) ⋅Z1L + Z K
Ecuatia (7.34) este de fapt o ecuatie de gradul doi în m care se poate rescrie în modul urmator:
ZM + ZK Z Z + Z J + ZK
m2 − Z1 L ⋅(1 + ) ⋅m + Z M ⋅(1 + K ) − R f 1 L =0 (7.35)
Z1 L Z1 L Z12L
Examinând relatiile de mai sus, se pot desprinde câteva observatii:

a) în relatia (7.34) factorul de multiplicare al rezistentei Rf este un numar complex si ca
urmare rezistenta “vazuta” de releu este de fapt o impedanta, chiar daca rezistenta la locul
de defect este pur ohmica;
b) aceasta impedanta aparenta masurata de releu reprezinta principalul factor de eroare în
estimarea distantei pâna la locul de defect, în special pentru algoritmii care se bazeaza pe
estimarea reactantei sau impedantei de defect;
c) ecuatia (7.34) se poate descompune în doua componente, cea continând termeni reali si cea
continând termenii imaginari;
Separând ecuatia (7.35) în cele doua componente se obtine succesiv:

m2 − m ⋅Ax + Bx − R f ⋅Cx = 0
(7.36)
m ⋅Ay − By + R f ⋅Cy = 0
unde:
Z 1L + Z M + Z K
A = Ax + jAy =
Z 1L
Z
B = Bx + jBy = M ( Z 1L + Z K )
Z 1L
Z + Z 1L + Z K
C = Cx + jCy = J
Z 1L ⋅Z 1L
Eliminând acum Rf din sistemul de ecuatii (7.36), se obtine:
m2 − α ⋅m + β = 0
cu doua solutii din care numai una corecta:
α+ α 2 − 4 ⋅β
m1 =
2
α− α 2 − 4 ⋅β
m2 =
2
unde s-au notat:
Cx
α = Ax − Ay
Cy
Bx Cx
β= − By
Cy Cy
În acest fel se poate determina distanta pâna la locul de defect cu o precizie globala de 3%.
106
7.1.7. Functia de înregistrator secvential de evenimente
Functia este utilizata pentru o analiza obiectiva a evenimentelor. În cadrul functiei de

raportare evenimente sunt cuprinse:
• functia de informare generala asupra evenimentelor;
• indicatiile oferite de afisajul local;
• înregistratorul de evenimente;
• indicatia locatorului de defecte;
• valorile masurate ale tensiunilor si curentilor înainte de defect si pe durata defectului;
• functia osciloperturbograf local;
Raportul de evenimente permite memorarea a pâna la 10 evenimente în memorii

nevolatile. În acest fel informatia memorata nu se pierde chiar la disparitia tensiunii continue
de alimentare. Raportul de evenimente are alocata o zona de memorie limitata la maxim 10s de
înregistrare pentru 10 marimi analogice si 48 semnale binare (de tip contact).
7.1.8. Functia RAR
Functia RAR este inclusa terminalului si poate asigura regimurile: RAR-M, RAR-
M+T sau RAR-T cu pâna la patru cicluri. Pentru liniile de înalta tensiune se utilizeaza RAR cu
un singur ciclu si, de regula, numai regimul RAR-M. Modul in care terminalul de protectie
REL-521 rezolva logica RAR se poate urmari în Fig. 7.13. Astfel, în cazul unui defect
monofazat persistent ,dupa momentul t0 al aparitiei defectului protectia comanda declansarea la
momentul t1. Acest moment marcheaza si începerea pauzei de RAR monofazat reglate.
Intervalul t1-t2 reprezinta timpul de deschidere al întreruptorului I, iar momentul t3 marcheaza
stingerea arcului în camera de stingere a întreruptorului si deschiderea contactelor. Din acest
moment începe pauza de RAR necesara deionizarii mediului la locul de defect.
A p a ri tie d e f e c t
A c tio n a re p ro t
A c tio n a re p ro t
P ro t re v i ne
P ro t re v i ne
D e fe c t
F u n c tia d e
P ro te c ti e
Inchis
I-4 0 0 k V
D e s c h is
C d a in c h id e re
C da dec l
I in c h is
I d e s c h is
A rc s t in s
A rc s t in s
R A R re v in e
P o rn ire R A R
Cda R A R
D u ra ta d e fe c t P a u z a d e R A R p e n t ru in t re ru p to r D u ra t a d e f e c t
t0 t1 t2 t3 t 4 t5 t6 t7 t8 t 9 t10 t
D u ra ta re g la t a a p a u z e i d e R A R B lo c a re R A R
F u n c ti a R A R
Fig. 7.13 RAR-M la un defect permanent
Protectia revine la momentul t4. La expirarea pauzei RAR-M reglate, în momentul t5
functia RAR emite impuls de reanclansare care este executat de întreruptor la momentul t6. Din
momentul t5 începe pauza de blocaj RAR (de regula 10s) care încheie ciclul de RAR
Reanclansarea se produce pe defectul persistent, astfel încât la t7 protectia emite un nou impuls
de declansare care este executat de întreruptor la momentul t8, protectia revenind la t9. Prin t10
s-a marcat momentul revenirii din pauza de blocaj a functiei RAR. Dupa expirarea pauzei de
blocaj, functia RAR este gata pentru un nou defect. Durata pauzei de RAR, durata impulsului
de reanclansare si durata pauzei de blocaj RAR se pot regla independent si într-o gama larga de
valori.
7.1.9. Functia de protectie maximala de tensiune
Protectia maximala de tensiune asigura declansarea întreruptorului în cazul

functionarii sistemului energetic cu nivele ridicate de tensiune. Functia supravegheaza toate
tensiunile de faza si daca cel putin una dintre acestea este mai mare decât pragul reglat, cu o
temporizare reglata, se emite impuls de declansare.
7.1.10. Functii de supraveghere sistem
Terminalul de protectie REL-521 are incluse si functii de supraveghere sistem. Din

aceasta categorie fac parte urmatoarele functii:
• supraveghere suprasarcina de curent;
• conductor rupt;
• monitorizare tensiuni;
Functia de supravegherea suprasarcinii de curent

Functia de supraveghere suprasarcina de curent este destinata pentru a semnaliza
depasirea valorii normale a circulatiei de curent. Principial este o functie de protectie maximala
de curent temporizata. Daca curentul de pe cel putin o faza depaseste pragul reglat (de regula
pragul reglat coincide cu curentul nominal primar al transformatoarelor de curent), cu o
temporizare reglabila, se emite un semnal de alarma.
Functia de semnalizare a ruperii unui conductor

Principial aceasta functie de protectie este o protectie maximala de curent de secventa
inversa, temporizata. În acest fel se semnalizeaza practic orice asimetrie a curentilor din cele
trei faze.
Functia de monitorizarea tensiunilor

Cele trei tensiuni de faza sunt supravegheate permanent, iar în cazul lipsei tuturor
tensiunilor pentru un interval de timp mai mare de 7s (temporizare fixa, nereglabila) se emite
un semnal de alarma.
7.1.11. Functia de protectie de ciot
Este destinata în primul rând pentru protejarea schemelor primare cu mai mult de un
întreruptor (I) pe circuit, ca în Fig. 7.14.
108
LEA
SL
TC
P R O T E C T IE
I
Fig. 7. 14 Statie poligonala
Principial este o protectie maximala de curent instantanee, nedirectionata care se pune

în functie numai odata cu deschiderea separatorului de linie (SL). Daca separatorul de linie este
închis functia este inactiva. Daca separatorul de linie este deschis si apare un defect undeva
între transformatoarele de masura de curent (TC) si separatorul (deschis) de linie, atunci functia
comanda declansarea rapida a întreruptoarelor adiacente nodului.
7.1.12. Functia de configurare a intrarilor si iesirilor
Configurarea functiilor de intrare si respectiv configurarea releelor de iesire nu reprezinta

functii de protectie sau automatizare, dar fara a executa aceasta configurare terminalul de
protectie nu functioneaza. Fiecare functie de intrare din cadrul terminalului este liber
configurabila la oricare din intrarile fizice ale terminalului si oricare din releele de iesire este
liber configurabil la functiile de iesire oferite de terminal. Exemplul din Fig. 7. 15 ilustreaza
modul de configurare.
F U S E F A I L U R E S U P E R V I S IO N
F U S E -M C B > U 0>
F U S E -V T S U
F U S E -D IS C > F U S E -V T S Z
I0 < V TF3Ph
8 F
1 IO 1 - B I 1 (+ )
A N D 6 -O U T >
F IX O N
& 2 >
A N D -6 3 > F IX O N
A N D 6 -N O U T F IX O F F
F U S E -- M C B 4 >
Fig. 7.15 Exemplu de configurarea unei functii logice de intrare
În figura se prezinta functia de blocaj a protectiei de distanta la disparitia tensiunii

alternative. Blocul logic al acestei functii cuprinde doua intrari logice: FUSE-MCB si FUSE-
DISC respectiv doua iesiri logice: FUSE-VTSU si FUSE-VTSZ.
Intrarea logica FUSE-MCB este destinata supravegherii pozitiei întreruptorului
automat de protectie (USOL, notat 8F) al transformatoarelor de masura de tensiune, înfasurarea
secundara care alimenteaza terminalul REL-521. Iesirea logica FUSE-VTSZ este destinata
blocarii functiei de protectie de distanta. Operatia de configurare implica preluarea pozitiei
contactului auxiliar al USOL 8F, prin intrarea fizica notata IO1-BI 1, inversarea pozitiei prin
intermediul portii logice ‘SI’ apoi aplicarea semnalului intrarii logice FUSE-MCB. Tot în
cadrul operatiei de configurare iesirea logica FUSE-VTSZ trebuie asignata intrarii logice IMP-
VTSZ din blocul logic al functiei de protectie de distanta. Daca se doreste semnalizarea
blocajului este posibil a se asigna iesirea logica FUSE-VTSZ direct de un releu de iesire, de
exemplu IO1-BO 12, tot în cadrul operatiei de configurare.
7.1.13. Functia de interfatare cu operatorul
Interfata operator este alcatuita din:

• trei LED-uri (verde, galben si rosu);
• afisaj cu cristale lichide (patru rânduri a câte 16 caractere pe rând) si tastatura cu 6 taste
elastice multifunctionale;
• porturi seriale de comunicatie pentru conectarea la calculator;
Ecranul cu cristale lichide (LCD) ofera toate informatiile despre terminalul de protectie de
linie si permite, cu ajutorul tastaturii, introducerea reglajelor ca si executarea tuturor operatiilor
de configurare. În cazul unui eveniment ecranul se va ilumina si se vor prezenta prin defilare
automata datele ultimelor doua evenimente. Toate datele oferite sunt organizate în arbore de
meniuri, în asa numitele ferestre de afisare, permitând o navigare prietenoasa si eficienta.
7.2. Stabilirea reglajelor protectiilor de distanta
J K K1 L M
E J ZJ ZK EK
K2
t [s ]
t4
t3 t3
t2 t2 t2
t1 t1 t1
d[km ] t1 t1 t1 d [k m ]
t2 t2 t2
t3 t3
t4
t[ s ]
Fig. 7.16 Diagrame de actionare ale protectiilor de distanta
În Fig. 7.16 se prezinta caracteristica de actionare în trepte a protectiilor de distanta,

pentru o portiune de retea, indicându-se modul de obtinerea selectivitatii prin coordonarea
timpilor de actionare. Analizând exemplul din figura se observa ca un defect în punctul k1, va
fi eliminat rapid (t1) de protectiile de distanta din I2 si I5. Daca defectul este în punctul k2
apropiat de I5, atunci eliminarea defectului se face rapid prin I5 si temporizat (t2) prin I2.
Respectarea principiului selectivitatii impune ca la stabilirea reglajelor (impedante si timp) sa
se ia în considerare erorile posibile: precizia releului pentru masura impedantei, precizia
elementului de timp, conditiile de retea care pot provoca marirea sau micsorarea impedantei
“vazute” de releu. Din acest motiv în practica curenta treapta de selectivitate în domeniul timp
110
este de 0,4 - 0,5 s, iar impedanta treptei a I-a se calculeaza, de regula, pentru 80% din lungimea
liniei protejate. Treapta a II-a se calculeaza astfel încât sa acopere 50% din lungimea liniei
adiacente celei mai scurte sau 120% din lungimea liniei protejate. De regula, se alege valoarea
cea mai mare din cele doua calculate. Similar se calculeaza si reglajele pentru treapta a III-a.
Pentru treapta a IV-a, de multe ori considerata treapta de demaraj, se ia în considerare puterea
transportabila, din punct de vedere al protectiei, temporizarea stabilindu-se cu o treapta de
selectivitate mai mare decât temporizarile protectiilor de rezerva ale liniilor din aval si decât
ale protectiilor transformatoarelor. În multe cazuri una din zonele de reglaj sau zona de
demaraj a protectiei de distanta este utilizata si ca o protectie de rezerva a barelor statiei. Pentru
aceasta, fie se directioneaza spate una din treptele de reglaj fie caracteristica de demaraj în
planul impedantelor cuprinde si o anumita zona din cadranul III (directie spate).
La stabilirea reglajelor trebuie avute în vedere si câteva probleme mai delicate cum ar
fi: raportul dintre impedanta sursei si cea a liniei, sensibilitatea elementului directional,
sensibilitatea elementului (sau elementelor) de masura, tipul transformatoarelor de masura de
curent si tensiune si nu în ultimul rând asimetria liniei.
Raportul impedantei sistem

Raportul impedantei sursei (în engleza Source Impedance Ratio - SIR) este definit ca
raportul dintre impedanta sursei (în spatele protectiei) si impedanta echivalenta a liniei pentru
reglajul dat. Acest raport influenteaza valorile tensiunii si curentilor aplicate elementelor de
masura fiind decisiv pentru caracterizarea preciziei si a timpilor de actionare ale protectiei de
distanta.
Fie un defect bifazat izolat metalic S-T la capatul opus locului de montare al
protectiei. Schema echivalenta din Fig. 7.17 permite calculul tensiunii UrST aplicate la
bornele releului, functie de s = SIR:
ZL 1
U rST = ⋅U n sau U ST = ⋅U n
r
ZS + ZL s+ 1
ZS I ZL
Un U rS T
Fig. 7.17 Schema echivalenta la defect S-T
unde s-au notat impedantele directe ale sursei si liniei prin ZS, respectiv ZL, iar prin Un s-a notat
tensiunea nominala de linie.
Considerând acum un defect monofazat metalic R-O la capatul opus locului de
montare al protectiei, conform schemei echivalente din Fig. 7.18 se poate calcula tensiunea
UrRO aplicata la bornele releului, functie de SIR prin relatiile urmatoare:
 Z − ZL
h d
U RO = I R ⋅Z L + L  = I R ⋅Z L ⋅(1 + k 0 )
r d
 3 
3 ⋅E
IR =
( )
2 ⋅ Z + Z dL + Z hS + Z hL
d
S
1
U rRO = ⋅E (7.37)
2+ p
1+ s⋅
2+ q
Z hS Z hL 1 Z L  Z dS
h
unde s-au notat: p= , q = , k 0 = ⋅ − 1 , s = = SIR
Z dS Z dL 3  Z dL  Z dL
ZS IR ZL
E U rRO
ZN
Fig. 7.18 Schema echivalenta la defect R-O
Din relatiile de mai sus rezulta ca valoarea tensiunii si a curentului aplicate la bornele
releului depind de valoarea raportului impedantei sursei (SIR). Valori mari ale acestui raport
(surse slabe în spatele protectiei) determina tensiuni scazute la bornele releului, în timp ce
valori mici ale impedantei sursei (surse puternice în spatele protectiei) determina tensiuni mai
mari la bornele releului. Acesta este motivul pentru care fabricantii indica dependenta timpului
de actionare, pentru o precizie data (de regula ±5%), functie de raportul impedantei sursei.
Sensibilitatea elementului directional

Sensibilitatea releelor de distanta realizate în tehnologie numerica este practic
nelimitata (comparativ cu releele electromecanice) iar releele nu mai creeaza probleme privind
încarcarea secundarelor transformatoarelor de masura de curent, dar sensibilitatea elementelor
de masura si directionale ramâne restrictionata de asimetriile sistemului, precizia si clasa de
liniaritate a transformatoarelor de masura de curent si, asa cum s-a aratat, depinde de cât de
puternice sau slabe sunt sursele din spatele protectiei.
Un mod de a aprecia sensibilitatea elementelor directionale se bazeaza pe valoarea
maxima a rezistentei de trecere la locul de defect care poate fi acceptata.
Fie urmatorul exemplu, prezentat prin schema echivalenta din Fig. 7.19, unde:
ZdS=j·2 [? ] ZhS=j·6 [? ]
ZdL=j·2,5 [? ] ZhL=j·7,5 [? ]
ZdR=j·1 [? ] ZhR=j·3 [? ]
112
S t a tia S S ta tia R
S u rsa S ZS ZR S u rsa R
R e le u A R e le u B
Rf
m [% ]Z L
Fig. 7.19 Schema echivalenta a sistemului
Daca se accepta ca rezistenta de trecere la locul de defect este mult mai mare decât a
liniei protejate, se pot calcula cu o aproximatie convenabila performantele unui element
directional bazat pe componentele de secventa inversa, la un defect RO.
Presupunem ca elementul directional necesita urmatoarele valori minime:
V A ≥ 1 V si I A ≥ 0,17 A
i i
În acest caz se poate calcula tensiunea de secventa inversa la bornele releului A,

functie de componentele simetrice (Fig. 7.20):
Z Si E 57.53
V Ai = Zech
i
⋅I iA ≅ ⋅ A = 127
. ⋅ [V ]
Z L + Z R 3 ⋅R f
i i
3 ⋅R f
S .S .D . EA EB
IA _ d ZS_d ZL_d Z R _d
IB _d
I_ d
S .S .I. V A _i IA _ i ZS_i Z L _i ZR_i

IB _i
I_ i
S .S .H . IA _ h ZS_h ZL_h Z R _h
IB _h
I_ h
Fig. 7.20 Schema în componente simetrice
Rezolvând în raport cu Rf , tinând cont de conditiile impuse, se obtine:

R f = 24,44 [Ω ]
Deci limitarea tensiunii minime la 1 V, determina o valoare maxima pentru rezistenta
de trecere de 24,44 [? ]. Calculând acum valoarea corespunzatoare a curentului de secventa
inversa prin înfasurarile releului, se obtine:
57,73 Zi + Zi
I iA = ⋅ i L i R i = 0,5 [A]
3 ⋅R f Z S + Z L + Z R
Comparând valorile obtinute cu cele impuse se constata ca valoarea tensiunii este cea
care limiteaza valoarea rezistentei de trecere maxime si deci sensibilitatea releului.
Procedând similar pentru un defect RO la capatul opus al linie (în apropiere de barele
statiei R) se obtin urmatoarele valori:
Zi 57,73
V Ai = Vi ⋅ i S i = Z Ech
i
⋅ ⇒ R f = 6,9 [Ω ]
ZS + Z L 3 ⋅R f
57,73 Z Ri
I =
i
⋅ = 0,51 [A]
3 ⋅R f Z Si + Z Li + Z Ri
A
Concluzia este ca indiferent de locul defectului pe linie, limitarea sensibilitatii releului

este data de valoarea tensiunii, iar scaderea pragului curentului de control al elementului
directional sub 1,5 [A] (3IiA) nu îmbunatateste sensibilitatea releului directional.
Din exemplele de mai sus rezulta ca la stabilirea reglajelor unei protectii de distanta
numerice trebuie avute în vedere si problematicile privind raportul dintre impedanta sursei si
cea a liniei, sensibilitatea elementului directional, tipul transformatoarelor de masura de curent
si tensiune si nu în ultimul rând asimetria liniei.
7.3. Utilizarea protectiei de distanta la linii paralele

În cazul circuitelor paralele cuplajul mutual nu mai poate fi neglijat, în special cuplajul mutual
homopolar. Din aceasta cauza, la stabilirea reglajelor protectiei de distanta se ia în considerare
acest fenomen.
La aparitia unui defect monofazat pe unul din cele doua circuite paralele, tensiunea
aplicata la bornele protectiei de distanta ale unui circuit contine si o tensiune indusa
proportionala cu valoarea curentului homopolar care trece prin celalalt circuit. Ca urmare
impedanta masurata de acest releu este efectuata de o anumita eroare proportionala cu factorul
de cuplaj mutual, care depinde de raportul dintre impedanta homopolara mutuala si impedanta
directa a liniei. Functie de unghiul de defazaj dintre curentul homopolar al liniei protejate si
curentul homopolar al liniei paralele, aceasta eroare poate micsora sau mari zona de actionare a
protectiei de distanta.
Schema echivalenta în componente simetrice pentru un astfel de defect din Fig. 7.21
permite calculul tensiunilor si curentilor aplicati releului nr. 1 care protejeaza linia 2, din
capatul statiei A. Releul masoara, la un defect monofazat (de exemplu R-O), o impedanta
conform relatiei:
U RO
Z mRO = (7.38)
I R + k o ⋅I N
unde: URO este tensiunea de defect aplicata releului;

IR este curentul de scurtcircuit prin faza defecta;
IN este curentul de nul prin linia protejata;
k0 este factorul de pamânt dat de relatia:
114
Z hL − Z dL Z N
k0 = = d
3 ⋅Z dL ZL
S ta tia A S ta tia B
L1 Z dL Z hL
EA Z dA Z hA Z dB Z h B EB
m Z hM (1 - m )Z h M
L2
R e le u 1 R e le u 2
m ZL
I1d ZLd
S .S .D . E A ~ Z Ad Z Bd
~ E B
m ZLd (1 -m )Z Ld
I2A d I2Bd
S .S .I . I1i ZLi
Z Ai Z Bi
m ZLi (1 -m )Z Li
I2A i I2Bi
S .S .I . I1h Z Lh -Z M h
Z Ah m ZMh (1 -m )Z M h Z Bh
(1 -m )
m (Z L h -Z M h ) (Z L h -Z M h )
R e le u 1 I2A h I2Bh R e le u 2
Fig. 7.20 Defect monofazat pe linii paralele
Din cauza liniei paralele tensiunea aplicata la bornele releului 1 este:

Z hM
= I R ⋅Z + k 0 ⋅Z ⋅I N + ⋅I Np
d d
U RO L L (7.39)
3
unde: ZhM este impedanta mutuala homopolara;
INp este curentul de nul prin linia paralela;
Relatia (7.39) poate fi prelucrata, tinând seama de relatia (7.38) si se obtine:

d  k 0 M ⋅I Np 
Z RO = Z L ⋅1 +
m
 (7.40)
 I R + k 0 ⋅I N 
h
ZM
unde: k 0M = este factorul de cuplaj mutual homopolar.
3 ⋅Z dL
Termenul  k 0 M ⋅I Np  constituie eroarea care afecteaza masura releului 1.

 
 I R + k 0 ⋅I N 
Eroarea este pozitiva atunci când INp este în faza cu IR si IN iar releul îsi mareste zona
de actionare. Releul îsi va micsora zona de actionare atunci când INp este în opozitie de faza cu
IR respectiv IN . Pentru a aprecia procentul de eroare de masura se considera urmatoarele doua
cazuri.
Cazul 1. Defect la capatul opus, întreruptor deschis

Schema de referinta pentru acest caz este cea din Fig. 7.22, unde întreruptorul L2 din
statia B este deschis si defectul este în apropiere de statia B (m=1).
S t a tia A S ta tia B
IN p Z dL Z hL
L1
Z dB Z hB EB
m ZhM ( 1 -m ) Z h M
L2
IN
R e le u 1
m ZL
Fig. 7.21 Cazul 1.
Curentii IR , IN si INp vor avea modulele egale, dar sunt în opozitie de faza. Relatia
(7.40) va contine o impedanta de eroare egala cu:
k oM
∆Z = − ⋅Z L ≅ − 24% din Z L
1 + k0
unde s-au considerat:

k0M = 0,4
k0 = 0,7
si s-au neglijat partile rezistive ale impedantelor.
116
Cazul 2. Defect la capatul opus al liniei
S tatia A S ta tia B
IN p
L1 Z dL Z hL
EA Z dA Z hA
m Z hM ( 1 - m )Z h M
L2
IN
R e le u 1
m ZL
Fig. 7.23 Cazul 2.
Schema de referinta pentru acest caz este cea din Fig. 7.23, unde bara din statia B este
alimentata numai din cele doua linii si defectul este în apropiere de statia B (m=1). Curentii IR ,
IN si INp vor avea modulele egale si sunt în faza. Relatia (7.40) va contine o impedanta de
eroare egala cu:
k oM
∆Z = ⋅Z L ≅ 24% din Z L
1 + k0
unde s-au considerat:
k0M = 0,4
si k0 = 0,7
si s-au neglijat partile rezistive ale impedantelor.
Cazul 3. Defect la capatul opus, cealalta linie legata la pamânt în ambele capete
Schema de referinta pentru acest caz este cea din Fig. 7.24, unde linia L1 este legata la
pamânt în ambele statii iar defectul este în apropiere de statia B (m=1). Curentul homopolar
care circula prin linia legata la pamânt, respectiv curentul de nul, se calculeaza astfel:
Z hM Z hM
I = − h ⋅I h iar = − h ⋅I N
h
p I Np (7.41)
ZL ZL
Utilizând relatiile (7.41) si relatia (7.39) se poate calcula impedanta masurata de releui
1, pentru un defect R-O:
 ZM 
h
I R + k 0 − k 0 M ⋅ h  ⋅I N
 ZL 
= ZL⋅
d
Z Ro (7.42)
I R + k 0 ⋅I N
si eroarea in aprecierea impedantei:
Zh
k oM ⋅ Mh
ZL
∆Z = − Z L ⋅ ≅ − 10% din Z L
d d
1+ k 0
Eroarea s-a calculat pentru k0M = 0,4 si k0 = 0,7

S ta tia A S ta tia B
Ihp
L1
EA Z dA Z hA Z dB Z hB EB
Z hM
Ih Z d L Z hL
L2
R eleu 1
ZL
Z Lh
S .S .H . I1h
Z Ah m ZMh (1 -m )Z M h ZBh
m Z Lh I2Ah I2Bh (1 -m )Z Lh
R e le u 1 R e le u 2
Fig. 7.24 Cazul 3. Schemele de referinta si de succesiune homopolara
În concluzie, la liniile paralele impedanta masurata de protectia de distanta este

distorsionata de prezenta impedantei mutuale. Ca urmare releul îsi va mari zona de actionare
conform celor demonstrate la cazul 2 sau îsi va micsora zona de actionare conform celor
aratate pentru cazurile 1 si 3.
Compensarea influentei impedantei de cuplaj homopolar

Tensiunea indusa ca urmare a cuplajului mutual homopolar se poate compensa, daca
în relatia (7.40) se adauga un termen proportional cu curentul de nul care circula prin linia
paralela. Într-adevar, relatia (7.40) devine:
h
ZM
I R + k 0 ⋅I N +⋅I Np
3 ⋅Z L
d
= ZL ⋅ = ZL
m d d
Z RO (7.43)
I R + k 0 ⋅I N + k 0 M ⋅I Np
daca
Z hM
k 0M =
3 ⋅Z dL
Introducerea compensarii mutuale face care releele aferente liniei defecte sa masoare
corect, dar releele de pe linia sanatoasa paralela vor masura incorect având tendinta de a-si
mari zona de actionare (masoara o impedanta mai mica). Din acest motiv, la linia paralela
sanatoasa este necesar a se bloca compensarea sau chiar a se bloca actionarea protectiei.
118
Considerând acest dezavantaj si faptul ca prin reglaje corespunzatoare se poate
minimiza efectul cuplajului mutual, compensarea prin masurarea curentului homopolar de pe
linia sanatoasa, se practica rar pentru protectiile de distanta, dar este des utilizat pentru
locatorul de defecte.
8. SISTEME DE CONDUCERE A
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
SCADA
EMS (Energy Management System) DMS (Distribution Management System) si
SCADA (Supervisory Control And Data Aquisition) reprezinta instrumente bazate pe
calculator, utilizate de dispecerii energetici pentru a-i asista în controlul functionarii sistemelor
energetice complexe. Baza întregului esafodaj care concura la supravegherea, controlul si
monitorizarea echipamentelor electrice din statiile si retelele electrice o constituie
echipamentele de achizitie si comanda. Pe de alta parte, între instrumentele enumerate mai sus
exista o strânsa colaborare - practic nu putem concepe functiuni EMS sau DMS, fara a avea la
dispozitie un sistem SCADA care sa ofere, pe de-o parte, informatii din procesul tehnologic,
iar pe de alta parte posibilitatea comenzii de la distanta a procesului tehnologic.
Prima parte a acestui capitol este o trecere în revista a functiunilor principale SCADA, EMS si
DMS. În continuare este descrisa legatura cu echipamentele electrice din statii pornind de la
schema de principiu a lantului functional de teleconducere (Fig. 8.1).
Fig. 8.1 Lantul functional de teleconducere

120
8.1. Functiile sistemelor SCADA
8.1.1. Functii principale ale sistemelor SCADA.
În cazul concret al implementarilor de sisteme SCADA care deservesc instalatii, retele

sau sisteme electroenergetice întâlnim urmatoarele functii de baza:
• Supravegherea si controlul de la distanta al instalatiilor si retelelor electroenergetice. În

acest scop, se realizeaza: culegerea de informatii asupra starii sistemului energetic, prin
intermediul interfetelor de achizitie corespunzatoare; transferul informatiilor catre punctele
de comanda si control; comanda de la distanta a proceselor electroenergetice; înregistrarea
modificarilor semnificative ale procesului controlat. Operatiunile de comutare (conectare /
deconectare) ale echipamentelor primare pot fi comandate de la distanta de la un centru de
control (dispecer energetic). Starile întreruptoarelor si separatoarelor, valorile masurilor de
tensiuni, curenti etc. sunt permanent cunoscute la centrul de control, fiind la îndemâna
dispecerului energetic. Acest lucru face sa creasca eficienta operationala la postul de
dispecer, prin cresterea numarului de informatii disponibile si prin reducerea timpilor de
actualizare a acestor informatii. Informatiile provenite de la instalatiile electroenergetice
pot fi grupate si dirijate catre postul de comanda sub autoritatea caruia se gasesc aceste
instalatii, de asemenea ele pot fi utilizate pentru analize globale ale retelelor electrice.
• Alarmarea. Sistemul recunoaste starile de functionare necorespunzatoare ale

echipamentelor si retelelor electrice (suprasarcini, nivele de tensiune în afara limitelor,
actionarea sistemelor de protectie, modificarea nedorita a starii întreruptoarelor si
separatoarelor, etc.) si avertizeaza optic / acustic dispecerul asupra celor întâmplate.
• Analiza post avarie. Sistemul întretine un istoric al modificarii starilor echipamentelor si

retelelor electrice, punând la dispozitia dispecerului informatiile necesare unei analize
pertinente a evenimentelor petrecute. Toate evenimentele sunt memorate alaturi de
localizarea lor în timp si spatiu, fiind prezentate dispecerului, în general, în ordine
cronologica, grupate pe categorii de instalatii. Totodata, aceste informatii pot constitui
"materia prima" pentru sisteme expert de analiza post avarie asistata de calculator precum
si pentru sisteme expert de restaurare a sistemelor electrice dupa caderi (care pot asista
dispecerul sau pot intra în functiune în mod automat).
• Informarea de ansamblu a dispecerului asupra topologiei si starii sistemului energetic

condus, prin intermediul interfetelor om-masina (MMI: Man-Machine Interface). Functia
de interfatare cu operatorul uman este de o importanta deosebita în asigurarea unei
activitati eficiente a dispecerului. Sunt urmarite cu deosebire: claritatea si conciziunea
prezentarii informatiilor despre procesul tehnologic condus (evitarea confuziilor),
comoditatea în obtinerea informatiilor dorite, comoditatea si inconfundabilitatea comenzii
catre proces etc. Toate aceste deziderate sunt bazate pe utilizarea unei interfete grafice
puternice la postul de lucru dispecer.
• Urmarirea încarcarii retelelor. În scopul optimizarii functionarii retelelor electrice, este

memorata evolutia circulatiilor de puteri. Aceste informatii pot asista la o mai buna
planificare a resurselor, precum si a schemelor retelei si a reglajelor tensiunii
transformatoarelor.
• Planificarea si urmarirea reviziilor si reparatiilor în scopul evitarii caderilor. Monitorizarea

evolutiei functionarii diferitelor echipamente ofera informatii care, analizate corespunzator
pot duce la necesitatea reviziilor / reparatiilor acestor echipamente sau instalatii. Aceasta
analiza poate fi asistata de sisteme expert.
8.1.2. Functii EMS
Constituie extinderi la functiunile SCADA, si au utilitate mai ales la nivelul dispeceratului

national.
• Controlul productiei de energie si functiuni de planificare. În acest tip de functiuni sunt

incluse:
• reglajul frecventa-putere;
• dispecer economic;
• monitorizarea costurilor de productie;
• monitorizarea rezervelor;
• planificarea tranzactiilor pe liniile de interconexiuni;
• evaluarea schimburilor de energie pe termen scurt;
• Aplicatii legate de transportul energiei. Acestea sunt gândite pentru a asista operatorul si
personalul de planificare în asigurarea unei functionari sigure si economice ale sistemului
energetic. În aceasta categorie sunt incluse urmatoarele functiuni:
• analiza retelei în timp real, care cuprinde: prelucrarea topologiei; estimatorul de stare;
• adaptarea parametrilor retelei;
• analiza senzitivitatii retelei;
• evaluarea consecintelor unor evenimente;
• dispecer economic cu constrângeri de siguranta;
• repartitia tensiunilor;
• analiza scurtcircuitelor.
• Studii de analiza retelei : calculul circulatiilor de puteri; circulatii de puteri optimale;

analiza consecintelor unor manevre planificate; planificarea reparatiilor; analiza
scurtcircuitelor.
• Simulatorul de instruire pentru dispeceri. Aceste simulatoare se realizeaza pentru formarea

si antrenarea personalului. Un simulator consta din patru subsisteme si anume:
• modelul sistemului energetic care simuleaza matematic comportarea sistemului,
inclusiv echipamentele de control si protectie;
• modelul centrului de comanda si control;
• subsistemul educational care consta în instrumente software care stau la dispozitia
instructorului pentru a crea situatiile care îi folosesc în cursul procesului de instruire;
• subsistemul de comunicatie care modeleaza comportarea sistemului de culegere a
datelor.
122
8.1.3. DMS - Aplicatii pentru distributia energiei electrice.
În cadrul unui sistem de distributie a energiei electrice, repartitia geografica a

instalatiilor joaca un rol foarte important. Din acest motiv, tendinta în acest domeniu este de a
utiliza o structura a bazei de date care sa permita adaugarea sau înlaturarea unor componente în
mod interactiv, sa aiba o structura bazata pe repartitia geografica si sa afiseze conectivitatea pe
hartile zonei respective.
Functiunile unui sistem de teleconducere a distributiei nu sunt standardizate. Totusi

trebuie sa existe componente importante cum ar fi:
• Analiza conectivitatii. În mod obisnuit se folosesc scheme color pe care se reprezinta

aceste informatii. Se reprezinta toate echipamentele de distributie conectate la o plecare,
toate plecarile conectate la un întreruptor într-o statie, precum si schema statiei. Trebuie sa
fie posibila identificarea plecarilor adiacente.
• Culegerea datelor.
• Controlul automat al tensiunii si puterii pe fiecare plecare. Aceasta functie se utilizeaza

pentru a pastra tensiunile între anumite limite, prin controlul direct asupra ploturilor
transformatoarelor si prin conectarea / deconectarea bateriilor de condensatoare.
• Analiza conectarilor / deconectarilor. Prin aceasta functie se verifica daca actiunea

planificata a conectarilor / deconectarilor nu va avea drept consecinta o suprasarcina.
Aceasta functie nu se executa în timp real.
• Calculul circulatiei de puteri permite dispecerului sa studieze circulatiile de puteri pentru

anumite zone selectate. Functia se executa în timp real, putându-se stabili si circulatiile
linie cu linie. Rezultatele calculelor sunt supuse verificarii limitelor si alarmarii, similar cu
valorile telemasurate.
• Program de analiza scurtcircuitelor.
• Reducerea pierderilor urmareste minimizarea acestora prin controlul tensiunii si prin

calcularea unei topologii optime.
8.2. Arhitectura sistemelor SCADA

Un sistem SCADA modern trebuie sa se conformeze cerintelor sistemelor deschise. În
momentul de fata, se folosesc mai multe concepte de "deschidere". In 1989, comitetul IEEE
1003.0 (Posix) a aprobat o definitie formala si anume:
"Un sistem deschis dispune de posibilitati care permit implementarea aplicatiilor

astfel încât:
• sa poata fi executate pe sisteme provenind de la mai multi furnizori;
• sa poata conlucra cu alte aplicatii realizate pe sisteme deschise (inclusiv la distanta);
• sa prezinte un stil consistent de interactiune cu utilizatorul.
Aceste posibilitati sunt descrise ca specificatii extensibile de interfete, service si
formate admise. În plus, acestea sunt specificatii publice mentinute prin consens."
Obiectivul major în utilizarea sistemelor deschise este reducerea investitiei în

software-ul de aplicatie si în deci o mai buna utilizare a resurselor umane.
Cea mai mare deschidere pe care conceptul open-system o aduce în proiectarea

sistemelor EMS-DMS/SCADA este posibilitatea de a distribui functiunile în diferite noduri de
prelucrare. Fiecare nod functional este independent ca resursa hardware. Statiile de lucru
(workstations) constituie astfel de noduri care elibereaza sistemul de interfata om-masina. Alte
noduri functionale sunt cele de achizitie de date, prelucrarea bazei de date relationale si istorice
si editarea rapoartelor, procesoarele de aplicatie etc.
Gradul de dependenta între noduri este variabil. Totusi, prin hardware trebuie
asigurata o independenta cât mai mare deoarece, pe aceasta cale, se obtine posibilitatea de
extindere sau de înlocuire. De asemenea, independenta nodurilor de prelucrare serveste la
minimizarea mesajelor si încarcarii retelei de transmisie date. Redundanta în cadrul nodului
mareste gradul de disponibilitate si micsoreaza riscul pierderii lui si a distribuirii functiunilor
pierdute în alte noduri. O caracteristica importanta a sistemelor deschise este faptul ca nodurile
pot fi situate la orice distanta. Arhitectura distribuita devine o necesitate si foloseste ca suport
de comunicatie retelele de date locale (LAN - Local Area Network) si cele la distsanta (WAN
- Wide Area Network) realizate pe baza unor proceduri si interfete standard. Practic, se
vorbeste tot mai mult de functiunile pe care un sistem distribuit trebuie sa le îndeplineasca, în
contextul conlucrarii mai multor componente ale sistemului situate în noduri informationale
diferite.
Fig. 8.2 Arhitectura generala a unui sistem SCADA
In Fig. 8.2 este prezentata o arhitectura posibila pentru un sistem SCADA distribuit,
în care observam ca elementul cheie îl constituie conectarea diferitelor componente prin
intermediul unor retele de comunicatie.
124
La nivelul legaturii cu procesul tehnologic (echipamentele din statia de transformare),
gasim echipamente de achizitie date si comanda (EAC) destinate interfatarii cu instalatiile
electroenergetice, distribuite în punctele de interes. Acestea asigura preluarea informatiilor din
proces precum si transmiterea comenzilor catre proces. În sistemele moderne se asigura un
grad înalt de prelucrare locala - la nivelul EAC, cu functiuni de automatizare, protectie si
masura. Echipamentele EAC sunt interconectate prin magistrale locale (LAN) cu calculatoare
cu rol de procesare a datelor la nivelul întregului proces (de exemplu la nivelul statiei de
transformare). Legatura de date între statiile de transformare si punctul de comanda si control
se realizeaza prin retele de date specifice trasmisiei la distanta (WAN). Transferul de date între
WAN si retelele locale de date situate la punctul (punctele) de comanda si control este
asigurata de calculatoare cu rol de concentrator de date (Front End Processor - FEP). În reteaua
de la punctul central, se gasesc calculatoare care asigura functiuni de procesare specifice EMS-
SCADA (servere de aplicatie, sisteme expert, interfete grafice etc.)
Din cele prezentate anterior, rezulta faptul ca se schimba fundamental si modul de

programare. În sistemele clasice, utilizatorul îsi definea cerintele iar echipa de programare
realiza sistemul de programe de aplicatie. În momentul de fata, programarea trebuie sa
urmareasca realizarea functiunilor necesare, prevazând de la început posibilitatea modificarii
lor în timp precum si extinderea acestora.
8.3. Prezentarea principalelor semnale din procesul

tehnologic
Instalatiile electroenergetice dintr-o statie de transformare sunt împartite în
echipamente primare, care contribuie nemijlocit la transportul si distributia energiei electrice
(linii de înalta si medie tensiune, întreruptori, separatori, transformatoare etc.) si echipamente
auxiliare, care asigura controlul si protectia echipamentelor primare.
Într-o statie de transformare, întâlnim urmatoarele grupe de semnale primare, care

trebuiesc considerate atunci când se doreste conducerea de la distanta a procesului:
• Semnalizari de pozitie (întreruptoare, separatoare, automatizari, pozitii extreme).
• Semnalizari preventive;
• Semnalizari de incident (de avarie)
• Comenzi
• Masuri (tensiuni, curenti, puteri, frecventa)
• Contorizari (energie activa, energie reactiva).
Din punct de vedere al tipului si formei semnalului, întâlnim:

• Semnale numerice - semnale care reflecta stari discrete ale elementelor de la care provin.
Majoritatea semnalelor de acest tip provin de la contacte electrice. Starile posibile sunt
întotdeauna complementare (conectat / deconectat, închis / deschis, adevarat / fals etc.).
• Impulsuri pentru contorizare - un caz particular al semnalelor numerice.
• Semnale analogice (tensiuni alternative si continue, curenti alternativi sau continui)
Din punct de vedere al localizarii semnalelor, întâlnim:

• semnale grupate la nivelul celulei;
• semnale pe grupuri de celule;
• semnale generale pe statie de transformare.
În cele ce urmeaza sunt prezentate semnalele cu relevanta în supravegherea si controlul unei

statii de transformare tipice de 110/20 kV. Lista nu este exhaustiva, ci are rolul de a face
inventarul principalelor tipuri de semnale.
Celula de linie de 110kV
• Semnalizari de pozitie: întreruptor (anclansat / declansat); separatoare de linie,
separatoare de bare (închis / deschis); cutite de legare la pamânt (închis / deschis); pozitie
automatizare RAR - Reanclansare Automata Rapida (pus în functie / scos din functie);
• Semnalizari de alarma: defect întreruptor cu: blocaj la închidere; presiune scazuta; USOL
MOP; neconcordanta; ardere sigurante comanda sau semnalizare; USOL transformator
tensiune (TT) deconectat; lipsa tensiune protectie de distanta; functionat protectia de
distanta, homopolara, PDL - Protectia Diferentiala de Linie; functionat RAR;
• Masuri: tensiune linie; putere activa, reactiva (emisa / primita); curent linie;
• Contorizari: Energie activa, reactiva (emisa / primita);
• Comenzi: anclansare / declansare întreruptor; închidere / deschidere separatoare de bare;
anulare semnalizari în statie; punere în functie / scoatere din functie RAR;
Celula cupla 110kV
• Semnalizari de pozitie: întreruptor (anclansat / declansat); separatoare de linie,
separatoare de bare (închis / deschis);
• Semnalizari de alarma: defect întreruptor cu: blocaj la închidere; presiune scazuta; USOL
MOP - Mecanism OleoPneumatic; neconcordanta; ardere sigurante comanda, semnalizare;
lipsa tensiune protectie de distanta; functionat protectia de distanta, homopolara; blocare
declansare cupla;
• Masuri: putere activa, reactiva (emisa / primita); curent;
• Comenzi: anclansare / declansare întreruptor; închidere / deschidere separatoare de bare;
anulare semnalizari în statie;
Celula TRAFO 110/MT
• Semnalizari de pozitie: întreruptor 110kV (anclansat / declansat); separatoare bare 110kV
(închis / deschis); separator Trafo 110kV (închis / deschis); întreruptor MT (anclansat /
declansat); separatoare bare MT (închis / deschis); separator borne Trafo MT (închis /
deschis); plot maxim / minim;
• Semnalizari de alarma: defect întreruptor cu: blocaj la închidere, presiune scazuta; USOL
MOP; ardere sigurante semnalizare, comanda; PRBM; functionat protectie gaze Trafo,
diferentiala; semnalizare preventiva gaze Trafo; suprasarcina; supratemperatura; functionat
protectie maximala de rezerva, PRBMT; nivel ulei anormal;
• Masuri: putere activa / reactiva (110kV ? MT; 110kV ? MT); pozitie plot Trafo;
• Contorizari: Energie activa / reactiva (110kV ? MT; 110kV ? MT);
• Comenzi: întreruptor 110kV (anclansare / declansare); separatoare bare 110kV (închidere /
deschidere); separator Trafo 110kV (închidere / deschidere); plot: creste plot / scade plot;
întreruptor MT (anclansare / declansare); separatoare bare MT (închis / deschis); separator
borne Trafo MT (închis / deschis);
Celule de linie MT si cupla MT
• Semnalizari de pozitie: întreruptor MT (anclansat / declansat); separatoare bare MT
(închis / deschis); cutite de legare la pamânt (închis / deschis); pozitie RAR (pus în functie
/ anulat);
• Semnalizari de alarma: functionat protectia maximala rapida, maximala temporizata;
functionat RAR; functionat protectia de distanta;
126
• Masuri: putere activa / reactiva (primita / emisa); curent;

• Comenzi: întreruptor anclansare / declansare; separatoare bare MT (închidere /
deschidere); pozitie RAR (punere în functie / scoatere din functie);
Celula MT Trafo Servicii Interne si Bobina de Stingere
• Semnalizari pozitie: întreruptor (anclansat / declansat); separatoare bare MT (închis /
deschis); separator bara BS închis / deschis;
• Semnalizari alarma: functionat protectia: de gaze TSI, de gaze BS, maximala rapida,
maximala temporizata; semnalizare preventiva gaze la TSI, la BS; miez BS în pozitie
limita maxima, minima;
• Comenzi: întreruptor (anclansare / declansare); separatoare bare (închis / deschis);
• Masuri: tensiune deplasare BS (pozitie miez); putere activa / reactiva TSI;
Celula masura MT
• Semnalizari alarma: sigurante arse TT; punere la pamânt bara MT;
• Masuri: tensiune bara MT;
Celula baterie condensatori BC
• Semnalizari pozitie: întreruptor anclansat / declansat; separatoare bare închis / deschis;
• Semnalizari alarma: functionat protectia: maximala rapida, maximala temporizata,
tensiune minima, diferentiala;
• Comenzi: întreruptor: anclansare / declansare; separatoare: închidere / deschidere; anulare
semnalizari;
Semnale generale statie
• Semnalizari: Declansare Automata a Sarcinii la Frecventa minima transe 1,2,3 în functie /
anulat; functionat DAS Fmin transa 1..3; sigurante arse DAS Fmin; DAS tensiune în
functie / anulat; functionat DAS U; ardere sigurante DAS U; functionat DDRI bara 1, 2;
sigurante Declansare de Rezerva la Refuz Întreruptor - DRRI arse; Anclasare Automata de
Rezerva MT în functie pe Trafo 1; Trafo 2; Trafo 1 + Trafo 2; functionat AAR MT; AAR
JT; deranjat AAR MT; AAR JT în functie / anulat; functionat osciloperturbograf; punere la
pamânt bara 1, 2; avarie statie; USOL baterie deconectat; punere la pamânt în c.c.;
• Comenzi: DAS Fmin 1..3 pus în functie / scos din functie; DAS U pus în functie / scos din
functie; AAR MT pus în functie T1/T2/T1+T2/anulat; AAR JT pus în functie / anulat;
8.4. Achizitia semnalelor si comanda
8.4.1. Intrari numerice
Preluarea semnalelor de natura numerica se realizeaza prin citirea starii unor contacte
auxiliare din proces, care copiaza starea echipamentelor supravegheate cu ajutorul unor
interfete cu separare galvanica (optoizolate).
Comutarea contactelor supravegheate este supusa unui regim tranzitoriu (vibratia
contactelor) de care trebuie tinut seama la prelucrarea informatiilor de natura numerica. Astfel,
interfata de achizitie trebuie sa aplice un algoritm de filtrare software care sa anuleze efectul
vibratiilor (durate de ordinul 1-2 ms), interpretând numai comutarile ferme.
Interfata de achizitie asigura, pe lânga interpretarea modificarii starii contactului
supravegheat, si memorarea momentului de timp la care s-a produs aceasta modificare.
Pentru a mari gradul de încredere al informatiilor preluate, EAC trebuie sa asigure
câteva functiuni suplimentare cum sunt:
• blocarea automata a transmiterii catre nivelul superior în cazul în care intrarea numerica
are un numar prea mare (neplauzibil) de tranzitii în unitatea de timp. Aceasta situatie este
frecvent întâlnita în cazul unor contacte imperfecte în circuitele de preluare a semnalizarii
iar ignorarea acestui aspect ar avea ca efect "poluarea" informationala a nivelului de
conducere superior, precum si aglomerarea circuitelor de transmisie.
• blocarea la cerere a intrarii numerice, în situatiile când urmeaza a se interveni în instalatia
supravegheata pentru revizii si reparatii.
• posibilitatea verificarii automate a circuitelor de preluare a semnalelor (integritatea firelor
de legatura pâna la contactul electric supravegheat).
Semnalizari de pozitie monopolare

Citirea pozitiei separatoarelor, cutitelor de legare la pamânt, starii automatizarilor,
precum si a altor echipamente, altele decât întreruptoare, se realizeaza utilizând un singur
contact ce copiaza starea acestor echipamente. De regula starea "închis" a contactului semnifica
starea "închis” , “pus în functie" etc. a echipamentului corespunzator iar starea "deschis" a
contactului înseamna ca echipamentul corespunzator este în starea "deschis", "scos din functie"
etc.
Semnalizari de pozitie bipolare
Pozitia anclansat / declansat a întreruptoarelor este preluata utilizând doua contacte,
care în cazuri normale respecta conditia de excluziune reciproca. (Tab. 8.1).
Tab. 8.1 Utilizarea semnalelor bipolare

Contact A Contact B Semnificatie
deschis deschis ambiguitate tip "00"
deschis închis întreruptor anclansat
închis deschis întreruptor declansat
închis închis ambiguitate tip "11"
Deoarece comutarea celor doua contacte nu se face simultan, interfata de achizitie trebuie sa
implementeze un algoritm care sa tina cont de întârzierile admisibile în schimbarea starilor
celor doua contacte. Situatiile posibile precum si semnificatiile acestora sunt reprezentate în
diagramele din Fig. 8.3
Fig. 8.3 Preluarea semnalizarilor bipolare

128
Semnalizari de alarma sunt semnalizari monopolare si pot fi:
• semnalizari de tipul "apare / dispare" la care sunt semnificative atât momentul închiderii
contactului cât si momentul deschiderii acestuia (ex. punere la pamânt, tensiune minima
baterie etc.).
• semnalizari de tipul "a functionat protectia" la care este semnificativ numai momentul
aparitiei semnalizarii nu si momentul disparitiei acesteia.
Impulsuri de contorizare sunt semnale provenite de la contoare de energie electrica cu

generator de impulsuri. Interfata de achizitie are rolul de numarare a acestor impulsuri,
întretinând un "index" software în memoria proprie. Asociind fiecarui index o constanta
corespunzatoare (impulsuri/kWh respectiv impulsuri/kVAR) se poate reconstitui valoarea
energiei electrice cedate (primite) pentru linia masurata.
8.1.2. Intrari analogice
Principalele marimi analogice cu relevanta pentru conducerea de la distanta a statiei

de transformare sunt tensiunile, curentii, puteri active / reactive.
Marime
analogica
t
Filtrare Esantionare
Adaptare Multiplexare
hardware -memorare
01001101 N
1
N ()
t i=1
Filtrare Calcul
software valoare
Valoare
numerica
Fig. 8.4 Schema de principiu a lantului de masura
Schema lantului de masura pentru intrarile analogice este prezentata în Fig. 8.4. Marimea
analogica este adaptata la un nivel corespunzator prelucrarii în circuitele de masura, care au la
baza transformatoare de tensiune si de curent. Totodata se realizeaza protectia intrarii analogice
contra valorilor accidentale ale semnalului analogic de masurat precum si separarea galvanica
a interfetei fata de procesul tehnologic. Semnalului rezultat i se aplica o filtrare în filtre trece -
jos pentru eliminarea efectului perturbatiilor. Un modul multiplexor asigura selectia canalului
analogic de masurat, a carui valoare este transmisa modulelor de esantionare / memorare si
conversie analog / numerica. Sirului de valori numerice obtinut (la intervale regulate de timp
pentru fiecare canal analogic în parte) îi sunt aplicati algoritmi de filtrare numerica si de calcul
a marimilor caracteristice dorite (ex. valori efective).
Semnalele analogice (masurile) cum sunt tensiunile si curentii alternativi (50Hz),
tensiuni si curenti continui, puterile active, reactive pot fi preluate din proces în doua moduri:
• utilizând traductori externi corespunzatori, caz în care EAC are intrari analogice în semnal
unificat ;
• tensiunile, curentii sunt preluati direct de EAC prin interfete corespunzatoare de tensiune
si curent.
A doua solutie este net superioara celei dintâi atât din punct de vedere tehnic cât si
economic, motiv pentru care este preferata în sistemele SCADA moderne. EAC va esantiona si
converti din analogic în numeric valorile instantanee ale tensiunilor si curentilor, aplicând apoi
algoritmi de calcul pentru:
• valoare efectiva (tensiune, curent);
• defazaj tensiune - curent;
• putere activa si reactiva monofazata pentru perechea U,I considerata.
Calculul puterilor active si reactive trifazate se face aplicând corespunzator formulele pentru
metodele de masura cu Wattmetre (VARmetre) monofazate.
Transmisia valorilor intrarilor analogice catre nivelul superior EAC se face în trei
cazuri:
• EAC este interogat de catre nivelul ierarhic asupra valorilor analogice;
• Intrarea analogica îsi modifica semnificativ valoarea, noua valoare fiind diferita cu cel
putin o cantitate - considerata semnificativa - fata de vechea valoare.
• Valoarea marimii analogice depaseste niste limite prestabilite - de prealarmare, alarmare,
sau limite tehnologice.
8.1.3. Comenzi catre procesul tehnologic
Pentru a putea comanda instalatiile electroenergetice din statiile de transformare,

interfetele de proces (EAC) sunt prevazute cu posibilitatea emiterii de semnale electrice de
comanda. Exista doua tipuri de semnale de comanda:
• comenzi în impulsuri, cu durate de 0,5 - 3 secunde, pentru comanda întreruptoarelor

comutatoarelor de ploturi etc.
• comenzi permanente, la care EAC mentine semnalul de comanda pâna la o noua comanda,
cu semnificatie contrara celei dintâi (de exemplu pentru comanda punerii în functie
respectiv a scoaterii din functie a automatizarilor).
În ambele cazuri, EAC trebuie sa livreze contacte electrice comandate care vor fi integrate
în schemele de comanda ale circuitelor secundare ale statiei.
În scopul cresterii gradului de fiabilitate al comenzilor, EAC trebuie sa asigure câteva
cerinte referitoare la comenzi:
• eliminarea riscului confuziei unei comenzi, datorita erorilor de transmisie;
• eliminarea riscului comenzilor multiple ( simultan cu comanda dorita se emit una sau mai
multe comenzi nedorite, datorate unor eventuale defecte interne ale EAC sau atingerilor
accidentale în circuitele secundare de comanda);
• eliminarea riscului de emisie intempestiva a unor comenzi, datorate defectelor interne ale
EAC. Se utilizeaza scheme de conectare hardware si algoritmi de verificare si validare a
comenzii.
130
• semnalizarea situatiilor de functionare incorecta a lantului de comanda (de exemplu fir

întrerupt)
8.5. Functii locale

Principalele functii care trebuie asigurate într-o statie de transformare pot fi grupate în
doua categorii:
• functiuni la nivelul celulei.

• functiuni la nivelul statiei.
Într-o arhitectura centralizata, toate aceste functiuni sunt asigurate de un singur EAC.
În arhitectura distribuita, majoritatea functiunilor de la nivelul celulei sunt preluate de catre
echipamentul de achizitie si comanda al celulei, iar functiunile referitoare la grupe de celule - si
în general cele care reclama informatii dintr-o arie mai larga decât celula - sunt preluate de
calculatorul de la nivelul statiei.
8.5.1. La nivelul celulei

Pe lânga functiunile de achizitie si comanda amintite deja, mai distingem la nivelul celulei
urmatoarele functiuni:
• Istoric local de evenimente - Principalele evenimente survenite în functionarea
echipamentelor din celula trebuiesc memorate împreuna cu momentul de timp al
producerii lor. Aceasta functie o regasim la nivelul celulei numai în cazul arhitecturii
distribuite.
• Interfata om-masina - care preia functionalitatea panoului local de comanda si
supraveghere.
• Blocaje - evitarea emiterii de comenzi nepermise datorate fie greselilor de operare fie
erorilor în functionarea diferitelor echipamente.
8.1.2. La nivelul statiei de transformare
• Istoric de evenimente la nivelul statiei si filtrarea evenimentelor (transmiterea catre nivelul

ierarhic superior numai a evenimentelor cu relevanta pentru dispecer).
• Înregistrarea evolutiei masurilor (tensiuni, curenti, puteri) si arhivarea acestora pe o
perioada determinata.
• Blocaje (conditionari) la nivelul statiei.
• Supravegherea functionarii echipamentelor de achizitie si comanda.
• Interfata om - masina pentru operatorul statiei sau operatiuni de mentenanta.
8.1.3. Sincronizarea timpului.
Majoritatea algoritmilor de prelucrare a semnalelor (numerice si analogice) se bazeaza

pe intervale precise de timp la care trebuiesc facute achizitiile si prelucrarile. Totodata,
memorarea modificarilor de stare presupune si asocierea timpului la care acestea s-au produs.
De precizia determinarii timpului depind în mare masura prelucrarile si analizele ulterioare ale
evolutiei procesului tehnologic.
“Ora exacta” este asigurata prin:
• Ceas local la nivelul EAC care trebuie sa aiba la baza elemente oscilatorii cu o buna
stabilitate (cuartz termostatat);
• Mecanism de resincronizare periodica dupa un ceas unic.
Sa remarcam ca exista doua probleme sensibil diferite în aceasta privinta:

sincronizarea echipamentelor de achizitie dupa un ceas unic la nivelul statiei, respectiv dupa un
ceas unic la nivelul întregului sistem SCADA. În cel de-al doilea caz dificultatea apare datorita
distantelor mari între statiile de transformare si punctul unde este amplasat ceasul etalon.
Principalele metode de sincronizare au la baza:
• Utilizarea semnalelor de timp etalon - provenite de la sisteme specializate.
• Utilizarea canalului de comunicatie - precizia metodei este puternic afectata de viteza de
comunicatie si eventualele întârzieri (inpredictibile în general) introduse de protocoalele
de comunicatie.
• Utilizarea unui semnal dedicat - metoda aplicabila pe arii restrânse cum ar fi teritoriul unei
statii de transformare.
8.6. Comunicatia
Elementul cheie în prelucrarea distribuita a datelor îl constituie conectarea nodurilor
informationale prin intermediul canalelor de comunicatie. Tipul si caracteristicile acestora
depind de locul în care acestea sunt folosite, de tipul si functiunile asigurate de noduri.
În cazul sistemelor SCADA distribuite, distingem urmatoarele situatii specifice în
ceea ce priveste transmisia datelor:
• Comunicatia în interiorul statiei de transformare - care are scopul interconectarii
interfetelor de achizitie si comanda din statie. Specific pentru acest caz sunt perturbatiile
electromagnetice puternice într-o statie de transformare.
• Transmisia de date la distanta - care are scopul interconectarii EAC din statii cu nivelul
conducator. Din cauza distantelor mari (zeci - sute de km) suportul comunicational ofera
debite reduse si este supus unor multiple perturbatii.
• Comunicatia la nivelul conducator, bazata de regula pe retele locale de mare viteza.

Problema principala în acest din urma caz o reprezinta capacitatea retelei locale de a
raspunde la necesitatile de trafic si de timp de raspuns, întrucât componentele aplicatiilor
de la punctul central folosesc intens comunicatia în retea.
8.6.1. Modelul arhitectural ISO-OSI
În spiritul sistemelor deschise (open systems) trebuie rezolvata problema

interconectarii si conlucrarii echipamentelor digitale (EAC, protectii, automatizari) care provin
de la fabricanti diferiti si care au în general, implementate protocoale de comunicatie diferite.
Daca aceste protocoale respecta specificatiile ISO-OSI (Open Systems Interconection) de
standardizare a comunicatiei în sisteme deschise, ele sunt în general compatibile si pot fi
utilizate mijloace software (convertoare de protocol) pentru comunicarea între echipamente.
132
Interesul major al fabricantilor de echipamente digitale de proces este de a-si putea integra
echipamentele în arhitecturi care cel mai frecvent înglobeaza si componente ale altor fabricanti
( fenomen generat de posibilitatea de extindere prevazut de sistemele deschise actuale). Iata de
ce, pornind de la acest interes comun, s-au creat "aliante" ale principalelor firme producatoare
de sisteme SCADA (SIEMENS, ABB, AEG) în scopul stabilirii de specificatii comune în
domeniul protocoalelor de comunicatie. Cum este de asteptat, si multe alte firme se raliaza
acestor specificatii aparând astfel standarde de facto. În ultimii ani, standardizarea
protocoalelor destinate sistemelor SCADA - si în general sistemelor informatice ale
companiilor de electricitate - se gaseste si în atentia unor institute si organizatii stiintifice
(CIGRE , EPRI ).
Modelul arhitectural ISO-OSI are la baza trei elemente:

• procesele de aplicatie, care realizeaza prelucrarile de date;
• sistemele de calcul care gazduiesc procesele de aplicatie si care sunt conectate printr-un
mediu de comunicare;
• conexiunile logice care permit un schimb de informatie uniform între procesele de
aplicatie indiferent de localizarea acestora în calculatoarele gazda.
Data fiind complexitatea functiilor utilizate în realizarea cooperarii între procesele de

aplicatie, multimea acestora este structurata, folosindu-se tehnica stratificarii. Fiecare sistem
este considerat ca o multime ordonata de subsisteme, totalitatea subsistemelor de acelasi rang
formând un nivel al arhitecturii. Subsistemele adiacente comunica prin interfata lor comuna.
În orice subsistem, rolul unui nivel este de a oferi anumite servicii nivelelor
superioare, degrevându-le de detaliile implementarii efective ale acestor servicii. Multimea de
nivele, cu serviciile si protocoalele acestora, constituie arhitectura retelei de calculatoare.
La baza stabilirii nivelelor arhitecturale ale modelului ISO-OSI au stat o serie de
principii generale cum ar fi:
• crearea unui numar redus de nivele cu putine interactiuni între ele;
• alegerea granitelor dintre nivele în conformitate cu necesitatile de standardizare sau cu
standardele deja existente;
• colectarea functiilor înrudite în acelasi nivel;
• crearea posibilitatii de modificare a functiilor unui nivel, fara afectarea celorlalte.
Aceste principii au condus la un model cu sapte nivele functionale (Fig. 8.5).

Nivelul fizic asigura transmiterea datelor binare codificate între diferite sisteme prin
mediul fizic de interconectare, pastrând ordinea bitilor, fara a garanta corectitudinea
transmisiei. Transmisia este transparenta, semnificatia datelor sau modul lor de grupare fiind
neimportant.
Nivelul legaturii de date trateaza erorile de transmisie produse la nivelul fizic,
realizând o comunicare corecta între doua noduri adiacente. Mecanismul utilizat în acest scop
este împartirea sirului de biti în cadre, carora le sunt adaugate informatii de control (coduri de
verificare, numere de secventa etc.). Cadrele sunt transmise individual, putând fi verificate si
confirmate de catre receptor. Alte functii ale nivelului se refera la controlul fluxului de date si
gestiunea legaturii.
Nivelul retea asigura dirijarea unitatilor de date între nodurile sursa si destinatar,
trecând eventual prin noduri intermediare. O alta functie a nivelului retea este cea de
interconectare a retelelor cu arhitecturi diferite.
Nivelul transport realizeaza o comunicare sigura între doua calculatoare gazda,
detectând si corectând erorile pe care nivelul retea nu le trateaza. El furnizeaza nivelelor
superioare o interfata de comunicatie independenta de tipul retelei utilizate. Pentru a sublinia
mai bine acest aspect în Fig. 8.6 este prezentata repartizarea nivelelor arhitecturale între
nodurile gazda si nodurile de comutare.
Fig. 8.5 Nivelele arhitecturii ISO-OSI
Fig. 8.6 Repartizarea nivelelor arhitecturale între nodurile gazda si nodurile de comutare
134
Pentru primele trei subniveluri, protocoalele se refera la legatura dintre terminal
(gazda) si subretea (IMP-Interface Mesage Processor) sau între nodurile subretelei, constituind
astfel doua categorii distincte de protocoale. Începând cu nivelul transport, protocoalele sunt
capat la capat, entitatile acestora neavând corespondente în subretea.
Nivelul sesiune. Desi nivelul transport asigura conexiuni utilizabile simultan în
ambele sensuri (duplex), multe aplicatii necesita o coordonare a dialogului, în care doar unul
din corespondenti poate transmite la un moment dat. Controlul dialogului este una din functiile
nivelului sesiune. Acesta mai permite împartirea sirului de mesaje în grupuri numite activitati,
care pot fi gestionate independent unele de altele.
Aceste functii au la baza utilizarea unui mesaj special, numit jeton (token), care poate fi trecut
de la un utilizator la altul si a carui posesie ofera detinatorului anumite privilegii: de a transmite
date, de a stabili puncte de sincronizare etc. Nivelul sesiune ofera toate serviciile pentru
gestiune jetoanelor.
Nivelul prezentare realizeaza transformari ale reprezentarii datelor, astfel încât sa se
pastreze semnificatia lor, rezolvându-se totodata diferentele de sintaxa. Functiile principale se
refera la codificarea standard a datelor transmise între calculatoare cu conventii de
reprezentare diferite, la comprimarea, criptarea/decriptarea datelor în vederea protectiei si
securitatii lor.
Nivelul aplicatie, cel mai înalt nivel al arhitecturii, are rolul de fereastra de
comunicare prin care se fac toate schimburile de date între utilizatori. Fiind nivelul care
livreaza servicii direct aplicatiilor, el cuprinde toate functiile pe care acestea le pot solicita.
8.1.2. Profiluri arhitecturale de retele
Modelul arhitectural OSI constituie un cadru general de prezentare, analiza si

proiectare a retelelor de calculatoare si ale aplicatiilor lor. El precizeaza principiile stratificarii,
furnizeaza o nomenclatura unica pentru elementele de baza ale retelelor si descrie serviciile
asigurate de fiecare nivel arhitectural. Modelul arhitectural este o baza conceptuala pentru
elaborarea standardelor retelelor de calculatoare.
Importanta modelului este recunoscuta de toti constructorii de retele, care cauta sa

integreze în arhitecturile proprii normele si protocoalele definite de ISO. Exista oricum
anumite aspecte de care trebuie tinut seama în aplicarea normelor OSI. Unul este cel al
stabilirii unor profile de utilizatori, fiecare definind o combinatie adecvata de clase de
protocoale. Data fiind separarea formala a nivelelor inferioare (fizic .. aplicatie) si superioare
(sesiune .. transport), fiecare clasa va corespunde unui anume grup de nivele. Mai mult, din
motive legate de implementarea sistematica a serviciilor si fabricarea rationala a
echipamentelor, se considera utila integrarea unor clase de protocoale, definindu-se profiluri
pentru mai mult de patru nivele. Desi, în aparenta, contrara filozofiei OSI, stabilirea profilurilor
arhitecturale nu elimina posibilitatea unor nivele arhitecturale în functie de nivelele
tehnologice, ele fiind gândite în ideea optimizarii raportului cost / performanta.
Pornind de la cerintele fundamentale ale oricarui protocol de comunicatie : siguranta,

eficienta, standardizare si aplicând corespunzator constrângerile de timp specifice controlului
proceselor tehnologice, profilurile arhitecturale ale sistemelor SCADA trebuie sa ia în
considerare mai ales timpul critic al fiecarei functii de comunicatie realizate. În Fig. 8.7 este
prezentata sintetic relatia între functiile de comunicatie si timpul critic asociat acestora.
Fig. 8.7 Relatia functie de comunicatie - timp critic în sisteme SCADA
Cum era de asteptat, efortul de standardizare a comunicatiei destinate sistemelor

SCADA este intens pe plan mondial si s-a materializat în câteva standarde specifice. Normele
CEI / IEC grupeaza în pachetul de standarde CEI/IEC 870-5-1 precizari la protocoale de
transmisie utilizate în sisteme de teleconducere. Între profilurile arhitecturale conforme cu
aceste standarde se numara IEC-870-5-101, DNP 3, VDEW/ZVEI.
8.1.3. Comunicatia la nivelul statiei de transformare
În cazul specific al conectarii EAC, într-o magistrala locala la nivelul statiei de

transformare, trebuie considerate urmatoarele elemente:
• debitul maxim de informatii care poate fi vehiculat intre un EAC si nivelul ierarhic
superior;
• debitul maxim de informatii vehiculate în cazul unor modificari de stare ale procesului în
diferite puncte, modificari care sunt preluate si transmise de mai multe EAC.
• nivelul perturbatiilor electromagnetice din statiile electrice de transformare si necesitatea
imunizarii comunicatiei la aceste zgomote.
Distribuirea fizica a nodurilor (EAC, calculatoare la nivelul statiei) impune de la

început utilizarea comunicatiei seriale. Putem lua astfel în considerare standardele de
comunicatie seriala:
• RS232C pentru conexiuni între EAC si un calculator portabil (conexiune temporara pe
distante mici). Acest standard ofera o imunitate mica la perturbatii si poate asigura numai
conexiuni punct la punct. Vitezele practice de transmisie se situeaza în gama 1200 - 9600
bit/sec.
136
• RS485 - pentru realizarea unei conectari multipunct, cu o buna imunitate la zgomot si cu

distante practice intre noduri de ordinul zecilor de metri. Vitezele de transmisie pot fi în
gama 1200 - 14.400 bit/sec
• bucla de curent - ca si RS485 poate asigura conexiuni multipunct, cu o foarte buna
imunitate la zgomote si cu viteze de comunicatie practice intre 1200 - 9600 bit / sec.
• fibra optica - cu care se pot implementa conexiuni punct la punct si multipunct cu o
imunitate exceptionala la perturbatii si viteze de transmisie foarte ridicate ( pâna la zeci de
Mbit/sec). Vitezele mari de transmisie reclama însa utilizarea unor procesoare de
comunicatie specializate puternice.
Cerintele concrete la care trebuie sa raspunda comunicatia în interiorul statiei de

transformare sunt foarte variate si depind în cea mai mare masura de nivelul de integrare al
echipamentelor secundare. În conditiile în care magistrala de comunicatie la nivelul statiei este
folosita în special pentru functiuni SCADA si în mica masura pentru functiuni de protectie si
automatizare, se considera suficiente performantele realizate de suportul traditional de
transmisie - fir fizic. Atunci când distribuirea functiunilor este mai puternica, si în special când
pe magistrala de comunicatie circula informatii necesare realizarii functiilor de protectie, se
impune un suport de transmisie mult mai performant - fibra optica. În acest din urma caz,
trebuiesc luate masuri deosebite si în celelalte nivele din lantul de transmisie, pentru a raspunde
cerintelor deosebite de timp de ordinul milisecundelor.
În concluzie, tinând cont de situatia actuala din statiile de transformare pot fi luate în
considerare pentru nivelul legaturii fizice, standardele de comunicatie RS485 si bucla de curent
a caror utilizare asigura traficul de informatii la vitezele necesare si o buna imunitate la
perturbatii. În perspectiva urmatorilor ani însa, trebuie considerate solutiile de conectare prin
fibra optica, a caror capacitate de transfer a informatiei poate asigura traficul în cazul
introducerii masive a dispozitivelor numerice în statiile de transformare (protectii si
automatizari digitale, echipamente de comutatie si unitati de transformare supravegheate de
module inteligente încorporate).
Protocoalele de comunicatie utilizate trebuie sa permita integrarea în perspectiva a

echipamentelor digitale de protectie si automatizare. Trebuie subliniat ca pentru respectarea
principiilor sistemelor deschise, aspectul comunicational este de o extrema importanta.
Problemele de compatibilitate hardware se transfera în aspecte ale compatibilitatii legaturilor
de date între componentele sistemului, în care protocoalele utilizate joaca un rol major. Astfel
trebuie sa se permita conectarea de echipamente de la fabricanti diferiti, din generatii diferite,
care implementeaza noi si noi functiuni.
Majoritatea producatorilor de EAC si în general de dispozitive electronice inteligente

(DEI) propun protocoale de comunicatie proprietar, a caror specificatii nu sunt facute publice
întotdeauna. Impactul sistemelor informatice distribuite a condus însa la necesitatea utilizarii
unor protocoale de comunicatie care sa corespunda necesitatilor tuturor participantilor dintr-un
sistem SCADA. Preocuparile comune ale fabricantilor de EAC si DEI, ale integratorilor de
sisteme si nu în ultimul rând ale utilizatorilor sunt orientate spre gasirea unor protocoale cât
mai larg acceptate, care sa ofere deci o cât mai buna interconectivitate.
La aceasta data nu se poate vorbi înca de acceptare unanima a unei familii de

protocoale. Este însa important de remarcat ca anumite protocoale au întrunit la aceasta data o
mai mare audienta, impunându-se astfel drept standarde: IEC-870-5, DNP 3; VDEW/ZVEI,
ModBus, ProfiBus.
Familia IEC870, reprezinta o culegere de specificatii publice de protocoale pentru

controlul proceselor. Dintre acestea, specificatiile IEC870-5 sunt utilizate pe larg de marii
producatori de EAC pentru sisteme SCADA, precum si de integratorii de sisteme. Protocoalele
din aceasta familie acopera transferul de date între:
• EAC si punctul central de control (PCC);
• EAC si EAC;
• EAC si DEI.
Specificatiile DNP 3, au pornit de la IEC 870-5, particularizând câteva dintre optiunile

acestuia din urma, devenind astfel mai restrictiv. Acopera aceeasi gama de transfer
(PCC? EAC, EAC? EAC, EAC? DEI) ca si IEC870-5. Particularizarile aduse de DNP 3 se
refera tocmai utilizarea în sistemele SCADA din domeniul energiei electrice, aducând astfel un
plus de claritate specificatiilor. La nivelul straturilor superioare (aplicatie) din modelul
OSI/ISO, DNP 3 ofera functii sensibil diferite fata de IEC870-5.
8.1.4. Comunicatia la distanta
Pentru ca informatiile culese în statiile de transformare sa fie disponibile în centrul de

control si reciproc pentru a transmite comenzi catre echipamentele din statie este nevoie de o
legatura de date între statia de transformare si punctul de control. Problematica transmisiei la
distanta prezinta aspecte sensibil diferite fata de transmisia locala. Costurile implicate de
aceasta componenta a sistemelor SCADA sunt în general ridicate si depind de infrastructura
comunicationala existenta în zona geografica. Suportul fizic este de regula închiriat de la
companiile de telecomunicatii si permite în general viteze de transmisie limitate la maximum
1200 .. 28800 bps. Din acest motiv, se impune o atenta considerare a informatiilor care
trebuiesc transmise precum si a prioritatilor acestor transmisii.
În functie de arhitectura sistemului SCADA, legaturile de date la distanta pot fi

asigurate în principal în doua moduri:
• punct la punct - care constau din conectarea fizica a unei perechi corespondente prin
intermediul unei linii de transmisie dedicate;
• utilizând ca suport o retea de transmisie la distanta (WAN) care conecteaza la un moment
dat perechea corespondenta.
Din punctul de vedere al suportului de transmisie, distingem urmatoarele cazuri:

• legatura dedicata pe linii telefonice - cazul cel mai frecvent;
• legatura prin radio;
• legatura pe fibra optica;
Legaturile de date prin radio cu statiile de transformare pot fi utilizate ca rezerva

pentru cele din primul caz sau pentru situatiile în care nu pot fi asigurate alte legaturi terestre.
Sunt utilizate însa pe scara larga în aplicatiile de DSM, pentru asigurarea transmisiei de date cu
puncte foarte raspândite geografic si care nu implica trafic de date important - spre exemplu în
aplicatiile de supraveghere si control al retelei de distributie de medie tensiune.
138
Transmisia pe fibra optica este cea mai potrivita pentru exigentele tehnice ale
sistemelor SCADA. Costurile ridicate o fac însa greu accesibila si trebuie facuta o atenta
evaluare a raportului cost / performanta. Trebuie remarcat însa ca aceasta tehnologie evolueaza
extrem de rapid, iar costurile scad pe masura. În perspectiva urmatorilor ani trebuie considerata
ca o solutie de baza.
Discutia asupra protocoalelor de comunicatie are oarecum acelasi continut ca si în

cazul transmisiei locale de la nivelul statiei. Asa cum se aminteste în par. 2.6.3, protocoalele de
la nivelul statiei acopera în buna masura si necesitatile de transfer de date la distanta. Situatiile
devin snesibil diferite în cazul sistemelor intagrate de protectie, automatizare si control, când
comunicatia la distanta leaga doua sisteme - de la nivelul statiei respectiv PCC - si nu numai
EAC de PCC. În acest din urma caz sunt utilizate, de regula, protocoale de comunicatie care au
întrunit deja acceptanta în sistemele de calcul distribuite, având la baza TCP/IP pentru
straturile inferioare ale modelului OSI/ISO.
8.1.5. Comunicatia la nivelul punctului central
Are rolul de a interconecta calculatoarele care compun punctul central de comanda -

control si se bazeaza pe retele locale de mare viteza (10Mbps ? 100Mbps). Întrucât conecteaza
calculatoare care comunica foarte intens pentru realizarea functiunilor, chiar si în conditiile
vitezelor mari de transmisie asigurate trebuie tinut seama de gradul de încarcare si implicit de
întârzierile suplimentare datorate transmisiei de date. Mediile de trasmisie utilizate sunt cablul
coaxial si fibra optica, bazate pe tehnologia Ethernet.
La nivelul PCC se poate vorbi mai degraba de comuncatia între componentele

diferitelor aplicatii care ruleaza în diferite noduri (calculatoare) ale retelei decât de comunicatia
între calculatoare. Sistemele de operare actuale ofera suport pentru prelucrarea distribuita a
datelor, eliberând în mare masura proiectantii de software de aspectele de transfer de date. Din
punct de vedere conceptual, tehnologiile moderne client - server sunt cele mai potrivite pentru
încarcarea corecta atât a nodurilor de prelucrare cât si a comunicatiei propriu-zise între noduri.
8.7. Analiza si prelucrarea datelor la nivelul PCC

Structura unui punct de comanda si control - PCC - în arhitectura distribuita ar putea
arata ca în Fig. 8.8. În structura prezentata, pot fi implementate diferite scheme de redundanta
ale componentelor importante (LAN, Servere).
Întrucât comunicatia de date între componenetele PCC trebuie atent echilibrata, se
sugereaza separarea componentelor care utilizeaza pachete mici de date, dar cu timpi de
raspuns foarte mici, de componentele si aplicatiile care utilizeaza transferuri mari de date, la
care timpii de raspuns nu sunt atât de importanti (LAN 1 respectiv 2 din Fig. 8.8, separate de
un router). Pentru asigurarea disponibilitatii PCC în conditiile caderii LAN, frecvent se
procedeaza la dublarea magistralei locale de comunicatie, iar aplicatiile importante au acces la
ambele magistrale.
Fig. 8.8 Structura unui PCC în arhitectura distribuita
Legatura de date cu procesul tehnologic condus se realizeaza prin intermediul

serverelor de comunicatie. Acestea asigura controlul transferului de date între PCC si sistemele
de achizitie-comanda statiile de transformare.
Anumite aplicatii necesare la PCC au nevoie de informatii provenite din retelele de

transport si distributie vecine. Un calculator special cu rolul de router asigura transferul de date
spre / dinspre centrele de comanda-control care coordoneaza sistemele învecinate. Protocoalele
de comunicatie cele mai utilizate sunt ELCOM 90 (raspândire în principal în Europa) si
ICCP/TASE.2 (actualmente raspândit mai ales în America, dar tinde sa devina unanim utilizat).
Acelasi calculator asigura si securitatea accesului din exterior la reteaua de date a PCC.
Reteaua PCC este separata de sistemul informational al intreprinderii printr-un router,

care controleaza accesul la informatiile si resursele PCC.
Baza de date de timp real este întretinuta de serverul de achizitie date. Aplicatiile care
ruleaza pe acest calculator au rolul de a prelua informatiile actuale despre procesul tehnologic
condus si a le pune la dispozitia celorlalte aplicatii ale PCC. Dupa anumite criterii (intervale de
timp precizate, anumite evenimente), baza de date de timp real se arhiveaza pe serverul de
arhivare, întretinându-se astfel istoricul evolutiei procesului tehnologic. Tot serverul de
achizitie date realizeaza si anumite prelucrari asupra informatiilor provenite de la EAC:
• filtrarea datelor;
• conversia unitatilor de masura;
• controlul încadrarii în limite, pentru generarea alarmelor.
Serverele de aplicatii SCADA gazduiesc programele specifice pentru controlul

echipamentelor din statiile de transformare si al retelelor de transport / distributie, cum sunt:
140
• Interfetele operator - asigura împrospatarea cu date a statiilor de lucru de la dispecerii

energetici sau alti utilizatori ai sistemului;
• Managementul evenimentelor - functii de procesare inteligenta a alarmelor, de urmarire si
achitare a acestora;
• Managementul autoritatii. Dreptul asupra controlului echipamentelor dintr-o statie de
transformare corespunde unei scheme de autoritate si este strict reglementata. Reciproc,
alarmele provenite de la diferitele echipamente trebuiesc dirijate spre autoritatea
corespunzatoare.
Alte aplicatii, care nu sunt supuse restrictiilor de timp real:

• Calculul circulatiilor de puteri în retea;
• Calculul curentilor de scurtircuit;
• Regasirea informatiilor pe hartile sistemelor informatice geografice, utile mai ales în
aplicatiile DMS (AM/GIS - Automated Mapping/Geographical Information System).
• Interfete pentru informatii despre / catre consumatori, incluzând evidenta deranjamentelor,
profilul încarcarii etc.
9. ECHIPAMENTE DE ACHIZITIE SI
COMANDA
Baza sistemului de teleconducere a echipamentelor electrice dintr-o statie de

transformare o constituie echipamentele de achizitie si comanda. De performantele acestora si
de arhitectura în care sunt conectate depind în egala masura performantele globale ale
întregului sistem.
Alegerea structurii echipamentelor de echizitie si comanda pentru implementarea unei

aplicatii de teleconducere distribuita se face tinând seama de urmatoarele criterii:
• dimensionarea numarului si tipurilor interfetelor de achizitie / comanda sa fie

corespunzatoare supravegherii - în medie - unei celule din statia de transformare;
• încadrarea EAC într-o arhitectura deschisa, distribuita de comanda si control al
proceselor;
• constructie robusta, fiabila care sa raspunda la exigentele tehnice si solicitarile
specifice din statiile electrice de transformare;
• maxima flexibilitate prin reconfigurare si parametrizare software de la distanta, fara a
fi nevoie de reconfigurare hardware sau software locala;
9.1. Structura hardware

Schema bloc a echipamentului de achizitie si comanda poate fi urmarita în Fig. 9.1 si
se compune din:
• µP - microprocesor. Are rolul de coordonare a functionarii echipamentului.
Performantele necesare pot fi asigurate de un microprocesor de uz general pe 8 sau 16
biti .
• RAM - memorie statica de tip CMOS. Informatiile continute în memoria RAM pot fi
mentinute printr-o schema bazata pe o baterie interna a echipamentului si în situatiile
când echipamentul nu este alimentat cu energie.
• ROM - memorie de tip EPROM, utilizata pentru înmagazinarea programelor care
definesc functionarea echipamentului.
• CLK - ceas / calendar. Ceas de timp real de precizie, bazat pe un oscilator cu cuartz
termostatat.
• Consola locala. Tastatura si afisaj local, care permit dialogul operatorului local cu
echipamentul.
• IN - interfata intrari numerice cu separare galvanica prin optocuploare.
• EN - interfata iesiri numerice de comanda, cu separare galvanica prin optocuploare.
142
• A/D - convertor analog numeric;

• MUX - multiplexor analogic;
• U - adaptoare pentru intrarile de tensiune;
• I - adaptoare pentru intrarile de curent
• SURSA - asigura alimentarea echipamentului din serviciile interne ale statiei. Contine
si bateria interna necesara mentinerii informatiilor în memoria RAM, respectiv
functionarii ceasului în lipsa tensiunii de alimentare.
Fig. 9.1 Schema bloc a echipamentului ACE28
9.1.1. Intrari numerice
Asa cum am mai amintit, în statiile de transformare, semnalele numerice pot proveni
de la contacte de relee, limitatoare etc. care reflecta stari ale echipamentelor primare, ale
protectiilor si automatizarilor.
Contactele electrice cu care EAC se interfateaza, pot fi libere de potential, sau pot fi
deja conectate într-o schema electrica oarecare. În ambele cazuri trebuie asigurata imunitatea la
diferitele perturbatii specifice instalatiilor electroenergetice, perturbatii care pot altera
informatiile preluate din proces.
Solutia acestei probleme consta în conceperea unor scheme de preluare a starii
contactelor care sa utilizeze nivele ale semnalelor utile peste nivelul de zgomot.
Filtrarea semnalelor comporta doua aspecte:
• filtrarea electrica a semnalului cu ajutorul unor filtre "trece jos";
filtrarea numerica a semnalului logic cules, utila în special pentru eliminarea efectului
vibratiilor contactelor la comutari (Fig. 9.2).
Fig. 9.2 Filtrarea software a intrarilor numerice
Modificarea starii contactului supravegheat este luata în considerare numai daca la un

numar n=2 citiri consecutive (citiri efectuate la intervale regulate *t) este gasita aceeasi stare a
contactului. Numarul n si perioada de esantionare *t sunt în strânsa legatura cu durata
regimului tranzitoriu al comutarii contactelor. Încercarile au aratat ca se gaseste un optim
pentru n=2 si *t=1 ms. Aceasta alegere asigura si precizia în timp a recunoasterii unui semnal,
întârzierea care se produce între aparitia propriu-zisa a semnalului si momentul recunoasterii
noii starii fiind cu aproximativ un ordin de marime mai mica decât durata regimului tranzitoriu
al releelor intermediare utilizate în instalatiile electroenergetice.
De regula, unei stari supravegheate îi corespunde un singur contact electric cu care se
interfateaza EAC (intrari numerice simple). Daca starea echipamentului este de importanta
deosebita (de exemplu starea conectat / deconectat a întreruptoarelor), pentru eliminarea
sanselor de citire incorecta a acestor stari, se utilizeaza metoda citirii simultane a doua contacte
electrice (intrari numerice dublate) ca în Fig. 9.3.
Fig. 9.3 Conectarea semnalelor numerice la EAC
Testarea automata, periodica, a întregului lant de preluare a semnalelor numerice este

de o deosebita importanta în cresterea fiabilitatii si gradului de încredere în informatiile
preluate. Întrucât cele mai frecvente defectiuni ale acestui lant îl constituie întreruperea
circuitelor pâna la bornele contactelor releelor, se considera utila implementarea unei functiuni
de verificarea integritatii acestor fire de legatura. O metoda care certifica integritatea
conexiunilor pâna la bornele contactului este ilustrata in Fig. 9.4. Atunci când contactul
supravegheat este in starea "deschis", prin circuit poate sa circule numai curentul de verificare
(a carui polaritate este aleasa din sursa de tensiune interna a EAC), stare care este citita prin
intermediul unei intrari numerice suplimentare.
144
Fig. 9.4 Schema de verificare a firelor de legatura pâna la bornele contactului supravegheat
In conceperea algoritmilor de achizitie a semnalelor numerice, trebuie tinut cont si de

eventualele defectiuni ale celorlalte componente ce intervin în lantul de achizitie (relee
intermediare, contacte pentru pozitii extreme etc.) care pot conduce, prin functionarea lor
defectuoasa, nu numai la interpretarea gresita a semnalelor în care sunt direct implicate, ci si la
disfunctionalitati globale în achizitia celorlalte semnale. Un caz tipic îl constituie contactul
electric instabil, care prin frecventele schimbari de stare duce, pe de-o parte la aglomerarea
functiunilor de prelucrare locala si transmisie a datelor la distanta, iar pe de alta parte la
alarmarea repetata a dispecerului, atunci când semnalul în cauza este un semnal de avarie.
Solutia acestei probleme o constituie implementarea unor algoritmi de invalidare
automata a achizitiei semnalelor provenite de la acele intrari numerice care prezinta schimbari
de stare mai frecvente decât o limita prestabilita.
Astfel, EAC va asocia fiecarei intrari numerice frecvente limita de comutare, la a
caror depasire intrarea numerica este blocata (invalidata). Invalidarea în sine este un eveniment
care trebuie comunicat nivelului ierarhic superior, deoarece impune luarea de masuri de
remediere a defectelor aparute în lantul informational al sistemului SCADA.
Modificarea starii contactului supravegheat trebuie memorata si transmisa nivelului
ierarhic superior împreuna cu timpul producerii acestei modificari. Totusi, nu toate
modificarile de stare sunt semnificative a fi transmise. Din acest punct de vedere, putem grupa
semnalele numerice în doua categorii:
• semnalele de pozitie (întreruptor, separator, etc.) precum si cele de tip apare / dispare
(punere la pamânt, lipsa tensiune linie etc.) la care este semnificativ atât momentul
trecerii în "1" logic, cât si momentul trecerii în "0" logic. Ambele tranzitii sunt
marcate si transmise.
• semnale la care este semnificativ numai momentul trecerii in "1" logic nu si cel de
revenire în “0” logic (functionat protectia ).
Deoarece detectia modificarii starii procesului si transmisia acestei modificari catre
nivelul ierarhic superior al EAC sunt evenimente asincrone, trebuiesc luate masuri software de
memorare a modificarilor de stare în structuri de date de tip coada de asteptare.
9.1.2. Intrari de contorizare
Un caz aparte de semnale numerice îl constituie impulsurile provenite de la contoare

de energie cu generatoare de impulsuri. În acest caz nu sunt semnificative tranzitiile propriu-
zise ale semnalelor, ci numarul acestor tranzitii, cu ajutorul carora poate fi reconstituita energia
electrica masurata de contor. Echipamentul de achizitie asociaza fiecarei intrari de acest tip un
index în memoria locala. Se impun masuri suplimentare hard + soft de pastrare a indexului
fiecarui contor, chiar si în lipsa tensiunii de alimentare a EAC. Acesta va semnaliza orice
situatie care poate sa genereze dubii asupra valorii reale a indexului (reinitializare index la
pornire "rece" a EAC, posibile impulsuri pierdute pe perioadele când EAC nu a fost alimentat
etc.)
Este de preferat ca intrarile numerice dedicate contorizarii sa aiba o schema hardware

identica cu cele destinate semnalelor numerice, asigurându-se astfel flexibilitatea în
configurarea EAC (urmând sa se precizeze prin software repartizarea si tipul intrarilor
numerice).
9.1.3. Intrari analogice
Principiul distribuirii EAC la nivelul celulelor statiei de transformare face posibila

eliminare traductoarelor analogice (tensiune, curent, putere) existente actualmente în afara
EAC. Este de preferat ca semnalul analogic sa fie preluat direct în EAC, aici asigurându-se
prelucrarea numerica a acestora si calculul valorilor dorite. Preluarea semnalelor analogice se
face conform schemei de principiu din Fig. 9.5
Fig. 9.5 Lantul de masura analogic
Pentru asigurarea flexibilitatii de configurare a EAC, consideram optima echiparea

unui EAC corespunzator unei celule cu urmatoarele tipuri de intrari analogice:
• canale de tensiune alternativa (valori nominale 60 - 100 Vef)
• canale de curent alternativ (valori nominale 1 - 5 Aef)
• canale de tensiune continua ( valori nominale 24 - 48 -220 Vcc)
• canale de curent continuu (valori nominale 1 - 4 A)
Obtinerea celorlalte marimi analogice se face grupând si prelucrând corespunzator

informatiile provenite de la canalele de tensiune si curent (Fig. 9.6).
146
Fig. 9.6 Preluarea informatiilor analogice
Transmisia valorilor marimilor analogice culese de catre echipamentul de achizitie si

comanda se face în doua moduri: prin interogare lansata de catre nivelul superior (calculatorul
de la nivelul statiei) care se face de regula la intervale regulate de timp (1 minut) sau prin
mesaje de eveniment atunci când modificarea valorii semnalului supravegheat reclama o
atentie speciala, respectiv trebuie adus la cunostinta dispecerului foarte rapid. Mesajele de
eveniment au prioritate maxima la transmisie. Exista doua cazuri importante care reclama
transmisia prin eveniment a semnalelor analogice:
• valoarea semnalului a suferit o modificare semnificativa, necesitând actualizarea
acesteia în baza de date de la punctul central;
• valoarea semnalului indica o stare de avarie sau premergatoare unei avarii, fiind
necesara atentionarea dispecerului asupra acestui fapt.
Calculul valorilor efective ale curentului si tensiunii. Se face utilizând metoda Fourier
sau metoda calculului în cuadratura.
Metoda se bazeaza pe transformata Fourier discreta care permite calculul
componentelor reale si imaginare ale fazorului complex la un moment (i):
() () ()
Y i = Re{Y i } + j Im{Y i } dupa cum urmeaza:
N− 1
 2π 
∑ y(i − k )•cos N •k  = Yre (i)
2
Re{Y (i)} = • (9.1)
N
k =0
N− 1
 2π 
∑ y(i − k )•sin Ν •k  = Yim (i)
2
Im{Y (i)} = • (9.2)
N
k =0
în care: i - momentul pentru care se calculeaza valoarea efectiva;

N - numarul de esantioane; N=20 [esantioane/perioada] * 2 [perioade] = 40
k=esantionul curent.
Yef (i) =
2 [
1 2
Yre (i)+ Yim
2
(i) ] (9.3)
Y (i)
ϕ (i) = arctg im (9.4)
Yre (i)
Formulele (9.1) si (9.2) s-au scris pentru fundamentala semnalului analogic.
Avantajele metodei:
• filtreaza armonicile din curba semnalelor analogice;
• precizie remarcabila, eroarea relativa < 2%;
• permite calculul comod al puterii active, reactive, aparente si a factorului de putere
necesare functiilor de masura;
• are un timp de raspuns bun în comparatie cu alte metode.
Alarme la depasirea limitelor
Pentru alarmarea nivelului superior asupra depasirii limitelor semnalelor analogice

supravegheate, se utilizeaza o schema cu patru nivele de alarmare (Fig. 8.7). Astfel, atâta timp
cât semnalul se afla în limitele de funcþionare normala, nu sunt generate alarme. Iesirea din
aceasta zona (peste limita maxima respectiv sub limita minima) genereaza evenimente
corespunzatoare cu nivelul depasirii. Limitele stabilite pot fi asimilate semnalizarilor de
prevenire respectiv de avarie. Conform acestei scheme, semnalului analogic i se ataseaza o
stare care poate fi:
• Normala - semnalul se gaseste în intervalul (Limita 1-, Limita 1+);
• Alarma 1+ - semnalul se gaseste în intervalul [Limita 1+, Limita 2+);
• Alarma 2+ - semnalul depaseste Limita 2+;
• Alarma 1- - semnalul se gaseste în intervalul (Limita 2-, Limita 1-];
• Alarma 2- - semnalul este sub Limita 2-;
Fig. 9.7 Alarmele generate la depasirea limitelor semnalelor analogice.
Pentru evitarea transmiterii de salve de evenimente (alarma / revenire) atunci când

valoarea semnalulului se gaseste în apropierea pragului de alarmare, se utilizeaza un prag de
insensibilitate la revenire (histereza).
148
Transmisia prin eveniment la modificarea semnificativa a valorii semnalului analogic
se face considerând un gradient corespunzator. Astfel, sunt generate asemenea evenimente ori
de câte ori este îndeplinita relatia (9.5)
Va − Vtr
>ε (9.5)
Vtr
în care Va este valoarea actuala;

Vtr este valoarea transmisa anterior catre nivelul superior;
e este gradientul.
9.1.4. Iesiri numerice
Pentru asigurarea comezilor catre procesul tehnologic, este necesara conceperea unei
interfete specifice. Întâlnim doua tipuri de comenzi catre proces:
• comenzi în impuls, destinate echipamentelor de comutatie si separatie, comutatoarelor
de ploturi etc. Durata impulsului trebuie sa poata fi reglabila, functie de echipamentul
caruia îi este adresata comanda.
• comenzi permanente, care trebuie sa-si mentina starea un timp nedeterminat, destinate
punerii/scoaterii din functie a unor automatizari, protectii etc.
Echipamentele din statiile de transformare sunt gândite sa accepte comenzi de tip

contact electric (existente actualmente în panouri) deci EAC se poate interfata cu toate
comenzile procesului prin interfete care sa asigure iesiri prin contacte lipsite de potential,
realizându-se astfel si separarea galvanica fata de procesul tehnologic.
Având în vedere necesitatea eliminarii comenzilor nedorite (comenzi gresite sau
intempestive), este necesara implementarea unei scheme hard + soft de validare a lansarii unei
comenzi, care sa asigure:
• identificarea indubitabila a comenzii ce trebuie lansata, prin verificarea codului
acesteia;
• eliminarea riscului comenzilor intempestive datorate defectarii tranzistoarelor interne
de comanda, prin:
• utilizarea unor scheme de comanda cu cheie de validare (Fig. 9.8) ;
• supravegherea încadrarii în limite a curentului prin circuitele de comanda -
utila si pentru protectia interfetelor de iesire ale EAC;
• testarea periodica a starii de functionare a circuitelor de comanda.
Fig. 9.8 Schema de principiu a iesirilor de comanda
9.1.5. Consola locala
Interfatarea locala cu operatorul trebuie sa asigure urmatoarele facilitati:

• afisarea starilor semnalelor numerice supravegheate de catre EAC;
• afisarea valorilor marimilor analogice - eventual luând în considerare constantele
reductoarelor de curent si a transformatoarelor de tensiune;
• afisarea indexului contorilor cu impulsuri;
• afisarea de informatii privitoare la starea de functionalitate a EAC.
Acest lucru se poate realiza prin intermediul unui afisor local cu 10 - 30 caractere si a
unei tastaturi locale pentru selectia optiunilor (5 - 10 butoane).
Functiuni de dialog cu operatorul mai complicate pot fi implementate conectând EAC
la un calculator portabil, prin interfete corespunzatoare (interfata de comunicatie seriala).
Astfel se pot imagina functii de testare supravegheata de operator, de setare a parametrilor
locali de functionare a EAC.
Nu se considera necesar a se implementa, la nivelul consolei locale a EAC, si
functiuni de comanda, întrucât aceste functiuni sunt de regula concentrate într-un calculator
central al statiei, care însumeaza mai multe sarcini la nivelul statiei, si care asigura majoritatea
functiunilor de interfata cu operatorul uman aflat în statia de transformare.
150
9.1.6. Comunicatia seriala
Elementul cheie în prelucrarea distribuita a datelor il constituie conectarea nodurilor

informationale prin intermediul canalelor de comunicatie. Tipul si caracteristicile acestora
depind de locul în care acestea sunt folosite, de tipul si functiunile asigurate de noduri.
În cazul specific al conectarii EAC într-o magistrala locala la nivelul statiei de
transformare, trebuie considerate urmatoarele elemente:
• debitul maxim de informatii care poate fi vehiculat între un EAC si nivelul ierarhic
superior în conditiile functionarii normale;
• debitul maxim de informatii vehiculate în cazul unor modificari semnificative de stare
ale procesului tehnologic, modificari care sunt preluate si transmise de catre mai
multe EAC - cazul incidentelor si avariilor importante.
• nivelul perturbatiilor electromagnetice din statiile electrice de transformare si
necesitatea imunizarii comunicatiei la aceste zgomote.
Distribuirea fizica a nodurilor (EAC, calculatoare la nivelul statiei etc.) impune de la

început utilizarea comunicatiei seriale. Putem lua astfel în considerare standardele de
comunicatie seriala:
• RS232C pentru conexiuni între EAC si un calculator portabil (conexiune temporara pe
distanta mica). Acest standard ofera o imunitate scazuta la perturbatii si poate asigura
numai conexiuni punct la punct. Vitezele practice de transmisie se situeaza în gama
1200 - 9600 bit/sec.
• RS485 - pentru realizarea unei conectari multipunct, cu o buna imunitate la zgomot si
cu distante practice între noduri de ordinul zecilor de metri. Vitezele de transmisie pot
fi în gama 1200 - 14.400 bit/sec
• bucla de curent - ca si RS485 poate asigura conexiuni multipunct, cu o foarte buna
imunitate la zgomote si cu viteze de comunicatie practice situate în gama 1200 - 9600
bit / sec.
• fibra optica - cu care se pot implementa conexiuni punct la punct si multipunct cu o
imunitate exceptionala la zgomote si viteze de transmisie foarte ridicate ( pâna la zeci
de Mbit/sec). Vitezele mari de transmisie reclama însa utilizarea unor procesoare de
comunicatie specializate puternice.
În concluzie, având în vedere conditiile actuale din statiile de transformare, pot fi

luate în considerare standardele de comunicatie RS485 si bucla de curent, a caror utilizare
asigura traficul de informatii la vitezele necesare si o buna imunitate la perturbatii. În
perspectiva urmatorilor ani însa, trebuie considerate solutiile de conectare prin fibra optica, a
caror capacitate de transfer a informatiei poate asigura traficul în cazul introducerii masive a
dispozitivelor numerice în statiile de transformare (protectii si automatizari digitale,
echipamente de comutatie si transformatoare, supravegheate de module inteligente încorporate,
echipamente digitale multifunctionale).
9.2. Functii de comunicatie

Într-o arhitectura distribuita de achizitie si comanda, maximum de avantaje se obtin
aplicând consecvent principiile proiectarii pe obiecte întocmai ca în cazul programarii orientate
pe obiecte (POO). Astfel, EAC poate fi privit ca un obiect care furnizeaza tuturor celorlalte
resurse hard/soft ale retelei anumite servicii (functiuni, metode). Ca si în cazul POO, atunci
când o componenta oarecare a sistemului are nevoie de un serviciu din partea EAC, trebuie sa
lanseze un mesaj prin care solicita serviciul respectiv. Un asemenea mesaj ar trebui sa cuprinda
urmatoarele informatii:
• identificatorul EAC, prin care se precizeaza echipamentul caruia îi este destinat mesajul;
• metoda, serviciul solicitat;
• eventuali parametrii necesari EAC în îndeplinirea misiunii;
• identificatorul componentei care a lansat cererea, pentru ca EAC sa stie cui îi este destinat
raspunsul. Aceasta din urma componenta nu este necesara într-o arhitectura cu ierarhie
strict arborescenta (fara conexiuni functionale pe orizontala).
Pentru a asigura disciplina de comunicatie în reteaua de date de tip multipuct la care este
cuplat EAC (magistrala de proces a a statiei) se poate adopta principiul conform caruia fiecare
EAC poate emite mesaje numai la receptionarea unui mesaj corespunzator, care îi este adresat
(respectiv contine adresa de nod a EAC considerat). Altfel spus este folosita regula "raspunde
numai daca esti întrebat". Acest principiu (Fig. 9.9) este adecvat utilizarii în retele de mica
viteza eliminând problemele generate de eventualele conflicte la accesul simultan al EAC la
magistrala de comunicatie. Resursele hardware implicate sunt relativ modeste.
La receptia unui mesaj pe magistrala de comunicatie, toate EAC cuplate la acea magistrala
decodifica adresa de nod (identificatorul) destinatarului acelui mesaj. Daca aceasta coincide cu
adresa proprie (adresa unica stabilita în ROM la fabricare) EAC va decodifica semnificatia
mesajului si va emite un mesaj de raspuns corespunzator.
Fig. 9.9 Principiul comunicatiei în reteaua multipunct

152
Controlul erorilor de comunicatie se realizeaza cu ajutorul controlului redundant ciclic
(CRC) pe 16 biti.
La emisia unui mesaj catre EAC, raspunsurile primite de la gestionarul de protocol
sunt:
• EAC confirma corect primirea mesajului;
• EAC nu confirma (sau confirma incorect) mesajul, desi s-au facut 3 încercari de
transmisie;
• linie de comunicatie ocupata;
• functionare incorecta FB (defect field bus);
• echipament destinatar defect;
Mesajele recunoscute de EAC pot fi grupate în patru categorii: de configurare, de comanda
proces, de citire stare, de citire evenimente. În cele ce urmeaza este redat un set de asemenea
mesaje.
9.1.1. Mesaje de configurare:
• Configurare_IN(nr_monopolare, nr_bipolare, nr_impulsuri) - Stabileste tipurile intrarilor

numerice.
• Configurare_frecv_IN(N1,N2) - Stabileste frecventele limita de oscilatie ale contactelor la
care intrarea numerica este invalidata. Se stabilesc doua valori: numarul maxim de
comutari în 60 sec si numarul maxim de comutari în 240 sec.
• Blocare_IN(nr_IN) si Deblocare_IN (Nr_IN) Un mesaj de blocare a unei intrari face ca
orice modificare de stare a intrarii respective sa nu mai fie luata în considerare. Reciproc,
un mesaj de deblocare face ca o intrare numerica blocata anterior sa reînceapa sa transmita
orice modificare de stare.
• Verifica_fir(Nr_IN) - lanseaza procedura de verificare a continuitatii firelor de conexiune

corespunzatoare unei intrari numerice;
• Citeste_Config_IN() Citeste configurarea curenta a intrarilor numerice. În raspuns este
precizat numarul de intrari corespunzatoare fiecarui tip - mono / bipolar / impuls ;
• Limite_alarma1_IA(Sup1,Inf1, Sup2, Inf2, … , SupN, InfN). Exista patru limite de
alarmare asociate fiecarei intrari analogice, grupate câte doua - alarma 1 si alarma 2 -
fiecare cu câte doua praguri - superior si inferior. Limite_alarma1_IA() stabileste setul de
praguri corespunzatoare alarmei 1.
• Histereza_alarme1_IA(delta1, delta2,… , deltaN) Stabileste primul set de histereza la
trecerea limitelor de alarmare a intrarilor analogice;
• Limite_alarma2_IA(Sup1,Inf1, Sup2, Inf2, … , SupN, InfN). Stabileste cel de al doilea set
de limite de alarma;
• Histereza_alarme2_IA(delta1, delta2,… , deltaN) Stabileste cel de-al doilea set de histereza
la trecerea limitelor de alarmare a intrarilor analogice;
• Constante_afisare(k1,k2,… ,kN) Stabileste constantele pentru afisarea locala a valorilor
intrarilor analogice. Constantele se aleg fie corespunzator citirii valorilor din circuitele
secundare, fie a valorilor din primar (luând în considerare si constantele grupurilor de
masura).
• Blocare_IA(nr_IA) si Deblocare_IA (Nr_IA) Semnificatii similare cu cele aratate la
blocarea / deblocare intrarilor numerice.
• Sincronizare_ceas(zi,ora,minut,secunda,milisecunda) Transmite echipamentului ora
exacta.
9.1.2. Mesaje de comanda catre proces
• Comanda(EN_Impuls, durata, EN_permanente) Cere EAC sa emita o comanda în impuls

de durata durata pe iesirea EN_impuls, si sa stabileasca iesirile permanente conform
tabloului EN_permanente. Atunci când se doreste numai modificarea iesirilor permanente,
EN_Impuls este 0 (zero).
• Citeste_EN_Permanente() EAC transmite starea curenta a iesirilor de comanda
permanente.
9.1.3. Mesaje de preluare informatii curente despre proces
• Citeste_IN(). Echipamentul de achizitie livreaza un tablou cu starea curenta a intrarilor

numerice.
• Citeste_IA(). Idem, pentru valorile analogice. Sunt transmise atât valorile citite efectiv
prin intrari analogice, cât si valorile calculate (puteri active, reactive, energii).
• Citeste_Impuls() Idem, pentru indexul fiecarei intrari numerice de contorizare.
• Citeste_Impuls_Minut(). Idem, pentru numarul de impulsuri din ultimul minut.
9.1.4. Mesaje de eveniment
• Citeste_eveniment(). Echipamentul transmite evenimentele memorate. Preluarea

evenimentelor din bufferul de evenimente al EAC se face cu un singur mesaj de
interogare, la care raspunsul EAC contine un sir de evenimente (externe EAC sau interne
EAC) care au asociate fiecare timpul producerii. Principalele tipuri de evenimente sunt:
• punere sub tensiune EAC - se semnaleaza daca continutul memoriei de configurare este
coerent sau nu;
• autoreset EAC;
• eveniment numeric (comutare corecta intrare mono sau bipolara, ambiguitate intrare
bipolara);
• blocare intrare numerica la depasirea numarului de comutari permise în unitatea de timp;
• fir intrare numerica întrerupt / întreg;
• lansare corecta comanda;
• functionare incorecta circuite de comanda, cu detalierea a 6 tipuri de erori;
• depasire / revenire în limite de alarmare a intrarilor analogice;
• suplimentar de cele de mai sus, EAC memoreaza si transmite ca evenimente modificarile
de configurare comandate prin mesajele amintite deja.
9.3. Compatibilitate electromagnetica

Echipamentele de protectie, automatizare si control dintr-o statie de transformare opereaza pe
baza presupunerii ca interactiunea între diferitele componente nu produce disfunctionalitati. Pe
masura ce integram mai mult echipamentele electrice, instalatiile devin din ce în ce mai
complexe iar problemele provocate de interferentele electromagnetice (EMI) cresc.
154
9.3.1. Surse de interfererenta electromagnetica
Principalele surse de interferente electromagnetice sunt:

• Surse naturale. Fenomenele atmosferice cum sunt trasnetele si descarcarile electrostatice
sunt exemple de surse de pertubatii electromagnetice naturale. Supratensiunile provocate
de o descarcare atmosferica directa se propaga prin structurile conductoare si se fac simtite
sub forma impulsurilor trecatoare de curent în interfetele echipamentelor. Impulsurile de
curent sunt atenuate pe masura ce se îndeparteaza de punctul în care s-a produs
descarcarea.
• Surse artificiale de perturbatii electromagnetice. Sunt evenimente si fenomene nedorite
care apar în functionarea normala a echipamentelor dintr-o statie de transformare. Acestea
includ:
• operatii de comutare ale întreruptoarelor si separatoarelor.
• radiatia electromagnetica a circuitelor si liniilor electrice.
• armonici joase ale tensiunii si curentului, datorate consumatorilor deformanti.
Operatiile de comutare ale întreruptoarelor si separatoarelor - conectarea unor sarcini

inductive respectiv deconectarea unor sarcini capacitive - pot provoca supratensiuni trecatoare
în circuitele de joasa tensiune de 1 pâna la 4kV. Uzual, acestea sunt unde oscilatorii puternic
amortizate. Interferentele electromagnetice pot aparea ca evenimente singulare într-o statie
electrica, dar este posibil ca mai multe interferente sa actioneze simultan într-un punct al
instalatiei (Fig. 9.10). Asemenea interferente pot fi propagate prin:
• linii si cabluri de energie sau telefonice;
• conductoare pasive, cum sunt infrastructurile cladirilor, prizele de pamânt, conducte
metalice de gaz si apa etc.
Fig. 9.10 Zonele de compatibilitate electromagnetica si posibilele interferente
Principalele echipamente care au de suferit din cauza perturbatiilor electromagnetice sunt:

• echipamentele de calcul si perifericele acestora;
• echipamentele electronice de protectie, automatizare, masura si control.
Functionarea echipamentelor electrice sau electronice au întotdeauna efecte detectabile în

imediata lor apropiere. Compatibilitatea electromagnetica înseamna pe de-o parte ca
echipamentul electric este capabil sa functioneze corect în mediul electromagnetic considerat,
iar pe de alta parte echipamentele si instalatiile din apropiere nu sunt afectate de functionarea
acestuia. Remarcam cu aceasta ocazie doua aspecte:
• Sistemele electrice si electronice pot produce câmpuri electromagnetice si interferente care
pot influenta functionarea altor sisteme;
• Echipamentele electronice în special, pot fi influentate, iar functionarea lor poate fi
afectata de catre câmpuri electromagnetice nedorite.
Sursele de interferenta pot fi grupate în patru mari categorii:

1. Descarcari electrostatice, care provoaca interferente de înalta frecventa;
156
2. Interferenta radio, care apare în gama 25 .. 1000 MHz;

3. Câmpuri electromagnetice de joasa frecventa, generate spre exemplu de transformatoare,
masini electrice, cabluri de energie;
4. Interferenta de conductie ce acopera o gama larga de frecvente:
a) interferenta de joasa frecventa (f < 10kHz) provocata spre exemplu de puneri la
pamânt, care au drept consecinta ca portiuni din instalatie au alt potential.
b) interferenta de medie frecventa (f < 3MHz) ce poate fi provocata de circuite de putere
cu tiristoare, comutatii, sau conditii atmosferice deosebite.
c) Interferenta de înalta frecventa. Este cazul cel mai critic, întrucât este provocata de
comutatiile echipamentelor electromecanice - relee sau contactoare - care nu sunt
prevazute cu modalitati de supresie a emisiei parazite.
9.1.2. Masuri de protectie împotriva interferentelor

electromagnetice
Din punct de vedere al imunitatii la interferente, echipamentul de achizitie si control poate

fi împartit în patru zone:
• sursa de alimentare;
• interfetele de intrare / iesire;
• electronica interna;
• comunicatia.
Sursa de alimentare este supusa celor mai multe interferente, indiferent daca alimentarea
se în face în curent alternativ sau curent continuu. Cea mai buna protectie se obtine utilizând o
sursa cu izolare galvanica între intrare si iesire, cu carcasa metalica conectata corect la pamânt.
Pentru a asigura o buna siguranta fata de interferente, masa circuitelor electronice interne
trebuie conectata în cât mai multe puncte la carcasa, creând astfel un plan de potential nul ce
functioneaza ca si o protectie împotriva interferentelor.
Proiectarea si realizarea interfetelor de intrare / iesire joaca un rol cheie în compatibilitatea
electromagnetica. Protejarea completa si efectiva a cablurilor care culeg semnalele din proces
împotriva interferentelor de joasa si înalta frecventa este extrem de costisitoare. Solutia
adoptata trebuie sa decupleze interferentele la carcasa aparatului.
Comunicatiile de date pot fi o problema în mediul puternic perturbat electromagnetic al
statiei de transformare, întrucât vitezele mari de transmisie fac ca semnalul util sa fie transmis
la frecvente apropiate de frecventele de interferenta. Comunicatia fara izolare electrica - spre
exemplu în standardul V24 (respectiv RS232C) - poate fi efectuata numai pe distante mici, de
ordinul a câtiva m. Atunci când este nevoie de distante mai mari, este necesar a se adopta un
mod de comunicatie cu izolare electrica - cum este FieldBus, fibra optica.
10. INTEGRAREA FUNCTIILOR DE
PROTECTIE, AUTOMATIZARE,
MASURA, CONTROL
10.1. Sisteme integrate de protectie, automatizare,

masura si control, a statiilor electrice
Dezvoltarea sistemelor de protectie si automatizare ale instalatiilor electroenergetice

si în mod special aparitia echipamentelor digitale de automatizare si protectie este un fenomen
de actualitate.
Unele protectii au nevoie nu numai de informatii locale, din zona de proces cu care se
interfateaza în mod direct, dar si de informatii globale, care pot fi cunoscute numai prin
prelungiri ale interfatarii în alte zone ale procesului tehnologic. Astfel echipamentul de
protectie devine foarte complicat, odata cu luarea în considerare a unei mai mari cantitati de
informatii globale, pierzându-si din flexibilitate si disponibilitate. Multiplicarea interfetelor de
achizitie precum si raspândirea lor în spatiu este un fenomen nedorit, cu atât mai mult cu cât
diferitele sisteme de protectie folosesc adesea aceleasi marimi de intrare dinspre proces.
În mod normal releele numerice au o interfata seriala. Sistemele de control al statiei
bazate pe microprocesor prevad deopotriva informatii globale despre proces cât si legaturi de
comunicatie. Apare astfel naturala preocuparea pentru conlucrarea între sistemele de protectie
si cele de control.
Preocuparile actuale privind tratarea unitara a protectiei si controlului, se pot împartii
în doua categorii majore, si anume:
a) Sisteme coordonate de protectie si de control. Sistemele de control si de protectie
îsi pastreaza autonomia unele fata de celelalte, însa prevad functiuni de
"colaborare" reciproca. Într-un asemenea concept, functia de protectie este
localizata în general în echipamente distincte de cele de comanda / control. Cele
doua subsisteme sisteme comunica însa, transmitându-si reciproc informatii
globale, în general rezultate în urma prelucrarii marimilor din proces.
b) Sisteme integrate de protectie si control. Subsistemele de control si de protectie
sunt concepute ca un tot unitar, utilizând în comun anumite resurse hardware si
software. În acest caz asistam la o descentralizare foarte puternica a functiunilor
de comanda, control si protectie, elementul cheie în acest concept fiind
comunicatia de mare viteza între modulele componente.
158
10.1.1. Sisteme coordonate de protectie si comanda.
Coordonarea sistemelor de protectie si comanda este realizata cu ajutorul sistemului

de comunicatie, folosind informatia suplimentara din sistemul complet (întreg). Motivul
principal pentru un asemenea concept coordonat nu este doar de a înlocui protectia
conventionala cu dispozitivele de control bazate pe microprocesoare ci de a exploata toate
facilitatile acestei noi tehnologii pentru o mai buna performanta a protectiei si controlului în
statie si pentru un control îmbunatatit al retelei. Este prevazut un sistem unificat care
coordoneaza controlul statiei si protectia statiei, bazate pe microprocesoare, într-o arhitectura
descentralizata. Coordonarea consta în combinarea controlului si a protectiei fara a se pierde
autonomia protectiei. Unificarea înseamna , ca toate datele si informatiile în sistem sunt
accesibile în acelasi mod prin sistemul comun de comunicatie. Descentralizarea înseamna ca
atât informatiile (datele achizitionate sau calculate) cât si functiile sunt distribuite si sunt
folosite, procesate, în cel mai apropiat loc de procesul tehnologic la care se refera.
Structura functiunilor unui sistem de control si protectie coordonat la nivelul unei statii
de transformare este reprezentata în Fig. 10.1
Fig. 10.1 Structura unui sistem coordonat de control si protectie
O statie de transformare este întotdeauna constituita din celule, continând conexiunile

de intrare-iesire la una sau mai multe bare, care functioneaza ca si noduri electrice si definesc
întreaga statie. Exista diferite sarcini de control si de protectie realizate la nivelul celulei.
Astfel, structura de baza este ierarhica si consta în doua nivele: nivelul celulei si nivelul statiei.
La nivelul celulei sunt realizate acele sarcini care reclama informatii (date) numai de
la nivelul celulei, si emit comenzi catre dispozitivele si echipamentele din aceasta celula.
Aceste sarcini sunt: controlul celulei (comenzi, blocaje la nivelul celulei); interfata om -
masina, daca este necesar; masuratori si monitorizare la nivelul celulei (I, U, P, Q, evenimente,
defecte); protectia celulei (eliminarea defectelor si masuri preventive). Aceste sarcini se refera
nu numai la întreruptoare si separatoare dar si la schimbatorul de ploturi al transformatorului de
10. INTEGRAREA FUNCTIILOR DE PROTECTIE, AUTOMATIZARE , MASURA, CONTROL 159
putere, controlul bateriilor de condensatori, proceduri automate de comutatie cu/fara
conditionare din partea protectiei, semnalizari si altele.
La nivelul statiei se executa acele sarcini care au nevoie de informatii de la mai mult
de o celula, si emit comenzi catre dispozitivele situate în mai multe celule. Aceste sarcini sunt:
controlul statiei (baza de date centrala, supervizoare, coordonare comunicatie, interblocaje la
nivelul statiei, procesare centrala a datelor culese din celule); protectii la nivel de statie
(exemplu protectia diferentiala de bare); interfata om-masina pentru operatorul statiei;
comunicatia dintre statie si nivelul superior de comanda si control. În conformitate cu definitia
celulei de mai sus, nivelul statiei nu presupune acces direct la proces. În acest context, protectia
de bare, de exemplu, este o functie la nivelul statiei cu interfete de intrare/iesire situate la
distanta, în celule.
Cel mai important, si nou totodata, aspect într-un sistem coordonat este comunicatia în
sistem. Aceasta comunicatie sustine performantele ambelor grupuri de functii (control,
protectie). Accesul facil la toate informatiile sistemului asigura calitatea functiilor atât în
situatii normale de functionare a instalatiilor, cât si în caz de avarie. Comunicatia "leaga " baza
de date, care este descentralizata. Toti parametrii modulelor celulei sunt memorati la nivelul
celulei în aceste module si sunt cititi la cerere. Astfel, la nivelul statiei sunt disponibile numai
datele actuale în forma preprocesata (nu se transmit valori instantanee ale marimilor
supravegheate ci stari care reflecta încadrarea sau depasirea anumitor limite, îndeplinirea
anumitor conditii). Comunicatia este elementul de baza al coordonarii diferitelor scheme de
protectie.
O facilitate a schemelor de control al statiei coordonate cu protectia este
autosupravegherea continua. Se obtine o disponibilitate ridicata a protectiilor, disponibilitate
care se bazeaza pe mai mult decât simpla supraveghere a curentilor, tensiunilor, tensiunilor
auxiliare si logica de comanda prevazute de releele conventionale. Supravegherea continua este
realizata pentru toate elementele componente, la toate nivelele. Având în vedere aceasta
posibilitate si cu o proiectare corespunzatoare, avem sansa de a obtine un compromis mult mai
bun între probabilitatea de nefunctionare si probabilitatea de functionare gresita (Fig. 10.2) a
echipamentelor si dispozitivelor de protectie.
NEFUNCTIONARE
2 DIN 2
1 DIN 2
AUTOTEST
FUNCT. NECORESP.
Fig. 10.2 Fiabilitatea protectiilor
Verificarile complicate, necesare în sistemele clasice pentru a avea siguranta unei

functionari corespunzatoare a sistemului de protectie si control, sunt acum înlocuite de
conceptele de autosupraveghere si autotestare a sistemului numeric. Acest concept difera
fundamental de cel traditional. Datorita autosupravegherii functiunilor si posibilitatilor de
160
afisare a valorilor actuale (masurate si calculate) corespunzatoare functiunilor implementate,
sistemul de protectie si control nu mai are nevoie de a fi testat periodic ca si dispozitivele
traditionale ci depind numai de rezultatele autotestului continuu si de supravegherea
conditiilor.
Reglajul releelor numerice dotate cu interfata seriala se efectueaza dupa o noua
procedura: reglajele pot fi calculate si testate în laborator, iar apoi pot fi transmise direct spre
releul de protectie folosind comunicatia sistemului de comanda si control. Acest mod de lucru
previne în buna masura reglajele incorecte datorate erorilor umane si prevede o documentare
completa a starii fiecarui releu.
Parametrizarea (schimbarea reglajelor, în functie de diferitele conditii de lucru ale
retelei) poate fi de mare interes pentru performanta globala a retelei electrice. Daca se iau
masuri de siguranta ca parametrizarea (schimbarea propriu-zisa) sa aiba loc în afara conditiilor
de defect atunci se poate considera ca aceasta functiune îmbunatateste semnificativ
functionarea retelei prin performanta mai buna a elementelor care depind de încarcarea liniilor
si transformatoarelor sau de topologii particulare ale retelei.
Putem imagina totodata si îmbunatatiri ale centrului de control (dispecer).
Modificarea schemei de functionare a retelei, restaurarea automata a retelei dupa defect si
protectia de rezerva centralizata sunt functiuni la nivelul centrului de control al retelei. Nivelul
statiei efectueaza toate functiunile posibile cu datele de la nivelul statiei. Atunci când acest
lucru nu este suficient, nivelul statiei efectueaza o preprocesare în folosul nivelului de control.
10.1.2. Sisteme integrate de control si protectie.
Privite ca un întreg, sistemele de control, protectie, automatizare si masura, constau în

unitati de achizitie date (UAD) relee digitale de protectie, unitati de procesare la nivelul celulei
si statiei si canale de comunicatie prin care aceste echipamente sunt interconectate.
Daca în sistemele clasice remarcam existenta unor echipamente distincte de control si respectiv
de protectie, sistemele integrate îsi propun sa distribuie si mai puternic functiunile de achizitie
si prelucrare, evitând suprapunerile de module similare (de exemplu functia de achizitie a unui
anumit semnal analogic poate apare în mai multe echipamente).
Subsistemul secundar din statiile moderne se bazeaza din ce în ce mai mult pe un
numar de echipamente digitale multifunctionale. Tendinta este de a integra functiuni care
istoric sunt separate - protectia, controlul, comunicatia si masura.
Pentru a raspunde necesitatilor tehnice, cele mai multe functiuni trebuie sa opereze în
timp real, fapt de care trebuie sa se tina seama în proiectare. Pentru utilizarea la maximum a
acestor resurse de calcul, functiunile software se împart în diferite categorii dupa timpul de
raspuns, astfel încât o platforma hardware sa poata efectua atât functiuni cu timpi critici foarte
mici, cât si functiuni la care timpul de îndeplinire nu este esential. Se poate face o clasificare a
prioritatilor de executie a functiunilor dupa cum urmeaza:
• P1 corespunzatoare sarcinilor cu timpi de raspuns de maximum 250 ms.
• P2 corespunzatoare gamei de timp de pâna la câteva secunde.
• P2 pentru celelalte functiuni mai lente.
10.1.3. Principalele cerinte ale subsistemelor secundare moderne.
Tendintele actuale în domeniul protectiei si controlului în statiile de transformare

elimina din ce în ce mai mult granitele traditionale dintre subsistemele de protectie, control,
comunicatie si masura care exista actualmente. Gradul de integrare a diverselor functiuni ale
subsistemului secundar, pe de o parte si a echipamentelor primare si celor secundare pe de alta
parte, devine o preocupare importanta a companiilor de electricitate, nivelul de acceptare fiind
determinat de consideratiile privind costul, fiabilitatea, mentenanta si functionalitatea.
Subsistemul secundar dintr-o statie de transformare trebuie sa asigure:
• Deconectarea portiunilor defecte din retea la aparitia unui defect - izolarea defectului.
Astfel, sistemul de protectie trebuie sa determine portiunea defecta si sa comande
corespunzator întreruptoarele pentru a izola defectul cât mai repede posibil.
• Echipamentul primar trebuie corect întretinut pentru a ramâne operational. Subsistemul
secundar trebuie sa colecteze informatii despre starea echipamentelor primare si sa ofere
suport pentru mentenanta acestora.
• Dispeceratele energetice de la diferite nivele (local, teritorial, national) trebuie sa
primeasca informatiile de stare din statie. Subsistemul secundar al statiei are datoria de a
face posibil transferul datelor spre centrele de control si respectiv de a transmite comenzile
catre procesul tehnologic controlat.
• Controlul local. Subsistemul secundar trebuie sa asigure functiunile de control local ale
statiei fie ca o rezerva la caderea sistemului de teleconducere fie ca o functiune de sine
statatoare în cazul statiilor necuprinse în sistemul de teleconducere.
Pornind de la cerintele enumerate mai sus, principalele functiuni ale subsistemului
secundar al statiei sunt:
• Protectia împotriva defectelor în sistemul primar;
• Stapânirea starilor anormale ale echipamentelor primare;
• Automatizari;
• Suport pentru conducere locala;
• Teleconducere;
• Masura locala si telemasura;
• Monitorizarea retelei si a echipamentelor primare;
• Analiza automata a datelor.
În Fig. 10.3 sunt prezentate functiunile si interdependentele acestora într-un sistem de

transport si distributie a energiei electrice. În aceasta abordare, toate functiunile care concura la
buna functionare a sistemului energetic au la baza interfatarea între subsistemul secundar al
statiilor si echipamentele primare. De asemenea, exista o strânsa legatura între diversele
obiective ale subsistemului secundar asa cum s-a aratat mai sus.
162
Fig. 10.3 Functiunile si relatiile acestora într-un sistem de transport si distributie
Timpii de eliminare a defectelor în sistemul de transport si distributie sunt determinati

de câtiva factori care includ: stabilitatea sistemului, stabilitatea termica a componentelor în
conditii de scurtcircuit. Se estimeaza ca în viitorul apropiat acesti factori nu se vor schimba
semnificativ astfel ca timpii de eliminare a defectelor cuprinsi în gama 60… 100 milisecunde
vor fi în continuare satisfacatori.
Progresul electronicii de putere si extinderea aplicatiilor bazate pe componente
neliniare la consumatori vor agrava probabil distorsiunile în sistemul de transport si distributie
si sunt potentiale surse de functionare necorespunzatoare a instalatiilor de protectie. Astfel, pe
lânga viteza, disponibilitate si selectivitate, este de asteptat ca subsistemul de protectie sa
trebuiasca sa acopere o gama mai larga de defecte si sa aiba capabilitati de adaptare.
Nevoia de protectii noi, tendintele de extindere ale controlului de la distanta reclama
facilitati de telecomunicatii sporite cu fiabilitate marita a transmisiei datelor.
În statiile de transport viitoare, tendinta este de a coordona si adapta protectia si chiar
protectia de rezerva la nivelul sistemului în centrele de control. Astfel arhitectura sistemului de
control si protectie va trebui sa fie bazata pe o abordare descentralizata si deschisa, în care
standardizarea protocoalelor de comunicatie este un element cheie.
Releele de protectie electromecanice au demonstrat de-a lungul anilor o fiabilitate
foarte buna, însa necesita verificarea periodica pentru identificarea posibilelor defectiuni.
Dincolo de diferenta tehnologica, releele digitale aduc o noutate importanta prin capabilitatea
de autotestare. Comparându-le cu releele electromecanice, la releele digitale probabilitatea de
functionare incorecta este de asteptat sa fie mult mai mica datorita posibilitatii de
autoverificare si diagnostic automat a principalelor componente.
10.1.4. Optiuni si implicatii ale sistemelor moderne de protectie,

control si monitorizare.
Într-un sistem inteligent de protectie, control si monitorizare echipamentele primare si

cele secundare devin din ce în ce mai strâns legate. La aceasta data exista senzori pentru
supravegherea tuturor functiunilor importante ale echipamentelor primare si acestia devin parte
integranta din echipament. Datorita acestui fapt, cele mai probabile schimbari pe care le va
aduce viitorul apropiat pentru echipamentul primar sunt:
Includerea senzorilor de masura de curent si tensiune. Noile tehnologii de realizare a
senzorilor de curent si tensiune reduc foarte mult dimensiunile acestora si fac posibila
integrarea lor în echipamentul primar. Transmiterea valorilor masurate se face prin intermediul
unor canale de comunicatie numerice catre subsistemele externe.
Aparitia echipamentelor primare inteligente. Includerea senzorilor de masura si a
capabilitatilor de prelucrare a datelor în echipamentele primare va provoca transformarea
acestora în subsisteme inteligente, capabile sa duca la îndeplinire toate sarcinile de control si
supraveghere. Acest subsistem inteligent este platforma ideala pentru implementarea
functiunilor de monitorizare si diagnostic, inclusiv autotestarea echipamentului. Totodata devin
posibile noi facilitati cum ar fi conectarea / deconectarea sincronizata a întreruptorului la
trecerea prin zero a curentului cu profunde implicatii asupra duratei de viata a întreruptorului si
chiar a retelei prin reducerea nivelului supratensiunilor.
Integrarea. Echipamentele primare si cele secundare vor deveni mult mai compacte
datorita noilor tehnologii de realizare. În cele mai multe cazuri fabricantii de echipamente vor
putea ansambla si testa celule complete - inclusiv subsistemul secundar - înainte de expedierea
lor la locul de montaj.
Descentralizarea functiunilor subsistemului secundar. Ideea principala a sistemelor
integrate este de de a descentraliza componentele subsistemului secundar ca efect al dezvoltarii
echipamentelor primare inteligente. Acestea din urma vor asigura functiunile care reclama
informatii locale, provenite de la senzorii proprii si vor colabora prin intermediul legaturilor de
comunicatie de mare viteza pentru realizarea functiunilor care necesita informatii externe
echipamentului.
Reducerea costurilor globale de instalare si exploatare. Efortul tehnologic de
realizare a echipamentelor primare inteligente si de integrare a functiunilor subsistemului
secundar este pe deplin rasplatit de reducerea costurilor globale. În Tab. 10.1 sunt prezentate
implicatiile sistemelor integrate de protectie, control si monitorizare asupra costurilor globale,
considerate pe întreaga durata de viata a sistemelor.
Tab. 10.1 Implicatiile sistemelor integrate asupra costului global
Componenta evaluata Efectul asupra costului global

Control si protectie Reducere cu 5÷ 10%
Mentenanta preventiva Reducere cu 5÷ 10%
Reparatie Reducere cu 5÷ 10%
Exploatare Reducere cu 5÷ 10%
Retrageri din exploatare Reducere semnificativa > 10%
164
10.2. Echipamente multifunctionale de protectie si

control
Utilizând cele mai noi realizari în domeniul tehnicii de prelucrare digitala si mai ales
cele în domeniul comunicatiilor de mare viteza, putem imagina un echipament complex de
control si protectie la nivelul celulei (Fig. 10.4), care se interconecteaza în acceasi retea de date
cu echipamentele de prelucrare de la nivelul statiei ca în Fig. 10.5
Fig. 10.4 Structura hardware a unui echipament integrat de control si protectie
Fig. 10.5 Configuratia unui sistem integrat de protectie si control

Echipamentele de la nivelul celulei, îndeplinesc functii de protectie si comanda ale
transformatoarelor si liniilor electrice si receptioneaza cererile de comanda de la nivelul statiei.
La nivelul statiei sunt implementate functii de protectie (ex. protectia diferentiala de
bare) în care informatiile de curent sunt prelevate la nivelul celulelor si transmise prin reteaua
de date a statiei.
Functionarea protectiei de linie si trafo se bazeaza pe informatii locale, astfel încât
acestea sunt independente de caderile retelei de comunicatie. În acelasi timp este recomandabil
sa fie implementata o magistrala duala de comunicatie, pentru a îmbunatatii fiabilitatea
protectiei de bare.
Informatia curenta culeasa (esantionata) de echipamentele de la nivelul celulelor
trebuie transmisa în câteva milisecunde în retea, pentru o functionare corecta a protectiei de
bare. Acest lucru reclama legaturi de comunicatie de mare viteza, de timp real, între
echipamentele celulei si echipamentul de la nivelul statiei.
În cazul echipamentelor de protectie si control digitale, toate functiunile sunt
implementate software, adesea pe platforme hardware asemanatoare. Devine justificata astfel
preocuparea de a configura aceeasi platforma hardware astfel încât sa poata duce la îndeplinire
diferite sarcini, fie ele de protectie, control sau monitorizare. Într-o oarecare masura,
echipamentele digitale multifunctionale pot fi privite ele însele ca sisteme deschise.
O atentie speciala trebuie acordata independentei diverselor functiuni de protectie si
control, atâta timp cât ele sunt procesate în acelasi dispozitiv. Astfel, ca si în cazul
echipamentelor clasice de protectie, trebuie asigurata redundanta în cazul functiunilor
importante de protectie.
10.1.1. Structura unui echipament digital multifunctional

configurabil
Un echipament digital tipic reclama de fapt o combinatie de functiuni, precum si un
numar de interfete de intrari (numerice si analogice) si iesiri (în general numerice). Structura de
baza este aratata în Fig. 10.6.
Numarul si felul intrarilor si iesirilor sunt determinate fizic de partea hardware, pe
când functionalitatea echipamentului este determinata în special de partea software. Unitatea
(unitatile) de prelucrare determina în mod decisiv puterea de calcul.
Structura hardware este întotdeauna stabilita de catre producatorul echipamentului, în
concordanta cu specificatiile utilizatorului. Tot producatorul instaleaza componentele software
de baza cum sunt sistemul de operare si biblioteca de functiuni. Configuratia si functionalitatea
finala este însa stabilita de catre utilizator în concordanta cu specificul aplicatiei.
166
Fig. 10.6 Structura unui echipament digital multifunctional
Cerintele hardware difera în functie de sarcinile de protectie si control care urmeaza

sa le îndeplineascsa echipamentul:
• Intrari analogice. Configuratiile tipice pornesc de la 6 intrari (3 U, 3 I) pâna la 32 intrari,
foarte rar mai mult.
• Intrari si iesiri numerice. Pot varia foarte mult de la doar câteva interfete la câteva zeci sau
chiar sute. Modularizarea echipamentului precum si simplitatea constructiva a interfetelor
de intrare / iesire numerice lasa însa sufiecienta libertate pentru acoperirea unei game largi
de aplicatii.
• Capacitatea de prelucrare. Este determinata decisiv de tipul si numarul unitatilor de
procesare (microprocesoare, microcontrolere, procesoare de semnal). La un moment dat,
puterea de calcul necesara reprezinta în fapt suma timpilor de prelucrare ai diferitelor
functiuni din biblioteca si nu trebuie sa depaseasca limita teoretica, specifica unitatii
(unitatilor) de prelucrare. Numarul intrarilor / iesirilor precum si comunicatia influenteaza
de asemenea timpul de prelucrare necesar.
Functiile interfetei om-masina respectiv ale comunicatiei trebuie sa permita
utilizatorului sa defineasca functionalitatea echipamentului. Operatiile principale în acest sens
sunt:
• activarea si configurarea functiunilor de control, protectie, automatizare, monitorizare;
• atasarea intrarilor si iesirilor echipamentului la functiile activate;
• specificarea tipului si caracteristicilor intrarilor si iesirilor, respectiv stabilirea
corespondentei acestora cu marimile corespondente din procesul tehnologic;
• functiuni de test si informare.
Teoretic, orice combinatie de functiuni de biblioteca sunt posibile, la o anumita
capacitate a intrarilor si iesirilor. În mod practic însa, exista câteva limitari de care trebuie tinut
cont:
• gama configuratiei platformelor hardware (si deci a costului acestora) trebuie sa acopere
de la aplicatiile care reclama cerinte reduse la aplicatiile complexe. Apar astfel limitari ale
numarului de intrari / iesiri si ale puterii de calcul corespunzatoare fiecarui sortiment din
aceasta gama.
• functiunile din biblioteca de functiunii nu sunt testate în orice combinatie posibila. Testele
efectuate de fabricantul echipamentului (si deci garantia bunei functionari) se refera la o
gama de aplicatii stabilita la un moment dat ca fiind cuprinzatoare. Biblioteca de functiuni
este ea însasi limitata.
10.1.2. Analiza interdependentelor
Complexitatea si numarul procedurilor de testare cresc proportional cu complexitatea

echipamentului. Complexitatea este data printre altele de numarul si felul interconectarilor si
interdependentelor între partile componente. Metodologia testarii întregului sistem porneste de
la premisa ca fiecare componenta a fost verificata în particular.
Distingem doua mari categorii de dependente: functionale, cum ar fi circulatia datelor
între partile componente si neintentionate, cum este accesul concurent la resursele de memorie
ale echipamentului. În general, cele neintentionate pot fi reduse semnificativ daca sunt
respectate anumite precautii:
• utilizarea de limbaje de programare si compilatoare cu un control corespunzator al
tipurilor de date (Ada, Modula 2, Pascal);
• utilizarea limitata a lucrului cu pointeri de memorie în programe;
• evitarea tehnicilor de programare recursiva, care pot duce la probleme cu stiva de
memorie;
• utilizarea unui management de memorie corespunzator lucrului în mod protejat;
• evitarea buclelor de program cu repetare nelimitata.
Respectarea urmatoarelor principii generale poate conduce la reducerea

interdependentelor:
• Simplitate - pastrarea numarului de module si functiuni la minimul necesar, pentru un
control strict al acestora. Albert Einstein spunea: “Cât mai simplu posibil, dar nu
simplificat!”.
• Resurse suficiente pentru cazul cel mai defavorabil - chiar daca nu reprezinta un panaceu,
aceasta prevedere este elementara.
• Stabilirea unor limite de asteptare - atunci când diferitele componente hard / soft
colaboreaza în realizarea unui functiuni, pentru a evita blocarea prin întârzierea / caderea
unei componente, trebuie limitat timpul de asteptare la comunicarea între module.
• Sistem de operare de timp real, matur si bine testat. Toate functiunile si resursele
echipamentului sunt în cele din urma lansate în executie si controlate de catre sistemul de
operare - indiferent ca este vorba de un sistem de operare complex sau un simplu nucleu
de timp real. De stabilitatea si robustetea acestuia depinde esential performanta
ansamblului.
Functiunile de protectie ale echipementului necesita o consideratie speciala, ele
trebuie sa fie sigure, rapide si sa nu fie blocate niciodata de alte functii. Altfel spus, ele nu
trebuie sa depinda de alte functiuni care nu au legatura cu protectia propriuzisa - spre exemplu
functiile de control nu au voie sa întrerupa sau sa întârzie functiile de protectie.
Functiunile cu rol de evaluare (masura, perturbografie, jurnal de evenimente) nefiind
esentiale pentru realizarea functiilor de protectie, trebuie sa fie puse pe un nivel de prioritate
inferior în mecanismul concurentei la resursele echipamentului (procesor, memorie, interfete
168
etc.). În principiu se admite ca ele sa fie întârziate sau chiar blocate de functiunile de protectie,
dar niciodata invers.
Functiuni de comunicatie trebuie sa respecte în general aceleasi prevederi ca cele de
mai sus. Atunci când realizarea functiilor de protectie depinde esential tocmai de comunicatie,
aceasta devine ea însasi o categorie prioritara alaturi de protectie. Situatia poate fi întâlnita în
special în cazul distribuirii senzorilor de masura în procesul tehnologic, când transmisia
valorilor semnificative se face prin comunicatia de date.
Functiunile de autotestare si autodiagnostic au rolul de a valida integritatea
functionala a echipamentului. Întrucât componentele supuse testului sunt cuprinse ele însele în
functiunile de protectie, autotestul si autodiagnosticul nu trebuie sa depinda, sau sa fie
întrerupte / blocate, de alte functiuni. Exceptia o constituie tot categoria functiunilor de
protectie care trebuie sa aiba prioritate absoluta.
10.1.3. Avantaje si riscuri ale echipamentelor digitale

multifunctionale
Combinarea unui numar de functiuni pe o aceeasi platforma hardware aduce dupa sine
constructii compacte, tipizate si deci reduceri ale costurilor initiale. Influentele se extind si
asupra costurilor de instalare si exploatare datorita numarului redus de echipamente de rezerva
de care are nevoie un utilizator.
Posibilitatea configurarii de catre utilizator a echipamentului permite ca oricând este
nevoie (de la proiectarea unei instalatii, punerea în functiune sau în exploatare) functiunile
acestuia sa poata fi adaptate diferitelor cerinte care apar pe parcurs. Nu numai posibilitatea
adaugarii sau eliminarii unor functiuni este importanta: chiar si simpla redefinire a intrarilor si
iesirilor reduce substantial manopera pe care o reclama diferitele modificari în schemele de
protectie.
Operatiunile de mentenanta sunt simplificate de faptul ca trebuiesc efectuate asupra
unui numar redus de tipuri - dictate în general de platformele hardware utilizate.
Fiind data o anumita platforma hardware, implementarea conceptului de sistem
deschis poate fi realizata în trei moduri:
• Utilizând functii dintr-o biblioteca de functiuni. Reprezinta procedura standard oferita de
interfata om-masina a echipamentului, care permite implementarea tutuor functiunilor
importante, fara sa fie nevoie ca utilizatorul sa aiba cunostinte speciale în domeniul
tehnicii de calcul.
• Programare prin diagrame functionale. Pentru completarea capabilitatilor functiilor din
biblioteca, poate fi utilizat un mediu grafic care sa permita implementarea de functiuni
suplimentare. Un exemplu poate fi urmarit în Fig. 10.7. Acest mediu este probabil
arareori folosit pentru protectii, dar cu siguranta îsi gaseste utilitatea în domeniul
controlului.
• Utilizând limbaje de programare dedicate, de nivel înalt. Echipamentul poate permite -
prin intermediul unui mediu software adecvat - accesul la modificare / extinderea
functiunilor sale. Fara îndoiala ca aceasta facilitate implica riscuri, întrucât permite
utilizatorului sa creeze functiuni a caror performante nu mai sunt testate apriori de catre
fabricant. Pe de alta parte, reclama cunostinte aprofundate în domeniul tehnicii de calcul,
precum si o cunoastere amanuntita a echipamentului.
Fig. 10.7 Exemplu de programare prin diagrame functionale
Cântarirea avantajelor si riscurilor unei arhitecturi deschise la nivelul echipamentelor

multifunctionale de protectie, monitorizare si control trebuie facuta cu luarea în considerare a
factorilor de cost. Un sumar al acestora poate fi urmarit în Tab. 10.2.
Tab. 10. 2 Comparatie între diferite tehnici aplicate echipamentelor mutifunctionale
Biblioteca de functiuni Programare grafica Limbaj de programare

functionala
Categoria Aplicatii de protectie Control, automatizari, Algoritmi noi sau
de aplicatii cu logica simpla monitorizare, modificati, protocoale de
protectii cu logica comunicatie etc.
complexa
Cine ? Utilizatorul Inginerul de sistem Inginerul responsabil cu
(fabricant) dezvoltarea
echipamentului
(fabricant)
Teste Asupra schemei de Asupra schemei de Asupra:
necesare protectie (functiunile si protectie (functiunile si • functiunilor noi/
combinatiile sun deja combinatiile sun deja modificate;
testate de fabricant) testate de fabricant) • combinatiilor de
functiuni
Instrument Interfata om-masina Aplicatie grafica de Facilitati de dezvoltare
e necesare specifica utilizatorului programare functionala hardware si software
(locala sau prin (editor grafic, translator (editor compilator, etc.)
intermediul unui de cod etc.)
calculator personal)
Cost scazut mediu ridicat
Limitari Numarul si tipul Numarul si tipul Dimensiunea memoriei,
functiunilor disponibile functiunilor disponibile puterea de calcul;
în biblioteca în biblioteca; costurile de dezvoltare si
testare
În concluzie se poate spune ca în general, potentialii utilizatorii ai echipamentelor

multifunctionale vor folosi posibilitatile gata implementate în biblioteca de functiuni, iar
avantajele care decurg din arhitectura deschisa vor fi exploatate de catre fabricantul
echipamentului, în vederea extinderii capabilitatilor.
170
10.1.4. Fiabilitatea echipamentelor multifunctionale

Combinarea mai multor functiuni într-un singur echipament, presupune ca la o
eventuala cadere a echipamentului, toate functiunile sunt pierdute. Pe de alta parte, reducerea
semnificativa a complexitatii hardware a ansamblului, prin integrarea functionalitatilor într-un
singur echipament are efecte benefice asupra fiabilitatii. În esenta problema nu este noua iar
rezolvarea consta, ca si la echipamentele clasice, prin rezervarea functiunilor vitale.
Utilizarea echipamentelor multifunctionale aduce si alte avantaje:
• autotestarea si autodiagnosticul este activ permanent si detecteaza imediat aparitia unui
defect care poate conduce la functionarea incorecta.
• Testarea periodica nu mai este necesara sau poate fi efectuata la intervale mult mai mari de
timp. Astfel mentenanta preventiva este redusa la minim, aplicându-se numai
componentelor care nu intra în testarea automata sau asupra carora eficacitatea acesteia
este redusa.
• Starea de buna functionare a echipamentului poate fi determinata în orice moment de la un
punct central de control prin intermediul cailor de comunicatie. Pot fi lansate în executie
rutine suplimentare de test si diagnostic, verificând astfel însasi integritatea functiei de
autotest.
Luând în considerare faptul ca timpul mediu de reparatie (TMR) este foarte scurt în
comparatie cu media timpului de buna functionare a echipamentului (MTBFech) putem spune
ca media timpilor de buna functionare a sistemului (MTBFsis) compus de doua echipamente în
configuratie redondanta este:
2
MTBFech
MTBFsis =
2 ⋅TMR
Asa cum rezulta din Tab. 10.3, MTBFsis este foarte mare în comparatie cu
MTBFech datorita timpilor de reparatie foarte mici. Sa mai subliniem ca valorile tipice ale
MTBF pentru un echipament multifunctional pot fi cuprinse teoretic în gama 10.. 50 ani.
Tab. 10.3 MTBFsis pentru un sistem redundant
MTBFech MTBFsis [ani] pentru

TMR = 1 zi
[ani]
1 1 83
5 4 563
10 18 250
20 73 000
50 456 250
10.3. Modelarea unui sistem integrat de protectie,

control si monitorizare
10.1.1. Aplicatii la nivelul statiei de transformare

Categoria echipamentelor electronice inteligente (EEI) utilizate în statiile de
transformare includ calculatoarele de la nivelul statiei, echipamentele de achizitie si comanda,
controllere programabile, relee digitale de protectie si automatizare, înregistratoare secventiale
de evenimente, osciloperturbografe digitale, echipamente de comunicatie si concentratoare de
date.
Principalele aplicatii ale EEI aflate în statii sunt achizitia si procesarea datelor relative
la echipamentele electrice ale statiei precum si transferul datelor catre destinatii interne sau
externe statiei. Aceste transferuri pot avea loc imediat - pentru informatiile de timp real - sau
decalat, la cerere pentru informatii cum sunt listele de evenimente, istoricul de masuratori etc.
Aplicatiile asociate sunt legate de transferul datelor de control provenind din surse exterioare
statiei (spre exemplu de la dispecerul energetic) catre EEI.
O a doua categorie de aplicatii, aflata în plina dezvoltare pe plan mondial se refera la
monitorizarea digitala a echipamentelor electrice respectiv protectia retelelor si echipamentelor
electrice bazata pe relee digitale. Si aceasta categorie de aplicatii implica transferuri de date
între sistemul exterior statiei si EEI precum si între EEI din statie.
Conceptul unui sistem integrat de automatizare, protectie si control este ilustrat în Fig. 10.8.
Fig. 10.8 Comunicatia într-un sistem integrat de achizitie, protectie si control la nivelul statiei de
transformare.
Performanta unui asemenea sistem depinde decisiv de sistemul de comunicatie.

Aceasta implica nu numai stabilirea unei arhitecturi corespunzatoare la nivel fizic si logic dar si
o atenta organizare a functiunilor la nivelul aplicatiei. Astfel, abordarea propusa consta în
structurarea pe obiecte si clase a întregului sistem. Se definesc astfel clase care înglobeaza atât
caracteristicile echipamentelor cât si functiunile care le îndeplinesc sau la care participa.
Interfetele care definesc schimbul de informatii între doua sau mai multe entitati la
nivelul statiei de transformare sunt aratate în Fig. 10.9. Interfata (9) asigura legatura între
centrul de control si nivelul statiei. O legatura distincta (7) este prevazuta pentru functiunile de
configurare si service ale sistemului.
172
Interfetele (1) si (6) formeaza legatura între nivelul statiei si nivelul echipamentelor de
control si protectie ale celulei. În interiorul celulei se gasesc interfetele între echipamentele din
aceeasi categorie de functiuni - (8) control / control respectiv (2) protectie / protectie. Între
nivelul celulei si procesul tehnologic se gasesc: interfetele (4) pentru achizitia valorilor
analogice (de la transformatoare de curent, tensiune, etc.); interfete (5) care asigura legaturile
necesare functiunilor de control; interfete (10) pentru legaturile necesare functiunilor de
protectie.
Fig. 10.9 Definirea interfetelor într-un sistem integrat
În Tab. 10.4 sunt prezentate principalele cerinte asupra performantelor care trebuie sa
le asigure interfetele de comunicatie.
Tab. 10.4 Cerintele de performanta ale vitezei de comunicatie în interiorul statiei
Interfata Legatura Viteza transfer Timp tipic de transfer

[ms]
1 Nivel statie - Protectie Mica > 100
2 Protectie - Protectie Mare / Medie 2 -:- 100
3 Control - Protectie Medie 10 -:- 100
4 Valori analogice TT, TC Mare <2
5 Control - Întreruptor Mica > 100
6 Statie - Control Mica > 100
7 Statie - Functii inginerie Mica > 100
sistem
8 Control - Control Medie 10 -:- 100
9 Statie - Centru de Control Mica > 100
10 Protectie - Întreruptor Mare <2
10.1.2. Modelul de baza pentru componentele statiei
Abordarea obiectuala a modelarii unui sistem integrat de achizitie, protectie si control

al statiei de transformare permite modificarea si adaugarea de noi functiuni si componente pe
masura ce acestea sunt necesare sau devin disponibile datorita dezvoltarii tehnologice. Aceasta
strategie permite deci implementarea de sisteme deschise, capabile sa integreze componente si
functiuni produse elaborate de diferiti fabricanti. Elementul cheie în acest demers este gasirea
unui model care sa cuprinda caracteristicile comune atât constructive cât si functionale ale
componentelor statiei, model care poate fi apoi specializat pentru fiecare functiune.
Întocmai ca în cazul tehnicilor de programare orientata pe obiecte (POO), modelarea
obiectuala a unui sistem integrat de achizitie, protectie si control al statiei de transformare se
bazeaza pe notiunile de obiect si clasa de obiecte. O clasa este un concept care abstractizeaza
caracteristicile fizice si functionale corespunzatoare unei categorii de echipamente. Un obiect
reprezinta un specimen al clasei, corespunzator unei entitati reale. Altfel spus, într-un model
vom regasi mai multe obiecte, atâtea câte entitati reale pot fi grupate într-o clasa. Clasele sunt
grupate în ierarhii, pe masura ce apare necesitatea specializarii unui clase de baza pentru
cuprinderea de caracteristici si functiuni specifice. Spre exemplu clasele Întreruptor si
Separator pot deriva dintr-o clasa de baza Comutator printr-o specializare corespunzatoare.
Prin derivare dintr-o clasa de baza se mostenesc toate caracteristicile si functiunile acesteia,
fiind necesara doar adaugarea caracteristicilor si functiunilor specifice.
Fig. 10.10 Elementele modelului de baza
Fig. 10.10 reprezinta elementele modelului de baza. Modelul cuprinde clase de

obiecte si asocierile principale între acestea:
• Clasa EchipamentVirtual este utilizata pentru reprezentarea echipamentelor fizice cum
sunt întreruptoarele, transformatoarele, protectiile. Fiecarui EchipamentVirtual îi sunt
asociate câte o clasa ValoareMasurata si o clasa EtichetaIdentificare.
• Clasa ValoareMasurata corespunde datelor achizitionate din proces. Îi este asociata cel
putin o clasa DispozitivMasura si câte o clasa Controller.
• Clasa EtichetaIdentificare are rolul de a identifica în mod unic un EchipamentVirtual.
• Clasa DispozitivMasura reprezinta dispozitivele (sau subansambele) specializate pentru
achizitia si procesarea datelor provenite de la senzorii de masura. Îi este asociata cel putin
o clasa ValoareMasurata.
• Clasa Controller reprezinta logica functionala a unui EEI si îi este asociata cel putin o
clasa Înregistrare. Cum logica de functionare este dictata de datele achizitionate din
proces, îi este asociata cel putin o clasa ValoareMasurata
174
Fig. 10.11 Modelul pentru clasa EchipamentVirtual
Din clasa de baza EchipamentVirtual deriva prin mostenire clasele specializate

corespunzatroare principalelor echipamente dintr-o statie electrica. În Fig. 10.11 sunt
reprezentate atât principalele asocieri ale clasei EchipamentVirtual cu clasele ValoareMasura
respectiv EtichetaIdentificare cât si clasele derivate: Transformator, Releu, Comutator, Linie,
MasinaDeCA. Ori de câte ori este necesar, se definesc specializari ale claselor de baza,
extinzându-se astfel ierarhia de obiecte. Spre exemplu din clasa Comutator deriva mai departe
clasele Separator si Întreruptor, respectiv se creeaza mai departe asociatiile corespunzatoare
pentru protectii, automatizari etc.
11. FIABILITATEA
ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE
PROTECTIE, COMANDA SI CONTROL
Dat fiind impactul subsistemului secundar din statiile de transformare asupra calitatii
serviciilor de furnizare a energiei electrice catre consumatori si, poate mai important, asupra
riscurilor de aparitie a incidentelor si accidentelor în sistemul de transport si distributie a
energiei electrice, este necesara investigarea aspectelor legate de fiabilitatea acestui sistem
precum si modul în care influenteaza fiabilitatea globala a echipamentelor si instalatiilor pe
care le controleaza.
Protectiile numerice, automatizarile si conducerea de la distanta cu ajutorul

calculatorului a echipamentelor si instalatiilor din statiile de transformare fac parte din
categoria aplicatiilor de timp real. Necesitatea ca subsistemul secundar sa raspunda în timp real
la diferitele schimbari ale procesului tehnologic supravegheat precum si implicatiile materiale
si umane ale eventualelor defecte ale subsistemului secundar, îl plaseaza în categoria
sistemelor care trebuie sa asigure o înalta fiabilitate. Tocmai în cazul acestei categorii de
aplicatii de înalta fiabilitate, care trebuie sa combine fiabilitatea componentei fizice - partea
hardware a sistemului - cu fiabilitatea programelor care stapânesc resursele fizice - partea
software - estimarea fiabilitatii globale este înca nesatisfacator fundamentata.
Vom aborda în cele ce urmeaza un mod de estimare a fiabilitatii echipamentelor
numerice si sistemelor de echipamente numerice, apelând la exemple de calcul. Astfel, sunt
tratate pe parcursul capitolului:
• predictia fiabilitatii echipamentelor numerice de protectie, automatizare si control - atât
componenta hardware cât si componenta software;
• investigarea fiabilitatii echipamentelor numerice aflate în exploatare, cu ajutorul lantului
Markov;
• fiabilitatea componentelor hardware si software ale sistemelor de echipamente numerice.
• implicatiile sistemului de teleconducere asupra fiabilitatii echipamentelor electrice din
statiile de transformare.
11.1. Predictia fiabilitatii componentei hardware

Predictia fiabilitatii echipamentelor electronice poate fi facuta daca sunt cunoscuti
principalii parametrii de fiabilitate ai elementelor componente. Daca se accepta lipsa erorilor
de proiectare si a celor de realizare practica, care ar putea conduce la caderea echipamentului
independent de fiabilitatea componentelor, atunci parametrii de fiabilitate globali pentru
echipament se pot estima construind un model de fiabilitate adecvat.
176
În scopul estimarii fiabilitatii echipamentelor numerice vom folosi metoda descrisa de
standardul MIL-HDBK-217 . Metoda permite dezvoltarea modelului de fiabilitate al unui
echipament electronic, bazat pe parametrii de fiabilitate ai elementelor componente si
calculeaza dependenta ratei globale de defectare a echipamentului precum si dependenta
acesteia de temperatura ambianta.
Modelul are la baza o ierarhie de blocuri, fiecare bloc grupând la rândul lui alte
blocuri sau componente. Calculul ratei de defectare al unui bloc se face cu relatia:
λb = π A N  ∑ i =1λi + ∑ j =1n j λj 

n 9
 (11.1)

în care:
? b=rata de defect a blocului;
pA=factor de ajustare;
N=numarul de blocuri de acelasi fel;
? i=rata de defectare a componentei sau blocului inclus i;
nj=numarul de conexiuni de tipul j;
? j=rata de defectare a conexiunii de tip j;
Modelarea trebuie sa tina seama de tipul conexiunilor între componente. Acestea pot fi:
conexiune prin lipire manuala în gaura metalizata, conexiune prin lipire automata în gaura
metalizata, conexiune prin matisare, conexiune prin clema cu surub, conexiune prin conector
etc. Fiecare tip de conexiune are o rata a defectelor proprie, influentând rata de defectare
globala a echipamentului. Pentru simplificare vom utiliza în continuare pentru toate blocurile
componente conexiunea tip lipire manuala în gaura metalizata.
Asa cum se observa în relatia (11.1), calculul se poate efectua daca sunt cunoscute
ratele de defectare ale elementelor componente. Informatiile se obtin de regula din datele de
catalog ale componentelor, iar acolo unde acestea nu sunt disponibile se pot utiliza valori medii
recomandate de standarde.
Luarea în considerare a influentei temperaturii ambiante este un element de extrema
importanta în estimarea echipamentelor electronice. Metoda ofera 6 moduri de calcul în acest
sens, functie de tehnologia de realizare a componentelor. Pentru calculul temperaturii
jonctiunilor semiconductoare (TJ) vom utiliza modelul bazat pe conductivitatile jonctiune-
capsula ( ? JC) respectiv capsula-ambiant ( ? CA ) definit de relatia:
θ
T j = TC + (TC − TA ) JC (11.2)
θCA
în care
TC = temperatura capsulei;
TA = temperatura ambianta;
Pentru simplificare, nu vom lua în considerare redundanta care exista de regula între
unele din modulele componente ale echipamentelor numerice. În fig. 11.1 este exemplificat
arborele componentelor hardware corespunzator modelarii echipamentului de teleconducere de
tip ACE28S. Estimarea fiabilitatii echipamentului ACE28S s-a facut separat pe modulele
componente, dupa care modulele au fost reunite într-un model totalizator.
Conform relatiei (11.2) rezulta o dependenta a ratei de defectare a echipamentului
funtie de temperatura ambianta, dependenta reprezentata grafic în figura 11.2
11 FIABILITATEA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE, COMANDA, CONTROL 177
Fig. 11.1 Modelarea fiabilitatii hardware pentru echipamentul ACE28S.
λ⋅10 6 [ h − 1 ]
θ [°C]
Fig. 11.2 Rata defectarilor echipamentului ACE28S functie de temperatura ambianta.
Pentru o temperatura ambianta de 30°C, rata defectarilor hardware este

? hardware=5.5*10-6
ceea ce corespunde unui MTBF de 20.75 ani.
178
11.2. Fiabilitatea programelor.

Potentialul imens de flexibilitate si functionalitate al sistemelor de calcul a condus la o crestere
spectaculoasa a utilizarii mijloacelor digitale în sistemele de protectie si control. La început,
dispozitivele cu logica programata au fost proiectate sa efectueze aceleasi functii ca si
echivalentele lor cu logica cablata. Astazi asistam la o adevarata revolutie în ceea ce priveste
integrarea calculatoarelor numerice în aplicatii care alta data nici nu puteau fi imaginate.
Rezultatul acestei explozii informationale a fost aparitia unor sisteme mult mai complexe, care
ofera performante ridicate la un pret mai scazut în fiecare zi. Din pacate au aparut si noi surse
de eroare în functionare datorate componentei software. Uneori impactul unei proiectari gresite
a programelor poate conduce la consecinte extrem de grave în special în cazul sistemelor de
control al proceselor.
Pentru aplicatiile de timp real destinate controlului proceselor tehnologice, validarea
programelor trebuie sa constate o fiabilitate extrem de înalta a acestora - în special pentru
aplicatii critice de care depind si vieti omenesti. O asemenea fiabilitate ar însemna o rata a
caderilor cuprinsa între 10-7 si 10-9.
Specific pentru componenta software - spre deosebire de cea hardware - este ca prima
nu are caderi fizice, survenite pe parcursul functionarii, ci erorile sunt prezente în programe
înca de la începutul functionarii sistemului. Caderea are loc pentru anumite intrari aplicate
programelor sau - mai adesea - pentru anumite succesiuni de intrari, pe care programele nu le
mai gestioneaza corect datorita erorilor continute. Din acest punct de vedere, nu mai putem
vorbi de fiabilitatea componentei software în sensul clasic al notiunii de fiabilitate, ci mai
degraba de conformitatea programelor cu specificatiile de proiectare.
În sistemele numerice de timp real, diferitele subprograme sunt planificate periodic
spre executie respectiv acelasi program este executat periodic ca raspuns la diferite intrari.
Daca notam cu p probabilitatea ca programul sa greseasca raportata la numarul de intrari si
admitem ca p este constanta, atunci numarul de caderi Sn care apar dupa n intrari respecta
distributia binomiala:
n− k
( ) (
Pn S n = k = Cnk p k 1 − p ) (11.3)
Caderea sistemului dupa n intrari - provocata de eroarea software - va avea

probabilitatea:
Psys (n) = P( Sn > 0) = 1 − P ( Sn = 0) = 1 − (1 − p) n (11.4)
Relatia (11.4) poate fi convertita într-o functie de timp aplicând transformarea

n = Kt
unde K este numarul de intrari în unitatea de timp. Astfel relatia devine:
Psys (t ) = 1 − (1 − p) Kt (11.5)
Distributia binomiala poate fi aproximata printr-o distributie exponentiala întrucât p este foarte
mic si n este foarte mare. Avem deci:
Psys = 1 − e − Ktp (11.6)

11.1.1. Metode de calcul ale fiabilitatii programelor.
Metoda traditionala de validare a fiabilitatii este testarea în executie. Astfel sunt

aplicate programului seturi de intrari pentru intervale de timp predeterminate si sunt
înregistrate momentele de timp când au loc caderi. Pentru sistemele de calcul pentru care
reclama probabilitati de nefunctionare de ordinul 10-7 pâna la 10-9, metoda testarii executiei
este impracticabila întrucât conduce la durate de test impresionante (sute pâna la milioane de
ani).
Un alt model de estimare a fiabilitatii componentei software se bazeaza pe ipoteza
cresterii fiabilitatii programelor pe masura ce sunt identificate si corectate erorile initiale.
Procesul de proiectare al programului consta într-un ciclu de testare si corectare. Astfel un
program este testat pâna când apare o cadere. Se identifica eroarea, se corecteaza si se reia
procesul. Nici aceasta tehnica nu poate însa opera în domeniul fiabilitatii foarte înalte întrucât
presupune durate extrem de mari pentru a se ajunge la nivele acceptabile de eroare.
Predictia fiabilitatii componentei software se poate face pe baza conceptelor ingineriei
programarii, urmarind principalii parametrii de calitate înca din fazele de elaborare ale
programelor. Astfel, exista modelari în care care ia în considerare dependenta caderilor
programului de principalii factori care provoaca functionarea eronata: introducerea erorii,
detectia si îndepartarea (corectarea) erorii dar si de mediul operational în care programul este
dezvoltat. Modelul este util în special pentru predictia fiabilitatii software în fazele incipiente
ale duratei de viata a programelor. Parametrii acestui model includ:
• A: tipul aplicatiei (de exemplu aplicatie de timp real de control al proceselor, informatica
de gestiune etc.)
• D: Mediul de dezvoltare al aplicatiei - caracterizat de metodologia de dezvoltare
(programare orientata pe obiecte, organizarea lucrului în echipa, etc.) si de uneltele
software utilizate în dezvoltare (compilatoare, medii de programare etc.)
• SA: modul de tratare al erorilor;
• ST: trasabilitatea (posibilitatea urmaririi în functionare) programului
• SQ: modul de reflectare al verificarilor asupra calitatii în revizuirea programului;
• SL: tipul limbajului (asamblor, nivel înalt etc.);
• SS: dimensiunea programului;
• SM: modularitatea;
• SU: reutilizarea codului altor aplicatii anterioare;
• SX: complexitatea;
• SR: gradul de încorporare al standardelor si specificatiilor în programare;
Se pot calcula astfel, densitatea initiala a caderilor software, efectuând produsul parametrilor de
mai sus:
K=A*D*(SA*ST*SQ)*(SL*SS*SM*SU*SX*SR) (11.7)
respectiv predictia ratei de caderi initiale, bazata pe densitatea initiala a caderilor:
Li=F*K*(numarul de linii de cod sursa al programului) (11.8)

în care:
F este frecventa liniara a executiei programului (linii de cod/unitate de timp);
K este un coeficient care masoara gradul de expunere al programului la intrari eronate.
Are valori cuprinse între 1.4*10-7 si 1.06*10-6.
180
Predictia fiabilitatii programelor dupa metodologia de mai sus presupune însa
cunoasterea in detaliu a tuturor fazelor de dezvoltare ale programului, pentru a putea defini
corect parametrii modelului.
Întrucât principiul tolerantei la defectari este utilizat cu succes în cazul defectelor
sistemelor fizice, apare naturala încercarea de a utiliza acelasi principiu pentru erorile
programelor. Utilizând redundanta hardware si votere este usor sa construim un model de
fiabilitate care sa mascheze caderile fizice. Pezumtia cheie, care permite proiectarea sistemelor
ultrafiabile, pornind de la componente mai putin fiabile, este independenta defectelor
componentelor. Prezumtia independentei defectelor este utilizata în modelarea fiabilitatii
sistemelor fizice de mai multa vreme.
Strategia de baza pentru programarea toleranta la erori este de a proiecta mai multe
versiuni ale aceluiasi program, pornind de la aceleasi specificatii si de a utiliza un voter pentru
protectia împotriva erorilor. Voterul poate fi un test de acceptanta sau un comparator. Fiecare
versiune a programului este programata de echipe separate ceea ce justifica presupunerea ca
erorile sunt independente. Din estimarile fiabilitatii versiunilor de program si aplicând
prezumtia independentei erorilor, fiabilitatea sistemului de programe poate fi calculata.
Spre deosebire de caderile hardware care sunt guvernate de legi ale fizicii, erorile de
programare sunt produse de rationamentul uman - de fapt de un rationament incorect. Problema
care se pune este daca prezumtia independentei erorilor programelor este corecta, atâta timp cât
ea nu poate fi demonstrata experimental sau teoretic.
11.1.2. Predictia fiabilitatii software a echipamentelor numerice

bazata pe modelul cresterii fiabilitatii programelor
Proiectarea programelor implica un ciclu repetat de testare si corectare. Astfel, unui

program i se aplica diferite intrari pâna când apare o cadere, manifestata sub forma unui
raspuns eronat sau a blocarii programului. Dupa identificarea cauzei caderii, este corectata
eroarea în program, apoi se reia ciclul de testare. Rezultatul este o secventa de programe p1, p2,
… , pn si o secventa de intervale între caderi T1, T2, … , Tn ( masurata de regula în numar de
intrari aplicate între caderi). Scopul este de a construi un model care sa previzioneze fiabilitatea
programului final pn bazat pe datele observate. Un asemenea model permite predictia fiabilitatii
versiunii finale, fara ca aceasta sa mai fie supusa unei secvente de intrari de test, extrapolarea
rezultatelor obtinute.
Spre exemplu, în decursul primelor sase luni de functionare a modelului prototip a
echipamentelor de achizitie si comanda de tip ACE28S montate statia 110/20kV Cisnadie, s-au
constatat unele erori software care în mare parte erau dificil sau chiar imposibil de detectat în
faza testelor de laborator. În modelarea fiabilitatii am considerat ca numarul de intrari aplicate
echipamentelor - si deci programelor acestora - este uniform distribuit în timp, astfel ca s-a
putut aplica modelul cresterii fiabilitatii software relativ la timpul între caderi fara a fi nevoie
sa se faca corespondenta explicita cu numarul de intrari aplicate. Astfel s-a calculat pentru
fiecare pereche pi, Ti o rata a caderii:
1
λi = (11.9)
NTi
în care N = 12 este numarul echipamentelor de achizitie si comanda aflate în test. Întrucât

echipamentele sunt conectate la celule diferite din statie, s-a considerat ca este îndeplinita
conditia independentei intrarilor aplicate astfel ca N·Ti reprezinta timpul echivalent de buna
functionare.
O eroare constatata în functionarea unui echipament a condus de fiecare data la
corectarea erorii în toate echipamentele montate. În Tab. 11.1 este prezentat calendarul
corectiei erorilor software ale echipamentelor de achizitie si comanda, precum rata de cadere
corespunzatoare pentru fiecare eroare. În perioada la care se face referire s-au constatat 6 erori.
Rezultatele sunt prezentate grafic în Fig. 11.3. Prin extrapolare s-au estimat datele
urmatoarelor caderi (nr. 6 si 7), trecute în Tab. 11.1 cu italice . Putem estima deci, conform
modelului, ca rata erorii software a echipamentelor de achizitie si comanda este
? software=1.2·10-5.
Tab 11.1 Calendarul erorilor software ACE28S
Data interval buna functionare interval echivalent Nr erori λ
[ore] [ore] corectate
6-Iul-95 punere în functie echipamente.
7-Iul-95 24 288 1 3.472*10-3
11-Iul-95 96 1152 2 8.68*10-4
17-Iul-95 144 1728 3 5.79*10-4
29-Iul-95 288 3456 4 2.89*10-4
6-Sep-95 936 11232 5 8.9*10-5
12-Ian-96 3072 36864 6 2.71*10-5
19-Oct-96 6944 83328 7 1.2*10-5
4-Iul-98 15151 181812 8 5.5*10-6
0.1
λ
0.01
0.001
0.0001
0.00001
-0.9322xNrErori
λ= 0.0084e
0.000001
erori corectate
0.0000001
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Fig. 11.3 Reprezentarea loglineara a caderilor software ACE28S

182
11.3. Calculul fiabilitatii echipamentelor numerice

utilizând lantul Markov
Sectiunea prezinta estimarea fiabilitatii echipamentelor de teleconducere prin prisma
conceptelor markoviene de stare si tranzitie. Astfel, un echipament sau un sistem se poate gasi
într-una din starile de functionare: normala, defect, etc. Starea echipamentului se poate
modifica în timp în urma unei tranzitii.
Principalele premise de utilizare a metodei lanturilor Markov sunt:
• Sistemele tehnice si elementele componente evolueaza printr-o succesiune de stari, care
compun timpul calendaristic (de analiza):
n n m r
TC = ∑ t fi + ∑t di + ∑
t MPi + ∑
t RZi (11.10)
i =1 i =1 i =1 i =1
unde:
TC = timpul calendaristic;
tfi ,tdi - timpii de functionare (tfi) si respectiv de defect (tdi) sunt variabile
aleatoare;
tMPi, tRZi - timpii de mentenanta (reparatie) preventiva respectiv de rezerva -
sunt marimi deterministe;
• intervalele de timp ( tfi, tdi) au succesiune alternativa pe durata ( TA=TC ) reprezentând o
succesiune de stari, unde TA=timpul de analiza;
• perioada de timp în care se analizeaza sistemul (elementul) este cea de maturitate
• functiile de distributie ale perioadelor de functionare si respectiv de defectare sunt
exponentiale:
• proprietatea esentiala a legii exponentiale este ca, probabilitatea functionarii fara defecte în
intervalul (t1, t2), t2 > t1 este dependenta doar de marimea intervalului (dt=t2-t1) si este
independenta de timpul anterior de functionare ( t<t1 )
• în intervalul (dt) poate avea loc o singura trecere (tranzitie) dintr-o stare în alta (Fig. 11.4).
Fig. 11.4 Lantul Markov pentru un element simplu, reparabil
Modelul bazat pe lantul Markov este descris de ecuatiile Kolmogorov:
∑ j ( Pj λji )− Pi ∑ j λij
dPi
= (i ≠ j = 1.. n)
dt
1
Fij = Pj λij = (i ≠ j = 1.. n) (11.11)
Tij
Fi = ∑ j F ji (i ≠ j = 1.. n)
P 1
Ti = i = (i ≠ j = 1.. n)
Fi ∑j λij
∑ i Pi = 1 (i ≠ j = 1.. n)
unde: Pi = probabilitatea starii i; Fi = frecventa starii i; Ti = durata starii i; Fij = frecventa de
tranzitie din starea i în starea j; ?ij = rata de tranzitie din starea i în starea j; n = numarul starilor.
Integrarea ecuatiilor diferentiale se poate face cu ajutorul unui program utilizând
metoda Runge-Kutta de ordin 4, pentru calculul dependentei de timp a probabilitatii fiecarei
stari. Metoda este definita prin extinderea expresiilor urmatoare la sistemul ecuatiilor
diferentiale:
dp
= f (t , p)
dt
1 1 1 1
pn + 1 = pn + k1 + k2 + k3 + k4 + O(h5 )
6 3 3 6
k1 = hf (t n , pn )
 1 1 
k2 = hf t n + h, pn + k1  (11.12)
 2 2 
 1 1 
k 3 = hf t n + h, pn + k2 
 2 2 
k 4 = hf (t n + h, pn + k 3)
Pentru determinarea pasului de timp care urmeaza a fi utilizat în procesul iterativ de integrare a
ecuatiilor ce descriu procesul Markov, este utilizat urmatorul criteriu:
h = min{θ, λi } (11.13)
unde: ?= precizia minima definita de utilizator;

? i=rata de tranzitie;
Expresia de mai sus este aplicata numai pentru rate de tranzitie diferite de zero. Totodata, pot fi
definiti pasii minimi (hmin ) si maximi (hmax), astfel încât:
h daca h < h min

h =  min (11.14)
hmax , daca h > h max
184
Pentru estimarea erorii de calcul, este utilizata urmatoarea metodologie: rezolvarea
sistemului de ecuatii se face în doua treceri - o prima trecere utilizeaza pasii de timp calculati
ca mai sus, iar in cea de a doua trecere sunt utilizati pasi de timp înjumatatiti fata de relatiile
(11.13) si (11.14). Pentru fiecare moment de timp, se calculeaza factorii de eroare:
q − q1
ε=2 0 (11.15)
q0 + q1
unde q0, q1 reprezinta valorile calculate ale coeficientului de indisponibilitate în prima,

respectiv a doua trecere.
Sunt definiti astfel trei factori de eroare:
e1, reprezinta valoarea maxima a lui e peste toate valorile lui t.
e2, reprezinta valoarea e la t=TC
e3, reprezinta diferenta maxima între suma probabilitatilor de la momentul t=t0 si
suma probabilitatilor starilor la un moment t oarecare.
11.1.1. Modelarea fiabilitatii echipamentelor de achizitie si

comanda aflate în exploatare
Pentru exemplificarea calculului fiabilitatii în exploatare a echipamentelor de achizitie

si comanda vom utiliza modelul din Fig. 11.5
Fig. 11.5 Modelul Markov pentru echipamentele aflate în exploatare
Echipamentul se gaseste în starea “Functionare”, de unde trece periodic în starea

“Autotest”. Datorita unor caderi ale tensiunii de alimentare, sau la repunerea în functiune dupa
o cadere, echipamentul de achizitie si comanda se reinitializeaza prin colaborarea nivelului
ierarhic superior (starea “Reinitializare”).
În cazul aparitiei unui defect identificat corect de rutinele autotest, defectul este
comunicat nivelului ierarhic superior iar echipamentul trece în starea “Reparatie” unde este
supus efectiv operatiunilor de reparare.
Defectele neidentificate de rutinele autotest se împart si aici în doua categorii: defecte
care pot fi sesizate de nivelul ierarhic superior - caz în care se parcurg operatiunile de
diagnosticare (starea “Diagnostic”) apoi de reparare propriuzisa, respectiv defecte care nu au
fost sesizate nici de nivelul ierarhic superior - care provoaca trecerea in starea “Defect”. În
acest din urma caz, starea de defectiune este sesizata numai cu prilejul manevrelor de
exploatare care fac apel la functiunile echipamentului de achizitie si comanda defect.
Indicatorii luati în calcul pentru modelarea fiabilitatii în exploatare a echipamentelor
de achizitie si comanda sunt prezentati în Tab. 11.2 iar în Tab. 11.3 sunt prezentate ratele de
tranzitie între starile modelului.
Probabilitatile absolute ale starilor au fost calculate prin trecerea la limita:
Pi = lim Pi ( t ) (i=1..6)
t→ ∞
Cele 6 stari se împart în stari de buna functionare (starile 1 si 2) respectiv de defect
(starile 3..6). În consecinta, coeficientii de disponibilitate KD respectiv de indisponibilitate KI
se obtin prin însumarea probabilitatilor absolute ale starilor corespunzatoare:
∑ ∑
2 2
KD = P = lim P ( t ) (11.16)
i =1 i i =1 t → ∞ i
K I = ∑ i = 3 Pi = ∑ i = 3 lim Pi (t )
6 6
(11.17)
t→ ∞
Tab. 11.2 Indicatorii de fiabilitate în exploatare a echipamentelor de achizitie si comanda

Indicator Semnificatie u.m. Valoare
b1 interval autotest echipament [ore] 1
b2 durata autotest [ore] 0.01
b3 eficacitate autotest echipament [0… 1] 0.5
b4 durata reparatie [ore] 8
b5 durata diagnostic [ore] 8
b6 rata caderi echipament [ore-1] 1.141*10-5
b7 rata reinitializari echipament [ore-1] 0.006
b8 durata reinitializare echipament [ore] 0.017
b9 eficacitatea sesizarii defectiunii de catre nivelul [0… 1] 0.5
superior
b10 rata defectiuni instalatii primare supravegheate [ore-1] 1.141*10-3
b11 rata manevrelor de exploatare instalatii primare [ore-1] 2.283*10-3
supravegheate
b12 interval mentenanta [ore] 8760
Tab 11.3 Ratele de tranzitie pentru modelul Markov din Fig. 11.5
În Din starea
starea 1 2 3 4 5 6
1 1/b2 1/b8
2 1/b1
3 b7 1/b4
4 b6 b3 1/b5
5 b6(1-b3)(1-b9)
6 b6(1-b3)b9 b10+b11+1/b12
186
Rezultatele modelarii sunt prezentate în Tab. 11.4 si Fig. 11.6. Pentru comparatie calculele s-
au efectuat pentru diferite valori ale eficacitatii rutinelor de autotestare.
Tab. 11.4 Coeficientii de disponibilitate functie de MTBF

MTBF [ore] b3=0 b3=0.25 b3=0.5 b3=0.75
100 0.390952 0.461123 0.561994 0.719354
200 0.56212 0.63117 0.71956 0.836737
500 0.762397 0.810501 0.865085 0.927551
1000 0.865144 0.895293 0.92762 0.962367
2000 0.927654 0.944709 0.962404 0.980774
5000 0.969691 0.977067 0.984556 0.99216
10000 0.984563 0.988351 0.992168 0.996015
20000 0.992172 0.994092 0.996019 0.997953
50000 0.996794 0.997568 0.998343 0.99912
100000 0.998344 0.998732 0.999121 0.999509
200000 0.999121 0.999315 0.99951 0.999704
500000 0.999588 0.999665 0.999743 0.999821
1000000 0.999743 0.999782 0.999821 0.99986
1.0000 KD
0.9950
0.9900
0.9850
0.9800
0.9750 b3=0
b3=0.25
b3=0.5
0.9700
b3=0.75
0.9650
0.9600
0.9550
0.9500 MTBF [ore]

1000 10000 100000 1000000
Fig. 11.6 Coeficientul de disponibilitate a echipamentului de achizitie si comanda functie de MTBF

11.4. Fiabilitatea predictiva în contextul elementului

protejat
Protectiile prin relee din cadrul retelelor electrice permit detectarea si eliminarea
selectiva si într-un interval de timp cat mai scurt a avariilor. În fig, 11.7 se prezinta situatiile
posibile în functionarea protectiilor pentru cazul protectiilor clasice de tip electromagnetic.
S i tu a ti a in it i a l a
R E in R N
P R i n r e g i m a s t e p t a re
R E in R N R E in R N
E P R i n s ta r e b u n a E P R d e fe c te
d e f u n c t io n a re P R i n r e g i m d e a s t e p t a re
P R i n r e g i m d e a s t e p ta re
A v a ri e in R E V e r if i c a ri p e rio d ic e P R A v a rie i n R E
R e m e d iat d e fe c tu l
P R f u n c ti o n e a z a c o r e c t P R f u n c t io n e a z a i n c o re c t
D e c o n e c tat
RE e l e m e n tu l A c ti o n a ri R e fu z
re v in e la R N a v a ri a t f a ls e a c t io n a re
D e c l a n s a ri A v a ri a p e r s i s t a
n e s e l e c ti v e s i s e e x t in d e
Fig. 11.7 Situatii posibile privind functionarea protectiilor clasice
În Fig. 11.7 s-au notat:

RE - reteaua protejata
EPR - elemente de protectie
PR - protectie prin relee clasica
RN - regim normal
Evaluarea indicatorilor de fiabilitate a instalatiilor de protectie implica unele

particularitati. Astfel, în cazul protectiilor clasice exista regimul “în asteptare” legat de
elementele de curent continuu aflate în repaus pâna la aparitia defectului spre deosebire de
elementele de curent alternativ majoritatea fiind solicitate cu tensiuni respectiv curenti. În cazul
protectiilor numerice functia de autestare face ca solicitarile elementelor sa poata fi considerate
din punct de vedere fiabilistic ca fiind fara timp de asteptare.
Sa consideram schema monofilara a unei zone de retea protejate ca în Fig. 11.8, în
care EPAM reprezinta echipamentul de protectie si automatizare.
188
110 kV
TRAFO
EPA M
20 kV
EPAM E PA M E PA M
L1 L2 Ln
Fig. 11.8 Retea medie tensiune protejata de EPAM
Plecând de la aceasta schema se poate stabili modelul Markov al protectiei si

elementului protejat printr-un model cu opt stari. Trebuie subliniat ca în cazul protectiilor
numerice un rol important îl are functia de autotest. În general, chiar într-o varianta minimala,
autotestul protectiilor numerice include teste ale:
• memoriei nonvolatile (EPROM)
• memoriei bazei de date (EEPROM)
• memoriei volatile (RAM)
• ansamblului de conversie analog-numerica (adaptoare de intrare de curent si tensiune,
multiplexor, convertor);
• sursei de alimentare cu tensiune operativa
• releelor de declansare si semnalizare;
Detectarea unor erori conduce la emiterea unei semnalizari spre exterior si blocarea
functiei de declansare. Cum aceste teste se executa în mod repetat si la intervale scurte de timp,
se sesizeaza imediat defectul. Desigur este greu de admis ca orice defectiune poate fi sesizata
de rutinele de autotest, astfel încât se poate vorbi de un coeficient de eficienta al rutinelor de
autotest. Spre exemplu un coeficient de 0,5 presupune ca numai 50% din erorile ce pot apare
sunt detectate de sistemul de autotest. Se va ararta în continuare ca de marimea acestui
coeficient depinde decisiv fiabilitatea echipamentului.
Modelul stabilit pentru studiul fiabilitatii predictive în contextul elementului protejat
se prezinta în fig. 11.9. Modelul poate fi divizat în patru cadrane bazate pe starea
echipamentului de protectie (P) si respectiv pe starea elementului protejat (EP).
Starea 1 reprezinta starea de functionare normala în care linia de medie tensiune (EP)
este în functie si în sarcina iar echipamentul de protectie (P) functioneaza corect. La aparitia
unui defect EP are o tranzitie spre starea 2. În starea 2, linia este cu defect dar P functioneaza
corect si sesizeaza defectul actionând corect la declansare. Declansarea trece modelul în starea
6 stare în care linia este fara tensiune prin declansarea întreruptorului. Linia este reparata si
trece în starea normala, starea 1.
1 CEP 2
E P fu n c t ie EP defe ct
R REV P f u nc ti e P fu n tie
Tn
R EP
O pr
6
5
E P d e c la n s a t
E P fu n c t ie
P fu n c t ie
P re v i z i e C AT
C pn Rr Cp
Rr C CO M
7
E P d e c la n s a t
3 R EP P d e f e c ta
E P f u n c tie
P d e fe c ta Tm
C EP 8
E P + E P x d e c l a ns a t e
9 P d e fe c ta
E P f u n tie
C EP
P re p a ra t ie
T re z
C EP
4
E P + E P x d e fe c te
P d efe cta
Fig. 11.9 Modelul Markov al EPAM
Starile 3,5,9 reprezinta conditii de defect pentru P , echipamentul este indisponibil si

deci inapt pentru a declansa în caz de nevoie. Starea 5 tine seama de operatiile de mentenanta
de rutina. În aceasta stare echipamentul se afla în revizie. În starile 3 si 9 releul este
indisponibil datorita unor defecte sesizate de rutinele de autotest (starea 9) respectiv nesesizate
de aceste rutine (starea 3). Modelul trece din starea 3 în starea 9 atunci când se sesizeaza un
defect în cadrul reviziilor periodice. Coeficientul de eficienta al rutinelor de autotest poate fi
variat în cadrul acestui model pentru a urmari efectul global asupra modelului.
Starea 4 reprezinta starea în care intra modelul în cazul în care P este indisponibila sau
în cazul unor defecte comune ale P si EP. Modelul admite ca în cazul aparitiei unui defect pe
linia de medie tensiune, în timp ce P este indisponibil, conduce la actionarea protectiei de
rezerva si eliminarea defectului de întreruptorul din amonte. Deci, la un defect pe linia L1 (fig.
11.8) care apare în timp ce protectia acestei linii este indisponibila, apare declansarea corecta a
întreruptorului de medie tensiune al transformatorului. Actionarea protectiilor din amonte
conduce în general la scoaterea din functie a unei portiuni importante de retea. Asest lucru este
modelat prin trecerea din starea 4 în starea 8 stare în care protectia este indisponibila iar EP si
echipamentul declansat ca rezerva (EPx) sunt scoase de sub tensiune.
Pe baza acestui model s-au putut calcula probabilitatile de stare, indisponibilitatea
protectiei si s-a studiat influenta eficientei rutinelor de autotest asupra fiabilitatii
echipamentului.
La aceasta modelare s-au admis urmatoarele ipoteze:
1. Detectarea unor defectele ale echipamentului se face fie de rutinele de autotest fie pe baza
reviziilor periodice;
2. Echipamentul de protectie se revizuieste cu echipamentul protejat în functie;
3. Revizia periodica a protectiei scoate în evidenta întotdeauna defectele si nu provoaca
defectarea echipamentului;
190
4. Operatiile de reparatie readuc întotdeauna echipamentul la starea de functionare ca si când
acesta ar fi nou;
Se prezinta în continuare definitiile ratelor de tranzitie:
1. Rate de cadere:
Cp - rata caderilor protectiei (inversul mediei timpului de buna functionare,MTBF);
AT- coeficient de eficienta al rutinelor de autotest;
CAT - rata caderilor protectiei sesizate de rutinele de autotest (Cp*AT), caderi / an;
Cpn - rata caderilor protectiei nesesizate de rutine autotest (Cp*[1-AT]), caderi / an;
CEP - defectari ale echipamentului protejat, defecte / an;
CCOM - caderi P+EP datorate cauzelor comune, defecte / an;
2. Rate de reparatie:
REP - numar de EP reparate (restabilite) pe ora;
RREV - numar de revizii pe ora al P;
Rr - numar de reparatii pe ora ale P;
3. Rate de tranzitie:
Tn - numar de actionari normale pe ora ale P (inversul timpului normal de actionare
al protectiei);
Trez - numar de actionari normale pe ora ale P de rezerva(inversul timpului normal
de actionare al protectiei de rezerva);
Tm - numar de operatii pe ora de izolare manuala a defectelor;
4. Rate de revizie protectie:
Opr - rata de revizie a protectiei (inversul intervalului de timp necesar reviziei);
Tabela 11.5 prezinta valorile considerate în calcule.
Tab. 11.5 Valorile considerate la modelul Markov din fig. 11.9

Nr. Denumire Valoare considerata Observatii
crt. parametru
1 Cp 1/10 … 1/50 S-a variat MTBF de la 10 la 50 ani
2 AT 0 … 0.9 S-a variat de la 0 (corespunzator protectiilor
clasice, fara autotestare) la 0.9 (corespunzatoare
unei eficiente de 90% a rutinelor de autotest)
3 CAT CAT=Cp*AT
4 Cpn Cpn=Cp(1-AT)
5 CEP 3 caderi/an Din evidentele FRE Sibiu, perioada 1990-1996
6 CCOM 0.00001 caderi/an S-a considerat un defect comun la 10 ani
7 REP 0.5 reparatii / ora Din evidentele FRE Sibiu, timpul mediu de
revenire la schema nornala cu o celula de linie de
medie tensiune 2 ore
8 RREV 0.2 relee / ora Revizia protectiei unei celule de linie de mt se
executa în 5 ore
9 Rr 0.125 / ora Se admite reparatia unui releu în 8 ore
10 Tn 7200 actionari / ora S-a considerat timpul normal de actionare al
protectiei liniei de mt t=0.5 s
11 Trez 3600 actionari / ora S-a considerat timpul normal de actionare al
protectiei de rezerva t=1 s
12 Tm 0.33 Timpul mediu de revenire dupa defecte majore
însotite de functionarea protectiei de rezerva este
de cca. 3 ore, conform evidentelor FRES.
13 Opr 0.000141 O revizie tehnica pe an, deci la 8760 ore.
Rezultatele obtinute se prezinta în fig. 11.10 … 11.17
1 0.014
MTBF=10 AT=0.5 0.012798545
0.012
0.995
0.01
0.008
Pfunct
0.99
Pindisp
0.006
0.987194927
0.004
0.985
0.002
0.98 0
0 5000 10000 15000 20000 [ore]
Fig. 11.10 Rezultate pentru MTBF=10, AT=0.5
1 0.03
MTBF=10 AT=0
0.025175672
0.995 0.025
0.99 0.02
Pfunct
0.985 0.015
Pindisp
0.98 0.01
0.974811054
0.975 0.005
0.97 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
Fig. 11.11 Rezultate pentru MTBF=10, AT=0
1 0.007
MTBF=20 AT=0.5 0.006490646
0.999 0.006
0.998 0.005
0.997 0.004
Pfunct
Pindisp
0.996 0.003
0.995 0.002
0.994 0.001
0.993504902
0.993 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]

192
1 0.014
MTBF=20 AT=0 0.012797396
0.998 0.012
0.996 0.01
0.994 0.008 Pfunct

Pindisp
0.992 0.006
0.99 0.004
0.988 0.987195134 0.002
0.986 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.003
MTBF=50 AT=0.5 0.002665952
0.9995 0.0025
0.999 0.002
Pfunct
0.9985 0.0015
Pindisp
0.998 0.001
0.9975 0.997331417 0.0005
0.997 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.006
MTBF=50 AT=0
0.005217895
0.999 0.005
0.998 0.004
Pfunct
0.997 0.003
Pindisp
0.996 0.002
0.995 0.994778242 0.001
0.994 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]

1 0.00012
MTBF=10 AT=1
0.000105393
0.99998 0.0001
0.99996 0.00008
Pfunct
0.99994 0.00006
Pindisp
0.99992 0.00004
0.9999 0.999893182 0.00002
0.99988 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.003
MTBF=100 AT=0
0.002665385
0.9995 0.0025
0.999 0.002
Pfunct
0.9985 0.0015
Pindisp
0.998 0.001
0.9975 0.997332019 0.0005
0.997 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
Calculând pentru CAT = 0; 0.3; 0.5; si 0.8 si pentru MTBF=10; 20 si 50 ani se obtine diagrama
din fig. 11.18
0.03
MTBF=10
0.025
0.02
0.015
MTBF=20
0.01
MTBF=50
0.005
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8
Fig. 11.18 Sinteza rezultatelor

194
Se constata ca un releu numeric cu o eficienta de 60% a rutinelor de autotest si cu un
MTBF=20 ani are acelasi coeficient de indisponibilitate ca un releu clasic (CAT = 0) dar cu un
MTBF=50 ani. De asemenea se observa ca acelasi releu numeric având de data aceasta o
eficienta a rutinelor de autotest de 80% are acelasi coeficient de indisponibilitate ca un releu
clasic cu MTBF=50 ani. Din fig. 11.16 si fig. 11.17 se constata ca în cazul unei eficiente
maxime a rutinelor de autotest, pentru o MTBF=10 ani, probabilitatea de buna functionare a
releului numeric (99,98%) este mai mare decât în cazul unui releu clasic cu MTBF = 100 ani
(99,73%).
În concluzie, se constata ca probabilitatea de buna functionare a protectiei numerice
depinde esential de eficacitatea rutielor de autotesc. Cu cât coeficientul de eficienta este mai
aproape de unitate cu atât MTBF este mai mare pentru o probabilitate de buna functionare data.
Pe de alta parte o protectie numerica cu o eficienta a rutinelor de autotest medie (0.8) si cu un
MTBF de 20 ani sunt echivalente din punct de vedere al probabilitatii de buna functionare cu
un releu clasic având un MTBF foarte ridicat de cca. 100 ani. Deci eforturile de marire a
fiabilitatii releelor numerice trebuie concentrate spre maximizarea eficientei rutinelor de
autotestare.
11.5. Fiabilitatea sistemului SCADA

Sistemul SCADA ofera mai multe functiuni, în îndeplinirea carora sunt implicate
diferite componente - hardware si software - ale sistemului. Alegerea unei arhitecturi potrivite
pentru sistemul de teleconducere trebuie sa tina cont în mod necesar de implicatiile asupra
fiabilitatii. Sectiunea prezenta are scopul de a face o estimare a importantei fiecarei
componente în fiabilitatea sistemului. Sunt analizate doua arhitecturi pentru sistemul de
teleconducere - prima este o arhitectura restrânsa corespunzatoare unei functionalitati
minimale, iar cea de a doua este arhitectura extinsa, în care sunt luate în calcul mai multe
functiuni si care asigura redundante atât hardware cât si software.
În modelul adoptat sunt evidentiate separat componentele software respectiv cele
hardware. Diferitele combinatii posibile sunt redate în Tab. 11.6.
Tab. 11.6 Combinatiile posibile ale fiabilitãtii hardware si software

Functiunea implicã atât hardware (H) cât si
software (h):
Functiunea are o redundantã hardware simplã.
Programul este identic pe ambele platforme
hardware
Functiunea are o redundantã simplã software, dar
care ruleazã pe aceeasi platformã hardware
Functiunea are redundantã atât hardware cât si

software (douã programe diferite rulând pe douã
platforme hardware diferite)
Importanta fiabilitatii componentelor sistemului în fiabilitatea functiunilor s-a facut

aplicând metoda Fussell-Vesely arborelui corespunzator de defectare a functiunii. Metoda
calculeaza contributia fiecarei componente la indicele global de indisponibilitate dupa
relatia(7.18):
I F-V =
∑ qi (11.18)
∑ qj
în care:
∑ q i reprezinta suma indisponibilitatilor taieturilor minimale care contin componenta I;
∑ q i reprezinta suma indisponibilitatilor tuturor taieturilor minimale;
Arhitectura sistemului în configuratie minima este redata în Fig. 11.19 iar în Fig.
11.20 sunt redate contributiile componentelor pentru functiunile principale ale sistemului.
Fig. 11.19 Arhitectura sistemului de teleconducere în configuratie minima
6.00E-01
5.00E-01
4.00E-01
3.00E-01
2.00E-01
1.00E-01 Comanda Locala

Regasire arhiva
0.00E+00 Arhivare informatii
c E aA hH Telecomanda
f'F G B C1 C2
Fig. 11.20 Configuratia minima. Importanta componentelor în fiabilitatea functiunilor dupa metoda
Fussell-Vesely
196
Fig. 11.21 Arhitectura unui sistem integrat de teleconducere, protectie si automatizare
Arhitectura unui sistem integrat de protectie, automatizare si control în statiile

electrice de transformare este redata în Fig. 11.21. Arborele de defectare corespunzator
principalelor functiuni (telecomanda, functiuni punct central, functiuni locale statie) este
prezentat în Fig. 11.22. În schema sunt prezentate valorile de referinta luate în calcul (rate de
defectari), precum si indicii de indisponibilitate în diferite puncte ale arborelui.
În graficul din Fig. 11.24 se reda contributia componentelor în fiabilitatea functiunilor iar în
Fig. 11.23 este prezentata comparativ contributia componentelor în fiabilitatea globala a
arhitecturii sistemului integrat (sunt reprezentate numai componentele a caror contributie
depaseste 1%).
Este important de remarcat (Fig. 11.23) ponderea mare pe care o au trei dintre
componente: h - programele calculatorului de la nivelul statiei de transformare, a- programele
serverului de functiuni SCADA si respectiv b - programele serverului de baze de date si arhiva,
a caror contributie însumeaza 73% din indisponibilitatea sistemului.
Fig. 11.22 Arborele de defectare pentru principalele functiuni ale unui sistem integrat de protectie,
automatizare si control
iI c K
H 1%
2% 3%
fF 6%
B 2%
A 4% a
4% 21%
lL
7% b
21%
h
31%
Fig. 11.23 Contributia globala a fiabilitatii componentelor în ansamblul functiunilor.

198
7.00E-01
6.00E-01
5.00E-01
4.00E-01
3.00E-01
2.00E-01
1.00E-01
0.00E+00
Telecomanda
a b h lL Functii Locale Statie
A B fF H iI c Functii Punct Central
K G G' C' C E' E
Fig. 11.24 Sistemul integrat. Importanta componentelor în fiabilitatea functiunilor

dupa metoda Fussell-Vesely
11.6. Implicatiile sistemului SCADA asupra fiabilitatii

retelei si echipamentelor electrice din statiile de
transformare.
Costurile de exploatare si mentenanta ale echipamentelor si instalatiilor

electroenergetice reprezinta o parte importanta din costurile generale ale furnizarii energiei
catre consumatori. Noile tendinte manifestate în domeniul mentenantei predictive pot reduce
semnificativ aceste costuri si pot îmbunatatii fiabilitatea globala a echipamentelor. Una din
tehnicile novatoare este mentenanta centrata pe fiabilitate care înlocuieste mentenanta
planificata - efectuata la intervale fixe de timp - a echipamentelor electroenergetice cu
operatiuni de mentenanta care se efectueaza la intervale variabile de timp care depind de starea
reala a echipamentului monitorizat. De fapt tehnica are la baza analiza evolutiei parametrilor
echipamentului, capabila sa reliefeze tendinta de defectare a unor subansamble în intervalul de
timp imediat urmator.
Pentru a putea determina momentul optim pentru efectuarea operatiunilor de

mentenanta asupra echipamentelor electrice din statii de transformare este deci nevoie sa avem
la dispozitie tehnici de achizitie si prelucrare a parametrilor importanti ai echipamentelor. Cum
foarte multi dintre acesti parametrii sunt marimi electrice - curenti si tensiuni - ei pot fi preluati
de echipamentele de achizitie si comanda specifici SCADA. Pentru alti parametrii, care
presupun achizitia de semnale nespecifice sistemelor de teleconducere, trebuie integrate
adaptoare si traductoare corespunzatoare (senzori de temperatura, analizoare de gaze, traductori
de vibratii etc.) sau este necesara utilizarea echipamentelor de achizitie specializate (de
exemplu cu frecvente mari de esantionare).
Infrastructura sistemului de teleconducere din statia de transformare poate integra deci

achizitia, stocarea si transmisia acestor marimi catre instrumentele software specializate pentru
analiza parametrilor echipamentelor în vederea implementarii mecanismelor mentenantei
centrate pe fiabilitate .
Beneficiile implementarii unui sistem de teleconducere a echipamentelor electrice din

statiile de transformare sunt însa importante si imediate în domeniul reducerii costurilor
operatiunilor de mentenanta chiar daca nu facem apel la metodele avansate de mentenanta.
Astfel, informatiile furnizate de sistemul de teleconducere pot conduce în cele mai

multe cazuri la localizarea rapida si precisa a echipamentului / instalatiei care nu a functionat
corect în conditiile unui defect în retea. Asemenea situatii apar din pacate destul de frecvent si
procedura obisnuita este de verificare atenta a tuturor echipamentelor / instalatiilor implicate,
rezultând un volum de munca important. De cele mai multe ori, problema este de a decide care
din cele doua mari categorii de echipamente au provocat raspunsul incorect la defect:
echipamentul primar (ex. întreruptorul de înalta tensiune) sau instalatia aferenta de protectie.
Având la dispozitie un istoric detaliat al functionarii echipamentelor implicate (momentele de
timp ale aparitiei si disparitiei diferitelor impulsuri de semnalizare / actionare) se poate
identifica echipamentul / subansamblul care nu a lucrat corect si restrânge astfel efortul de
repunere în functiune a instalatiei.
Fara îndoiala ca identificarea corecta atât a defectului din retea cât si a eventualelor
raspunsuri incorecte ale echipamentelor implicate necesita informatii mai detaliate, obtinute de
regula de la echipamente si instalatii de perturbografie. Noile perturbografe digitale fac însa
posibila integrarea functiunilor lor în sistemele de teleconducere astfel ca astazi regasim
perturbografia mai degraba ca o functiune integrata în sistemele SCADA si de protectie decât
ca un sistem distinct.
Principala preocupare a dispecerului energetic în conditiile aparitiei unui defect în

retea este identificarea si localizarea acestuia. Aceasta este o conditie esentiala pentru
demararea procedurilor de izolare a defectului si de restaurare a retelei dupa defect. În lipsa
unui sistem automat de preluare a informatiilor despre defect, dispecerul preia prin caile de
comunicatie clasice (telefon, radio) informatiile de la operatorii din statiile de transformare.
Calitatea informatiilor astfel obtinute este grefata de mai multe aspecte printre care cele mai
importante sunt: lipsa detaliilor temporale -operatorul din statie nu poate observa succesiunea
evenimentelor survenite la câteva milisecunde unul dupa altul, durata mare a culegerii
informatiilor din statiile de transformare, si nu în cele din urma erorile umane - operatorul din
statie poate omite / interpreta eronat unele informatii. Sistemul de teleconducere poate
îmbunatatii substantial procesul decizional în conditiile aparitiei defectului în retea prin:
• informarea rapida a dispecerului asupra aparitiei defectului;

200
• pune la dispozitia dispecerului informatii detaliate despre modul în care au functionat

instalatiile si echipamentele ca raspuns la aparitia defectului, în vederea localizarii
defectului precum si a identificarii eventualelor echipamente / instalatii care nu au raspuns
corect la defect.
• pune la dispozitia unor instrumente software specializate (sisteme expert), informatiile
necesare pentru identificarea automata a defectului si eventual pentru recomandarea
actiunilor corective ce trebuie luate.
BIBLIOGRAFIE
1. *** ABB “Feeder Protection Relay SPAA 341 C”, documentatie tehnica, 1994.
2. *** EPRI “Substation Integrated Protection, Control and Data Aquisition -
Requirements Specification” Preliminary Report RP3599-01/0.4,
Electric Power Reserch Institute Palo Alto, California, U.S.
3. *** GEC Alsthom “Protective Relays - Application Guide”, London&Wisbech, 1987.
4. *** GEC Alsthom Documentatia tehnica a protectiei de distanta OPTIMHO.
5. *** GEC Alsthom Documentatia tehnica a releului diferential KBCH 140
6. *** SEL “SEL Application Guide”, Pullman - Washington, USA, 1996.
7. *** SEL Documentatiile tehnice ale releelor SEL-321 si SEL-351, Pullman -
Washington, SUA, 1996-1997.
8. *** SIEMENS “Line Protection Relay 7SA511”, documentatie tehnica, 1993.
9. *** SIEMENS “Numerical Overcurrent Protection Relay 7SJ531”, documentatie
tehnica, 1996.
10. *** SIEMENS Mapa de prezentare SINAUT-SPECTRUM 1995
11. *** Swiss Laboratories “Adaptoare de curent-tensiune LEM”, documentatie tehnica, 1993.
12. *** TELECOMM “CDR - 16.32” documentatie tehnica, 1995
13. *** TELECOMM “DIPA - ACE” documentatie tehnica, 1996
14. *** USAF “Methodology for Software Reliability Prediction and Assesment”
Technical Report RL-TR92-52, 1992, Air Force Rome Laboratory,
U.S.
15. ***ABB “Feeder Protection Relay SPAA 341 C”, documentatie tehnica, 1994.
16. Abdalla-Ghaly, “Evaluation of competing reliability predictions” IEEE Transactions
A. A. Chan, B. L. P. Y. on Software Engineering, pag. 950-967, 1986.
17. Ancoin G. “Detection of Distribution High Impedance Faults using Burst Noise
Signals Near 60 Hz.”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.
PWRD-2, No.2, April 1987, pp. 342-348.
18. Andrei S., “Bericht über der Aktivität und Rahmerr des Antrags Rechner
Trusca V. gestützte Teilentagungsdetektion und Diagnostik durch den Einsatz
neuronaler Netze”, T.H., Darmstadt, 1996.
19. Antoniu I.S. “Bazele electrotehnicii”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

1974.
20. Apostolov A., “Conventional Relays with Nonconventional Sources”, 21st Annual
Zocholl S. Western Protective Relay Conference, Spokane, Washington, 1994,
pp. 1-12.
21. Avizienis, A. “The n-version approach to fault-tolerant software” IEEE
Transactions on Software Engineering, pp. 1491-1501, Dec. 1985.
202
22. Badea I si colectiv “Protectia prin relee si automatizarea sistemelor electrice”, Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1973.
23. Bâla C. “Bobine de reactanta pentru sisteme energetice”, Ed. Tehnica,

Bucuresti, 1984.
24. Balasiu F. “Echipament de protectie, masura si automatizare pentru linii

electrice de medie tensiune”, Referat sinteza nr.1, U.T.Timisoara,
1995
25. Balasiu F. “Echipament de protectie, masura si automatizare pentru linii

1996
26. Balasiu F., “Preparing the Distribution System in Romania for the New Market
Gal S. Economy”, DA / DSM Europe’95, Conference Proceedings,
Vol.2, November 1995, pp. 303-316.
27. Balasiu, F. “Echipament de protectie, masura si automatizare pentru linii
1995
28. Balasiu, F. “Preparing the Distribution System in Romania for the New Market
Gal, S. Economy”, DA / DSM Europe’95, Conference Proceedings,
Vol.2, November 1995, pag. 303-316.
29. Balog A. “Standardele ISO 9000 în domeniul calitatii software” rev. PCWorld
Nr. 6/1995 pag. 50
30. Baraboi A.,Adam M., Cristea I., “Tehnici moderne de comutatie de putere”, Ed. A 92, Iasi, 1996.
Hnatiuc E.
31. Bastard, Bertrand, “The technique of finite-impulse-response filtering applied to digital
Emura, Meunier protection and control of medium voltage power system”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.7, No.2, April 1992, pp.620-
626.
32. Bejan I., Balaban G. “Automatizari si telecomenzi în electroenergetica”, Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1976.
33. Beldjilali, B. “An Object Oriented Model for an Inference Motor of order one in
Bouamrane, K. C++” - lucrare la Conferinta AMSE, Brno 1995, Proceedings Vol. 2
34. Benchimol, G. “Sisteme expert în intreprindere” Ed. Tehnica Bucuresti, 1993
Levine, P.
Pomerol, J-C
35. Benmouyal G. “Removal of DC-offset in current waveforms using digital mimic
filtering”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.10, No.2, April
1995, pp.621-630.
36. Bertrand, B. “The technique of finite-impulse-response filtering applied to digital
Meunier, E. protection and control of medium voltage power system”, IEEE
626.
37. Bodea I., si colectiv “Circuite integrate liniare”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1985.
38. Borangiu, Th. “Conducerea multiprocesor în timp real a structurilor flexibile de
Dobrescu, R. fabricatie”. Ed. Tehnica Bucuresti, 1989
Hossu, A.
Molin, S.
39. Calin S., “Protectia prin relee si automatizarea sistemelor energetice”, Ed.
Tugulea A. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969.
BIBLIOGRAFIE 203
40. Capatîna O., si colectiv “Proiectarea cu microcalculatoare integrate”, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca,1992.
41. Capkovic, F. “Fuzzy logic in Rule Based Knowledge Representation” - lucrare la
Conferinta AMSE, Brno 1995, Proceedings Vol. 1
42. Cârtina, Gh. “Retele neuronale si sisteme expert în energetica” - Ed. Gh. Asachi
Georgescu, Gh. Iasi, 1994
Gavrilas, M.
Bonciu, C.
43. Cristea, V. “Retele de calculatoare” Ed. Teora 1992
Tapus, N.
Moisa, T.
Damian, V.
44. David C. Yu, “An adaptive High and Low Impedance Fault Detection Method.”,
IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.9, No.4, October 1994,
pp.1812-1818.
45. Davidoviciu, A. “Limbaje de programare pentru sisteme în timp real” - Ed. Tehnica
Barbat, B. Bucuresti, 1986
46. Davidoviciu, A. “Minicalculatoarele si microcalculatorarele în conducerea proceselor
Diatcu, E. industriale” - Ed. Tehnica Bucuresti, 1983
Freidzon, I. R.
Filipov, L. G.
47. Dodescu Gh. s.a. “Informatica” Ed. Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti, 1987
48. Durocher, D. “Langage: An expert system for alarm processing” Proc. Elevennth
Biennal IEEE Workshop on Power Systems Control Centers,
Montreal, Canada, 1990
49. Elneweihi, “Negative-sequence overcurrent element application and
Schweitzer, coordination in distribution protection”, IEEE Transaction on Power
Feltis Delivery, Vol.8, No.3, July 1993, pp.915-923.
50. Emanoil Alex. “Protectia prin relee”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1984.
51. Emanuel A.E., “High Impedance Fault Arcing on Sandy Soil in 15 kV Distribution
Cyganski D., Feeders: Contributions to the Evaluation of the Low Frequency
Orr A., Spectrum.”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.5, No.2, April
Gulachenski E.M., 1990, pp.676-683.
Shiller S.
52. Eremia, M. “Analiza asistata de calculator a regimurilor sistemelor

Crisciu, H. electroenergetice’Ed. Tehnica Bucuresti, 1985
Ungureanu, B.
53. Eremia, M. “Introducerea sistemelor expert. Aspecte generale” - rev. Energetica
Sanduleac, M. Nr. 5, seria B, 1993
54. Eremia, M. “Preocuparile CIGRE în domeniul utilizarii tehnicilor inteligentei
Sanduleac, M. artificiale” - rev. Energetica Nr.5 seria B, 1993
Pavel, E.
55. Eremia, M. “Sistem expert pentru controlul U-Q în sistemul energetic” - lucrare
Trecat, J. la Conferinta Retele electrice de foarte înalte tensiune”, Sibiu 1995,
Peroi, C. Proceedings Vol.3
Bulac, C.
56. Fagarasan T. “Structura echipamentelor cu prelucrare distribuita pentru
teleconducerea instalatiilor energetice din statiile de transformare”,
Referat sinteza nr.2, U.T.Timisoara, 1995.
57. Fagarasan, T. “Sistem de teleconducere distribuita a instalatiilor electroenergetice
din statiile de transformare” - lucrare prezentata la Conferinta de
Electroenergetica Timisoara 1994.
204
58. Fagarasan, T. “Sisteme expert si inteligenta artificiala cu aplicabilitate în
conducerea instalatiilor electroenergetice” Referat sinteza nr. 3,
U.T.Timisoara, 1995.
59. Fagarasan, T. “Structura echipamentelor cu prelucrare distribuita pentru
teleconducerea instalatiilor energetice din statiile de transformare”,
Referat sinteza nr. 1, U.T.Timisoara, 1995.
60. Feher, K. s.a. “Comunicatii digitale avansate”, vol. 1 Ed. Tehnica Bucuresti, 1993
61. Felea I. “Ingineria fiabilitatii în electroenergetica”, Ed. Didactica si

Pedagogica R.A., Bucuresti, 1996.
62. Gal S. “Protectie de distanta digitala pentru sistemul electroenergetic”, Teza

de Doctorat, Universitatea Tehnica Timisoara, 1994.
63. Gal S. “Scheme de relee complexe în energetica”, Ed. Tehnica, Bucuresti,

1988.
64. Gal S., “Recent Experience of RNEL-SIBIU in Application of Databases for

Balasiu F. Protection Systems, CIGRÉ Study Committee 34 Colloquium and
Meeting, Johannesburg, South Africa, 28.09-04.10.1997.
65. Gal S., “Development of RENEL SIBIU’s Scada and Monotoring Systems
Fagarasan T., and Improvement of Protective System Handling Digital Protection
Blagu I., Integrated into Scada Systems”, CIRED - 14th International
Balasiu F. Conference on Electricity Distribution, Birmingham, 2-5 June 1997.
66. Gal, S. “Conception of monitoring the functional parameters of electric
Blagu, I. power equipement in a transport plant” - lucrare la Conferinta de
Retele Electrice de Foarte Înalta Tensiune”, Sibiu 1995, Proceedings
Vol.2
67. Gal, S. “Digital remote protection for high voltage networks” - lucrare la
Vasilievici, Al. Conferinta Retele electrice de foarte înalte tensiune”, Sibiu 1995,
Proceedings Vol.3
68. Gal, S. “Protectie de distanta digitala pentru sistemul electroenergetic”, Teza
de Doctorat, Universitatea Tehnica Timisoara, 1994.
69. Gal, S. “Scheme de relee complexe în energetica”, Ed. Tehnica, Bucuresti,
1988.
70. Gal, S. “Using AM/FM/GIS Data within the RENEL-Sibiu T&D Subsidiary
Maries, H. Integrated Information System” lucrare la conferinta DA/DSM
Fagarasan, T. Europe DistribuTECH 97, Amsterdam
Balasiu, F.
Blagu, I.
71. Gangadharan, A. “Microprocessor based step quadrilateral distance relay for the
protection of EHV/UHV transmission lines”, IEEE Transaction on
Power Delivery, Vol.7, No.1, January 1992, pp.91-97.
72. GEC Alsthom “Protective Relays - Application Guide”, London&Wisbech, 1987.
73. GEC Alsthom Documentatia tehnica a protectiei de distanta OPTIMHO.
74. GEC Alsthom Documentatia tehnica a releului diferential KBCH 140

75. Gernot, D. “Detection de defauts a la terre tres resistants sur les reseaux
compenses”, Simpozionul de la Mulhouse 1995, Vol.D2, pag. 109-
114.
76. Giris, H. “An adaptive scheme for digital protection of power transformers”,
Bin, Ch. IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.7, No.2, April 1992,
pp.546-552.
BIBLIOGRAFIE 205
77. Guilmain, C. “Configuration of substation secondary equipment”. Simpozion
Theunissen, J.M. CIGRE Helsinki 1995, ref. 34.07.
Newbould, J.C.
78. Guzman A., “New Ground Directional Elements Operate Reliably for Changing
Roberts J., System Conditions”, 23rd Annual Western Protective Relay
Hou D. Conference, Spokane, Washington, 15-17 October 1996.
79. Hnatiuc, Leonte P. “Modern Aspects on Construction of Electrical Apparatus”,

Conferinta Internationala OPTIM’94, Brasov.
80. Hortopan G “Aparate Electrice”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
81. Hortopan Gh. “Aparate electrice de comutatie”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1993.
82. Hortopan Gh., “Aparate electrice de comutatie. Tehnica fenomenelor rapide”, Ed.
Trusca V., Tehnica, Bucuresti, 1985.
Pavelescu D.,
Serbanescu M.,
Nitu S.
83. Hortopan, G. “Aparate Electrice”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
84. Hortopan, Gh. “Aparate elecrice de comutatie”, Ed. Tehnica, 1993
85. Hosokawa, N. S. “Advanced communication system for power system stabilization
and protection systems” , CIGRE 35/34-02, 1996.
86. Hou D., Schweitzer E.O. “Filtering for Protective Relays”, Western Protective Relay
Conference, 1992.
87. Huck, R. “Implementation of the first digital integrated system with local
Botezat, M. functions at substation level for 400kV Cernavoda Substation and
Morogan, L. including it in the RENEL Communication System” lucrare la
Câmpeanu, L. Conferinta Retele electrice de foarte înalte tensiune”, Sibiu 1995,
Poida, A. Proceedings Vol.3
Ciobanu Gh.
88. Hupfauer H. “Communication System for Relaying”, Session CIGRÉ Paris, 1996.
89. Hupfauer, K. “Wide-Band Communication for Transmission Line Relaying” ,
Koch, M. 35/34-01, Session CIGRE Paris, 1996.
90. Ignat, I. “Unix- Gestiunea Fisierelor” Ed. Microinformatica Cluj Napoca,
Muntean, E. 1992
Pusztai, K.
91. Ivan, I. “Optimizarea costului calitatii sistemelor de programe” rev.
Nesca, Gh. PCWorld, Nr. 6/1995, pg58
92. Ivas, D. “Functiunile unui sistem expert în centrele de conducere ale retelelor
Munteanu, F. electrice si arhitecturi care pot prelua aceste functiuni” - - rev.
Energetica Nr.1 seria B, 1994
93. Ivascu C. “Protectia prin relee si automatizari în sisteme electroenergetice”,
I.P. Timisoara, 1983.
94. Ivascu C., “Implementarea calculatorului numeric în protectiile sistemelor

Oprea I. electroenergetice”, Buletin stiintific si tehnic al U.T. Timisoara,
1990.
95. Jeerings D.I., “A Practical Protective Relay for Down - Conductor Faults”, IEEE
Linders J.R. Transaction on Power Delivery, Vol.6, No.2, April1991, pp. 565-571
96. Jeerings D.I., “Unique Aspects of Distribution System Harmonics due to High
Linders J.R. Impedance Grounds Faults”, IEEE Transaction on Power Delivery,
Vol.5, No.2, April 1990, pp. 1086-1092.
206
97. Jones, C. J. “Guidelines for monitoring, control and supervision of GIS
Beierl, O. ingorporating advanced technologies”. Simpozionul CIGRE 1996,
Colombo, E. s. a. ref. 23-203
98. Joyce, E. “Software bugs: A matter of life and liability” Datamation, May
1987.
99. Kamwa, G. “Fast adaptive schemes for tracking voltage phasor and local
frequency in power transmission and distribution systems”, IEEE
795.
100. Keiller, P. A. “On the use and the performance of software reliability growth
Miller, D. R. models” Reliability Engineering and System Safety, pp. 95-117,
1991.
101. Kennedy J.M., Thorp J.S. “Variable Digital Filter Response Time in a Digital Distance Relay”,
General Electric Company Publication, USA, 1993.
102. Knight, J. C. “A reply to the criticisms of the Knight & Leveson experiment”
Leveson, N. G. ACM SIGSOFT Software Engineering Notes, Jan. 1990.
103. Knight, J. C. “An experimental evaluation of the assumptions of independence in
Leveson, N. G. multiversion programming” IEEE Transactions on Software
Engineering, vol. SE-12, pp. 96-109, Jan. 1986.
104. Knuth, D. E. “Tratat de programarea calculatoarelor. Algoritmi fundamentali” -
Ed. Tehnica Bucuresti, 1974
105. Kwon, Gi Won Lee “High impedance detection utilizing incremental variance of
Park, M. Chul normalized even order harmonic power”, IEEE Transaction on
Yoon Ho Yoo Power Delivery, Vol.6, No.2, April 1991, pp.557-563.
106. Labos, S. S. “Schutz von Hochspannungsleitungen mit Mikrorechnern”,
Wissenschaftliche Konferenz fur Energie Wirtschaft”, Zittau 1982,
pp. 147-156
107. Laughton, M. A. “Expert application in power ssytems” - Prentice Hall International,
1990
108. Leonte P. “Aparate electrice”, Vol. 1 si 2, I.P. Iasi, 1983.

109. Leveson, N. G. “Software safety: What, why, and how” Computing Surveys, vol. 18,
June 1986.
110. Lin, Cheng, Huang, Yeh “Investigation of magnetizing inrush current in transformers”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.8, No.1, Junuary 1993, pp.246-
263.
111. Littlewood, B. “Adaptive software reliability modeling” in 14th International
Keiller, P. A. Symposium on Fault-Tolerant Computing, pp. 108-113, IEEE
Computer Society Press, 1984.
112. Littlewood, B. “Predicting software reliability” Philosophical Transactions of the
Royal Society (London), pp. 513-526, 1989.
113. Littlewood, B. “Stochastic reliability-growth: A model for fault-removal in
computer programs and hardware designs” IEEE Transactions on
Reliability, pp. 313-320, 1981.
114. Lopez Fernandez “Experience of ree with digital control systems in transport
substations”, CIGRE 34-102, 1996.
115. Mann, N. R. Methods for Statistical Analysis of Reliability and Life Data. New
Schafer, R. E. York: John Wiley & Sons, 1974.
Singpurwalla, N. D.
BIBLIOGRAFIE 207
116. Manolescu P. “Masuri electrice si electronoce”, Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1980.
117. Matlac I. “Aparate electrice de comutatie”, I.P. Brasov, 1971.
118. Matlac I. “Convertoare electroenergetice”, Ed. Facla, Timisoara, 1987.

119. Matlac, I. “Aparate electrice de comutatie”, I.P. Brasov, 1971.
120. Matlac, I. “Convertoare electroenergetice”, Ed. Facla, Timisoara, 1987.
121. McLaren, “Open systems relaying”, IEEE Transaction on Power Delivery,
Swift, Vol.9, No.3, July 1992, pp.1316-1324.
Zhang
122. McLaren, Swift, Zhang “A new directional element for numerical distance relays”, IEEE
675.
123. McLaren, Swift, Zhang “Open systems relaying”, IEEE Transaction on Power Delivery,
Vol.9, No.3, July 1992, pp.1316-1324.
124. Miao, Hanjin “Inteligent System Methodologies for Alarm Processing, Fault
Wu, Jaw-Shyang Diagnosis and System Restoration” rev. Energetica Nr. 4, seria B,
Liu, Chen-Ching 1995
125. Mihoc D., Iliescu S. “Automatizari si protectii prin relee în sistemele electroenergetice”,
Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
126. Miller, D. “Making statistical inferences about software reliability” NASA
Contractor Report 4197, Nov. 1988.
127. Minovic M. “Schaltgeräte”, Hütkig Pflaüm Verlag, München-Heidelberg, 1977.
128. Mocanu C.I. “Teoria câmpului electromagnetic”, Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1981.
129. Mocanu C.I. “Teoria circuitelor electrice”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1981.
130. Moga, M. “Conducerea proceselor din energetica cu calculatoare de proces”.
Editura Mirton, Timisoara 1997
131. Moldovan L. “Echipamente electrice”, U.T. Timisoara, 1994.
132. Moldovan L. “Proiectarea aparatelor si echipamentelor electrice”, U.T. Timisoara,

1994.
133. Moldovan, L. “Echipamente electrice”, U.T. Timisoara, 1994.
134. Munteanu, R. “Fiabilitate”
135. Muresan T., Schlet Z., Buta A., “Aparate si instalatii pentru reducerea consumului de energie
Moldovan L., Popescu V. electrica în industrie”, Ed. Facla, Timisoara, 1984.
136. Murty V.V.S.Yalla “A digital Multifunction Protective Relay”. IEEE Transaction on

Power Delivery, Vol.7, No.1, January 1992, pp. 193-199.
137. Musatescu, V. “Contributii privind realizarea unui sistem expert pentru operatiile de
Varsandam reconfigurare a retelelor electrice de distribuitie” - rev. Energetica
Nr.5 seria B, 1993
138. Musatescu, V. “Sistem expert pentru diagnoza condensatorului grupului DSL-50” -
Popescu, M. rev. Energetica Nr.5 seria B, 1993
Prisecaru, I.
208
139. Muslea, I. “C++ pentru avansati” Ed. Microinformatica Cluj Napoca, 1994
140. Nagel, P. M. “Software reliability: Repetitive run experimentation and modeling”
Skrivan, J. A. NASA Contractor Report 165836, Feb. 1982.
141. Nazarko, J. “An application of the Fuzzy Set Theory to Power Distribution
Zalewski, W. System Calculations” lucrare la Conferinta AMSE, Brno 1995,
Proceedings Vol. 1
142. Niculae, I. “Sistem deschis de conducere a proceselor energetice” - rev.
Lazarescu, M. Energetica nr. 5, seria A, 1995
Rancu, L.
Stan, C.
Badanau, M.
Oprea, L.
143. Nitu V. I., Festila C., Matlac I. “Echipamente electrice si electrotehnice de automatizare”, Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
144. Nitu V. I., Ionescu C. “Fiabilitate în energetica”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1980.
145. Nitu, V. I. “Echipamente electrice si electrotehnice de automatizare”, Ed.
Festila, C. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
Matlac, I.
146. Ohnishi “Instalation Deterioration Monitoring System for Ungrounded Power
Distribution Systems.”, IEEE Transanction on Power Delivery,
Vol.9, No.2, April 1994.
147. Omar, A. S. Y. “A fundamental digital approach to impedance relays”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.7, No.4, October 1992, pp.1861-
1867.
148. Oprea, L. “Data procesing system for monitoring high voltage electric station”
Badanau, M. - lucrare la Conferinta Retele electrice de foarte înalte tensiune”,
Stan, C. Sibiu 1995, Proceedings Vol.3
Rancu, L.
149. Panoiu, Al. “UNIX” Ed. Teora 1993
Cristea, V. s. a.
150. Patrascoiu, S. “Sistem expert pentru preselectarea contingentelor periculoase” - rev
Hurdubetiu, S. . Energetica Nr.2, seria B 1995
151. Patriota De Siqueira I. “Reliability of Protective Apparatus and its Impact on Power System
Performance”, 34-201, Session CIGRÉ Paris, 1996.
152. Paunescu, F. “Sisteme de prelucrare distribuita si aplicatiile lor” Ed. Tehnica
Golesteanu, D. P. Bucuresti , 1993
153. Pavelescu D., Trusca V., s.a. “Masurarea si studiul caracteristicilor arcului electric într-un model
de întreruptor de joasa tensiune cu comutatie în vid”, Simpozionul
“Electrotehnica-‘96”, Bucuresti, 1996, Proceedings, pp. 40-46.
154. Pavelescu, D. “Masurarea si studiul caracteristicilor arcului electric într-un modul
Trusca V. s.a. de întreruptor de j.t. cu comutatie în vid”, Simpozionul
“Electrotehnica ‘96”, Bucuresti 1996, Proceedings pg. 40-46
155. Penescu C., Calin S. “Ptotectia prin relee electronice a sistemelor electrice”, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1969.
156. Peterson, I. “A digital matter of life and death” Science News, Mar. 1988.
157. Phadke “Synnchronized sampling and phasor measurement for relaying and
control”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.9, No.1, January
1994, pp.442-452.
BIBLIOGRAFIE 209
158. Poeata A., Arie A., Crisan M., Buta “Transportul si distributia energiei electrice”, Ed. Didactica si
A. Pedagogica, Bucuresti, 1981.
159. Pop E. si colectiv “Tehnici moderne de masurare”, Ed. Facla, 1983.

160. Popardovsky, V. “Artificial neural network as Supervisory Control for Discrete Event
Matuskova, I. Dynamic Systems” - lucrare la Conferinta AMSE, Brno 1995,
Proceedings Vol. 1
161. Russel, G. Sage “Unix pentru profesionisti” Ed. De Vest Timisoara 1993
162. Sanduleac, M. “Retele neuronale feed-forward si Kohonen - solutii de implementare
Iftimie, M. si studii de comportament” - rev. Energetica Nr.5 seria B, 1993
Iftimie, M.
163. Santoso, A. “Real-time software testing for microprocessor-based protective
relays”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.9, No.3, July
1994, pp.1359-1367.
164. Schett, G. The intelligent GIS - a fundamental change in the combination of
Engler, F. primary and secondary equipment - lucrare prezentata la
Jaussi, F. Simpozionul CIGRE 1996 ref. 34-104
Pettersson, K.
Kaczkowski, A.
165. Schweitzer E.O. “New developments in distance relay polarization and fault type
selection”, 16th Annual Western Protective Relay Conference,
Spokane, 1989, pp.2-18.
166. Schweitzer E.O., Jeff Roberts “Distance Relay Element Design”, 46th Annual Conference for
Protective Relay Engineers, Texas A&M University College Station,
Texas, April 1993, pp. 1 - 26.
167. Schweitzer Engineering “SEL Application Guide”, Pullman - Washington, USA, 1996.
Laboratories
168. Schweitzer Engineering Documentatiile tehnice ale releelor SEL-321 si SEL-351, Pullman -
Laboratories Washington, SUA, 1996-1997.
169. Schweitzer, E.O. “New developments in distance relay polarization and fault type
selection”, 16th Annual Western Protective Relay Conference,
Spokane, 1989, pp.2-18.
170. Scott, R. K. “Fault-tolerant software reliability modeling” IEEE Transactions on
Gault, J. W. Software Engineering, May 1987.
McAllister, D. F.
171. Shimeall, T. J. “An empirical comparison of software fault-tolerance and fault
Leveson, N. G. elimination” IEEE Transactions on Software Engineering, pp. 173-
183, Feb. 1991.
172. Sidhu, “Design, Implementation and Testing of An Artificial Neural
Singh, Network Based Fault Direction Discriminator for Protecting
Sachdev Transmission Lines”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.10,
No.2, April 1995, pp.697-706.
173. SIEMENS “Line Protection Relay 7SA511”, documentatie tehnica, 1993.
174. SIEMENS “Numerical Overcurrent Protection Relay 7SJ531”, documentatie

tehnica, 1996.
175. Sima, V. “Practica optimizarii asistate de calculator”. Ed. Tehnica Bucuresti,
Varga, A. 1986
176. Sora C. “Bazele electrotehnicii”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

1982.
177. Suciu I. “Aparate electrice”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968.
210
178. Suciu I. “Bazele echipamentelor electrice”, Ed. Facla, Timisoara, 1980.
179. Swartz L., Melcher J.C. “Integrated Protection, Control and Data Aquisition in Substations”,
34-109, Session CIGRÉ Paris, 1996.
180. Swartz, L. “Integrated protection, control and data aquisistion in substations” -
Melcher, J. C. Simpozionul CIGRE 1996 ref. 34-109
181. Switzerland Laboratories “Module adaptoare de curent-tensiune - LEM”, documentatie

tehnica, 1993.
182. TELECOMM “CDR - 16.32” documentatie tehnica, 1995
183. TELECOMM “DIPA - ACE” documentatie tehnica, 1996

184. Tertisco, M. “Identificarea asistata de calculator a sistemelor” - Ed. Tehnica
Stoica, P. Bucuresti, 1987
Popescu, Th.
185. Thurein, I. P. “Adequacy of system security assessments tools for system
operators” - Proc. CIGRE 1986 Session, Paris
186. Toderean, G. “Retele neuronale artificiale” Ed. Albastra Cluj Napoca, 1995
Costeiu, M.
Giurgiu, M.
187. Toderean, G. “Retele neuronale” Ed. Microinformatica Cluj Napoca, 1994
Costeiu, M.
Giurgiu, M.
188. Toderean, G. “Transputere si procesoare de semnal”. Ed. Microinformatica Cluj
Giurgiu, M Napoca, 1993
Lupu, E.
Dobrota, V.
189. Toivonen, M. “Digital multirate algorithms for measurement of voltage, current,
power and flicker”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.10,
No.1, Junuary 1995, pp.116-126.
190. Trifu, R. “Testarea si evaluarea produselor program” rev. PC World Nr.
Balog, Al. 6/1995, pg.52
191. Trusca V., Popescu M.O. “Tehnologia de fabricatie a aparatelor electrice”, Ed. ICPE,
Bucuresti, 1996.
192. Vasilievici Alex. “Aparate si echipamente electrice”, Vol. 1 si 2, Ed. MS, Sibiu, 1995-
1996.
193. Vasilievici Alex., "Integrated Equipment of Protection, Automation & Measure for
Balasiu F. Mean Voltage Network in Power Transformation Stations and
Substations", International AMSE Conference Proceedings, Brno
1995, Vol. 4, pp. 150-159
194. Vasilievici Alex., “Equipment of Protection, Automation and Measurement for

Balasiu F. Medium Voltage Networks”, 6th International Expert Meeting,
University of Maribor, University of Ljubljana, Maribor - Slovenia,
13-15 May 1997.
195. Vasilievici Alex., “Tratarea mixta a retelelor de medie tensiune - consideratii asupra
Balasiu F. instalatiilor de protectie”, Conferinta de Electroenergetica, U.P.
Timisoara, 1997.
196. Vasilievici Alex., “Locator de defecte pentru linii de înalta tensiune”, Conferinta de
Balasiu F., Electroenergetica, U. P. Timisoara, 1997.
Gal S.
197. Vasilievici Alex., “Protectii numerice pentru linii de înalta si medie tensiune”,
Balasiu F., Simposion 75 ani Fac. Electrotehnica, I.P. Bucuresti, 1996.
Gal S.
BIBLIOGRAFIE 211
198. Vasilievici Alex., “Sistem de monitorizare a parametrilor unei celule de transformator

Balasiu F., 400/220 kV”, Sesiunea de comunicari stiintifice, Fac. de inginerie,
Gal S., Sibiu, 1995.
Fagarasan T.,
Blagu I.
199. Vasilievici Alex., “Algoritmi ai programelor protectiei de distanta digitale”, Revista
Gal S. Energetica, 1992.
200. Vasilievici Alex., “Asupra elementelor de structura hard ale unei protectii de distanta
Gal S. pentru sistemul energetic”, Simpozionul national al retelelor
electrice, Bacau, 1992.
201. Vasilievici Alex., “Echipamentul de executie si dispozitia constructiva a

Gal S. echipamentelor componente ale protectiei digitale de distanta”,
Sesiunea de comunicari stiintifice a Universitatii E. Murgu, Resita,
1993.
202. Vasilievici, Al. “Algoritmi ai programelor protectiei de distanta digitale”, Revista
Gal, S. Energetica, 1992.
203. Vasilievici, Al. “Aparate si echipamente electrice”, Vol. 1 si 2, Ed. MS, Sibiu, 1995-
1996.
204. Vasilievici, Al. “Asupra elementelor de structura hard ale unei protectii de distanta
Gal, S. pentru sistemul energetic”, Simpozionul national al retelelor
electrice, Bacau, 1992.
205. Vasilievici, Al. “Distributed management system for power transformer substations”
Fagarasan, T. - Proceedings conferinta AMSE’95 Brno, Cehia
206. Vasilievici, Al. “Echipament de protectie, automatizare si masura pentru linii de
Balasiu F. medie tensiune”, Conferinta de Electroenergetica, U.T. Timisoara,
17-18.11.1994.
207. Vasilievici, Al. “Echipamentul de executie si dispozitia constructiva a
Gal, S. echipamentelor componente ale protectiei digitale de distanta”,
Sesiunea de comunicari stiintifice a Universitatii E. Murgu, Resita,
1993.
208. Vasilievici, Al. “Equipment of Protection, Automation and Measurement for
Balasiu F. Medium Voltage Networks”, 6th International Expert Meeting,
University of Maribor, University of Ljubljana, Maribor - Slovenia,
13-15 May 1997.
209. Vasilievici, Al. “Integrated Equipment of Protection, Automation & Measure for
Balasiu, F. Mean Voltage Network in Power Transformation Stations and
Substations”, International AMSE Conference Proceedings, Brno
1995, Vol. 4, pp. 150-159
210. Vasilievici, Al. “Locator de defecte pentru linii de înalta tensiune”, Conferinta de
Balasiu, F. Electroenergetica, U. P. Timisoara, 1997.
Gal, S.
211. Vasilievici, Al. “Protectii numerice pentru linii de înalta si medie tensiune”,
Balasiu, F. Simposion 75 ani Fac. Electrotehnica, I.P. Bucuresti, 1996.
Gal, S.
212. Vasilievici, Al. “Sistem de monitorizare a parametrilor unei celule de transformator
Balasiu, F. 400/220 kV”, Sesiunea de comunicari stiintifice, Fac. de inginerie,
Gal, S. Sibiu, 1995.
Fagarasan, T.
Blagu, I.
213. Vasilievici, Al. “Supervision, Control and Monitoring for High Voltage Networks” -
Fagarasan, T. Proceedings Conferinta OPTIM’96 - Brasov
Blagu, I.
212
214. Vasilievici, Al. “Supravegherea, controlul si monitorizarea instalatiilor de înalta
Fagarasan, T. tensiune” - lucrare prezentata la Simpozionul jubiliar Electrotehnica
Blagu, I. ’96, Bucuresti 1996
215. Vasilievici, Al. “Tratarea mixta a retelelor de medie tensiune - consideratii asupra
Balasiu F. instalatiilor de protectie”, Conferinta de Electroenergetica, U.P.
Timisoara, 1997.
216. Vesely, W. E. “The Evaluation and Optimization of Maintenance Effectiveness on
Unavailability and Risk” - Reliability Engineering and System Safety
41 (1993)
217. Villandagos, J. “Automatic Fuzzy Control Based on Neural Networks for DC.
Gonzalez de Mendivil, J. Engines - lucrare la Conferinta AMSE, Brno 1995, Proceedings Vol.
Alastrue, C. F. 2
218. Viziteu I. “Aspecte ale modelarii matematice a fiabilitatii releelor de distanta”,

Sesiunea stiintifica jubiliara - 80 ani de invatamînt electrotehnic -
Iasi, 1992.
219. Viziteu I., Ivascu C. “Mentenanta preventiva si cresterea eficientei instalatiilor de

protectie prin relee”, Revista Energetica, nr. 5B, 1995.
220. Wahlström B., Aoshima Y., Mino “The Future Substation: A Reflective Approach”, 23-207, Session
Y., Lajoie-Mazenc C., Torderson CIGRÉ. Paris, 1996.
D.R., Zomers A.N.
221. Waterman, D. A. “A guide to expert systems” - Addison-Wesley Publishing Co., Inc.,
Reading, MA
222. Williams, C. J. “We distribute enough energy but not enough intelligence” DA/DSM
Conference Viena 96
223. Wook, Hynn Kwon “High Impedance Fault Detection utilizing IncrementalVariance of
Normalized Even Order Harmonic Power”. IEEE Transaction on
Power Delivery, Vol.6, No.2., April 1991, pp. 557-563
224. Xia, He, Li “A Reliable Digital Directional Relay Based on Compenseted

Voltage Comparison for E.H.V. Trenasmission Lines”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.7, No.4, October 1992, pp.1955-
1961.
225. Zocholl S., Jeff Roberts, “Selecting CTs to Optimize Relay Performance”, 50th Annual
Benmouyal G. Protective Relay Engineers Conference, Texas A&M University
College Station, Texas, 7-9 April 1997.

Echipamente de Protectie Si Comanda Pentru Retele Electrice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Echipamente de Protectie Si Comanda Pentru Retele Electrice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare editata în cadrul programului

JEP 09737 cu sprijinul financiar al

2. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 3

3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 11

4. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 33

5. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 41

6. ARHITECTURA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE

7. PROTECTIILE LINIILOR DE ÎNALTA TENSIUNE 89

8. SISTEME DE CONDUCERE A ECHIPAMENTELOR ELECTRICE SCADA 119

9. ECHIPAMENTE DE ACHIZITIE SI COMANDA 141

10. INTEGRAREA FUNCTIILOR DE PROTECTIE, AUTOMATIZARE,

11. FIABILITATEA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE,

Scopul programului a fost creearea unei retele de mobilitate studenteasca si

• dezvoltarea unor specializari în electronica de putere în principalele universitati

Prin derularea acestui program, introducerea si dezvoltarea de noi specializari a fost

• crearea suprastructurii necesare prin organizarea unor laboratoare de electronica de

O contributie importanta în formarea cadrelor didactice si a specialistilor în electronica

Materialele didactice elaborate cu ocazia stagiilor de perfectionare ale cadrelor didactice

Prof. Dr. Ing. Alexandru Vasilievici

Scopul principal al sistemului energetic este de a genera, transporta si distribui energia

Referindu-ne strict la protectia retelelor de medie si înalta tensiune trebuie stabilite la

Integrarea tot mai strânsa a supravegherii si controlului, a protectiei si automatizarii,

În prima etapa, tehnologia releelor de protectie electromecanice a determinat schemele si

Progresul realizat în domeniul electronicii digitale face ca astazi majoritatea functiilor

În viitor, introducerea conexiunii pe fibra optica între echipamentul de protectie si cel de

2.1. Scurtcircuitul monofazat

Fig. 2. 1 Defectul monofazat

S.S.H. IA_h ZA_h ZL_h ZB_h

2.2. Scurtcircuitul bifazat izolat

2.3. Scurtcircuitul bifazat la pamânt

2.4. Scurtcircuitul trifazat

2.5. Întreruperea unei faze

Sistemul se considera în functionare în regim simetric si echilibrat (atât pentru

2.1.1. Întreruperea fazei R

În acest caz I 1 = 0 si componentele simetrice ale curentilor devin:

În baza relatiilor (2.4) schema echivalenta în componente simetrice devine:

Din fig. 2.11, se poate calcula curentul de succesiune directa:

2.1.2. Întreruperea fazelor S si T

În acest caz I 2 = 0 si I 3 = 0 , componentele simetrice ale curentilor devin:

Din fig. 2.12, se poate calcula curentul de succesiune directa:

Revenind la calculul curentilor reali (în baza componentelor simetrice) se obtine:

Componentele tensiunilor simetrice pa barele statiei A se calculeaza:

de unde rezulta ca la întreruperea fazelor S si T, apare pe barele statiei A o tensiune

Retelele de medie tensiune, având tensiuni nominale de 6-20 kV, functioneaza

3.1. Punerea la pamânt în retele cu neutrul izolat sau

Cum se observa din Fig.

Din Fig. 3.2 rezulta

Trebuie observat ca în Fig. 3.1 capacitatile fazelor sanatoase s-au considerat

Tensiunile pe cele trei faze vor fi:

Astfel, si în cazul unei puneri

Fig. 3.7 Distributia curentilor capacitivi într-o linie la functionare normala

3.2. Dubla punere la pamânt în retele de medie

Fig. 3.11 Dubla punere la pamânt pe fazele S si T

Fig. 3.13 Explicativa la calculul curentului de dubla punere la pamânt

3.3. Calculul tensiunilor de pas si de atingere la duble

Fig. 3.14 Explicativa la tensiunea de pas

Fig. 3.15 Priza de pamânt de suprafata emisferica

Considerând o priza de suprafata emisferica si acceptând ipoteza simplificatoare, privind

se deduce intensitatea câmpului electric stationar E în sol:

si este maxima când se calca cu un picior pe marginea prizei:

iar pentru r >> p, neglijând p2/4 în raport cu r2 relatia devine:

3.4. Scurtcircuitul trifazat în retele de medie tensiune

În Fig. 3.16 este