PECS - Note de Curs

CUPRINS
1. SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE 1.1. DEFINIRE 1.2. PARTI COMPONENTE

1.2.1. Surse de energie electrica 1.2.2. Retele electrice 1.2.3. Consumatori de energie electrica
1.3.
ELEMENTE CARACTERISTICE
1.3.1. Felul curentului si frecventa nominala 1.3.2. Tensiuni normate
1.4.
CARACTERIZAREA TRANZITULUI DE SARCINA PRIN INSTALATIILE ELECTRICE

1.4.1. Notiunea de sarcina 1.4.2. Caracterizarea tranzitului prin curbe de sarcina 1.4.3. Caracterizarea tranzitului prin indicatori
13 14 14 16 18 21 21 22 24 24 24 25
2. CONSIDERATII PRIVIND GENERATOARELE SINCRONE 2.1. ASPECTE GENERALE 2.2. AGENTI SI SISTEME DE RACIRE
2.2.1. Racirea generatoarelor cu aer 2.2.2. Racirea generatoarelor cu hidrogen 2.2.3. Racirea directa cu lichide 2.2.4. Racirea prin evaporare 2.2.5. Generatoare superconductoare
2.3.
SCHEME PRINCIPIALE FOLOSITE PENTRU EXCITATIA GS

2.3.1. Sisteme cu excitatoare rotativa de curent continuu 2.3.2. Sisteme cu excitatoare rotativa de curent alternativ 2.3.3. Excitatia excitatoarei 2.3.4. Sisteme de excitatie fara excitatoare rotativa 2.3.5. Procese limita de modificare a excitatiei GS
29 30 30 34 36 37 38 39 39 40 42 43 45
Comanescu,Gh., Costinas,S. - PECS. NOTE DE CURS
2.4.
CONECTAREA LA SISTEM A GS DIN CENTRALE

2.4.1. Definitii si conditii de sincronizare 2.4.2. Sincronizarea fina sau precisa 2.4.3. Reglarea ncarcarii GS 2.4.4. Pornirea si oprirea grupurilor
47 47 48 51 52
3. SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STATII ELECTRICE 3.1. NOTIUNI GENERALE 3.2. FUNCTIILE APARATELOR ELECTRICE 3.3. ECHIPAREA CIRCUITELOR PRIMARE RACORDATE LA UN SISTEM DE BARE COLECTOARE
3.3.1. Linii electrice 3.3.2. Generator si bloc generator-transformator 3.3.3. (Auto)transformator 3.3.4. Circuite de alimentare a receptoarelor electrice 3.3.5. Masurarea tensiunii si protectia la supratensiuni 3.3.6. Racordarea transformatoarelor de curent
53 54 55 56 60 61 64 65 66 67 67 68 69 71 73 73 74 75 76 78 80 82 82 84 86
3.4. 3.5.
CONDITII DE CALITATE A ALIMENTARII SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT

3.5.1. Varianta de baza 3.5.2. Sectionare longitudinala a sistemului de bare 3.5.3. Scheme cu un sistem de bare colectoare si cu ocolire 3.5.4. Scheme cu un sistem de bare colectoare sectionate longitudinal si cu ocolire
3.6.
SCHEME CU DOUA SISTEME DE BARE COLECTOARE SI UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT

3.6.1. Varianta de baza 3.6.2. Schema cu doua bare colectoare si cu sectionare longitudinala 3.6.3. Schema cu doua bare colectoare si cu ocolire
3.7. 3.8. 3.9.
SCHEME CU 2 BC LA CARE REVIN NTRE UNUL SI DOUA NTRERUPTOARE PE CIRCUIT SCHEME POLIGONALE SCHEME BLOC SI VARIANTE DE MARIRE A FLEXIBILITATII ACESTORA
3.9.1. Scheme pentru centrale 3.9.2. Scheme de racord adnc 3.9.3. Scheme pentru statii de tip H
4.
CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT SI MASURI DE LIMITARE A ACESTORA 4.1. DEFINIRE 4.2. CAUZE PRINCIPALE 4.3. FACTORI DE INFLUENTA
87 87 88
CUPRINS
SCURTCIRCUIT TRIFAZAT DEPARTAT DE GENERATOR 89 SCURTCIRCUIT TRIFAZAT APROPIAT DE GENERATOR 92 CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT 92 ALGORITM DE CALCUL AL 93 CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT TRIFAZAT PRIN METODA UNITATILOR RELATIVE 4.8. CALCULUL CURENTILOR DE 98 SCURTCIRCUIT NESIMETRIC 4.9 CERINTE TEHNICO-ECONOMICE PRIVIND 99 LIMITAREA CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT 4.10 CAI DE REDUCERE A 101 CURENTULUI DE SCURTCIRCUIT 4.11 LIMITAREA CURENTULUI DE SCURTCIRCUIT 102 PRIN MARIREA REZISTENTEI ECHIVALENTE 4.11.1 Sectionarea barelor colectoare 104 4.11.2. Sectionarea barelor colectoare si utilizarea unor 105
transformatoare cu nfasurare divizata 4.11.3. Sectionarea barelor colectoare si fractionarea puterii instalate 4.11.4. Utilizarea transformatoarelor cu tensiune de scurtcircuit marita 4.11.5. Utilizarea unor bobine limitatoare 4.11.6. Utilizarea unor dispozitive limitatoare cu crestere rapida a inductantei dupa aparitia scurtcircuitului
4.4. 4.5. 4.6. 4.7.
107 108 108 112
5. CRITERII DE ALEGERE A APARATELOR ELECTRICE 5.1. CONDITII MINIMALE

5.1.1. Tipul constructiv al instalatiei 5.1.2. Altitudinea 5.1.3. Conditiile climatice 5.1.4. Gradul de poluare
5.2.
CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE
5.2.1. Tipul constructiv al aparatului 5.2.2. Numarul de poli sau unitati constructive 5.2.3. Destinatia (clasa) aparatului
5.3.
CARACTERISTICI ALE IZOLATIEI

5.3.1. Tensiunea nominala 5.3.2. Tensiunea cea mai ridicata pentru echipament 5.3.3. Nivelul de izolatie
5.4. 5.5.
COMPORTAREA N REGIM DE LUNGA DURATA (CURENTUL NOMINAL) COMPORTAREA N REGIM DE SCURTCIRCUIT

5.5.1. Stabilitatea electrodinamica 5.5.2. Stabilitatea termica
115 115 116 116 116 117 117 117 117 118 118 118 119 120 121 121 121 122
5.6.
FRECVENTA NOMINALA
10
5.7.
CRITERII SPECIFICE FIECARUI TIP DE APARAT

5.7.1. Criterii specifice pentru ntreruptoare 5.7.2. Criterii specifice pentru separatoare 5.7.3. Criterii specifice pentru transformatoare de curent 5.7.4. Criterii specifice transformatoarelor de tensiune
122 122 123 123 124
6.
NOTIUNI PRIVIND ALEGEREA SOLUTIILOR OPTIME PENTRU INSTALATIILE ELECTRICE 6.1 ALGORITM PENTRU LUAREA UNEI DECIZII 6.2. VENITURI SI CHELTUIELI CARE CARACTERIZEAZA PROIECTELE TEHNICE
6.2.1. Venitul brut si venitul net 6.2.2. Categoriile de cheltuieli prin care se caracterizeaza performantele economice ale solutiilor tehnice
129 129 129 132 132 138 141 141 142 143 143 144
6.3.
CHELTUIELILE TOTALE ACTUALIZATE CU PIERDERILE DE PUTERE SI ENERGIE ELECTRICA

6.3.1. Estimarea pierderilor de putere si energie n instalatiile de distributie a energiei electrice 6.3.2. Cheltuielile totale actualizate cu pierderile de putere si energie electrica
6.4.
CRITERII ECONOMICE PENTRU ANALIZA SOLUTIILOR TEHNICE

6.4.1. Criteriul cheltuielilor totale actualizate 6.4.2. Criteriul venitului net actualizat 6.4.3. Criteriul ratei interne de rentabilitate 6.4.4. Criteriul duratei de recuperare actualizata 6.4.5. Criteriul duratei de recuperare simple
7. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU CENTRALE ELECTRICE 7.1. ASPECTE GENERALE 7.2. SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE DE EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE LA TENSIUNEA GENERATORULUI
7.2.1. Centrale cu o statie la tensiunea generatorului si cu o statie la tensiune mai mare, pentru legatura cu sistemul energetic 7.2.2. Centrale cu mai mult de doua statii
145 146
147 147 148
7.3.
7.4. 7.5.
SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE DE EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE LA TENSIUNI MAI MARI DECT TENSIUNEA GENERATORULUI PARTICULARITATI ALE CENTRALELOR TERMOELECTRICE SCHEME PENTRU CENTRALE CU CICLURI MIXTE ABUR-GAZE
153 154
CUPRINS
11
SERVICII PROPRII DE CURENT ALTERNATIV 8.1. DEFINIRE, CONSUM SI CLASIFICARE 8.2. FORME DE ENERGIE SI TREPTE DE TENSIUNE FOLOSITE LA ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII 8.3. SURSE DE CURENT ALTERNATIV PENTRU ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII
8.3.1. Alimentarea normala a serviciilor proprii 8.3.2. Alimentarea de rezerva a serviciilor proprii
155 157 158 158 160 160 162 167 172 181
8.4.
ACTIONARI ELECTRICE PENTRU SERVICII PROPRII

8.4.1. Caracteristica mecanica a actionarilor electrice 8.4.2. Motoare pentru antrenarea mecanismelor din instalatiile de servicii proprii 8.4.3. Comportarea motoarelor asincrone n conditii nenominale de functionare
8.5.
SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII ALE CENTRALELOR ELECTRICE

8.5.1. Consideratii generale 8.5.2. Scheme de principiu ale serviciilor proprii pentru centrale cu generatoare de putere relativ mica 8.5.3. Scheme de principiu pentru servicii proprii ale centralelor cu blocuri generator-transformator 8.5.4. Particularitati ale schemelor de serviciilor proprii la blocurile cu ntreruptor ntre generator si transformator 8.5.5. Particularitati ale schemelor de alimentare ale serviciilor proprii ale CNE
181 182 185 189 190 193 195
8.6. 8.7.
ALEGEREA PUTERII TRANSFORMATOARELOR CARE ALIMENTEAZA SERVICIILE PROPRII EXEMPLE DE ALIMENTARE A SERVICIILOR PROPRII IN ANSAMBLUL SCHEMELOR CENTRALELOR ELECTRICE
SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA 9.1. 9.2.
CONSUMATORILOR DE CURENT CONTINUU SURSE DE ALIMENTARE CU CURENT CONTINUU 9.2.1. Principiul de functionare si conceptii lede realizare a acumulatoarelor 9.2.2. Baterii de acumulatoare stationare CARACTERISTICI ELECTRICE NUMARUL BATERIILOR INSTALATE INSTALAREA SI EXPLOATAREA BATERIILOR
197 198 198 200 202 203 204
9.3. 9.4. 9.5.
12
10
NOTIUNI DE ELECTROSECURITATE 10.1. ELEMENTE DE ELECTROFIZIOLOGIE MUSCULARA 10.2. FACTORI CARE DETERMINA GRAVITATEA EFECTELOR ELECTROCUTARII
10.1.1.Intensitatea curentului stabilit prin corp. Calea de nchidere a curentului electric. Felul curentului. 10.1.2. Frecventa curentului electric 10.1.3. Rezistenta electrica a corpului n momentul atingerii 10.1.4. Tensiunea la care este supus omul 10.1.5. Starea fizica a omului 10.1.6. Durata actiunii curentului asupra corpului omenesc 10.1.7. Atentia omului n momentul atingerii
205 206 206 213 214 219 222 222 223 224 224 225 226 226 227 227 229
10.3. 10.4.
ANALIZA STATISTICILOR PRIVIND ELECTROCUTARILE CONSIDERATII GENERALE PRIVIND INSTALATIILE DE LEGARE LA PAMNT
10.4.1. Tipuri de retele 10.4.2. Tipuri de instalatii electrice 10.4.3. Parti componente ale unei retele de legare la pamnt 10.4.4. Potentialul solului n zona unei prize de pamnt
10.5. 10.6.
MODURI PRIN CARE SE POT PRODUCE ACCIDENTELE PRIN ELECTROCUTARE VALORI MAXIME ADMISE NORMATE PENTRU TENSIUNEA DE ATINGERE SI TENSIUNEA DE PAS
PROFESORII NOSTRI... Ioan STEFANESCU RADU Dimitrie LEONIDA Constantin DINCULESCU Martin BERCOVICI Pavel BUHUS Alexandru SELISCHI Mihaela IORDACHE BIBLIOGRAFIE
232 233 234 236 238 240 242 244 246
This document was created with Win2PDF available at http://www.win2pdf.com. The unregistered version of Win2PDF is for evaluation or non-commercial use only. This page will not be added after purchasing Win2PDF.
1
1.1.
SISTEME ELECTROENERGETICE ASPECTE GENERALE
DEFINIRE
Totalitatea instalaiilor electroenergetice interconectate, situate pe teritoriul unei ri, prin care se realizeaz producerea, transportul, distribuia i utilizarea energiei electrice constituie un sistem electroenergetic naional [10,11]. Ansamblul unitar de conductoare, aparate de transformare i conectare, maini, diferite instalaii auxiliare i construciile aferente, destinate producerii, transformrii, distribuirii sau utilizrii energiei electrice constituie instalaii electrice. Instalaiile electrice includ staiile electrice, precum i instalaiile electrice de evacuare a puterii produse de generatoare. Un sistem electroenergetic poate funciona: - interconectat cu alte sisteme; - izolat (cu autoreglaj). Sistemul electroenergetic naional (SEN) din Romnia a fost creat n 1958, prin interconectarea unor sisteme energetice locale. n prezent, SEN include instalaii aflate n gestiunea unor companii naionale, societi comerciale, organizaii etc. i constituie infrastructura de baz utilizat n comun de participanii la piaa de energie electric. Conducerea prin dispecer a sistemelor electroenergetice este o activitate specific industriei energiei electrice, avnd drept scop exploatarea coordonat a instalaiilor i echipamentelor componente.
14
Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS
Obiectivele conducerii prin dispecer a sistemelor energetice se refer la: 1.2. alimentarea consumatorilor n condiii de siguran, calitate i eficien economic;utilizarea raional a resurselor energetice; asigurarea unui echilibru permanent producie-consum; reglarea schimburilor comerciale cu rile vecine; coordonarea regimurilor de funcionare i a manevrelor n regim normal i de avarie. PRI COMPONENTE
Un sistem electroenergetic este constituit din surse de energie electric, reele electrice de transport i distribuie, precum i consumatori de energie electric. 1.2.1. SURSE DE ENERGIE ELECTRIC Ansamblul de instalaii, construcii i echipamente care are drept scop producerea energiei electrice constituie o central electric.
Prima central electric public din lume, construit de Edison, a fost pus n funciune la New York, pe 3 septembrie 1882. n acelai an, la data 22 octombrie, a fost inaugurat centrala electric din Bucureti, pentru iluminatul incintei Grii de Nord. Ca surse de energie electric, n centrale se folosesc generatoare sincrone. Motorul primar de antrenare a arborelui (deci cel care furnizeaz energia mecanic la arbore) poate fi, de exemplu, o turbin cu abur, cu gaze sau hidraulic. 1.2.1.1. Tendine pe plan mondial La nivelul anilor 70-80 a existat o tendin de concentrare a puterilor n centrale electrice mari. n anul 1983, cea mai mare central electric n funciune era hidrocentrala Grand-Coule (SUA) de 6200 MW, fiind urmat de centrala nuclear Fukushima (Japonia) de 4700 MW i centrala termoelectric Tashima (Japonia) de 4400 MW. n 1987, centrala hidroelectric Itaipu (Brazilia) avea o putere instalat de 12600 MW [19]. n prezent, tendina de cretere a puterii unitare a blocurilor energetice, precum i a puterilor instalate n centrale electrice s-a atenuat, concentrarea puterilor instalate conducnd la dificulti n controlul unor regimuri tranzitorii i postavarie. S-a trecut la reconsiderarea distribuiei generatoarelor de putere, cu repartiia lor mai uniform n uniti mai mici, mai apropiate de zonele de consum. n acest context, crearea unor linii de transport de foarte nalt tensiune, care s permit vehicularea unor puteri de schimb foarte mari a devenit mai puin preocupant.
SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE
15
1.2.1.2. Stadiul actual al surselor de energie electric din Romnia Sistemul energetic naional al Romniei nsumeaza in prezent o putere instalat de circa 19 GW, puterea disponibila, in 2003, fiind de circa 16 GW. La sfritul secolului XX, sectorul de producere a energiei electrice a fost influenat n primul rnd de continuarea procesului de scdere a consumului de energie electric pe ansamblu i n special a celui industrial, manifestat cu ncepere din anul 1989 i pn n prezent. Diminuarea consumului de energie electric s-a manifestat mai ales n agricultur, n industria extractiv i n cea prelucrtoare. O uoar cretere s-a nregistrat n activitile comerciale, la cele financiar bancare i pentru iluminat public.
Productia de energie electrica [TWh]
83,4 69,9 56,91 54,2 55,48 55,14 59,27 61,35 57,25 53,97 53,86 55,19 56,91
49,89 51,95
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul
Fig.1.1. Evoluia produciei de energie electric n perioada 1989-2003, conforn Raportului anul al ANRE pe 2003
n Romnia, cel mai mare grup energetic care funcioneaz n prezent pe combustibili fosili este de 330 MW. La CNE Cernavod functioneaza un grup de 700 MW iar in anul 2006 se va pune in functiune inca un grup de 700MW. La nivelul anului 2003, producia total de energie electric la nivelul ntregii ri a fost de 56906 GWh Participarea procentual a combustibililor i a productorilor la producia de energie electric, n 2003, este prezentat n figurile 1.2 i 1.3. Prognozele pe diferite scenarii de dezvoltare economico-social a Romniei arat o cretere a produciei brute de energie electric n centrale conform valorilor din tabelul 1.1.
16
Resurse hidro 24%
Combustibil nuclear 9%
Carbuni 41%
Hidrocarburi 26%
Fig.1.2. Combustibili utilizai pentru producerea de energie electric n anul 2003
SC Nuclearelectrica SA
9%
Alti producatori 12%
SC Hidroelectrica SA 22%
SC Termoelectrica SA 7%
SC Electrocentrale Bucuresti SA 19%
SC Electrocentrale Deva SA 8%
SC Electrocentrale Turceni SA 12% SC Electrocentrale Rovinari SA 11%
Fig.1.3. Participarea la producia de energie electric n anul 2003
Tabel 1.1.
Evoluia produciei brute de energie electric
AN 2003 2004 2005 2010 2015 Energie electric 56,91 59,3 60,1 64,9 72,9 [TWh/an] Sursa: Foaie de parcurs pentru sectorul energiei din Romnia, Ministerul Economiei i Comerului, iulie 2003. 1.2.2. REELE ELECTRICE Ansamblul de linii i staii electrice, racordate ntre ele, care funcioneaz interconectat, constituie o reea electric.
17
n cadrul SEN, reele electrice ndeplinesc funcii de transport i distribuie a energiei electrice. Prin intermediul acestor reele, n Romnia sunt alimentai aproximativ 8,5 milioane de abonai. Circa 12% din puterea produs n centralele electrice se pierde n reelele de transport i distribuie. 1.2.2.1. Reelele electrice de transport Reelele electrice de transport (RET) sunt reele de nalt tensiune (de 220 kV i mai mult) prin care se transport la distan puteri electrice importante. De obicei, aceste reele servesc la evacuarea energiei electrice produse n centralele de mare putere i la transportul acesteia la distane mari, precum i la realizarea importului/exportului de energie electric. Ca urmare a tendinei de reconsiderare a distribuiei generatoarelor de putere (cu repartiia lor mai uniform, n uniti mai mici, mai apropiate de zonele de consum) n prezent a sczut interesul pentru creterea nivelului tensiunilor de transport. Astfel, sisteme energetice extrem de puternice din Europa de Vest, cu puteri instalate de ordinul sutelor de gigawai funcioneaz interconectat la tensiunea de 400 kV, nentrezrindu-se necesitatea amplificrii acestui nivel de tensiune n viitor. Limitarea nivelului de tensiune mai este dictat i de dificultatea gsirii de noi culoare pentru liniile de foarte nalt tensiune, precum i de impactul sporit asupra mediului ambiant. O alt piedic n calea dezvoltrii liniilor lungi de foarte nalt tensiune, destinate transportului unor puteri foarte mari la distane de ordinul miilor de kilometri este costul foarte mare al acestora, n comparaie cu cel al altor purttori de energie electric. Energia electric vehiculat pe distane mari (de 1500 - 2000 km) atinge costuri care o fac necompetitiv cu cea produs la faa locului, chiar cu randamente incomparabil mai slabe [19]. n Romnia, reelele de transport exploatate de Compania Naional TRANSELECTRICA sunt de (750) - 400 - 220 kV i totalizeaz o lungime de 8794 km. Prin dezvoltarea reelelor de transport de 220 - 400 kV, reelele de 110 kV i-au schimbat rolul iniial, ndeplinind n prezent funcii de distribuie zonal a energiei electrice. 1.2.2.2. Reelele electrice de distribuie Reelele electrice de distribuie (RED) sunt reele prin care se transmite energia electric n zonele de consum i se distribuie la consumatori. Ele servesc, n principal, la alimentarea consumatorilor i la evacuarea puterii din centrale mici. O reea electric este constituit din noduri (staii electrice) i laturi (linii electrice). Reelele de distribuie pe care se bazeaz funcionarea Societii Comerciale ELECTRICA, funcionnd la tensiuni sub 110 kV inclusiv, au o lungime total de peste 18500 km.
18
1.2.2.3. Staii electrice Staiile electrice sunt noduri n SEN care cuprind mai ales extremitile liniilor electrice, legturi conductoare, aparataj electric, cldiri i eventual, (auto)transformatoare de for. n principal, staiile electrice pot realiza funcii de: transformare: prin intermediul transformatoarelor este modificat tensiunea (staii ridictoare sau cobortoare), fiind deci posibil interconectarea mai multor reele de diferite tensiuni; staiile de transformare care realizeaz transformarea energiei la o treapt de joas tensiune ( 1 kV) constituie categoria posturilor de transformare; conexiune: conin legturi conductoare i aparataj electric cu tensiunea nominal mai mare de 1 kV i sunt destinate primirii i distribuirii energii electrice, la aceeai tensiune i frecven; staiile de conexiuni de medie tensiune, destinate alimentrii unor posturi de transformare constituie puncte de alimentare; conversie: prin intermediul convertizoarelor, curentul alternativ este convertit n curent continuu sau invers.
Din totalul de peste 950 staii de tensiune nominal 35 ... 750 kV existente n SEN, una este de 750 kV, 26 sunt de 400 kV, 49 sunt de 220 kV, iar aproximativ 90% staii sunt de 110 kV. O categorie foarte important a staiilor de transformare o reprezint posturile de transformare, n SEN fiind n funciune peste 65000 posturi de transformare, totaliznd o putere instalat de peste 23000 MVA. CONSUMATORI DE ENERGIE ELECTRIC Consumatorul este o persoan fizic sau juridic ce cumpr energie electric pentru uzul propriu sau pentru un subconsumator racordat la instalaiile sale. Persoana fizic sau juridic ce consum energie electric pe baz de contract i ale crui instalaii electrice de utilizare sunt conectate la instalaia de alimentare a furnizorului, prin unul sau mai multe puncte de delimitare1, constituie un consumator final [10, 11, 17]. Consumatorii de energie electric pot fi clasificai dup mai multe criterii. n funcie de posibilitatea de a-i alege furnizorul, consumatorii de energie electric pot fi: eligibili: cei acreditai de Autoritatea competent, care i pot alege furnizorul2 i pot contracta direct cu acesta energia consumat, avnd acces la reelele de transport i/sau de distribuie;
locul n care instalaiile consumatorului se racordeaz la instalaiile furnizorului i n care acestea se delimiteaz ca proprietate.
2 1
1.2.3.
persoan juridic, titular a unei licene de furnizare, care asigur alimentarea cu energie electric a consumatorilor pe baz de contract
19
captivi: cei care din motive de configurare a reelei sunt obligai s contracteze furnizarea energiei cu un anumit distribuitor3. Dup natura consumului, consumatorii se mpart n urmtoarele categorii: casnici: cei care folosesc energie electric pentru iluminat i receptoare din propria gospodrie; n 2003 erau 7989395 consumatori casnici (repartizai 55% n mediul urban i 45% n mediul rural); industriali i similari (construcii, staii de pompare, transporturi etc.): cei care folosesc energia electric, n principal n domeniul extragerii de materii prime, al fabricrii unor materiale ori al prelucrrii materiilor prime, a materialelor sau a produselor agricole, n scopul obinerii de mijloace de producie sau bunuri de consum; aceast categorie reprezint circa 1,5% din totalul consumatorilor; teriari (restul ): circa 4,5% din total.
Din totalul consumatorilor captivi, consumatorii casnici reprezint 93,6%, n timp ce 6,4% reprezint consumatorii industriali. In 2003, ponderea energiei electrice furnizat consumatorilor casnici4 a fost de 22,7% fa de ponderea de 77,3% furnizat consumatorilor industriali. Dup sarcina maxim de durat (cea mai mare dintre sarcinile medii pe 15... 20 minute) absorbit n punctele de primire a energiei electrice, consumatorii se pot grupa n 4 clase, prezentate n tabelul 1.3. [56].
Tabelul 1.2
Clasificarea consumatorilor n funcie de sarcina maxim absorbit
clasa A > 50 MVA
clasa B 7,5... 50 MVA
clasa C 2,5... 7,5 MVA
clasa D < 2,5 MVA
Dup puterea contractat (cea mai mare putere medie cu nregistrare orar sau 15 minute consecutiv), consumatorii de energie electric se mpart n urmtoarele categorii: mici consumatori (P < 100 kW, cu excepia celor casnici): circa 6,4% din numrul total al consumatorilor; mari consumatori (P 100 kW): circa 0,1% din numrul total al consumatorilor.
3
persoan juridic, titular a unei licene de distribuie i deintoare a unei reele electrice situat ntr-un anumit perimetru, cu niveluri de tensiune 110 kV, care asigur alimentarea cu energie electric a consumatorilor situai n acest perimetru 4 Pentru anul 2003 consumul mediu anual al unui consumator casnic a fost de 999 kWh, cu 5% mai mare dect cel realizat n 2002. Acest consum a variat ntre 803 kWh la filiala Oltenia i 1425 kWh la filiala Muntenia Sud .
20
Consumatorii de energie electric pot avea receptoare electrice sensibile la ntreruperi n alimentare, sub acest aspect fiind definite urmtoarele categorii: categoria zero: ntreruperea n alimentare poate provoca explozii, incendii, pierderi de viei omeneti sau distrugeri grave de utilaje; categoria I: ntreruperea n alimentare poate provoca dereglarea unui proces tehnologic n flux continuu, rebuturi i pierderi materiale importante prin nerealizarea produciei i imposibilitatea recuperrii acesteia; categoria a II-a: ntreruperea n alimentare presupune nerealizri ale produciei pe perioada ntreruperii, dar acestea pot fi recuperate; categoria a III-a: restul.
n funcie de tipul consumatorului i de puterea solicitat, alimentarea cu energie electric se poate face direct la 110 kV (mari consumatori) sau la tensiuni inferioare, prin staii i posturi de transformare. Consumatorii casnici i cei care solicit puteri mici se alimenteaz direct la joas tensiune. n cursul anului 2003, cele opt filiale de distribuie i furnizare ale S.C. Electrica S.A. (Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia Nord, Muntenia Sud, Oltenia, Transilvania Nord, Transilvania Sud) au alimentat cu energie electric un numr de 8 491 388 consumatori racordai, pe niveluri de tensiune, astfel: - 99,70% pe joas tensiune; - 0,30% pe medie tensiune; - 0.003% pe nalt tensiune. Cantitatea de energie electric furnizat n anul 2003 a fost de 35 205,8 GWh repartizat pe cele trei niveluri de tensiune astfel: - 42.0% pe joas tensiune; - 33,2% pe medie tensiune; - 24,8% pe nalt tensiune. Sub aspectul compatibilitii electromagnetice n punctul comun de racord cu sistemul de alimentare cu energie electric, consumatorii pot avea receptoare electrice: perturbatoare: provoac perturbaii electromagnetice conduse prin conductoarele reelelor electrice (regim deformant, nesimetrii, flicker etc.); sensibile la perturbaii: la regim nesimetric i/sau nesinusoidal, la variaii lente sau rapide ale frecvenei sau tensiunii de alimentare etc.; n acelai timp, perturbatoare i sensibile la perturbaii electromagnetice.
21
Legea energiei electrice nr. 318/2003 este un act normativ care, la opt decenii dup apariia primei legi a energiei n Romnia, redefinete principiile i coordonatele dezvoltrii sectorului energetic. n anul 2004, Romnia a fost acceptat cu drepturi depline n UCTE i s-a nceput privatizarea n distribuie, fcndu-se astfel pai decisivi ctre integrarea n piaa regional de energie electric. 1.3. 1.3.1. ELEMENTE CARACTERISTICE
FELUL CURENTULUI I FRECVENA NOMINAL n general, sistemele electroenergetice funcioneaz n curent alternativ trifazat, la frecvena nominal de 50 Hz sau 60 Hz. Cu cteva excepii mai apropiate (Arabia Saudit) i a continentului nord-american, unde este generalizat utilizarea frecvenei de 60 Hz, frecvena curentului este de 50 Hz. Trebuie menionat cazul Japoniei, unde o jumtate din ar funcioneaz la 50 Hz, iar restul la 60 Hz.
Prima producie de energie electric trifazat din Romnia i pentru prima dat la frecvena de 50 Hz a avut loc spre sfritul anului 1898, cu ocazia punerii n funciune a CHE Sinaia, 4x250 kW, 3 kV, proiectat de inginerul romn Elie Radu. Alegerea frecvenei de funcionare ntr-un sistem energetic este bazat pe un compromis ntre cerinele diferite ale celor trei sectoare de baz dintr-un sistem electroenergetic: producere, transport i utilizare a energiei electrice. Cele trei funcii principale ale sistemelor electroenergetice ridic probleme contradictorii n ceea ce privete alegerea frecvenei optime de funcionare a sistemului, a cror exemplificare este prezentat succint n cele ce urmeaz [56]: a) n sectorul utilizrii energiei electrice: fluctuaiile fluxului luminos au devenit foarte suprtoare n reelele de 25 Hz, atunci cnd lmpile cu filament de carbon au fost nlocuite prin lmpi incandescente cu filament metalic de nalt temperatur i apoi, prin lmpi fluorescente; unele maini unelete sunt mai bine realizate la frecvene mai mari dect 50 Hz, iar altele la frecvene sub 50 Hz; uneori se justific pentru alimentarea lor utilizarea unor convertizoare de frecven; comutaia motoarelor cu colector ridic probleme mai greu de rezolvat la frecvene mai ridicate; de aceea, folosirea n traciuni electrice a motoarelor monofazate cu colector a condus la alegerea i meninerea n acest domeniu, pentru o lung perioad de timp, a frecvenei de 16,66 Hz; de abia dup 1950 s-au pus la punct motoare monofazate cu colector de 50 Hz;
22
b) n sectorul transportului i distribuiei energiei electrice: circuitele magnetice (transformatoarele) au dimensiuni, mas i deci, pre de cost cu att mai mic cu ct frecvena este mai mare; impedanele, dimpotriv, cresc liniar cu frecvena pn la 50 Hz i, apoi, mai rapid, deci este mai avantajoas funcionarea conductoarelor electrice la frecvene mai mici; inducia n circuitele telefonice nvecinate liniilor electrice de transport i distribuie a energiei electrice crete odat cu mrirea frecvenei, ceea ce conduce la necesitatea limitrii acesteia.
c) n sectorul producerii energiei electrice ntre puterea produs de generatoare i frecvena lor de funcionare exist o corelaie, care influeneaz preul de cost i randamentul acestora; astfel, calculele arat c pentru puteri mici (de ordinul 10-20 MW), frecvena optim este de aproximativ 100 Hz, iar pentru puteri de ordinul 125 MW, ea se apropie de 50 Hz; corelaia este ns destul de slab din punct de vedere economic, deoarece costul total al unui generator de 125 MW (inclusiv costul pierderilor) este doar cu circa 10% mai mare, dac frecvena crete de la 50 Hz la 100 Hz. Prin urmare, alegerea unei frecvene optime de funcionare, unic pentru ntreg sistemul energetic, trebuia efectuat pe baza unui compromis. n majoritatea trilor, acesta s-a realizat ntre anii 1920-1930 (perioad n care a avut loc o expansiune rapid a electrificrii) i n majoritatea trilor s-a ales valoarea de 50 Hz. Astzi, innd cont de progresele tehnologice, se apreciaz c valoarea optim a frecvenei ar fi deja peste 50 Hz. Ca urmare, n cazul anumitor procese tehnologice, optimizarea procesului de producie presupune utilizarea unor convertizoare de frecven, care s permit reglajul acesteia pe domeniul de variaie necesar. 1.3.2. TENSIUNI NORMATE Conform reglementrilor n vigoare se utilizeaz noiuni, precum cele definite n continuare: tensiunea nominal (Un) o mrime cu caracter reprezentativ, folosit pentru denumirea instalaiilor i ca mrime de referin, la care se raporteaz anumite caracteristici de funcionare; tensiunea de serviciu (Us) valoarea efectiv a tensiunii ntre dou faze definit ntr-un punct ( de exemplu, de livrare a energiei) i la un moment dat; tensiunea cea mai ridicat pentru reea (UMR): cea mai mare valoare a tensiunii de serviciu, n condiii normale de exploatare;
23
tensiunea de utilizare: tensiunea ntre faze sau ntre faze i neutru la priza de alimentare sau la bornele unui echipament; tensiunea cea mai ridicat pentru echipament (UME): cea mai ridicat valoare a tensiunii maxime de serviciu pentru care poate fi utilizat echipamentul.
Valorile normate pentru reele cu trei conductoare sunt, de obicei, mrimile efective ntre faze i sunt indicate pentru punctul de livrare5. Respectndu-se recomandarea general a Comisiei Electrotehnice Internaionale (CEI) ca, n aceeai ar, raportul ntre dou tensiuni nominale succesive s nu fie mai mic de cifra doi, n Romnia sunt standardizate urmtoarele tensiuni [59]: pentru reelele de curent alternativ (cu trei sau patru conductoare), a cror tensiune nominal este cuprins ntre 100 V i 1000 V (inclusiv) i echipamentul aferent au fost adoptate urmtoarele trepte, denumite de joas tensiune: 230/400 V, 400/690 V, 1000 V ; pentru reele trifazate de curent alternativ i echipamentul aferent (de nalt tensiune) au fost adoptate treptele prezentate n tabelul 1.2. Tabelul 1.2
Trepte de nalt tensiune standardizate n Romnia
Un [kV] UME [kV]

(*)
6(*) 7,2(*)
10 12
20 24
110 123
220 245
400 420
750 765
aceste valori nu trebuie utilizate pentru reele de distribuie public
n condiii normale de utilizare este recomandat ca variaiile de tensiune n punctul de livrare la joas i medie tensiune s nu difere fa de tensiunea nominal a reelei cu mai mult de 10% [65]. Pentru reelele de tensiuni nominale peste 35 kV, domeniul admisibil de variaie a tensiunii este precizat n Codul tehnic al Reelei Electrice de Transport [10], dup cum urmeaz: n orice punct al reelei electrice de 750 kV, marja de variaie a tensiunii este cuprins ntre 735 kV i 765 kV; n orice punct al reelei electrice de 400 kV, marja de variaie a tensiunii este cuprins ntre 380 kV i 420 kV; n orice punct al reelei electrice de 220 kV, marja de variaie a tensiunii este cuprins ntre 198 kV i 242 kV;
nivelul de reea n care sunt conectate reeaua distribuitorului de energie electric i reeaua clientului
24
n orice punct al reelei electrice de 110 kV, marja de variaie a tensiunii este cuprins ntre 99 kV i 123 kV.
1.3.3. IRURI DE NUMERE NORMALIZATE n scopul facilitrii schimburilor comerciale ntre diveri parteneri, fabricanii utilizeaz iruri de numere normalizate, pentru stabilirea seriilor de cureni i puteri nominale (de catalog) ale echipamentelor electrice. Organizaia internaional de standardizare (ISO) recomand ca mod de realizare a iruirlor normale de numere utilizarea unor multiplicatori, ca de exemplu: multiplicatorul m10 = 10 10 = 1,25 (formeaz irul de numere R10); multiplicatorul m5 = 5 10 = 1,6 (formeaz irul de numere R5); Tabelul 1.3
iruri de numere normalizate utilizate pentru cureni i puteri nominale R10 R10 1 1 1,25 1,6 1,6 2 2,5 2 3,15 4 4 5 6,3 6,3 8 -
Observaei: valorile din tabelul 1.3 pot fi rotunjite; se admite multiplicarea valorilor cu 10n, n care n este un numr ntreg, pozitiv sau negativ.
Prin urmare, valorile curenilor i puterilor aparente nominale se obin prin nmulirea multiplicatorilor din tabelul 1.3 cu puteri ale lui 10, de exemplu: 1600 kVA, 2500 A, 63 MVA etc. 1.4. CARACTERIZAREA TRANZITULUI DE SARCIN PRIN INSTALAIILE ELECTRICE 1.4.1. NOIUNEA DE SARCIN Prin sarcin nelegem curentul sau puterile aparent, activ, reactiv care tranziteaz o instalaie electric. De remarcat, c spre deosebire de curent sau putere aparent, puterea activ sau reactiv reprezint numai o parte a sarcinii, respectiv sarcina activ sau reactiv 1.4. 2. CARACTERIZAREA TRANZITULUI PRIN CURBE DE SARCIN Reprezentarea analitic, grafic sau tabelar a variatiei n timp a sarcinii constituie curba de sarcin. In figura 1.4 este reprezentat o curb de sarcin activ corespunztoare unei durate T .
25
t t
Fig. 1.4. Curb de sarcin pe o perioad de timp T
Curbele de sarcin I(t) sau S(t) caracterizeaz complet tranzitul de sarcin printr-o instalaie electric. Cu ajutorul lor instalaia poate fi dimensionat din punct de vedere tehnic sau pot fi calculate pierderile de putere i mai ales de energie electric n instalaia respectiv. 1.4.3. CARACTERIZAREA TRANZITULUI PRIN INDICATORI In cazurile n care, fie nu se dispune de curba de sarcin, fie nu se dorete folosirea ei, tranzitul poate fi caracterizat printr-o serie de indicatori. 1.4.3.1. Energia tranzitat Aria de sub curba de sarcin activ reprezint energia activ tranzitat n perioada T:
WP = P(t )dt
0
(1.1)
Analog, pentru toate celelalte tipuri de sarcin se pot defini:
WQ = Q( t )dt
0
(1.2)
WS = S ( t )dt
0
(1.3)
WI = I ( t )dt
0
(1.4)
De regul, n instalaiile electrice se msoar (cu ajutorul contoarelor) energiile activ i reactiv.
26
Doar n ultimul timp, datorit contoarelor electronice a aprut posibilitatea msurrii i a celorlalte dou mrimi (WS si WI). In lipsa acestor determinri, se poate folosi urmtoarea relaie6 :
2 WS 3UWI 1,03 WP2 + WQ
(1.5)
Semnul aproximativ dintre WS si WI este rezultatul considerrii tensiunii ca fiind constant. 1.4.3.2. Sarcina medie Sarcina medie se determin cu urmtoarele relaii:
I med = S med = Pmed = Qmed =
WI T WS T WP T WQ
T
(1.6)
(1.7)
(1.8)
(1.9)
1.4.3.3. Sarcina maxim Sarcina maxim se definete ca fiind cea mai mare dintre sarcinile medii dintr-o perioad de timp T, sarcini medii calculate fiecare pe perioade de timp t. n practic se utilizeaz dou tipuri de sarcini maxime : - Sarcina maxim de vrf se determin cu ajutorul sarcinilor medii determinate pe perioade de timp t de ordinul a cteva secunde. Aceast sarcin medie se folosete pentru alegerea siguranelor fuzibile, pentru reglarea proteciilor etc. - Sarcina maxim de durat IM, SM, PM sau QM reprezint cea mai mare dintre sarcinile medii calculate pe intervale de timp t de 1560 minute din perioada de analiz T. De regul, pentru instalaiile n funciune, sarcina maxim de durat se determin cu ajutorul contoarelor. Aceast sarcin va fi folosit la dimensionarea cilor de tranzit a energiei electrice (linii, transformatoare) precum i la calculul pierderilor de putere i energie.
2 2 2 Observaie: nu putem spune ntotdeauna c: S M = PM + QM deoarece PM si QM pot s nu fie simultane.
Aceast relaie a fost propus de profesorii Pavel Buhu i Gheorghe Comnescu.
27
1.4.3.4. Durata de utilizare a sarcinii maxime Prin definiie, durata de utilizare a sarcinii maxime TIM, TSM, TPM, T es:
TIM = TSM = TPM =

TQM =
WI IM WS SM WP PM
WQ QM
(1.10)
(1.11)
(1.12)
(1.13)
Cu aproximaia dat de considerarea tensiunii ca fiind constant pe perioada T putem scrie: (1.14) TIM TSM Este evident c, n practic, se estimeaz cu mai mult usurint TPM si TQM . Totui, pentru calculul pierderilor de energie sunt necesare duratele de utilizare a sarcinii maxime TIM sau TSM. Exist posibilitatea de a stabili relaii de calcul ntre aceste durate:
TIM TSM
2 = 1,03 TPM
2 1,03 WP2 + WQ
SM
2 2 PM 2 QM + T QM 2 2 SM SM
2 2 2 2 1,03 PM TM + QM TQM
SM
(1.14a)
Observaie. Unii autori consider
PM Q = cos M i M = sin M , SM SM
ceea ce poate s nu fie corect deoarece PM , QM si SM pot s nu fie simultane. Dac TPM=TQM atunci, cu unele aproximaii, putem scrie c: TPM=TQM TSM TIM
28
1.4.3.5. Coeficientul de umplere al curbei de sarcin Prin definitie, coeficientul de umplere al curbei de sarcin kuI, kuS,, kuP,, kuQ este :
k uI = k uS = k uP =
k uQ =
WI T I = IM = med IMT T IM WS T S = SM = med SMT T SM WP T P = PM = med PM T T PM

WQ QM T = TQM T = Qmed QM
(1.15)
(1.16)
(1.17)
(1.18)
Unii autori mai numesc acest coeficient i coeficientul de aplatizare a curbei de sarcin. Se observ c acest coeficient este de fapt valoarea relativ a duratei de utilizare a sarcinii maxime n raport cu durata T de analiz. n literatura de specialitate folosirea coeficientului de umplere sau a duratei de utilizare a sarcinii maxime ine de obinuina autorilor. Pentru instalaiile electrice aflate n faza de proiectare se impune caracterizarea tranzitului prin indicatori. Sarcina proiectantului este n acest caz s estimeze indicatorii. Pentru instalaiile electrice existente n exploatare este posibil obinerea prin msurtori a curbei de sarcin. Din cauza volumului mare de instalaii acest lucru nu este fezabil nc dect n destul de puine cazuri. Ca urmare, se impune i n aceste cazuri utilizarea indicatorilor pentru caracterizarea tranzitului. Spre deosebire de proiectare, o parte din indicatori pot fi determinati prin msurtori n instalatiile existente folosind mai ales contoarele.
2
2.1.
CONSIDERAII PRIVIND GENERATOARELE SINCRONE
ASPECTE GENERALE
Pentru producerea energiei electrice n curent alternativ trifazat, n centralele electrice se folosesc n majoritatea cazurilor generatoarele sincrone (GS). Cele care debiteaz pe o reea proprie sunt ntlnite destul de des n instalaiile mobile sau n reelele izolate, adesea fiind utilizate ca surse de rezerv pentru alimentarea cu energie electric a unor obiective mai importante n caz de avarii ale sistemului energetic. GS este o main electric rotativ cu nfurarea statoric conectat la o reea de curent alternativ, iar cea rotoric (care face parte din inductor) este alimentat n curent continuu. Turbogeneratoarele sunt antrenate de turbine cu abur, gaze sau motoare Diesel i funcioneaz la viteze mari, n0=(1500-3000) rot/min. Au numr mic de poli, cei rotorici fiind poli necai (rotorul este monobloc cilindric, prevzut cu crestturi rotorice), adic se asigur un ntrefier constant, iar arborele este orizontal. Hidrogeneratoarele au ca main primar o turbin hidraulic; turaia n acest caz este de ordinul sutelor de rotaii pe minut, iar numrul polilor este mai mare. Au polii rotorici proemineni, iar ntrefierul nu mai este constant de-a lungul circumferinei interioare a statorului. Arborele este de obicei vertical. Puterea debitat de un generator sincron poate fi scris ca fiind:
P = k D 2 L n0 A B ,
n care k reprezint un coeficient de proporionalitate; D diametrul rotorului, n m; L- lungimea, n m; n0 - turaia de sincronism, n rot/ min; A densitatea de curent din nfurare, n A/mm2; B - inducia cmpului magnetic, n Wb /m2.
30
Creterea puterii unitare presupune mrirea fie a dimensiunilor mainilor, fie a solicitrilor electrice i magnetice din main. Din analiza funcionrii mainii sincrone rezult c prin mrirea tuturor dimensiunilor mainii de un numr de p ori, la aceleai solicitri electrice i magnetice, puterea mainii crete de p4 ori, pierderile n fier i nfurri cresc de p3 ori, iar suprafeele de rcire cresc de p2 ori [5]. Ca urmare a aciunii forelor centrifuge, care tind s smulg nfurrile, diametrul rotorului D este limitat la aproximativ un metru. De asemenea, mrirea lungimii L peste 10-15 m este limitat din cauza masei mari, care ar solicita lagrele, ar scdea frecvena proprie de oscilaie i ar conduce la pericolul de rezonan i de distrugere a rotorului. Creterea induciei magnetice B este limitat de saturaia miezului magnetic. Singura posibilitate real de mrire a puterii GS este mrirea densitii de curent A i rezolvarea problemelor legate de evacuarea cantitii de cldur corespunztoare tuturor pierderilor dependente de curent. 2.2. AGENI I SISTEME DE RCIRE n principal, nclzirea trebuie limitat i controlat deoarece: limita pn la care se poate ajunge cu temperatura nfurrii este dictat de clasa de izolaie din care face parte materialul izolant; exist pericolul apariiei unor solicitri mecanice periculoase din cauza dilatrilor diferite ntre materialele folosite n main (fier, cupru etc.).
Cldura transmis de o parte a generatorului agentului de rcire depinde de mrimea suprafeei prii respective, de coeficientul de transfer de cldur i de diferena de temperatur ntre partea respectiv a GS i agentul de rcire. Dup modul de cedare a cldurii de la prile active ale mainii spre mediul de rcire se deosebesc: rcirea indirect cldura se dezvolt n nfurri, ajunge la mediul de rcire trecnd prin izolaia conductoarelor i crestturilor i prin fierul miezului magnetic; rcirea direct canalele de rcire parcurse de mediul de rcire sunt amplasate n crestturi sau chiar n interiorul barelor elementare ale nfurrilor i astfel cldura dezvoltat n conductoarele nfurrilor trece direct la mediul de rcire.
2.2.1.
RCIREA GENERATOARELOR CU AER Utilizarea aerului ca mediu de rcire la puteri ale GS din ce n ce mai mari impune mrirea suprafeelor de rcire (se prevd canale longitudinale i transversale) i a debitului de aer (deci i a gabaritului instalaiei). Rcirea cu aer (forat cu ventilatoare cu aer) se poate face n circuit deschis sau n circuit nchis.
31
n cazul rcirii cu aer n circuit deschis, aerul se absoarbe din exterior, se trece printr-un filtru, se introduce n GS i se evacueaz dup ce a preluat cldura. Dintre dezavantajele rcirii cu aer n circuit deschis se pot meniona: orict s-ar filtra aerul, acesta rmne impur i devine o surs important de defecte; la apariia unui defect de natur electric, oxigenul din aer alimenteaz incendiul i l amplific; conductele de aer (rece i cald) ocup mult spaiu i mresc considerabil zgomotul din sala mainilor.
n cazul rcirii cu aer n circuit nchis este necesar un schimbtor de cldur. Aerul cald se trece prin schimbtorul de cldur, se rcete i se rentoarce n main. Turbogeneratoarele rcite cu aer se caracterizeaz prin robustee, spatiu redus, fundaii simple, interfee puine cu alte sisteme, nu necesit butelii de hidrogen i/sau CO2, au puine piese complexe, mentenana i supravegherea se efectueaz uor, au o bun fiabilitate, sunt sigure i simple. Puterea nominal a generatoarelor rcite cu aer a fost ntotdeauna adaptat evoluiei turbinelor. Seria generatoarelor de 300 MVA rcite cu aer a fost introdus n anul 1995 i sunt n funciune 30 de astfel de grupuri la 50 Hz i 60 Hz, n centrale cu turbine pe gaze. Statorul este cu bobinajul din cupru, iar rcirea acestuia se face indirect. Eforturile intensive pentru dezvoltarea acestei tehnologii au fcut posibil creterea progresiv a puterii grupurilor, ajungndu-se n anul 1998 la testarea grupurilor de 480 MVA, iar n anul 2000 - a celor de 500 MVA (fig.a 2.1). Principalele contribuii la creterea puterii nominale constau n: mrirea dimensiunilor active ale generatorului prin: creterea diametrului rotorului D cu 9%; creterea lungimii active L cu 17%; curarea sistemului de rcire, utilizarea unui curent invers (rcirea axial a rotorului i segmentarea axial a statorului rcit radial, ca n figura 2.2 );
mrirea densitii de curent A cu 20% prin:
schimbarea clasei de izolaie F (utilizate pn acum), cu clasa de izolaie H (izolaia barelor statorului se realizeaz din Micadur, izolaia crestturilor pentru bobinajul rotorului este fcut din Nomex, etc.). Rcirea cu aer conduce la micorarea randamentului ca urmare a pierderilor prin ventilaie (care n cazul puterilor de peste 50 MW sunt aproximativ 50% din pierderile totale din generator).
32
Puteri nominale ale grupurilor [MVA]
600 500 400 300 200 100 0

19 65 19 75 19 85 19 95 20 00
Anul
Fig. 2.1. Evoluia puterilor unitare ale grupurilor rcite cu aer
Fig.2.2. Circuitul de rcire cu aer al turbogeneratorului de 480 MVA
33
Tabel 2.1. Date tehnice comparative a unor generatoare rcite cu aer din noua generaie [29]
Puterea nominal debitat (la 40C, conform recomandrilor CEI 34) Rcire Tensiune la borne Frecven Factor de putere Comportare termic Materiale izolante Excitaie Eficien (valori msurate) - ncrcare 100% - ncrcare 75% Comportare la scurtcircuit Reactan tranzitorie (valori msurate, nesaturate) Reactan subtranzitorie (valori msurate, nesaturate) Mas total Lungime ansamblu
MVA
300
480
500
kV Hz clasa clasa % % tone m
aer 19 0,8 B F
aer 23 50 0,85 F H static 98,72 98,54 0,45 0,30 0,24 429 14,1
hidrogen 21 0,8 B F
98,75 98,57 0,51 0,21 0,17 334 11,9
98,90 98,92 0,50 0,34 0,27 425 14,6
100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 210 300 480 500
Pierderi prin ventilatie, frictiune Pierderi in miezul magnetic Pierderi dependente de curentul prin stator [%] Pierderi dependente de curentul prin rotor
Putere nominala [M VA]
Fig.2.3. Defalcarea pierderilor la tipurile de generatoare menionate n tabelul 2.1
34
2.2.2.
RCIREA GENERATOARELOR CU HIDROGEN n cazul utilizrii hidrogenului ca mediu de rcire, gradul de puritate are efect considerabil asupra densitii, cldurii specifice i a conductivitii termice. n tabelul 2.2 se prezint caracteristicile fizice ale hidrogenului, aerului uscat i apei. n continuare se menioneaz cteva dintre avantajele utilizrii hidrogenului ca agent de rcire. - Hidrogenul pur, n aceleai condiii de temperatur i presiune, are greutatea specific de 14,3 ori mai mic dect aerul, ceea ce nseamn pierderi de ventilaie de 14,3 ori mai mici i un gabarit mai redus al mainii. n condiii reale de exploatare, n generator se gsete un amestec gazos cu 97-98% hidrogen i n rest aer, vapori de ap i alte gaze. Acest amestec este de 9-10 ori mai uor dect aerul i n aceleai condiii de presiune i temperatur duce la pierderi prin ventilaie de 9-10 ori mai mici. Rcirea se poate intensifica prin mrirea presiunii hidrogenului. - Hidrogenul pur are cldura specific de 14,3 ori mai mare dect aerul. Astfel n aceleai condiii de presiune, la aceleai debite volumetrice i la temperaturi identice pentru cele dou medii de rcire, att la intrarea lor n main, ct i la ieire, cantitile de cldur evacuate de aer i hidrogen sunt aceleai. n condiiile n care pierderile prin ventilaie la rcirea cu hidrogen sunt de 14,3 ori mai mici, capacitatea de evacuare a cldurii hidrogenului este egal cu cea a aerului. - Coeficientul de transmitere a cldurii de la suprafeele materialelor active din main la hidrogenul n micare este de aproximativ 1,5 ori mai mare dect n mediul de rcire aer, n aceleai condiii de presiune. - Rcirea cu hidrogen mrete securitatea n funcionare a materialelor electroizolante din main i durata de via a acestora, deoarece elimin aciunea distructiv a oxigenului i o diminueaz pe cea a umiditii. - La rcirea direct cu hidrogen, nfurrile se gsesc la o temperatur foarte apropiat de cea a mediului de rcire din canalele de rcire. Cteva dintre dezavantajele utilizrii hidrogenului ca agent de rcire sunt menionate n continuare. - Hidrogenul este mai scump dect aerul. - Deoarece hidrogenul nu ntreine arderea, n cazul rcirii cu hidrogen, deteriorrile care apar n urma unui scurtcircuit interior sunt localizate n jurul defectului. Amestecul dintre hidrogen i aer, dac hidrogenul este n proporie de 3,3 - 74%, este exploziv. Amestecul cel mai periculos este 30% hidrogen, 70% aer. La acest tip de generatoare este important s se evite formarea amestecului exploziv. Instalaia de rcire trebuie controlat permanent.
35
Statoarele generatoarelor rcite cu hidrogen se dimensioneaz astfel nct s reziste la presiunea creat n cazul producerii unei explozii n interiorul lor. Ca urmare, rezult carcase cu 50 80% mai grele dect la generatoarele de aceeai putere rcite cu aer. Generatoarele rcite cu hidrogen trebuie etanate (cu garnituri de cauciuc la mbinrile fixe i cu ulei sub presiune la arbore). La rcirea indirect, din cderea de temperatur dintre nfurri i mediul de rcire, aproximativ 50-60% i revine izolaiei nfurrilor i a crestturilor. Rcirea cu hidrogen a GS presupune existena unor instalaii auxiliare care asigur alimentarea cu hidrogen a GS, respectiv cu un gaz inert (CO2 ), necesar umplerii sau evacurii hidrogenului din GS; de asemenea prin alte instalaii auxiliare se asigur circulaia uleiului de etanare i se menine calitatea uleiului.
Tabelul 2.2 Caracteristicile fizice ale principalilor ageni de rcire [63]
Agentul de rcire
Temperatura
Densitatea kg /m3 0,085 0,080 0,076 1,20 1,13 1,06 998 992
Cldura specific kJ/kg K 14,3
Capacitatea kJ/ m3K 1,22 1,14 1,09 1,20 1,13 1,06 4190 4170
Conductivitatea termic W/m K 0,186 0,197 0,206 0,026 0,027 0,0285 0,598 0,628
Vscozitatea cinematic 10-6 x m 2/ s 105 114 127 15,1 17,0 18,9 1,00 0,68
U.M. Hidrogen
Aer uscat
Ap
C 20 40 60 20 40 60 20 40
4,2
Hidrogenul, necesar umplerii GS i compensrii pierderilor prin neeteneiti, poate fi adus n butelii de oel la presiune ridicat sau n autocisterne sub presiune, dar poate fi produs i n cadrul centralei prin electroliza apei. Buteliile de oel care conin hidrogen se amplaseaz n afara slii mainilor, iar reducerea presiunii hidrogenului se realizeaz n dou trepte, mai nti prin reductoare amplasate n imediata apropiere a buteliilor i apoi n sala mainilor, prin ventile automate de reducere i reglare a presiunii. Hidrogenul obinut n electrolizoarele din central se strnge n rezervoare tampon, ntre acestea i GS existnd ventile automate de reducere i reglare a presiunii.
36
Buteliile de CO2 sunt prevzute cu reductoare de presiune i se pstreaz n sala mainilor. Instalaia de CO2 este echipat cu dispozitiv de decongelare a CO2. CO2 se folosete n centralele electrice i pentru stingerea unor eventuale incendii. 2.2.3. RCIREA DIRECT CU LICHIDE Capacitatea de evacuare a cldurii este mult mai mare la lichide dect la hidrogen i de aceea utilizarea rcirii directe a nfurrilor generatoarelor cu lichide permite practic dublarea densitilor de curent n nfurri. Drept mediu de rcire lichid se pot utiliza uleiul mineral i apa demineralizat. Se prefer apa, deoarece aceasta prezint urmtoarele avantaje: - are o capacitate de evacuare a cldurii de 3 ori mai mare dect a uleiului; - prezint cost redus; - se micoreaz seciunea canalelor de rcire n nfurri de 2 ori, ceea ce are ca efect diminuarea gabaritului mainii i micorarea pierderilor provocate de circulaia agentului de rcire; - nu prezint pericol de incendiu; - nu murdrete maina etc. Circulaia apei este asigurat de pompe. Apa de rcire, cu conductibilitate electric 5-20 s/cm, poate fi ap distilat de cazan.
Tabelul 2.3 Cele mai rspndite sisteme de rcire, n funcie de puterile GS
SISTEM DE RCIRE
AGENT DE RCIRE
Stator Rotor aer hidrogen hidrogen hidrogen hidrogen
PUTERE GS
[MW] < 25 25 - 160
Rcirea indirect Rcirea indirect Rcirea indirect combinat cu rcire direct Rcirea direct Rcirea direct combinat cu rcire direct
aer hidrogen hidrogen hidrogen lichide
< 200 165 - 1000
La grupurile de mare i foarte mare putere, rcirea direct a nfurrilor statorice i rotorice se asigur prin canale practicate n conductoarele (barele) nfurrilor. Aducerea apei la nfurarea statoric se face cu ajutorul unui colector inelar, care comunic cu capetele de bar prin conducte realizate din teflon. Aducerea apei la rotor prezint dificulti mai mari. Se poate realiza printrun canal practicat n arborele mainii, de unde apa se aduce la bobinaj prin conducte flexibile.
37
Rcirea cu ap se poate aplica i n raport cu miezul magnetic al statorului. n acest scop ntre pachetele de tole statorice se amplaseaz serpentine de rcire. Cel mai mare dezavantaj n cazul rcirii cu ap al GS este costul ridicat al tuturor acestor acestor instalaii, comparativ cu rcirea cu hidrogen. 2.2.4. RCIREA PRIN EVAPORARE Presiunile economice i reglementrile industriale, la scar global, din ultima decad, au adus i n industria energetic multe transformri care au influenat tiparele dezvoltrii. Factorul comun care conduce la aceste schimbri este efortul depus pentru scderea continu a preului de producie a energiei electrice, manifestat n principal prin: reducerea costului iniial al echipamentului, utilizarea unor materiale mai performante; eficien ridicat i/sau costuri de mentenan sczute.
n decembrie 1999 a fost experimentat i acceptat de industria energetic, o nou tehnologie de rcire - rcirea prin evaporare - pentru nfurrile statorului unui hidrogenerator de 400 MW [21]. Tehnologia rcirii prin evaporare este bazat pe fenomenul conform cruia, atunci cnd lichidul se transform n gaz, este absorbit o mare cantitate de cldur. Volumul de agent de rcire evaporat este recirculat ntr-o bucl nchis i preia cldura de la componentele nclzite ca agent de rcire primar. Apoi se utilizeaz un condensator, apa natural fiind folosit ca agent de rcire secundar la schimbul de cldur de la agentul de rcire evaporat. Se obine o distribuie mai uniform a temperaturii, ca i n cazul rcirii directe cu ap a nfurrilor. Tehnologia rcirii prin evaporare poate fi clasificat n mai multe moduri, n funcie de: temperatura de fierbere a agentului de rcire: joas (temperatura de fierbere a agentului de rcire este mai mic dect a apei din natur, care este utilizat ca agent de rcire secundar); normal (temperatura de fierbere a agentului de rcire este mai mare dect cea a apei din natur); forat (necesit o pomp); autocirculaie (nu necesit pompare); rcire interioar (agentul de rcire intr n interiorul conductorului care este gol pe interior) la GS mari; rcire cu imersiune (componentele care trebuie rcite sunt cufundate n agentul de rcire) la turbogeneratoare de 50 MW.
metoda de circulaie a agentului de rcire:
structura sistemului de rcire:
38
Temperatura de distribuie fiind uniform i rezonabil, sunt nlturate toate problemele ntlnite la GS n cazul altor tehnologii de rcire, provocate de neuniformitatea distribuiei de temperatur. Noua tehnologie de rcire, cu structur simpl, fiabil i stabil, la care mentenana este redus, poate conduce la creterea, n siguran, a puterii cerute i la dezvoltarea industriei energetice.
Tabelul 2.4 Caracteristici tehnice ale unui hidrogenerator de 400 MW rcit prin evaporare [21]
Putere nominal [MVA] Randament [%] Frecven [Hz] Tensiune nominal [kV] Tensiune de excitaie [V] Numr de crestturi Xd Xd Temperatur nominal limit n rotor [K]
444 98,69 50 18 441 396 1 0,23 67
Factor de putere Turaie [rot/ min] Numr de poli Curent nominal [A] Curent de excitaie [A] ntrefier [mm] Xd Comportare la scurtcircuit Temperatur nominal limit n stator [K]
0,9 125 48 14,256 1699 26 0,336 1,1 60
GENERATOARE SUPERCONDUCTOARE Generatoarele superconductoare prezint, fa de cele convenionale, multiple avantaje, dintre care se pot meniona: reducerea pierderilor de putere; micorarea dimensiunilor i a masei; mbuntirea stabilitii sistemului energetic; creterea capacitii generatorului de a consuma/produce putere reactiv.
2.2.5.
n Japonia au fost construite trei modele de generatoare superconductoare (trei tipuri diferite de rotoare i un model de stator) pentru clasa 70 MW cu un sistem de refrigerare de mare fiabilitate, cu heliu [1]. Durata de funcionare fr defecte a sistemului de rcire a fost de 14637 ore, depind specificaia de proiectare, conform creia erau garantate 10000 ore. Rezultatele testrilor, care au verificat performanele de baz i de exploatare ale generatoarelor superconductoare, arat c sistemul criogenic este suficient de fiabil pentru a fi utilizat n practic la sistemele de rcire ale generatoarelor superconductoare. n raportul prezentat de cercettorii japonezi la CIGRE 2000 se arat c aceste rezultate au fost integrate n stabilirea tehnologiei de baz pentru clasa pilot de 200 MW i c ele deschid calea ctre introducerea generatoarelor superconductoare pentru producerea energiei electrice.
39
2.3.
SCHEME PRINCIPIALE FOLOSITE PENTRU EXCITAIA GS
Un rol nsemnat n exploatarea n condiii de siguran maxim a sistemelor energetice revine sistemului de excitaie al generatoarelor sincrone, care, n afara rolului de baz n crearea cmpului inductor n main, prezint un rol important n schemele de reglaj automat ale diferitelor mrimi. Sistemul de excitaie al unui GS se adopt n funcie de mai muli factori care pot fi rezumai prin: economicitate, stabilitate i fiabilitate. Prin economicitate se urmrete un efort investiional ct mai redus, costul sistemului de excitaie reprezentnd 5-12% din costul total al agregatului. Condiia de stabilitate presupune ca generatorul s poat prelua creteri importante ale cuplului i s tolereze cderi mari de tensiune pe reea, fr pericolul de a iei din sincronism. n proiectarea schemelor de excitaie se impune, ca una din condiiile eseniale pentru buna funcionare a GS, realizarea unei viteze de rspuns ct mai mare, adic asigurarea unei viteze de cretere a curentului n nfurarea de excitaie a generatorului ct mai mare, pentru ca, n cazul unor avarii, tensiunea la bornele GS s poat fi meninut constant. La o scdere a tensiunii de alimentare pn la valoarea (0,7 0,8)Un, curentul de excitaie trebuie s creasc fa de curentul nominal n limitele (1,4 2)Ien, iar schema de excitaie trebuie s suporte n bune condiii aceast suprasarcin un timp determinat. Puterea sursei necesar excitaiei reprezint n general 1 5% din puterea mainii sincrone, iar tensiunea 50 300V. Prin fiabilitate se urmrete sigurana n funcionare un timp ndelungat, n condiii de exploatare determinate. Dup modul de antrenare, se disting dou scheme de excitaie: schema direct i schema indirect. Fiecare schem poate fi realizat pe dou ci, adic cu ajutorul mainilor electrice rotative sau cu ajutorul schemelor de redresare. Dac pentru furnizarea energiei de excitaie se folosesc mainile electrice rotative, maina de curent continuu care alimenteaz nfurarea de excitaie a GS se numete excitatoare. n cazul schemei directe, excitatoarea se cupleaz direct cu generatorul excitat (schema nu este influenat de variaiile de tensiune n timpul proceselor tranzitorii n reeaua de alimentare). n cazul schemei indirecte, excitatoarea este antrenat de un motor auxiliar. 2.3.1. SISTEME CU EXCITATOARE ROTATIV DE CURENT CONTINUU Excitatoarea rotativ de curent continuu este soluia clasic, care se menine i astzi la puteri mici i mijlocii, pn la 150 - 200 MW. n scopul mbuntirii performanelor dinamice, drept excitatoare se poate utiliza n locul generatorului obinuit de curent continuu, o amplidin. Excitatoarea rotativ de curent continuu cuplat direct cu GS (figura 2.4) este - la turbogeneratoare - de 3000 rot/min.
40
Construcia colectorului, problemele legate de comutaie, captarea curentului cu perii pe colector etc., limiteaz puterea generatoarelor de curent continuu cu turaie ridicat la cel mult 100 MW. Costul acestei excitatoare este relativ redus, proprietile de funcionare sunt bune, dar din cauza necesitilor de ngrijire a colectorului i periilor, sunt rspndite doar la grupurile puse n funciune n trecut, iar utilizarea lor n instalaiile noi este limitat. Pentru a menine excitatoarea rotativ de curent continuu i la puteri ale generatoarelor de peste 100 MW, se renun la cuplarea direct a excitatoarei cu GS i se utilizeaz excitatoarea (la turaie mai mic) antrenat prin motor Diesel, turbin sau motor asincron, alimentat fie la reeaua ce se racordeaz la GS, fie de la o reea independent.
Fig.2.4. Sistem de excitaie cu excitatoarea rotativ de curent continuu cuplat direct cu GS
Fig.2.5. Sistem de excitaie cu grup de excitaie independent M motor asincron; V volant care asigur meninerea turaiei la scderea sau dispariia pe timp scurt a tensiunii la barele de servicii proprii; TSP transformator de servicii proprii; BSP bara de servicii proprii; AR alimentarea de rezerv, utilizat la scderea tensiunii sub 0,7 Un .
Grupul de excitaie independent (figura 2.5) prezint fa de excitatoarea rotativ de curent continuu cuplat direct cu GS, cteva avantaje, dintre care: poate fi realizat la puteri mai mari; permite amplasarea oriunde n sala mainilor, ceea ce contribuie la reducerea cheltuielilor de investiii n central; ngduie aplicarea tensiunii de excitaie la bornele nfurrii de excitaie a GS nc nainte de pornirea agregatului generator i astfel permite nclzirea barelor rotorice cnd rotorul nc st pe loc; un grup de excitaie de rezerv poate nlocui oricare grup de excitaie de serviciu.
2.3.2.
SISTEME CU EXCITATOARE ROTATIV DE CURENT ALTERNATIV Excitatoarele rotative de curent alternativ reprezint n prezent principala direcie de dezvoltare a sistemelor de excitaie care se aplic la GS cu puteri de peste 100 150 MW, avnd n vedere c nu apar limitri n mrirea puterii lor.
41
n scopul de a reduce gabaritul excitatoarei, de a-i mbunti performanele n regim tranzitoriu i de a reduce armonicele n tensiunea de excitaie a GS, excitatoarea de curent alternativ se execut la frecven mai mare, (100 500 Hz). Principial, excitatoarele rotative de curent alternativ se realizeaz n urmtoarele dou variante. - Excitatoarea are nfurarea de excitaie n rotor, iar nfurrile de curent alternativ n stator (figura 2.6); puntea redresoare este fix n spaiu. - Excitatoarea are nfurarea de excitaie n stator, iar nfurrile de curent alternativ n rotor (figura 2.7); puntea redresoare se fixeaz de partea rotitoare a agregatului, iar alimentarea nfurrii de excitaie a GS se realizeaz fr inele i perii. Aceast soluie prezint avantaje eseniale, mai ales pentru mainile de mare putere, cci inelele de contact i periile sunt costisitoare i prezint n exploatare inconvenientul c sunt o surs permanent de murdrire a mainii, necesitnd o ntreinere corespunztoare. Sistemele de excitaie cu excitatoare rotativ de curent alternativ se asociaz cu elemente semiconductoare comandate (tiristoare) i necomandate (diode). Reglajul excitaiei generatorului principal se poate realiza: prin reglarea excitaiei excitatoarei de c.a., dac puntea de redresare se realizeaz cu diode (excitatoarea se execut la 200 400 Hz); prin modificarea deschiderii tiristoarelor, dac puntea de redresare se realizeaz cu tiristoare (excitatoarea se realizeaz la 150 - 200 Hz). n acest caz exist i un regulator automat de excitaie (RAE) care acioneaz n circuitul de excitaie al excitatoarei de curent alternativ. Excitatatoarea este ntotdeauna puternic excitat (lucreaz la un factor de putere de aproximativ 0,3 i cu coninut de armonice foarte ridicat). Comanda tiristoarelor se face prin intermediul unor sisteme de inducie.
Fig.2.6. Sistem de excitaie cu excitatoare rotativ de curent alternativ, care are nfurarea de excitaie n rotor, iar nfurrile de curent alternativ n stator
Fig.2.7. Sistem de excitaie cu excitatoare rotativ de curent alternativ, care are nfurarea de excitaie n stator iar nfurrile de curent alternativ n rotor
42
Sistemele de excitaie cu excitatoare rotativ de curent alternativ se pot realiza i sub form de grupuri independente de excitaie. EXCITAIA EXCITATOAREI Excitatoarei, fie c este de curent continuu, fie c este de curent alternativ, trebuie s i se asigure excitaia n curent continuu. Soluiile de asigurare a excitaiei excitatoarei, prezentate schematic n figurile 2.8 2.13, influeneaz comportarea sistemului de excitaie n regim tranzitoriu. 2.3.3.
Fig.2.8. Excitatoare de curent continuu cu autoexcitaie
Fig.2.9. Excitatoare de curent alternativ cu autoexcitaie asigurat printr-o punte redresoare
Fig.2.10. Excitatoarea este un generator de curent continuu cu excitatie separata, asigurata de la o excitatoare pilot(EP) de curent continuu
Fig.2.11. Excitatoarea este un generator de curent continuu cu excitatie separata, asigurata de la o excitatoare pilot(EP), care este o amplidina
Fig.2.12. Excitatoarea este un generator de curent continuu cu excitaie separat, asigurat de la o excitatoare pilot de curent alternativ
43
Fig.2.13. Excitatoarea este un generator de curent continuu cu excitaie separat, asigurat de la o excitatoare pilot de curent alternativ cu autoexcitaie
n trecut, RAE erau regulatoare electromecanice, cu sectoare rulante i cu vibraii, dar n prezent se utilizeaz cele electronice. RAE echivaleaz cu o rezisten variabil n circuitul de excitaie al excitatoarei. n toate schemele prezentate, sgeata indic calea prin care RAE sesizeaz tensiunea la bornele GS (prin intermediul transformatoarelor de msurare montate la bornele GS). Excitatoarea pilot de curent alternativ poate fi un generator cu magnei permaneniLa puteri ale grupurilor de peste 100 150 MW, dimensiunile excitatoarei pilot cu magnei permaneni ar fi prea mari i e mai avantajoas utilizarea unei excitatoarei pilot cu autoexcitaie (figura 2.13). RAE acioneaz asupra circuitelor de comand ale amplificatoarelor magnetice sau ale tiristoarelor. Excitatoarea pilot, mpreun cu excitatoarea, pot fi cuplate direct la arborele GS, dar chiar dac excitatoarea este cuplat direct cu GS, excitatoarea pilot poate fi antrenat independent. Pe lng soluiile de excitare a excitatoarei prezentate, exist un numr mare de alte rezolvri, unele dintre acestea utiliznd excitatoare cu mai multe nfurri de excitaie. SISTEME DE EXCITAIE FR EXCITATOARE ROTATIVE Prin utilizarea elementelor semiconductoare comandate se poate face ca indusul mainii sincrone s fie folosit ca surs de tensiune pentru nfurarea de excitaie, realizndu-se astfel un GS autoexcitat. n continuare se prezint cteva scheme de baz pentru sistemele statice de excitaie. Exist un numr foarte mare de variante i combinaii pentru aceste scheme. Sistemul de excitaie prezentat n figura 2.14 este simplu, ieftin, cu comportare dinamic foarte bun. Are ns dezavantajul c la tensiune sczut la bornele GS nu poate asigura forarea excitaiei. Pentru a se asigura buna lui funcionare ntr-un domeniu mai larg al tensiunilor sczute la bornele GS, acest sistem de excitaie se supradimensioneaz (astfel funcioneaz la un factor de putere sczut i cu coninut ridicat de armonice). Pentru a evita acest inconvenient, se utilizeaz schemele cu GS autoexcitat compoundat. 2.3.4.
44
Fig. 2.14. Sistem de excitaie fr excitatoare rotative, la care puterea de excitaie este dat de un transformator T
La compoundarea serie (figura 2.15, a), ramura principal asigur n ntregime cerinele excitaiei, iar ramura alimentat de la transformatorul suplimentar (TS) furnizeaz putere numai la micorarea pronunat a tensiunii la bornele GS i suprancrcarea n curent a acestuia. Tensiunea furnizat de ramura alimentat de la TS este limitat de bobinele (BR). La compoundarea paralel (figura 2.15, b), punile redresoare sunt mult mai ieftine, cci acestea se dimensioneaz numai pentru valoarea curenilor corespunztori laturilor, nu pentru ntregul curent de excitaie.
Fig.2.15. Sistem de excitaie fr excitatoare rotative, la care compoundarea are loc pe partea de curent continuu, iar punile redresoare ale celor dou ramuri se leag n serie (a) sau n paralel (b)
La schema prezentat n figura 2.16, a solenaia nfurrii transformatorului T, care alimenteaz nfurarea de excitaie a GS, este determinat de solenaiile celor dou nfurri (una dependent de tensiunea de la bornele GS, cealalt dependent de curentul GS).
45
Fig.2.16. Sistem de excitaie fr excitatoare rotative, la care compoundarea are loc pe partea de curent alternativ cu nsumare de tensiuni (a) sau cu nsumare de cureni(b)
n figura 2.16, b se nsumeaz tensiunile secundare ale celor dou transformatoare din schem (una proporional cu tensiunea de la bornele GS, cealalt cu curentul GS) n ipoteza c solenaia nfurrii secundare n transformatorul serie este mic fa de solenaia nfurrii primare i deci fluxul acestui transformator este determinat de curentul din nfurarea primar. Comparnd cele dou sisteme de excitaie prezentate n figura 2.16, rezult c acestea sunt practic identice din punct de vedere al performanelor. La generatoarele de puteri mici, fr pretenii privind reglajul tensiunii, se pot aplica sistemele de excitaie fr excitatoare rotative, la care compoundarea are loc pe partea de curent alternativ, cu redresare simpl necomandat i fr RAT. 2.3.5. PROCESE LIMIT DE MODIFICARE A EXCITAIEI GS Sistemul de excitaie asigur creterea n timp a tensiunii de excitaie. Desfurarea proceselor tranzitorii de modificare a excitaiei unui GS depinde de parametrii generatorului, de caracteristicile sistemului de excitaie, a RAE i a celorlalte elemente auxiliare care intervin n procesul de modificare a excitaiei. Procesele limit de modificare a excitaiei sunt forarea excitaiei i dezexcitarea rapid. 2.3.5.1. Forarea excitaiei GS n timpul proceselor tranzitorii care sunt nsoite de variaii ale tensiunii, n scopul asigurrii unui surplus de energie reactiv sistemului alimentat de generatoarele sincrone, acestea sunt prevzute cu dispozitive pentru forarea excitaiei. Procedeul de forare a excitaiei depinde de structura sistemului de excitaie i de RAE aplicat. n general, forarea excitaiei se realizeaz cu elemente independente de RAE sau prin RAE.
46
Forarea excitaiei GS nseamn modificarea tensiunii de excitaie de la o valoare iniial la valoarea ei plafon. n acest scop, n circuitul excitaiei la funcionarea normal se nseriaz o rezisten auxiliar R care printr-o schem simpl cu relee poate fi scurtcircuitat, atunci cnd tensiunea la bornele generatorului scade sub o anumit valoare.
Fig.2.17. Schem pentru forarea excitaiei GS
untarea rezistenei este echivalent cu aplicarea unei tensiuni sporite la bornele circuitului de excitaie, ceea ce va determina o cretere a curentului de excitaie i a puterii reactive debitate n reea. n figura 2.17, elementul 2 reprezint releul minimal de tensiune, iar elementul 1 este un releu intermediar. Schema funcioneaz astfel: la o scdere a tensiunii la borne sub o anumit valoare, releul minimal de tensiune acioneaz releul intermediar care prin nchiderea contactului su (normal deschis) unteaz rezistena R. Comportarea sistemelor de excitaie n regim tranzitoriu se apreciaz prin plafonul tensiunii de excitaie i viteza de rspuns. Tensiunea maxim ce se obine la borne dup scurcircuitarea rezistenei R se numete plafonul tensiunii de excitaie (la mersul n gol). Viteza de rspuns a unei excitatoare se definete ca raportul dintre creterea tensiunii la borne (care se nregistreaz n decurs de o jumtate de secund cnd se scurtcircuiteaz rezistena R ) i tensiunea nominal a excitatoarei respective. untarea rezistenei R poate fi efectuat la mersul n gol al GS sau la mersul n sarcin. Deosebit de important pentru funcionarea GS este viteza de rspuns n sarcin. n cazul unui scurtcircuit n reeaua din apropierea GS, meninerea n sincronism a GS nu se poate realiza decat prin forarea excitaiei. Raportul dintre plafonul tensiunii de excitaie i tensiunea normal de funcionare la excitatoarele GS variaz ntre 2 - 5, iar viteza relativ nominal de rspuns la excitatoarele mainilor moderne are valori cuprinse n intervalul 0,5 3. 2.3.5.2. Dezexcitarea rapid a GS Dezexcitarea rapid a GS este procedeul de stingere (anulare) a cmpului magnetic din interiorul GS i de deconectare a acestuia de la reea ca urmare a unui scurtcircuit n interiorul sau la bornele GS.
47
De exemplu, n cazul unui scurtcircuit intern, dezexcitarea rapid a GS este singura soluie ca GS s nu debiteze pe defect. Dezexcitarea nu se poate realiza prin simpla ntrerupere a circuitului de excitaie, deoarece aceasta ar duce la apariia unor supratensiuni periculoase pentru izolaia nfurrilor. Sunt numeroase procedee de dezexcitare rapid a GS, toate avnd la baz intercalarea unei rezistene n circuitul de excitaie al GS i/sau aplicarea unei tensiuni inverse la bornele acestei nfurri. Dezexcitarea trebuie conceput astfel nct s decurg ct mai rapid, dar tensiunea ce apare n timpul dezexcitrii la bornele nfurrii de excitaie s nu pericliteze izolaia nfurrilor.
Fig.2.18. Dezexcitarea rapid a GS
2.4. 2.4.1.
CONECTAREA LA SISTEM A GS DIN CENTRALE
DEFINIII I CONDIII DE SINCRONIZARE Sincronizarea este o manevr complex i vital pentru exploatarea sistemelor energetice; se realizeaz cu ocazia fiecrei cuplri a unui GS n paralel cu celelalte GS care funcioneaz n sistem. Acest proces se continu i dup cuplare, n tot timpul funcionrii unui sistem energetic desfurndu-se un proces permanent de sincronizare reciproc a mainilor sale sincrone care funcioneaz n paralel. n principiu, printr-o sincronizare se realizeaz: punerea n concordan a dou sisteme de tensiune; cuplarea n paralel a celor dou sisteme de tensiuni prin conectarea unui ntreruptor.
n cazul GS, sincronizarea presupune n primul rnd realizarea i meninerea aceluiai sens i a aceleiai viteze de rotaie a cmpurilor nvrtitoare, respectiv a sistemelor de fazori ale tensiunilor induse. la cuplarea fiecrui GS n paralel cu sistemul prin manevra de sincronizare, trebuie luate toate msurile astfel nct conectarea s se realizeze cu un oc de curent i cu solicitri mecanice la arbore nepericuloase sau pe ct posibil mai mici. n acest scop, pe lng egalitatea vitezelor celor dou sisteme de fazori, se mai urmrete i realizarea prealabil a concordanei altor parametri, ca de exemplu, egalitatea valorilor tensiunilor i concordana fazelor.
48
Concordana sensurilor de rotaie se verific o singur dat (dup terminarea lucrrilor de montaj), la punerea n funciune. Dac se constat un sens de rotaie contrar, n instalaiile trifazate trebuie inversate legturile a dou faze. Aceeai vitez de rotaie trebuie realizat cu ocazia fiecrei cuplri n paralel i apoi meninut n tot timpul funcionrii. Ea se realizeaz prin intermediul cuplului mecanic aplicat la arborele mainii sincrone. De exemplu, n cazul pornirii GS, n acest sens se acioneaz asupra admisiei la motorul primar. Concordana modulelor tensiunilor se obine prin reglarea curentului de excitaie al generatorului. Concordana fazelor se realizeaz prin modificarea fin a vitezei de rotaie.
Dup cum main sincron se cupleaz dup sau nainte de a fi excitat, n practic se folosesc dou moduri de sincronizare diferite: sincronizare fin sau precis, dac maina se cupleaz dup ce a fost excitat i sincronizare grosier (dac excitarea mainii se face abia dup cuplare), care dup cuplare se desvrete printr-o autosincronizare. 2.4.2. SINCRONIZAREA FIN SAU PRECIS
2.4.2.1. Principiul metodei i condiiile ce trebuie ndeplinite Maina fiind excitat, exist pericolul ca n momentul cuplrii, diferena U dintre tensiunea ei electromotoare i cea a sistemului, aplicat circuitului format din reactana subtranzitorie Xd a mainii n serie cu reactana sistemului Xs (figura 2.19), s dea natere unui oc important de curent i deci unei solicitri mecanice periculoase la arbore.
UG US
X d
IC UGR UR
XS
G S
USR
Fig.2.19. Schema monofilar principial i diagrama tensiunilor naintea sincronizrii fine
49
2.4.2.2. Tolerane admisibile n cazul sincronizrii fine Nu se respect condiia egalitii tensiunilor, dar f G = f S i =0 (figura 2.20). Aadar, la arbore se va aplica doar cuplul corespunztor pierderilor n stator, care este neglijabil. De asemenea, din punct de vedere termic, valori mici i de scurt durat ale acestui curent nu vor prezenta un pericol. Prin urmare, n momentul cuplrii se pot admite anumite diferene ntre valorile celor dou sisteme de tensiuni de ordinul 5-10% i uneori chiar mai mari. Fig.2.20. Diagrama tensiunilor pentru cazul:
U G U S , f G = f S si = 0.
Nu se respect condiia concordanei de faz, dar U G = U S i f G = f S Curentul de egalizare, inductiv fa de U, n raport cu tensiunea generatorului poate prezenta o important component activ Ia. Cuplul corespunztor, aplicat brusc la arbore, va tinde s aduc tensiunile generatorului n faz cu cele ale sistemului. De exemplu, n cazul din figura 2.21, tensiunile generatorului fiind decalate nainte, acesta va debita o component activ, care i va frna rotorul. Pentru a evita ocuri periculoase, experiena arat c este de dorit ca decalajul de faz s nu depeasc valori de ordinul a 10 grade electrice, respectiv 2,5-3% dintr-o
Fig.2.21. Diagrama tensiunilor pentru cazul:
U G = U S , f G = f S si 0.
perioad.
G S , dar U G = U S . n acest caz valoarea defazajului variaz n timp proporional cu viteza relativ = G S , iar diferena de potenial U
variaz continuu ntre 0 i 2U, cu o frecven f = f G f S .
Nu
se
respect
condiia
egalitii
frecvenelor,
respectiv
50
Pe figura 2.21 se poate imagina c unul din sistemele de tensiuni ar rmne fix, iar cellalt s-ar roti cu viteza unghiular . n figura 2.22 sunt prezentate curbele tensiunilor a dou faze omoloage, curba tensiunii de bti U i nfurtoarea acesteia.
Fig.2.22. Oscilograma tensiunilor a dou faze omoloage i a tensiunii de bti U
n mrimi instantanee:
u = u G u S = U m sin G t U m sin S t = U M (t ) cos
n care:
G + S
2
t,
U M (t ) = 2U m sin
G S
2
t = 2U m sin
Cea mai periculoas este ipoteza cuplrii n momentul n care cele dou sisteme de tensiuni ar fi n opoziie ( =180o ). Dac sistemul este de putere mare i reactana sa echivalent se poate considera Xs 0, atunci:
I eg =
2U = 2 I sc 0 . " Xd
Valoarea efectiv a curentului de egalizare rezult de dou ori mai mare dect valoarea iniial a componentei periodice debitat de main n cazul unui scurtcircuit la borne. Lund n considerare i componenta aperiodic care s-ar mai putea suprapune, ar rezulta o valoare instantanee, respectiv un oc de curent foarte periculos. n condiiile de mai sus, nu este exclus i riscul ca sistemul s nu poat desvri atragerea generatorului n sincronism. Este deci recomandabil ca maina sincron excitat s fie cuplat la sistem numai dup ce diferena de frecven a fost redus la minimum, folosind citiri pe aparate cu clas de precizie ct mai bun.
51
Din cele prezentate rezult c nu este necesar o concordan perfect. De regul, n practic, orict de fin sau de precis s-ar dori s se realizeze o sincronizare, dup cuplare, aceasta va fi ntotdeauna desvrit de un scurt proces de autosincronizare prin care sistemul va atrage n sincronism total maina cuplat. 2.4.2.3. Posibiliti de realizare a sincronizrii fine sau precise Sincronizarea fin se poate efectua: manual, automat i semiautomat. Sincronizarea manual se face dup punerea n rotaie a agregatului i apoi excitarea prealabil a mainii. Algoritmul sincronizrii manuale: Se realizeaz concordana ct mai exact a frecvenelor, reglnd turaia mainii prin intermediul admisiei de fluid motor la maina primar. Se realizeaz cu suficient exactitate egalitatea reglnd curentul de excitaie cu reostatul respectiv. valorilor tensiunilor,
n final se trece la realizarea concordanei de faz a celor dou sisteme de tensiuni, care acum se rotesc n acelai sens cu viteze foarte apropiate i cu aproximativ aceleai valori. Se conecteaz sincronoscopul i se acioneaz tot prin variaia turaiei. De aceast dat reglajul admisiei la motorul primar trebuie fcut mult mai fin, acionnd asupra butonului respectiv de pe pupitrul de comand prin impulsuri scurte.
Sincronizarea fin automat reproduce succesiunea operaiilor de sincronizare fin manual, alegnd n mod automat unghiul pentru conectarea generatorului care se leag n paralel. Trebuie menionat c n centralele i staiile moderne, automatizarea include tot mai des i ntregul ciclu de manevre de pornire a agregatului electrogen. Instalaiile de sincronizare fin semiautomat realizeaz doar ultimele operaii de sincronizare, inclusiv cuplarea n paralel, primele operaii trebuind s fie fcute manual. n multe centrale exist astfel de instalaii care realizeaz automat numai alegerea momentului i comanda de anclanare a ntreruptorului. Egalizarea frecvenelor i a tensiunilor se execut manual i apoi se comut o cheie special de selectare a modului de sincronizare, ateptndu-se terminarea manevrei. REGLAREA NCRCRII GENERATOARELOR SINCRONE ncrcarea unui generator sincron se caracterizeaz prin dou componente: putere activ P i putere reactiv Q. ncrcarea activ poate fi variat acionnd asupra admisiei la motorul primar, iar ncrcarea reactiv poate fi variat acionnd asupra curentului de excitaie. 2.4.3.
52
Prin variaia admisiei la motorul primar se poate modifica: turaia i ncrcarea activ a grupului, atunci cnd acesta debiteaz singur pe o reea; numai ncrcarea activ a grupului, atunci cnd el este conectat n paralel la un sistem de mare putere.
n ultimul caz, sistemul menine constant turaia tuturor grupurilor i respectiv frecvena n toate punctele sale. Orice variaie a ncrcrii unui grup de ctre personalul de exploatare, precum i variaiile aleatorii ale cererilor consumatorilor sunt preluate de ctre grupurile din sistem, care sunt prevzute cu regulatoare automate pentru meninerea constant a frecvenei sistemului. Pentru a se asigura o funcionare stabil n sincronism a generatorului, odat cu ncrcarea activ trebuie mrit n mod corespunztor i ncrcarea reactiv. 2.4.4. PORNIREA I OPRIREA GRUPURILOR n centrale, aceste manevre se fac direct de la tabloul de comand sau din sala mainilor. Manevrele care se fac la pornire depind de specificul motorului primar. Pentru oprirea mainilor primare care antreneaz generatoarele sincrone se recomand urmtoarea succesiune de operaii: se reduc ncrcrile activ i reactiv; se deconecteaz grupul de la bare; se reduce turaia mainii; se ntrerupe alimentarea circuitului de excitaie al generatorului sincron; se ntrerupe alimentarea mainii primare.
n cazul turbinelor termice din centrale, agregatul se mai rotete lent cu ajutorul unui motor electric numit viror un interval de timp suficient pentru ca n timpul rcirii, datorit greutii rotorului, s nu se ajung la o deformare remanent a arborelui.
SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STATII ELECTRICE

3.1. NOTIUNI GENERALE Prin schema se ntelege un desen care arata modul n care diferite parti ale unei retele, instalatii, ale unui aparat sau ale unui ansamblu de aparate sunt functional conectate ntre ele. Clasificarea schemelor electrice se poate face dupa mai multe criterii, cum ar fi: numarul de conductoare reprezentat pe desen: scheme monofilare: indiferent de numarul de conductoare ale circuitului se reprezinta numai unul, celelalte fiind echipate identic; scheme multifilare: daca echiparea fazelor este diferita, se reprezinta toate conductoarele circuitului; scopul urmarit prin reprezentare: scheme explicative ( principiale sau detaliate ); scheme de conexiuni, destinate realizarii fizice si verificarii conexiunilor; scheme sinoptice, reprezentnd starea reala a aparatelor de comutatie la un moment dat; planuri de amplasare, care ofera indicatii precise despre amplasarea partilor unei instalatii. Din punct de vedere al functiei ndeplinite, circuitele electrice pot fi: circuite primare: sunt circuite prin care se realizeaza tranzitul de energie de la surse catre consumatori (de exemplu circuite de generator, transformator, linie electrica, cupla etc.);
54
circuite secundare: sunt circuite care contribuie n diferite feluri la buna functionare a circuitelor primare (circuite de masurare, protectie, comanda, control, semnalizare etc.). Legatura ntre circuitele primare si cele secundare se realizeaza prin intermediul transformatoarelor (senzorilor) de curent si de tensiune. O statie electrica reprezinta un nod n cadrul unei retele, nod la care sunt racordate mai multe elemente de retea: generatoare, linii electrice , transformatoare etc. Ansamblul de aparate electrice si legaturi conductoare prin care un element de retea este racordat la o statie electrica este numit frecvent circuit electric : circuit de linie, circuit de transformator etc. 3.2. FUNCTIILE APARATELOR ELECTRICE
Aparatele electrice utilizate n instalatii pentru echiparea circ uitelor electrice ndeplinesc diferite functii, ca spre exemplu, de: protectie, respectiv de eliminare / limitare a scurtcircuitelor (de exemplu ntreruptoare, sigurante fuzibile, bobine limitatoare) sau a supratensiunilor (eclatoare, descarcatoare); supraveghere mpotriva depasirii unor valori admisibile ale tensiunii, curentului, temperaturii etc. (spre exemplu, transformatoare de masurare sau senzori de curent / tensiune); aceste aparate pot provoca o semnalizare (alarma) sau o ntrerupere de circuit (relee, declansatoare); comutatie: comanda voluntara (manuala sau automata) de nchidere, respectiv, deschidere a unui circuit n conditii normale de exploatare (de exemplu, ntreruptoare, separatoare de sarcina, contactoare); izolare (separare) a unei parti de instalatie, pentru a se putea lucra fara risc de electrocutare, n conditiile mentinerii restului instalatiei sub tensiune (de exemplu, separatoare obisnuite sau de sarcina, ntreruptoare debrosabile). n cazul unui scurtcircuit pe un circuit electric se impune deconectarea sa rapida, pentru a se reduce solicitarile echipamentelor si totodata, pentru a se asigura continuitatea n functionarea altor circuite racordate la acelasi sistem de bare colectoare. De asemenea, n exploatare este de dorit sa exis te posibilitatea conectarii si deconectarii fiecarui circuit electric n parte, astfel nct aceste manevre sa nu conduca la ntreruperea altor circuite. Elementul de protectie, cu care trebuie prevazut orice circuit electric, are drept scop principal detectarea sensibila, rapida si sigura a avariei, precum si deconectarea selectiva a elementului avariat, n vederea evitarii extinderii avariei si revenirii ct mai rapide la regimul normal de functionare pentru restul sistemului. O unitate de protectie are deci urmatoarele functii principale: supravegherea permanenta a diversilor parametri pe circuit; interventia n situatii anormale; transmiterea (uneori) de informatii pentru exploatarea retelei.
55
Informatia necesara pentru comanda de nchidere/deschidere a aparatajului de comutatie n regim autocomandat provine de la transformatoarele de masurare (curent si tensiune), conventionale sau neconventionale. Transformatoarele de masurare mai asigura si informatia directa privind valoarea curentului si tensiunii, cea necesara pentru contorizare-nregistrare si, eventual, cea necesara implementarii functiilor SCADA (Supervizory Control And Data Acquisition). De asemenea, transformatoarele de tensiune constituie si sursa de alimentare a dispozitivelor mecanice de actionare, prin asigurarea ncarcarii cu energie a unor acumulatoare (n perioadele de functionare normala), pentru alimentarea acelorasi dispozitive mecanice n absenta tensiunii.
Diversele functii ndeplinite de aparatele electrice pe un circuit pot fi realizate individual, utiliznd pentru fiecare dintre ele cte un aparat specializat (reunirea mai multor functii presupune folosirea mai multor aparate pe circuit) sau prin asocierea mai multor functii pe un aparat (aparate cu functiuni multiple). Tendinta actuala n domeniul statiilor electrice este de a se integra n constructia echipamentelor de baza (transformator de putere, ntreruptor) celelalte echipamente specifice. 3.3 ECHIPAREA CIRCUITELOR RACORDATE LA UN SISTEM DE BARE COLECTOARE
Partea unei statii care cuprinde ansamblul de echipamente, materiale, aparate electrice si dispozitive amplasate ntr-un singur loc, care au un scop functional determinat pentru un anumit circuit, constituie o celula electrica.
Un sistem de bare colectoare reprezinta un nod de conexiuni electrice, extins n spatiu pentru a se crea conditiile constructive necesare racordarii mai multor celule dintr-o statie electrica. Montajul aparatajului electric n celula se poate face fix sau debrosabil. Montajul fix prezinta avantajul unei realizari simple, fara aparate sau blocaje speciale, dar conduce la dimensiuni mai mari ale celulelor. Montajul debrosabil realizeaza, n primul rnd, o importanta reducere a volumului celulelor, deoarece este eliminat spatiul din interiorul acestora destinat montajului sau reviziilor. Se reduce, de asemenea, timpul de nlocuire a unor aparate defecte si cel necesar reviziilor, prin folosirea unui carucior/caseta de rezerva. Utilizarea sistemului debrosabil permite realizarea unei con structii fara separatoare, ceea ce conduce la reducerea greselilor de manevrare cu separatorul (n general, nsotite de arc electric liber) si contribuie sensibil la compactarea celulei. Este favorizata, de asemenea, utilizarea elementelor prefabricate. Constructiile debrosabile implica nsa blocaje speciale pentru interzicerea deplasarii caruciorului atunci cnd ntreruptorul si eventual separatoarele nu sunt n pozitie deschis. Sunt necesare, de asemenea, masuri speciale de protectie mpotriva atingerii elementelor ramase sub tensiune dupa scoaterea caruciorului.
56
n constructia statiilor moderne, tendinta generala este de a utiliza echipamente prefabricate. Echipamentele prefabricate prezinta avantaje cunoscute de multa vreme cum ar fi de exemplu: reducerea investitiilor n partea de constructie a statiilor, economie de timp si manopera la montaj, nlocuire rapida etc. Fiind un tot unitar realizat la scara industriala, care se livreaza complet pregatit si ncercat electric, celulele prefabricate beneficiaza de un control de calitate care le garanteaza siguranta si securitatea n functionare. n plus, cerintele mereu n crestere privind ameliorarea calitatii distributiei de energie electrica conduc spre descentralizarea automatizarilor si dezvoltarea dispozitivelor de teleconducere, a caror realizare industriala permite cresterea sensibila a fiabilitatii si scaderea costurilor. Progresele din domeniul aparatajului electric, precum si a echipamentelor de controlcomanda, au condus la o reducere sensibila a dimensiunilor celulelor prefabricate, la o diminuare a cheltuielilor de punere n functiune si de exploatare (s-a ajuns la solutii care nu necesita practic ntretinere), la cresterea duratei de viata a instalatiilor, precum si la o crestere a fiabilitatii sistemului pe ansamblu. n continuare sunt prezentate diferite module de echipare electrica pentru principalele tipuri de circuite utilizate n instalatiile electrice, avantajele sau dezavantajele fiecarei variante de echipare, precum si domeniile lor de utilizare. 3.3.1. LINII ELECTRICE
Liniile electrice reprezinta laturi n cadrul retelelor electrice, prin care se realizeaza evacuarea puterii produse n centrale electrice, transportul sau distributia energiei electrice. 3.3.1.1. Circuite de linie de joasa tensiune Astfel de circuite distribuie energia electrica de la tablourile generale ale posturilor de transformare spre locurile de consum (mici consumatori din domeniul public sau abonati la joasa tensiune). n figura 4.1 sunt prezentate cteva variante de echipare a unor circuite de linie cu tensiunea sub 1 kV. Variantele de echipare a, b, c se caracterizeaza prin faptul ca protectia circuitului n caz de scurtcircuit este realizata rapid si relativ ieftin utiliznd sigurante fuzibile). .Printre dezavantajele protectiei prin fir fuzibil se pot mentiona: sensibilitate mai redusa a acestui mod de protectie (n unele cazuri, valoarea curentilor de sarcina n regim normal de functionare este apropiata de cea a curentilor de scurtcircuit monofazat, protectia prin sigurante fuzibile fiind deci insensibila la acestia din urma); din cauza dispersiei relativ mari a caracteristicilor de topire a fuzibilelor, siguranta n functionare a sigurantei este mai redusa, comparativ cu alte aparate de protectie; din aceeasi cauza, sigurantele fuzibile nu sunt indicate pentru protectia n regim de suprasarcina, (mai ales la suprasarcini mici de circa 1,1 1,5 In);
57
exista riscul ca fuzibilul sigurantei sa se arda doar pe una dintre faze, ceea ce poate conduce, n cazul consumatorilor trifazati, la regimuri de functionare nesimetrice; cu ajutorul sigurantelor fuzibile nu pot fi facute manevre de comutatie manuala dect la sarcini foarte mici. Prin urmare, scheme de echipare a liniilor n varianta a se utilizeaza n cadrul retelelor de alimentare radiala a unor consumatori monofazati, fara suprasarcini si fara comutatii frecvente.
Fig. 3.1. Variante de echipare a liniilor de joasa tensiune
Comutatia circuitului (manevre n regim normal de functionare) se mbunatateste n varianta b, prin introducerea unui ntreruptor cu prghie, cu ajutorul caruia se poate conecta/deconecta manual circuitul de linie la/de la barele colectoare ale tabloului de distributie. n varianta c, utilizarea separatorului de sarcina asigura comutatia circuitului (eventual, prin telecomanda), adaugnd n plus si functia de separare (izolare). Pentru asigurarea selectivitatii si sensibilitatii protectiei, variantele a, b, c se utilizeaza pentru echiparea liniilor radiale de joasa tensiune, de lungimi reduse. n varianta d, utilizarea ntreruptorului automat asigura: protectia la scurtcircuit (de regula, prin intermediul unui declansator electromagnetic, care n caz de scurtcircuit actioneaza mecanic direct asupra contactelor principale ale ntreruptorului); protectia la suprasarcina (de regula, prin intermediul declansatorului termic, care n caz de suprasarcina actioneaza mecanic direct asupra contactelor principale ale ntreruptorului); comutatia circuitului (conectare/deconectare n regim normal de functionare). ntreruptoarele automate sunt aparate complexe, care necesita periodic lucrari de ntretinere/reparatie. Pentru a se putea lucra la ntreruptorul liniei cu mentinerea continuitatii n alimentare a altor circuite racordate la acelas i sistem de bare colectoare, n schema se introduce separatorul fata de barele colectoare (Sb).
58
n cazul unei linii alimentate de la ambele capete (retele buclate) este necesara introducerea pe circuit a unui separator de linie (Sl), care permite efectuarea de lucrari la ntreruptor fara scoaterea circuitului de linie de sub tensiune. Exista variante n care ntreruptorul automat este debrosabil, caz n care se poate renunta al separatoarele fata de bare si fata de linie. 3.3.1.2. Circuite de linie de nalta tensiune Astfel de circuite realizeaza transportul/repartitia ntre nodurile (statiile) SEN, precum si distributia energiei electrice catre locurile de consum (distributie publica sau catre abonati). n toate variantele de echipare prezentate n figura 3.2 apare separatorul fata de barele colectoare (Sb), avnd ca functie principala izolarea echipamentelor electrice din aval (n cazul efectuarii unor lucrari de revizie/reparatie) fata de tensiunea barelor colectoare. Din motive de electrosecuritate, separatoarele sunt astfel construite nct, la un separator deschis, nivelul de izolatie dintre contactele unei faze este mai mare dect nivelul de izolatie ntre fiecare contact si pamnt. Separatorul este un aparat de comutatie care, spre deosebire de ntre ruptor, nu este prevazut cu dispozitiv de stingere a arcului electric. Cu separatorul sunt permise doar manevre de comutatie sub curent neglijabil (0,5 A pentru separatoare cu tensiuni nominale de pna la 400 kV inclusiv). n general, pentru a se evita consecintele deosebit de grave ale arcului electric care ar aparea n cazul unor manevre gresite, separatoarele electrice se prevad cu diferite sisteme de blocaj. Variantele de echipare a, b se caracterizeaza prin faptul ca protectia circuitului n caz de scurtcircuit este realizata rapid si cu investitii relativ reduse utiliznd sigurante fuzibile. Lund n considerare avantajele/dezavantajele sigurantelor fuzibile prezentate n paragraful precedent, astfel de scheme se utilizeaza, n general, pentru distributie publica la medie tensiune. n varianta a, separatorul S b permite doar comutatia liniei n gol. n varianta b, utilizarea separatorului de sarcina asigura comutatia circuitului (eventual, prin telecomanda), adaugndu-se n plus si functia de separare (izolare). Pentru delimitarea unei zone de lucru ntr-o instalatie electrica, normele de protectie a muncii (NPM) impun legarea instalatiei la pamnt si n scurtcircuit, pe toate partile de unde ar putea aparea tensiune. Desi delimitarea zonei de lucru presupune n prealabil scoaterea acesteia de sub tensiune si separarea (vizibila), exista pericolul reaparitiei tensiunii, de exemplu, ca urmare a unor manevre gresite, sarcini capacitive, curenti indusi, fenomene atmosferice. Scurtcircuitarea si legarea la pamnt a unei parti de instalatie se poate face cu legaturi: portabile: scurtcircuitoare mobile, construite pentru LEA sau pentru statii si posturi de transformare (clasice sau cu puncte fixe de aplicare);
59
fixe: cutite de legare la pamnt (CLP); legaturile fixe sunt de preferat daca: distantele de izolatie ale instalatiei sunt mari, instalarea scurtcircuitoarelor mobile fiind dificil de realizat (Un 220 kV); exista pericolul unor apropieri periculoase de parti aflate sub tensiune; exista pericolul unor curenti mari de scurtcircuit (peste 40 kA). Conform PE 101, se monteaza cutite de legare la pamnt: pe toate liniile electrice de nalta tensiune (figura 3.2); pe barele colectoare si de ocolire cu Un 110 kV; pentru legarea la pamnt a oricarei portiuni cuprinsa ntre aparate de conectare (ntreruptoare, separatoare) pentru Un 220 kV. Sub aspect constructiv, cutitele de legare la pamnt se pot realiza ca un aparat independent sau pot fi asociate altui aparat (de exemplu, unui separator care, n afara cutitelor sale principale, mai este prevazut cu unul sau doua cutite de legare la pamnt). n variantele de echipare c si d , protectia circuitului n caz de scurtcircuit sau suprasarcina este realizata mai scump, dar mai sigur, prin utilizarea unui ntreruptor n asociere cu dispozitive de detectare (transformatoare sau alti senzori de curent si tensiune), de protectie si de control-comanda, precum si de actionare. n plus, ntreruptorul asigura comutatia circuitului (conectare sau deconectare n regim normal de functionare).
Sb
SFMT SFMT
Sb I I SL
c
CLP
SS SL
a b
CLP CLP
d
Fig. 3.2. Variante de echipare a liniilor de nalta tensiune.
Separatorul de linie (SL) permite efectuarea de lucrari la ntreruptor fara scoaterea circuitului de linie de sub tensiune. Manevrarea aparatelor de comutatie si separare la un astfel de circuit trebuie sa tina seama de cele precizate mai sus n legatura cu separatorul : acesta nu trebuie manevrat n sarcina pentru ca se va distruge si va avaria toata instalatia. Ca urmare, manevrarea separatoarelor S b si SL se va face numai cu ntreruptorul deschis.
60
n ceea ce priveste manevrarea cutitului de legare la pamnt (CLP) aceasta se va face numai cu cutitul separatorului principal ( pe care se afla montat CLP -ul) deschis si numai dupa verificarea lipsei tensiunii n zona pe care o va lega la pamnt CLP-ul. n varianta d cele doua CLP-uri aflate de-o parte si de alta a ntreruptorului au rolul de a lega la pamnt zona de lucru unde se afla ntreruptorul realizata prin deschiderea separatorului de bare Sb si a separatorului de linie SL. Este o situatie specifica statiilor cu tensiuni mari (220 400 kV). 3.3.2. GENERATOR SI BLOC GENERATOR-TRANSFORMATOR Din motive economice, tensiunea la bornele generatoarelor sincrone folosite n centrale electrice este o valoare din gama de medie tensiune care nu corespunde ntotdeauna cu una dintre valorile normate prin SR-CEI 38 (tabelul 1.1). n astfel de cazuri, racordarea generatoarelor la reteaua electrica se face prin intermediul unui transformator ridicator. Generatorul si transformatorul de racordare la retea constituie un bloc energetic, caracterizat prin aceea ca orice defectiune la unul dintre elemente scoate din functiune ntreg ansamblul.
Un UnG Un > UnG
TB
SnT SnG Un/UG
~
a
ADR
ADR
~
b
Fig. 3.3. Variante de echipare a circuitelor de generator si bloc generator-transformator
n tabelul 3.1 sunt prezentate cazurile cele mai uzuale ntlnite n centralele sistemului energetic national romnesc. Protectia circuitelor de generator sau bloc generator-transformator n caz de scurtcircuit sau suprasarcina se realizeaza cu ajutorul unui ntreruptor n asociere cu dispozitive de detectare (transformatoare sau alti senzori de curent si tensiune), de protectie si de control-comanda, precum si de actionare. n plus, ntreruptorul asigura comutatia circuitului (decuplarea de la retea sau cuplarea n paralel cu sistemul energetic, dupa verificarea conditiilor de sincronizare).
61
Tabelul 3.1 Corelatia ntre tensiunea nominala a retelei, respectiv, tensiunea si puterea nominala a generatoarelor electrice
Unretea [kV] UnG [kV] PnG [MW]
6(*) 6,3 25
110 10,5 50...120
110 13,8 120
110-220 15,75 160...200
110-220 18 165
220-400 20...24 250
(*) - conform recomandarilor CEI, aceste valori nu trebuie utilizate pentru retele de distributie publica.
Pentru a se putea lucra la ntreruptor cu mentinerea continuitatii n alimentare a celorlalte circuite racordate la acelasi sistem de bare colectoare, n schema se introduce separatorul fata de bare (Sb). Pe ct posibil, n zona generator-transformator de bloc se evita montarea aparatajului de comutatie, mai ales din cauza solicitarilor termice si electrodinamice mari la care ar trebui sa reziste acest echipament n caz de defect la bornele generatorului. Legatura parcursa de curenti mari (de regim normal sau de defect) dintre generator si transformatorul de bloc este realizata din conductoare neizolate rigide n constructie capsulata, n vederea cresterii sigurantei n functionare a blocului (protejarea acestui circuit mpotriva diversilor agenti externi si deci reducerea riscului de scurtcircuit, eliminarea pericolului atingerilor accidentale etc.). n cazul grupurilor de putere mare, capsularea se realizeaza monofazat, pentru diminuarea eforturilor mecanice corespunzatoare curentilor mari n caz de scurtcircuit si pentru limitarea extinderii defectului monofazat la celelalte faze ale circuitului. Generatoarele sunt prevazute cu un automat de dezexcitare rapida (ADR), pentru a se ntrerupe ct mai rapid circuitul de excitatie a masinii sincrone n caz de scurtcircuit la bornele sau n interiorul acesteia. n absenta acestei automatizari, masina (desi decuplata de la retea si cu admisia de abur nchisa rapid), ar continua sa se nvrta n virtutea inertiei, alimentnd n continuare defectul pna la oprirea completa si agravndu-i deci consecintele termice si electrodinamice. 3.3.3. (AUTO)TRANSFORMATOR n statiile electrice de transformare se instaleaza transformatoare si autotransformatoare de putere care permit interconectarea mai multor retele de tensiuni diferite. 3.3.3.1. (Auto)transformator avnd toate nfasurarile de nalta tensiune n figura 3.4 sunt prezentate variante de echipare a unor circuite de (auto)transformator cu doua sau trei nfasurari, avnd toate nfasurarile cu tensiunea nominala peste 1 kV.
62
U1
U1
U3
U2
a
U2
Fig. 3.4. Variante de echipare a circuitelor de (auto)transformator a - transformatoare cu doua nfasurari si autotransformatoare cu tertiar nefolosit; b - transformatoare cu trei nfasurari, TID, autotransformatoare cu tertiar folosit.
Protectia circuitelor de (auto)transformator n caz de scurtcircuit sau suprasarcina se realizeaza cu ajutorul ntreruptoarelor n asociere cu dispozitive de detectare (transformatoare de masurare sau alti senzori de curent si tensiune), de protectie si de control-comanda, precum si de actionare. n plus, ntreruptoarele asigura comutatia circuitului (cuplarea/decuplarea n regim normal de functionare). Pentru a se putea lucra la ntreruptoare cu mentinerea continuitatii n alimentare a celorlalte circuite racordate la aceleasi sisteme de bare colectoare, n schema se introduc separatoarele fata de bare (Sb). n varianta b, separatorul fata de transformator (St) permite efectuarea de lucrari la un ntreruptor cu mentinerea tranzitului de energie pe celelalte nfasurari ale transformatorului. 3.3.3.2. Variante de echipare pentru posturi de transformare siune, Posturile de transformare reprezinta statii cobortoare la joasa ten echipate n general cu transformatoare cu doua nfasurari de mica putere (al caror curent secundar nu depaseste, de regula, 2500-4000A). n SEN sunt n functiune peste 65000 posturi de transformare, totaliznd o putere instalata de aproximativ 23000 MVA. Dupa destinatie, posturile de transformare se realizeaza n varianta retea si n varianta abonat, cu alimentare n cablu sau aeriana. Varianta retea cu alimentare n cablu se proiecteaza pentru alimentarea retelelor de distributie publica de joasa tensiune radiale si buclate care deservesc consumatori casnici si tertiari, fiind echipate, n general, cu un transformator de putere 250-630 kVA la tensiunea primara de 20 kV. Din postul de transformare pot fi alimentate si alte mici receptoare, care nu ridica probleme deosebite de continuitate n alimentare si care nu produc perturbatii n punctul comun de racord la retea, ca de exemplu mici unitati comerciale, ateliere, depozite etc.
63
Varianta retea cu alimentare aeriana poate alimenta retele de distributie de joasa tensiune radiale, care deservesc, de regula, consumatorii casnici si iluminatul public din mediu rural. Varianta abonat de realizare a posturilor de transformare este prevazuta pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor industriali si similari. n functie de nivelul de siguranta necesar a fi asigurat, pot fi echipate cu unul, doua sau mai multe transformatoare. n toate variantele de echipare prezentate n figura 3.5 apare separatorul fata de barele colectoare (Sb), avnd ca functie principala izolarea echipamentului electric din aval (n cazul efectuarii unor lucrari de revizie/reparatie) fata de tensiunea barelor colectoare. Cu separatorul sunt permise doar manevre de comutatie cu transformatorul n gol. Echiparea pe partea de tensiune superioara. Variantele a si b se caracterizeaza prin faptul ca protectia circuitului n caz de scurtcircuit este realizata rapid si cu investitii relativ reduse utiliznd sigurante fuzibile. Lund n considerare avantajele/dezavantajele sigurantelor fuzibile prezentate anterior, astfel de scheme se utilizeaza, n general, pentru posturile de transformare realizate n varianta retea. Din cauza unui risc mare de aparitie a unor regimuri de alimentare nesimetrice, o astfel de echipare este neindicata n cazul posturilor de transformare care alimenteaza consumatori trifazati. n varianta a, separatorul Sb permite doar comutatia transformatorului n gol. n varianta b, utilizarea separatorului de sarcina asigura comutatia circuitului (eventual, prin telecomanda), adaugndu-se n plus si functia de separare (izolare). n varianta de echipare c, protectia circuitului n caz de scurtcircuit sau suprasarcina este realizata mai scump, dar mai sigur, prin utilizarea unui ntreruptor n asociere cu dispozitive de detectare, de protectie si de control comanda, precum si de actionare. n plus, ntreruptorul asigura comutatia circuitului (conectare sau deconectare n regim normal de functionare).
U1
U2 1kV a b c
Fig. 3.5. Variante de echipare a posturilor de transformare.
64
Echiparea pe partea de joasa tensiune. Utilizarea unui simplu separator este ntlnita n alimentarea unor retele radiale, comutatia acestuia fiind permisa doar n gol sau dupa deconectarea unui aparat de comutatie corespunzator pe partea de medie tensiune. Scheme de echipare a posturilor de transformare cu sigurante fuzibile se utilizeaza n cazul retelelor de alimentare radiala a unor consumatori monofazati, fara suprasarcini si fara comutatii frecvente. Echiparea pe joasa tensiune cu ntreruptoare automate este obligatorie n cazul alimentarii unor retele buclate sau a unor abonati importanti. 3.3.4. CIRCUITE DE ALIMENTARE A RECEPTOARELOR ELECTRICE Pentru alegerea variantei de echipare a alimentarii unor receptoare electrice sunt necesare informatii cu privire la tensiunea si puterea nominala a receptorului, precum si numarul de actionari ale circuitului respectiv. De la caz la caz protectia la scurtcircuit se asigura prin utilizarea sigurantelor fuzibile sau a ntreruptoarelor. Pentru asigurarea functiilor de izolare si/sau comutatie se pot utiliza separatoare obisnuite (circuite comutate n gol), separatoare de sarcina (comutatii manuale) sau ntreruptoare (atunci cnd sunt necesare manevre rare de comutatie, manuale sau telecomandate). n cazul unor actionari frecvente se utilizeaza contactoare prevazute cu relee termice, care asigura un numar mare de comutatii, precum si protectia la suprasarcina (spre deosebire de declansatoare, releele termice actioneaza asupra unor contacte electrice nseriate n circuitul bobinei de comanda a contactorului). n figura 3.6 sunt prezentate cteva variante de echipare a circuitelor de alimentare a motoarelor electrice de joasa si de medie tensiune. n general, se prefera echiparea cu: ntreruptor: pentru receptoare de putere/tensiune mare (In > 300A, respectiv, Un 6 kV); contactor (prevazut cu relee termice) asociat cu sigurante fuzibile: n celelalte cazuri, mai ales pe circuitele cu actionari frecvente (> una/ zi).
Un 1 kV Un > 1 kV
a
a - de joasa tensiune; b - de medie tensiune
Fig. 3.6. Variante de echipare a circuitelor motoarelor electrice
65
3.3.5.
MASURAREA TENSIUNII SI PROTECTIA LA SUPRATENSIUNI
Pentru alimentarea cu tensiune a circuitelor secundare din statii electrice se pot folosi transformatoare de tensiune conventionale sau alti senzori de tensiune. Protectia la supratensiuni se poate realiza utiliznd de exemplu , descarcatoare cu rezistenta variabila ( DRV) sau cu oxizi metalici (DOM). Att echipamentele folosite n statii electrice pentru masurarea tensiunii, ct si cele utilizate ca protectie mpotriva supratensiunilor se conecteaza n derivatie: la barele colectoare ale statiei (ntr-o celula speciala, denumita celula de masurare cu sau fara descarcator ); n spatii apartinnd altor circuite electrice primare (de linie, de transformator etc.).
c c
Fig. 3.7. Variante de echipare a celulelor de masurare cu sau fara descarcator
n figura 3.7 sunt prezentate cteva variante de echipare a celulelor de masurare cu sau fara descarcator. Separatorul fata de bare (Sb) permite cuplarea celulei la sistemul de bare colectoare, respectiv, decuplarea acesteia n caz de revizie sau reparatie. Protectia sistemului de bare n caz de scurtcircuit n transformatorul de tensiune se poate realiza prin nserierea unei sigurante fuzibile pe circuit (fig. 3.7,a). Din cauza unor supratensiuni relativ mari, care s-ar putea produce prin arderea firului fuzibil, o astfel de varianta de echipare a celulelor de masurare se utilizeaza doar pentru medie tensiune. Pentru instalatii de Un 110 kV se prefera varianta din fig. 3.7,b, prelundu-se riscul ca un defect pe circuitul de masurare a tensiunii sa conduca la deconectarea sistemului de bare colectoare si deci a tuturor circuitelor alimentate de la acesta. Cutitele de legare la pamnt sunt utilizate n caz de revizii/reparatii la sistemul de bare colectoare si pot fi amplasate n orice celula din statie (nu apartin functional celulei de masurare sau descarcator). Montarea transformatoarelor (senzorilor) de tensiune si a descarcatoarelor n spatii apartinnd altor circuite conduce la reducerea riscului de aparitie a unor defecte pe barele colectoare. Creste nsa numarul de aparate instalate n statie.
66
Racordarea acestora la circuite se face de regula direct, fara aparataj de protectie sau de comutatie (figura 3.8). La tensiuni nalte se pot utiliza transformatoare de tensiune capacitive, care n afara functiei de masurare a tensiunii, pot fi utilizate si drept capacitate de cuplare a telefoniei de nalta frecventa.
Un
110 kV Un< 110 kV
Un
110 kV
Un
110 kV
~
Fig. 3.8. Variante de racordare a transformatoarelor demasurare de tensiune si a descarcatoarelor pe diverse circuite
3.3.6. RACORDAREA TRANSFORMATOARELOR DE CURENT Pentru realizarea functiei de protectie, ntreruptoarele de nalta tensiune sunt, de regula, nsotite de transformatoare sau alti senzori de curent, care permit detectarea curentului de scurtcircuit. Montarea acestor aparate (figura 3.9) se face de regula n aval de ntreruptor (n raport cu sistemul de bare colectoare), pentru a se evita ca un defect n transformatorul de curent sa fie defect pe barele colectoare si sa conduca la scoaterea de sub tensiune a tuturor circuitelor racordate n acel nod electric. De asemenea, pentru a se putea scoate de sub tensiune pentru revizii, reparatii si transformatorul de curent odata cu ntreruptorul, acesta se amplaseaza ntre separatorul de linie si ntreruptor
Un 110 kV Un< 110 kV
Fig.3.9.Amplasarea transformatoarelor de masurare de curent
67
Ceea ce trebuie retinut n legatura cu amplasarea transformatoarelor de curent este faptul ca ntreruptoarele de nalta tensiune au instalatia de protectie la scurtcircuit realizata separat si alimentata de la un transformator de curent. Ca urmare, n toate instalatiile care folosesc ntreruptoare de nalta tensiune vom gasi ntotdeauna, montat lnga ntreruptor, un transformator de curent sau ceva similar (senzor de curent). n celelalte cazuri amplasarea unui transformator de masurare de curent este dictata de necesitatea masurarii unor curenti mari, care nu pot fi masurati direct. 3.4. CONDITII DE CALITATE A ALIMENTARII
n cele ce urmeaza se va face o analiza comparativa a performantelor schemelor electrice de conexiuni privind alimentarea cu energie electrica, n conditii de calitate si eficienta economica, cu respectarea stricta a cerintelor privitoare la protectia vietii oamenilor si a mediului ambiant. n general, calitatea alimentarii cu energie electrica se poate considera ca fiind n mod direct determinata de urmatorii factori: siguranta n functionare a instalatiei, care se defineste prin aptitudinea instalatiei de a-si ndeplini functiile pentru care a fost creata, de-a lungul unei perioade de referinta date; calitatea produsului furnizat consumatorilor, respectiv, calitatea energiei electrice tranzitate prin instalatia respectiva, care se poate defini prin aptitudinea energiei electrice de a satisface necesitatile consumatorilor (conformitatea produsului cu normele de calitate); compatibilitatea instalatiei cu mediul nconjurator, prin care se ntelege aptitudinea instalatiei de a functiona n mediul sau ambiant ntr-un mod satisfacator si fara a produce perturbatii intolerabile pentru tot ceea ce se afla n acest mediu. mbunatatirea nivelului calitativ al serviciului de alimentare cu energie electrica este un proces complex, care necesita n general cheltuieli suplimentare, verificarea eficientei economice a masurilor adoptate pentru cresterea calitatii presupunnd analiza corelatiilor ntre variatia costurilor calitatii (investitii, cheltuieli de exploatare, daune) si variatia indicatorilor de masurare a calitatii.. 3.5. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT
Pentru exemplificarea avantajelor/dezavantajelor unor astfel de scheme electrice, precum si pentru delimitarea unor preferinte n ceea ce priveste domeniul lor de utilizare, n cele ce urmeaza se considera cazul unei statii de transformare cu Un 110kV.
68
VARIANTA DE BAZA n varianta de baza (figura 3.10), schema cu un sistem de bare colectoare (1BC) presupune existenta unui singur nod de conexiuni, la care sunt racordate circuite cu solutii de echipare simple (doua circuite de linie si doua circuite de (auto)transformator). n continuare, schema din figura 3.10 va fi considerata ca varianta de referinta, pentru analiza comparativa a diferitelor tipuri de scheme de conexiuni utilizate n statii electrice.
3.5.1.
Fig. 3.10. Exemplu de schema electrica de conexiuni cu un sistem de bare colectoare
Principalele avantaje ale schemelor cu 1BC sunt configuratia lor mai simpla si numarul de aparate mai redus n raport cu alte tipuri de scheme electrice de conexiuni. Ca urmare, la aceste scheme sunt necesare eforturi mai mici de investitie si totodata (prin reducerea numarului surselor potentiale de defecte/greseli de manevrare), numarul ntreruperilor n alimentare este potential mai mic. Deoarece contin echipament putin, astfel de scheme necesita suprafete de teren mai mici pentru dispunere, fiind indicate si n cazul statiilor amplasate n constructii (de interior). Principalul dezavantaj al schemelor cu 1BC consta n faptul ca defectele (sau reviziile) la sistemul de bare/separatoarele de bare sau refuzul de actionare al unui ntreruptor conduce la scoaterea ntregii statii din functiune. n cazul unor ntreruperi n zona barelor colectoare, daunele ca urmare a nelivrarii energiei electrice vor fi cu att mai mici, cu ct vor fi conectate mai putine circuite la sistemul de bare colectoare. n cazul reviziilor/reparatiilor la o celula, ntreruperea n alimentare va afecta numai circuitul aferent celulei respective. Daunele ca urmare a nelivrarii energiei electrice pot fi reduse daca circuitul respectiv este rezervat (pna la zero, n cazul unei rezerve de 100%). Scheme cu 1 BC si un ntreruptor pe circuit sunt folosite pentru toate treptele de tensiune din retelele de distributie, atunci cnd aparatajul electric este fiabil, presupune mentenanta redusa si/sau consumatorii admit ntreruperi n alimentare ori pot fi preluati de alta sursa de rezerva.
69
3.5.2.
SECTIONARE LONGITUDINALA A SISTEMULUI DE BARE Cresterea sigurantei n functionare a schemelor cu un sistem de bare colectoare si un ntreruptor pe circuit se poate face prin sectionare longitudina la a sistemului de bare. Probabilitatea ca un defect la sistemul de bare , la separatoarele de bare sau refuzul de actionare al unui ntreruptor sa afecteze mai multe sectii de bare este relativ redusa. Prin sectionare se reduce deci numarul de circuite ntrerupte ca urmare a unor defecte/revizii n zona barelor si a separatoarelor de bare, daca se tine seama de unele aspecte: se pot crea attea sectii de bare cte surse de alimentare exista pentru statia respectiva; consumatorii vor fi ct mai uniform repartizati pe sectii, iar cei cu dubla alimentare vor fi racordati la sectii diferite; ntre sectii se prevad circuite suplimentare (cuple longitudinale), care permit alimentarea a doua sectii de la aceeasi sursa, n cazul defectarii/revizuirii uneia dintre surse. n figura 3.11 este prezentat un exemplu de schema de conexiune pentru o statie de 110kV/MT, cu doua sectii de bare. Fiecare sectie de bare este alimentata din SEN prin cte o linie electrica, iar numarul plecarilor din statie este egal repartizat pe cele doua sectii. n cazul unor ntreruperi (planificate sau nu) n zona barelor si a separatoarelor de bare , daunele de nelivrare a energiei electrice vor fi mai mici, fiind afectati doar jumatate dintre consumatorii alimentati de la sistemul de bare colectoare. Aceasta modificare a variantei de baza presupune un efort suplimentar de investitii, pentru echiparea cuplei longitudinale ntre sectiile de bare.
Sectia A
Sectia B BC Cupla longitudinala
Fig.3.11. Exemplu de schema electrica de conexiuni cu doua sectii de bare colectoare
70
Deoarece n costul unei celule, ponderea principala revine ntreruptorului, pentru reducerea cheltuielilor cu echiparea statiei se cauta solutii de micsorare a numarului de ntreruptoare. n acest scop se pot utiliza mai multe tipuri de cuple longitudinale (figura 3.12).
Fig. .3.12. Variante de echipare a circuitelor de cupla longitudinala
Cupla longitudinala cu un separator (figura 3.12, a) presupune o investitie minima, dar ofera o elasticitate n exploatare foarte red usa, deoarece cuplarea/decuplarea celor doua sectii de bare se poate face numai n absenta sarcinii (dupa deconectarea surselor de alimentare). De asemenea, n cazul unor manevre gresite cu separatorul cuplei sau n cazul revizuirii acestuia, trebuie scoase din functiune ambele sectii de bare. Acest ultim dezavantaj poate fi partial remediat prin prevederea unui al doilea separator de cupla (figura 3.12, b). Cele doua separatoare din figura 4.3,b se pot izola reciproc, ceea ce permite mentinerea n functiune a uneia dintre cele doua sectii de bare, atunci cnd se lucreaza la cealalta sectie. Elasticitate si siguranta maxima n exploatare sunt oferite de cupla longitudinala cu doua separatoare si un ntreruptor (figura 3.12, c). Conectarea/deconectarea longitudinala a sectiilor se face n acest caz numai cu ajutorul ntreruptorului (capabil sa stinga arcul electric). Lucrarile de revizie/reparatie la ntreruptorul cuplei se pot face cu mentinerea ambelor sectii de bare sub tensiune. n regim normal de func tionare, circuitul cuplei longitudinale este mentinut n starea n functiune sau n rezerva calda (separatoarele cuplei sunt nchise, ntreruptorul fiind declansat) n functie de conditiile de exploatare de la un moment dat.
71
De exemplu, daca una din sectiile de bare nu are o sursa de alimentare(aceasta este n reparatie sau revizie) atunci trebuie sa mentinem cupla n functiune. Daca nsa ambele sectii au surse de alimentare este de preferat ca circuitul de cupla longitudinala sa fie mentinut n starea de rezerva calda. Mentinerea cuplei n rezerva calda prezinta unele avantaje pentru siguranta n functionare a statiei: se evita ca n cazul unui scurtcircuit pe una din sectii sa declanseze doua ntreruptoare (al sursei de alimentare si al cuplei longitudinale), situatie care ar conduce la expunerea celeilalte sectii, n cazul nefunctionarii ntreruptorului cuplei; se scurteaza durata manevrelor de conectare; se reduce riscul unor manevre gresite cu separatoarele; se reduce valoarea curentilor de scurtcircuit n cazul unui scurtcircuit pe una dintre sectiile de bare. Pentru cresterea continuitatii n exploatare, cuplele longitudinale echipate cu ntreruptor se prevad cu sisteme de anclansare automata a rezervei ( AAR). Mai nou, se foloseste denumirea transfer automat. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE Ca urmare a solicitarilor la care sunt supuse n exploatare, ntreruptoarele sunt aparatele din statii care necesita de regula cele mai frecvente lucrari de ntretinere sau de remediere a unor defecte. Pe durata efectuarii acestor lucrari se ntrerupe functionarea circuitelor respective si se pot nregistra daune. Pentru reducerea acestora devine uneori justificata din punct de vedere economic prevederea unui ntreruptor supliment ar, intercalat pe o legatura ocolitoare, astfel nct acesta sa poata nlocui, pe rnd, cte un ntreruptor din statie. Prin ocolire se reduce timpul de ntrerupere n alimentarea cu energie electrica, pe un circuit la care a aparut un defect. Lucrarile planificate n zona unei celule se executa fara ntrerupere n alimentare. n figura 3.13 este prezentat un exemplu de schema de conexiuni cu un sistem de bare colectoare si bara de ocolire (numita frecvent n exploatare si bara de transfer). Instalatiile cu ocolire presupun investitii suplimentare din cauza introducerii ntreruptorului de ocolire (care mpreuna cu separatoarele sale formeaza cupla de ocolire), a sistemului barelor de ocolire si a separatoarelor de ocolire, pentru fiecare circuit care urmeaza a fi ocolit. De asemenea, comparativ cu varianta de baza din figura 3.10, ocolirea presupune un consum suplimentar de teren pentru amplasarea statiei. Calculele arata ca instalatiile cu bare de ocolire sunt pot rezulta eficiente din punct de vedere economic atunci cnd: 3.5.3.
72
durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie n celule este mare (statii cu multe circuite nerezervate ntre ele, cu echipamente nvechite, cu fiabilitate redusa, cu solicitari frecvente ale ntreruptoarelor etc.); sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (ocolirea se prevede n statii cu Un 110kV); exista o mare sensibilitate la ntreruperi a zonelor alimentate si circuitele nu sunt rezervate prin alte cai de alimentare.
BC
Ioc
B oc
Soc
Fig.3.13. Exemplu de schema de conexiuni cu un sistem de bare colectoare si bara de ocolire
Manevrele pentru ocolirea unui ntreruptor aflat n functiune trebuie astfel etapizate nct sa nu conduca la ntreruperea tranzitului de energie pe circuitul respectiv. Acest lucru este perfect posibil. Etapele unei astfel de manevre sunt urmatoarele: se aduce n starea n functiune cupla de ocolire, punnd n acest fel sub tensiune bara de ocolire; daca bara de ocolire este fara defecte ntreruptorul cuplei de ocolire ramne nchis; n caz contrar el va declansa prin protectiile sale; spunem ca, astfel, am verificat izolatia barei de ocolire; se nchide separatorul de ocolire, punnd astfel n paralel ntreruptorul cuplei de ocolire cu ntreruptorul pe care vrem sa-l scoatem n reparatie sau revizie; se deschide ntreruptorul circuitului respectiv si apoi se separa deschiznd cele doua separatoare : cel de bare si cel de linie; pe toata durata reparatiei functiunile ntreruptorului ocolit vor fi preluate de ntreruptorul cuplei de ocolire. Manevra de revenire se poate face, de asemenea, fara ntreruperea circuitului respectiv.
73
3.5.4.
SCHEME CU BARE COLECTOARE SECTIONATE LONGITUDINAL SI CU OCOLIRE
Pentru marirea continuitatii n alimentarea consumatorilor, schemelor cu simplu sistem de bare colectoare sectionat longitudinal li se poate asocia ocolirea.
B oc
BC
BC
BC
a B oc B oc
BC
BC
BC
BC
BC
b
BC
c
Fig.3.14. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple n cazul unor statii cu un sistem de bare colectoare si bare de ocolire
Pentru o elasticitate ridicata n functionarea unor astfel de scheme, corespunzator fiecarui nod de bare se pot prevedea cuple individuale: una longitudinala si doua de ocolire (figura 3.14, a). n conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi sensibil micsorat prin folosirea unor cuple cu functiuni multiple. Printr-o selectare convenabila a separatoarelor de bare, cu ajutorul unei astfel de cuple pot fi realizate pe rnd, doua (figura 3.14, b) sau toate cele trei cuple (figura 3.14, c). Dezavantajul principal al folosirii unor cuple cu functiuni multiple este acela ca n caz de revizie sau defectare a ntreruptorului de cupla se pierd toate posibilitatile de cuplare a diverselor noduri ntre ele. n plus, n cazul unui refuz al singurului ntreruptor de cupla este deconectata toata statia (ntrerupere totala), iar comutatia prin separatoare este o potentiala sursa de incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte grave. 3.6. SCHEMA CU DOUA SISTEME DE BARE COLECTOARE SI UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT
n cazul sectionarii longitudinale, sectiile apartinnd aceluiasi sistem de bare sunt dispuse una n prelungirea alteia. Fiecare circuit din statie poate fi racordat doar la una dintre sectiile de bare si si pierde alimentarea, n caz de indisponibilitate a sectiei respective. Din aceasta cauza, sectionarea longitudinala este considerata o sectionare rigida.
74
Spre deosebire de aceasta, un mod de sectionare elastic poate fi considerat acela care permite cuplarea circuitelor, pe rnd, la oricare dintre sectiile de bare. Aceasta se poate realiza prin sectionarea transversala a sistemului de bare din varianta de referinta. Sectionarea transversala presupune cresterea numarului de separatoare de bare, care pe lnga functia de izolare a circuitului fata de sistemul de bare, capata si functia suplimentara de selectare a sistemului de bare pe care urmeaza sa functioneze acesta. Prin sectionare transversala rezulta scheme cu mai multe sisteme de bare colectoare. VARIANTA DE BAZA n varianta de baza, schemele cu doua sisteme de bare colectoare (2 BC) presupun existenta a doua noduri de conexiuni dispuse alaturat, fiecare circuit fiind prevazut cu cte doua separatoare de bare, care sunt folosite att pentru selec tarea sistemului de bare la care urmeaza a fi racordat circuitul respectiv, ct si pentru separarea celulei la care se lucreaza fata de barele colectoare. n figura 3.15 este prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare pentru statia de transformare 110 kV/MT, folosita ca exemplu n cazurile anterioare.
Fiecare circuit se poate racorda la oricare dintre sistemele de bare colectoare, aceasta manevra efectundu-se n regim normal de functionare fara ntreruperea functionarii.
3.6.1.
Fiecare bara colectoare poate fi izolata n scopul executarii lucrarilor de ntretinere, fara ntreruperea vreunui circuit. Un incident pe un sistem de bare ntrerupe doar circuitele racordate n nodul respectiv, timpul de nelivrare a energiei fiind cel necesar efectuarii manevrelor de trecere a circuitelor pe celalalt sistem de bare colectoare (deci mult mai mic dect timpul de nelivrare n cazul variantei de referinta, necesar pentru reparatii).
Fig.3.15. Exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare
75
Cuplarea celor doua noduri de conexiuni prin nchiderea ambelor separatoare de bare ale aceluiasi circuit presupune riscul unor avarii grave (nsotite de arc electric) si deci o astfel de manevra este strict interzisa. Cuplarea sistemelor de bare poate fi facuta numai prin intermediul ntreruptorului cuplei transversale, denumit astfel deoarece n teren se adopta o dispunere paralela a celor doua sisteme de bare colectoare. Cupla transversala este un circuit specific tuturor schemelor cu un singur ntreruptor pe circuit si doua (sau mai multe) sisteme de bare. Functiile cuplei transversale sunt : punerea sub tensiune a unui sistem de bare colectoare cu scopul de a verifica starea izolatiei acestuia; ntre doua sisteme de bare legate prin cupla transversala, circuitele pot fi redistribuite fara a fi necesare ntreruperi n functionarea acestora; legarea n paralel a doua sisteme de bare colectoare, ambele aflate sub tensiune; ocolirea ntreruptorului unui circuit, cu doua scurte ntreruperi n functionarea circuitului respectiv. Ca urmare a prezentei celui de al doilea sistem de bare, respectiv, a suplimentarii numarului de separatoare pe fiecare circuit, precum si a introducerii circuitului de cupla transversala, cresc cheltuielile de investitii pentru echiparea statiei, precum si cheltuielile de ntretinere (comparativ cu varianta de referinta, prezentata n figura 3.10). Este redus nsa considerabil timpul de ntrerupere n alimentare si numarul circuitelor afectate de revizia/reparatia unui sistem de bare (deci puterea nelivrata). Este foarte important de retinut ca, n regim normal de functionare nici un circuit (n afara celui de cupla transversala) nu poate functiona cu ambele separatoare de bare nchise simultan.
3.6.2. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI CU SECTIONARE LONGITUDINALA
Pentru marirea continuitatii n alimentarea consumatorilor, schemelor cu bare colectoare duble (sectionare transversala) li se asociaza se ctionarea longitudinala a unuia sau a ambelor sisteme de bare. n statiile cu doua sisteme de bare, se justifica mai frecvent sectionarea longitudinala a unuia singur dintre cele doua noduri de conexiuni. Pentru o elasticitate ridicata n functionarea unor astfel de scheme, corespunzator fiecarei noi sectii de bare se pot prevedea cuple individuale: una longitudinala si doua transversale (figura 3.16, a). n conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi sensibil micsorat prin folosirea unei cuple longo-transversale (figura 3.16, b). Cu ajutorul unei astfel de cuple cu functii multiple pot fi realizate pe rnd o cupla longitudinala si doua cuple transversale.
76
Doua variante de cuple cu functii multiple care pot fi folosite n cazul sectionarii longitudinale a ambelor sisteme de bare sunt prezentate n figura 3.16,c si 3.16, d. n varianta din figura 3.16, c pot fi realizate pe rnd doua cuple longitudinale, respectiv, doua cuple transversale. n varianta din figura 3.16, d, n locul celor doua cuple longitudinale pot fi realizate doua cuple n cruce (n diagonala).
Fig. 3.16. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple n cazul unor statii cu doua sisteme de bare colectoare si sectionare longitudinala
Modalitatea si gradul de sectionare dintr-o statie de conexiuni se stabilesc n functie de conditiile concrete de functionare. Principalele avantaje urmarite prin aceasta sunt cresterea continuitatii n alimentare si micsorarea curentilor n caz de scurtcircuit. Pentru marirea continuitatii n alimentare, pe lnga sectionare mai trebuie asigurata si o repartitie judicioasa a circuitelor ntre noduri. Pentru reducerea curentilor de scurtcircuit, statia functioneaza cu cuplele longitudinale sau transversale normal deschise. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE Similar celor prezentate n paragraful 3.5.3, pentru reducerea daunelor de nelivrare a energiei ca urmare a efectuarii unor lucrari la celule, devine uneori justificata din punct de vedere economic prevederea unei legaturi ocolitoare, astfel nct acesta sa poata nlocui, pe rnd, cte un ntreruptor din statie, fara ntrerupere n alimentare. n figura 3.17 este prezentat un exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare si bara de ocolire (numita uneori si bara de transfer). Asa cum s -a aratat deja n paragraful 3.5.3, instalatiile cu ocolire presupun investitii suplimentare din cauza introducerii cuplei de ocolire, a sistemului barelor de ocolire, precum si a separatoarelor de ocolire, pentru fiecare circuit care urmeaza a fi ocolit. De asemenea, comparativ cu varianta de baza din figura 3.10, ocolirea presupune un consum suplimentar de teren pentru amplasarea statiei. 3.6.3.
77
Fig. 3.17. Exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare si sistem de bare de ocolire
n unele cazuri se utilizeaza scheme simplificate, folosindu-se cuple cu functiuni multiple , la care se combina cupla transversala cu cupla de ocolire (figura 3.18, a), fie la bara de ocolire si cupla de ocolire (figura 3.18, b si c), ceea ce conduce la reducerea costurilor de realizare a statiei si a suprafetei de teren necesare pentru dispozitia constructiva.
Fig. 3.18. Scheme simplificate cu doua sisteme de bare colectoare si ocolire
78
Fig. 3.18. Scheme simplificate cu doua sisteme de bare colectoare si ocolire
Ca si n celelalte cazuri, folosirea unor cuple cu functiuni multiple prezinta dezavantajul ca n caz de revizie sau defectare a ntreruptorului de cupla se pierd toate posibilitatile de cuplare a diverselor noduri ntre ele. n plus, n cazul unui refuz al singurului ntreruptor de cupla este deconectata toata statia (ntrerupere totala), iar comutatia prin separatoare este o potent iala sursa de incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte grave. n variantele de schema prezentate n figurile 3.18, b si c ocolirea se face prin cupla transversala nseriata cu unul dintre cele doua sisteme de bare colectoare, care n prealabil trebuie degajat de alte circuite. Prin urmare, pe durata fiecarei perioade de ocolire, n statiile cu astfel de scheme se dispune de un singur sistem de bare colectoare, celalalt sistem devenind bara de ocolire. Trebuie remarcat ca n toate variantele din figura 3.18 manevra de ocolire a unui ntreruptor de circuit se face fara ntreruperea circuitului respectiv. 3.7. SCHEMA CU 2BC SI N+1 INTRERUPTOARE FOLOSITE N COMUN DE N CIRCUITE
La aceste scheme, din punct de vedere al investitiei revin (N+1)/N ntreruptoare pe circuit. Pentru N=1 avem schema cu 2 ntreruptoare pe circuit, pentru N=2 avem schema cu 1,5 ntreruptoare pe circuit iar pentru N=3 avem schema cu 1,33 ntreruptoare pe circuit. Mai des ntlnite n practica sunt schemele de conexiuni cu 1,5 sau 2 ntreruptoare pe circuit. n regim normal de lucru, o astfel de schema, functioneza cu toate aparatele de comutatie nchise si ambele sisteme de bare colectoare n functiune. Astfel de scheme prezinta flexibilitate foarte mare n timpul exploatarii si disponibilitate marita, deoarece:
79
n regim normal de functionare, ambele sisteme de bare colectoare sunt mentinute sub tensiune; toate comutatiile se fac prin ntreruptoare, ceea ce reduce riscul unor avarii grave (nsotite de arc electric liber); fiecare bara colectoare poate fi izolata n scopul executarii lucrarilor de ntretinere, fara ntreruperea vreunui circuit; un incident pe un sistem de bare nu afecteaza nici un circuit, deci nu conduce la ntreruperi n alimentare; lucrarile de revizie/reparatii la ntreruptoare se pot efectua fara ntreruperea functionarii circuitului respectiv, deci fara daune de nelivrare. Datorita avantajelor mai sus mentionate, este redus considerabil timpul de ntrerupere n alimentare si puterea nelivrata, nemaifiind necesare circuite suplimentare de cupla transversala si de ocolire. Principalul dezavantaj al unor astfel de scheme consta n cresterea investitiilor pentru echiparea statiilor, att din cauza numarului sporit de ntreruptoare pe circuit, ct si ca urmare a costurilor mai ridicate pentru asigurarea protectiilor. n figura 3.19 este prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare si doua ntreruptoare pe circuit . Fiecare circuit este n permanenta cuplat prin celula cu ntreruptor la ambele sisteme de bare colectoare, deci prezinta avantajele unei duble alimentari. Ca urmare a dublarii numarului de ntreruptoare pe fiecare circuit, cresc nsa sensibil cheltuielile de investitii pentru echiparea statiei, precum si cheltuielile de ntretinere (comparativ cu varianta de referinta, prezentata n figura 3.10). Acest tip de schema prezinta interes n cazul circuitelor pentru care trebuie asigurata o foarte mare siguranta n functionare.
Fig. 3.19. Scheme cu 2 ntreruptoare pe circuit
Fig. 3.20. Schema cu 1,5 ntreruptoare pe circuit
80
Punerea n functiune la CET Isalnita, a primului grup frantuzesc de 315 MW, care reprezenta cel mai mare grup din tara la acea data (31 decembrie 1967), s-a facut prin celula cu doua ntreruptoare. Pe de alta parte, anumite firme constructoare realizeaza scheme cu bare colectoare duble n sistem duplex si la medie tensiune, prin montarea pe fiecare circuit a cte doua celule prefabricate cu bare colectoare simple si ntreruptor. O cale de reducere a investitiilor, aplicata n cazul statiilor de foarte nalta tensiune, o constituie utilizarea a cte trei ntreruptoare pentru doua circuite (figura 3.20). Ramne nsa ca dezavantaj costul ridicat al realizarii protectiilor si al reanclansarii automate rapide, caci ntreruptorul median trebuie sa functioneze independent n fiecare din directiile celor doua plecari. Un alt dezavantaj este acela ca, n anumite situatii ntreruptorul de lnga bara colectoare trebuie sa duca sarcina a doua circuite, deci trebuie sa aiba un curent nominal mare. Calculele tehnico-economice arata ca astfel de scheme pot rezulta eficiente din punct de vedere economic mai ales atunci cnd: durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie n statii este mare; sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (de regula, n statii cu Un 220 kV); exista o mare sensibilitate la ntreruperi a zonelor alimentate si circuitele nu sunt rezervate prin alte cai de alimentare. Un exemplu de utilizare n Romnia a schemei electrice cu 1,5 ntreruptoare pe circuit este cel al statiei de 400 kV, realizata pentru evacuarea puterii produse si interconectarea cu SEN a CNE Cernavoda. Dezavantajele prezentate mai sus se amplifica atunci cnd folosim mai mult de trei ntreruptoare n comun. Ca urmare, scheme cu 1,33 ntreruptoare pe circuit sunt foarte rare si nu s-au realizat scheme cu 5 ntreuptoare folosite n comun de 4 circuite 3.8. SCHEME POLIGONALE
Datorita conturului nchis, desi unui circuit i revine cte un singur ntreruptor, schema prezinta avantajele conectarii fiecarei plecari la retea prin cte doua ntreruptoare. Daca ne referim la schemele anterioare, se poate spune ca n cazul schemelor poligonale toate ntreruptoarele sunt folosite n comun de toate circuitele . Aceasta conduce la o mai mare flexibilitate, mai ales n ceea ce priveste ntretinerea ntreruptoarelor, cu costuri mai reduse dect n cazul schemelor prezentate n paragraful 3.6: toate comutatiile se fac prin ntreruptoare (figura 3.21), ceea ce reduce riscul unor avarii grave (nsotite de arc electric liber);
81
deconectarea/declansarea oricarui ntreruptor se face fara ntreruperea sarcinii pe circuit, deci nu este necesara prevederea unui sistem de ocoli re; legaturile transversale ntre noduri sunt asigurate prin laturile poligonului (echipate cu ntreruptoare), deci un circuit de cupla transversala este inutil. Printre dezavantajele schemelor poligonale se pot mentiona: amperaj mai mare pentru ntreruptoare, deoarece atunci cnd inelul poligonal este deschis unele ntreruptoare trebuie sa asigure sarcina mai multor circuite electrice; sub acest aspect, schema este mai indicata la Un 220 kV; volum mai mare de protectii si scheme de circuite secundare mai complicate; dificultati legate de numarul uneori insuficient al nfasurarilor secundare cu care sunt prevazute transformatoarele de curent pentru alimentarea protectiilor (se poate ajunge la folosirea n comun a unei nfasurari pentru mai multe protectii sau la suplimentarea numarului de transformatoare de masurare); este de preferat ca numarul maxim de circuite racordat la o schema poligonala sa nu depaseasca 6-8 circuite.
L L
T a
T b
Fig. 3.21. Schema electrica poligonala a - schema de principiu; b - schema corespunzatoare planului de amplasare
Schemele poligonale constituie o alternativa importanta a schemelor cu 1,5 ntreruptoare pe circuit pentru realizarea schemelor de conexiuni la statii electrice de foarte nalta tensiune (spre exemplu, statia de 750 kV de la Isaccea este un patrat).
82
3.9.
SCHEME BLOC SI VARIANTE DE MARIRE A FLEXIBILITATII ACESTORA
O schema bloc constituie un ansamblu functional care este disponibil numai daca toate elementele sale componente sunt disponibile. Volumul foarte redus de aparataj electric necesar pentru echipare, precum si lipsa unor legaturi intermediare cu alte blocuri conduce la unele avantaje: investitii minime; surse potentiale de defect mai putine; spatiu foarte restrns pentru amplasarea n teren; simplificare a exploatarii; limitare a curentilor de scurtcircuit, datorita unui grad de functionare n paralel mai redus. , Principalul dezavantaj consta n aceea ca, din punct de vedere fiabilistic blocul constituie o structura de tip serie: la defectarea unui element al din structura sa, tot ansamblul iese din functiune. Scheme bloc sunt folosite atunci cnd fiabilitatea elementelor componente este ridicata (necesita mentenanta redusa) si/sau sarcina admite ntreruperi n alimentare ori poate fi preluata de alta sursa. Cresterea flexibilitatii schemelor bloc se poate realiza prin marirea volumului de aparataj utilizat pentru echiparea schemei, ceea ce permite modularea unor subansambluri functionale, astfel nct la defectarea unui element sa nu se piarda tot ansamblul. SCHEME PENTRU CENTRALE n cazul centralelor electrice se utilizeaza scheme bloc formate din generator, transformator (ridicator) pentru evacuarea puterii si transformato r (cobortor) pentru alimentarea serviciilor proprii (fig. 3.22, a). Uneori, blocul include si o linie electrica de evacuare a puterii n sistem (fig. 3.22, b). Cresterea flexibilitatii operationale, a numarului de combinatii posibile si a sigurantei n functionare se poate realiza prin introducerea n schema a unui ntreruptor de generator (fig. 3.23). n centrale echipate cu grupuri de putere unitara redusa, se pot realiza scheme electrice cu doua generatoare, bloc cu un singur transformator ridicator (figura 3.23, a), iar n cazul centralelor electrice echipate cu grupuri de mare putere se pot adopta variante de echipare cu un grup bloc cu doua transformatoare ridicatoare (figura 3.23, b). Aceasta din urma varianta de echipare mareste disponibilitatea centralei, permitnd ca n caz de indisponibilitate a unuia dintre transformatoare, generatorul sa poata fi mentinut n functiune la sarcina partiala. n plus, astfel se rezolva mai usor problema transportului unitatilor de (auto)transformare de foarte mare putere, din fabrica si pna la locul de montare. 3.9.1.
83
L Tbloc Tbloc
Tsp
Tre
Tsp
Tre
s.p
s.p
Fig. 3.22. Scheme electrice bloc utilizate n centrale electrice a - schema bloc G+TB+Tsp ; b - schema bloc G+TB+Tsp+LE
Actualmente, mai mult de 60% din totalul centralelor electrice din ntreaga lume sunt echipate cu ntreruptor de generator [56], deoarece prin aceasta: se elimina necesitatea prevederii unui transformator suplimentar de T/MT pentru alimentarea serviciilor proprii la pornirea/oprirea blocului; se evita producerea unor tensiuni tranzitorii, ca urmare a transferului automat al surselor de alimentare normala si de rezerva a serviciilor proprii.
L L
Tbloc
Tbloc,1
Tbloc,2
Tsp
Tsp
~
G1
~
G2 a s.p.
~
G b s.p.
Fig. 3.23. Scheme electrice bloc cu flexibilitate marita utilizate n centrale electrice a - cu grupuri de putere unitara mica; b - cu grupuri de putere unitara mare
84
Functiile pe care le preia ntreruptorul de generator sunt: izolarea generatorului fata de retea; aceasta functie este deosebit de importanta, mai ales n cazul centralelor de vrf, unde manevrele de cuplare/decuplare se fac des si trebuie ca aparatul de comutatie sa dispuna de o buna anduranta electrica si mecanica; peste 80% dintre centralele cu turbine pe gaze, care sunt cele mai frecvent construite n prezent, datorita costului relativ mai scazut si a disponibilitatii mai mari (comparativ cu centralele clasice) si care au porniri/opriri dese, sunt prevazute cu ntreruptor de generator; la centralele cu turbine pe gaze, IG are n plus o functie n procesul de pornire al centralei; mai nainte de a putea functiona autonom, generatorul trebuie adus la o anumita viteza de rotatie, cu ajutorul unui motor de lansare sau utiliznd regimul de functionare al generatorului ca motor; n acest ultim caz, se injecteaza generatorului un curent de frecventa variabila, produs de un convertizor static de frecventa, prin intermediul unui cablu de medie tensiune si un separator introduse n carcasa ntreruptorului de generator; sincronizarea generatorului cu sistemul; n caz de cuplare n opozitie de faza, ntreruptorul de generator (dispus pe legatura capsulata a generatorului, deci cu risc de conturnare din cauze externe practic nul) dispune de o marja de siguranta mai mare la solicitari electrice dect ntreruptorul de nalta tensiune; ruperea curentilor de scurtcircuit debitati de generator, n caz de defect la transformatorul de putere sau la cel servicii proprii, ntr-un timp foarte scurt (sub 80 ms). Costul unui astfel de ntreruptor de generator (introdus pe legatura capsulata dintre generator si transformator) este foarte ridicat, ca urmare a solicitarilor mari din regim normal si de scurtcircuit, la care trebuie sa faca fata IG . n aceeasi legatura capsulata, pot exista diferite optiuni de echipare: separatoare, cutit(e) de legare la pamnt pe fiecare parte, transformatoare (senzori) de masurare a curentului si tensiunii etc. Uneori, pentru reducerea investitiilor, la bornele generatorului electric se utilizeaza separatoare de sarcina de constructie speciala. SCHEME DE RACORD ADNC Statiile de distributie tip racord adnc (SRA) sunt prevazute cu una sau doua celule bloc linie electrica - transformator de forta, prevazute cu ntreruptoare doar pe partea de alimentare a liniei electrice si pe partea de tensiune inferioara a transformatorului. Transformatorul fiind amplasat aproximativ n centrul de sarcina al consumatorului, astfel de scheme sunt folosite n scopul reducerii pierderilor de energie n retelele electrice. 3.9.2.
85
Acest tip de statie este destinat alimentarii obiectivelor industriale de putere importanta, a centrelor urbane cu densitate mare de sarcina etc. Alimentarea SRA se face, de regula, de la barele statiilor de 110 kV sau din liniile electrice de distributie (tip intrare-iesire sau agatate n T), direct, fara bare colectoare pe partea de nalta tensiune si fara alte legaturi ntre caile de alimentare (figura 3.24). Deoarece protectia ntreruptorului de la capatul de alimentare al liniei este insensibila la o buna parte dintre defectele care se produc pe nfasurarile secundare ale transformatorului, n cazul unor curenti de scurtcircuit monofazat nu prea mari si daca ntreruptorul liniei rezista la defect kilometric, se poate utiliza SRA cu separator de scurtcircuitare la bornele transformatorului (figura 3.24, a). Acesta este prevazut cu dispozitiv de actionare rapida si se nchide automat n caz de defect n transformator, transformnd defectul n scurtcircuit trifazat, pentru a fi sesizat si deconectat de ntreruptorul de la capatul liniei de alimentare.
T a b
T c
Fig.3.24. Scheme electrice de distributie tip racord adnc a cu separator de scurtcircuitare; b prevazuta cu canal de telecomunicatii; c - cu ntreruptor pe partea de nalta tensiune a transformatorului
Atunci cnd nu sunt ndeplinite conditiile de utilizare ale separatorului de scurtcircuitare, buna functionare a unor astfel de scheme (figura 3.24, b) poate fi asigurata prin utilizarea unor canale de telecomunicatii (cabluri pilot, canale de nalta frecventa prin conductoarele liniilor de nalta tensiune, canal e hertziene prin unde ultrascurte). Toate aceste solutii presupun nsa un efort de investitii pe care reducerea numarului de ntreruptoare nu-l poate uneori compensa. Pentru lungimi mari ale racordului (de regula, peste 10 km), poate rezulta oportuna din punct de vedere economic montarea unui ntreruptor suplimentar pe partea de nalta tensiune a transformatorului (figura 3.24, c).
86
SCHEME DE TIP H Denumirea provine din asemanarea schemei de conexiuni cu majuscula H, schema fiind obtinuta prin lega rea a doua celule bloc linie electrica - transformator de forta printr -o punte (cupla longitudinala). Schema prezinta o disponibilitate marita fata de SRA cu doua celule bloc linie - transformator, deoarece n cazul indisponibilitatii unui circuit din structura blocului, functionarea statiei poate continua cu elementele ramase, prin intermediul puntii (cuplei). n functie de pozitia puntii n raport cu ntreruptoarele schemei, se pot realiza scheme de tip H superior (figura 3.25, a) sau de tip H inferior (figura 3.25, b). Alegerea uneia dintre variante se poate face n functie de complexitatea manevrelor pe care le implica exploatarea circuitelor de linie, respectiv, de transformator.
L L L L
3.9.3.
T a
T b
Fig. 3.25. Scheme electrice cu conexiuni tip H a - superior; b - inferior.
n cazul schemei H superior, manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit de transformator se fac direct, prin comutatia unui singur ntreruptor si deci implica un numar mai mic de operatii dect manevrele corespunzatoare cuplarii/decuplarii unui circuit de linie. n cazul schemei H inferior, manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit de linie se fac direct, prin comutatia unui singur ntreruptor, n timp ce manevra de scoatere n revizie a unui circuit de transformator implica cinci operatii succesive.
CALCULUL SI LIMITAREA CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT

4.1. DEFINIRE
Scurtcircuitul reprezinta o legatura galvanica (accidentala sau voita) printr o impedanta de valoare relativ redusa, ntre doua sau mai multe puncte ale unui circuit care, n regim normal au tensiuni diferite. La aparitia scurtcircuitului, impedanta circuitului se micsoreaza, ceea ce conduce la marirea curentilor, comparativ cu valorile din regimul normal. La rndul sau, aceasta marire determina o scadere a tensiunii n sistem, mai nsemnata n apropierea locului de scurtcircuit. Curentul de scurtcircuit este acel curent care se nchide la locul de scurtcircuit. Acest curent este initial asimetric n raport cu axa de timp si poate fi descompus ntr-o componenta de curent periodica (simetrica) si o componenta aperiodica, descrescatoare de la valoarea initiala la zero. Componenta aperiodica a curentului de scurtcircuit este valoarea medie ntre nfasuratoarea superioara si cea inferioara a curentului de scurtcircuit (figura 4.1), ceea ce permite separarea ei dintr-o curba data a curentului. 4.2. CAUZE PRINCIPALE Printre cauzele unui scurtcircuit se pot mentiona: conturnarea cu strapungerea izolatiei; ruperea unor fire; contacte accidentale stabilite de animale; manevre gresite. Conform statisticilor de exploatare, mai mult de 65% din totalul scurtcircuitelor sunt monofazate, n timp ce numai 5% din defecte sunt de tip trifazat (afecteaza n mod simetric toate cele trei faze ale unei instalatii electrice trifazate).
88
Desi cele mai rare, prin consecintele foarte grave pe care le pot avea, scurtcircuitele trifazate sunt uneori hotartoare n aprecierea posibilitatii de functionare a sistemului n conditii de scurtcircuit, precum si pentru dimensionarea echipamentelor si legaturilor electrice. Pe de alta parte, folosirea metodei componentelor simetrice permite estimarea valorilor curentilor si tensiunilor de succesiune directa pentru orice scurtcircuit, pe baza marimilor corespunzatoare unor scurtcircuite trifazate conventionale. 4.3. FACTORI DE INFLUENTA
Asupra marimii curentului de scurtcircuit exercita influenta unii factori, ca de exemplu: - puterea sursei ce alimenteaza defectul; - tensiunea la locul de defect; - impedanta circuitului pna la locul de defect; - rezistenta de trecere la locul defectului, determinata de rezistenta arcului electric care se produce si de rezistenta altor cai de curent, de la o faza la alta sau de la faza la pamnt. Astfel, evolutia curentului de scurtcircuit este direct influentata de pozitia locului de scurtcircuit fata de generatoare. Sub acest aspect se pot deosebi scurtcircuite (fig. 4.1):
Fig. 4.1. Variatia curentului de scurtcircuit n functie de distanta fata de generator:
a n cazul unor defecte departate; b n cazul unor defecte apropiate
departe de generator (de exemplu, scurtcircuit la capatul unor linii electrice de nalta tensiune sau pe partea de joasa tensiune a statiilor de transformare): componenta periodica, alternativa a curentului de scurtcircuit este practic constanta pe toata durata scurtcircuitului (sursa se poate considera, ipotetic, de putere infinita n raport cu punctul de defect, respectiv impedanta sa proprie este nula si tensiunea sa are, la frecventa constanta, amplitudine constanta);
89
aproape de generator (de exemplu, scurtcircuit la bornele generatorului): componenta periodica este variabila n timp; evolutia curentului de scurtcircuit este diferita n functie de prezenta sau absenta reglajului automat de tensiune (RAT) la generator (fig. 4.2).
Fig.4.2. Oscilogramele curentilor de scurtcircuit: a n lipsa reglajului automat al tensiunii; b cu reglaj automat al tensiunii
Atunci cnd trebuie gasite valorile maxime posibile ale curentilor de scurtcircuit (de exemplu, pentru dimensionarea si verificarea echipamen telor si legaturilor electrice) se pleaca de la conditiile cele mai grele, considernd ca la locul defectului lipseste orice forma de rezistenta de trecere (defect metalic). 4.4. SCURTCIRCUIT TRIFAZAT DEPARTAT DE GENERATOR
n figura 4.3 sunt reprezentate curbele de variatie a curentilor pe faza la un scurtcircuit trifazat, pe o retea simpla, de tipul:
U S =constant ~ Ik
La aparitia scurtcircuitului, impedanta retelei scade brusc, ceea ce conduce la cresterea curentilor, mult peste valoarea de regim normal de functi onare. Trecerea de la un regim de functionare la altul se produce printr-un regim tranzitoriu, n cursul caruia curentul variaza de la valoarea normala dinaintea scurtcircuitului, teoretic, pna la valoarea stabilizata a curentului de scurtcircuit.
90
Fig.4.3. Oscilogramele curentilor de faza la un scurtcircuit trifazat brusc
Un calcul complet de scurtcircuit trebuie sa dea variatia n timp a curentilor la punctul de scurtcircuit, de la nceputul acestuia ( t = 0) si pna la eliminarea lui, n corelatie cu valorile instantanee ale tensiunii la nceputul scurtcircuitului. Valoarea instantanee a curentului de scurtcircuit pe faza (ik) se poate obtine prin suprapunerea a doua componente: una periodica (ip) si alta aperiodica (ia). Deoarece tensiunea sursei are (la frecventa constanta) amplitudine constanta, componenta periodica a curentului de scurtcircuit este practic constanta pe toata durata scurtcircuitului. Relatia de calcul a curentului total este:
t /T i
n care:
k
Ipm iao
pm
sin ( t
) i
ao
(4.1)
este -
Ta
amplitudinea componentei periodice, constanta n timp; valoarea initiala a componentei aperiodice (anuleaza saltul curentului permanent n momentul aparitiei scurtcircuitului, deci la t=0); defazaj ntre tensiune si curentul de scurtcircuit; constanta de timp a circuitului, care depinde de raportul dintre inductanta si rezistenta la locul defectului.
n majoritatea cazurilor practice, n functie de scopul calculului de scurtcircuit, nu este necesara cunoasterea evolutiei pas cu pas a valorii curentului de scurtcircuit, fiind suficient doar calculul valorilor la anumite momente de timp. n cazul scurtcircuitelor departate de generator prezinta un interes deosebit: valoarea efectiva initiala a componentei simetrice de curent alternativ (Ipo);
91
vrful curentului de scurtcircuit (curent de soc): valoarea maxima instantanee a curentului rezultant (isoc). Valoarea curentului de soc se obtine (figura 4.4) pentru valoarea maxima a componentei aperiodice, considernd ca aceasta valoare apare aproximativ la o semiperioada (
T 2
1 50 2
0,01 s) de la aparitia scurtcircuitului.
Fig. 4.4. Oscilograma curentului de scurtcircuit pentru cazul componentei aperiodice maxime
Daca n regimul anterior scurtcircuitului, curentul a fost zero n circuitul dat, componenta aperiodica poate atinge amplitudinea componentei periodice (Ipm), daca n momentul scurtcircuitului aceasta componenta trece prin maximul sau pozitiv sau negativ [72]. n aceste conditii se poate scrie:
soc
pm
e pm
0,01 / T a
pm
(1 e
0,01 / T a)
soc
2I
(4.2)
po
unde coeficientul de soc este:
k soc
Pentru o constanta Ta
1 e
0 , 01 / Ta
(4.3) 1,8.
0,045 s , uzuala n instalatiile de nalta tensiune, ksoc
92
4.5.
SCURTCIRCUIT TRIFAZAT APROPIAT DE GENERATOR
La aparitia unui scurtcircuit apropiat de bornele generatorului, marirea reactantei statorului duce la demagnetizarea generatorului si prin urmare la scaderea tensiunii sale, pna la un anumit nivel a carui valoare depinde de parametrii generatorului si de distanta pna la punctul de scurtcircuit. Ca urmare a faptului ca tensiunea sursei nu se mai mentine constanta, componenta periodica a curentului de scurtcircuit este variabila n timp. Evolutia curentului de scurtcircuit este diferita, n functie de prezenta sau absenta reglajului automat de tensiune (RAT) la generator (figura 4.2). Existenta RAT face posibila o compensare partiala sau chiar completa a scaderii tensiunii, prin marirea curentului de excitatie. n cazul scurtcircuitelor apropiate de generator prezinta un mare interes si alte componente, n afara celor mentionate n paragraful precedent. Astfel, se calculeaza: valoarea efectiva initiala a componentei simetrice de curent alternativ ( Ipo); valoarea de vrf a curentului de scurtcircuit (isoc); componenta periodica si cea aperiodica a curentului de scurtcircuit, n momentul separarii contactelor la ntreruptorul care elimina defectul; acest timp se poate calcula cu relatia:
tr
t relee t propriu intreruptor
0,01 t propriu intreruptor
0,1 s;
(4.4)
curentul periodic stabilizat (curent permanent de scurtcircuit): valoarea efectiva a curentului de scurtcircuit care ramne dupa trecerea fenomenelor tranzitorii (Ip ). 4.6. CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT Calculul se poate face n diferite scopuri: dimensionarea/verificarea aparatelor de comutatie si a conductoarelor utilizate n instalatiile electrice din centrale si statii; calculul curentilor pentru reglajul protectiilor; verificarea conditiilor de compatibilitate electromagnetica n diferite noduri ale sistemului energetic national.
Pentru dimensionarea/verificarea echipamentelor electrice, este necesar calculul curentilor de scurtcircuit n regimul de functionare care conduce la solicitarile maxime. Pentru reglajul protectiilor si verificarea compatibilitatii electromagnetice sunt necesare si calcule de scurtcircuit n regim minim de functionare. Calculul regimului de scurtcircuit trifazat metalic (prin impedanta nula) desi foarte rar, conduce la solicitari maxime n retele si se efectueaza ntotdeauna n proiectare si exploatare. n retelele cu neutrul legat la pamnt, un loc deosebit l ocupa calculul scurtcircuitului monofazat ca defect cel mai probabil [57].
93
Principalele ipoteze simplificatoare care se admit n calculele de scurtcircuit sunt: tensiunile electromotoare ale tuturor surselor din schema se considera ca au aceeasi valoare si faza; n zona n care se considera scurtcircuitul, tensiunea n momentul anterior defectului poate fi diferita de cea nominala (Un), acest aspect lundu-se n considerare prin factorul de tensiune CU; de exemplu, pentru calculul curentului maxim de scurtcircuit CU =1,1 pentru instalatiile cu Un 220 kV si 1,0 pentru instalatiile cu Un 400 kV; toate transformatoarele cu tensiunea de scurtcircuit mai mare de 5% se iau n considerare numai prin reactanta lor inductiva; reactanta ohmica a liniilor electrice aeriene (LEA) si a liniilor electrice n cablu (LEC) cu U n 110 kV, de regula, poate fi neglijata; si n cazul liniilor de medie tensiune rezistenta poate fi neglijata, cu conditia ca acest lucru sa nu majoreze substantial valoarea curentilor de scurtcircuit; impedanta sarcinilor, de regula, se neglijeaza; fac exceptie motoarele sincrone si asincrone de mare putere (de ordinul sutelor de kVA) n cazul unor scurtcircuite apropiate de bornele acestor motoare, precum si n cazul n care se calculeaza curentii de scurtcircuit pe partea de nalta tensiune a transformatoarelor care alimenteaza aceste motoare. Avnd n vedere scopul calculului, pentru cazul proiectelor de centrale sau de statii electrice, de regula, curentii se calculeaza pe barele statiilor electrice (inclusiv pentru statiile de servicii proprii din centrale) si la bornele generatoarelor electrice. 4.7. ALGORITM DE CALCUL A CURENTILOR DE SCURT-CIRCUIT TRIFAZAT PRIN METODA UNITATILOR RELATIVE
Se figureaza schema de principiu a instalatiei. Se considera schema principiala a unei retele electrice simple, prezentata n figura 4.5.
G
~ UnG=U1n U U2n U2n
TR
Fig. 4.5. Schema electrica monofilara pentru exemplificarea algoritmului
Se figureaza schema echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit, pornind de la schema de principiu a instalatiei. Pentru simplificarea calculelor, schemele care contin transformatoare se nlocuiesc prin scheme echivalente n care toate elementele sunt cuplate galvanic.
94
ntocmirea unei astfel de scheme consta n raportarea parametrilor elementelor si a tensiunilor electromotoare ale diferitelor trepte de transformare ale schemei date la o treapta oarecare din schema, care devine treapta de referinta (de baza). Se considera:
U n referinta
U n defect s.
(4.5)
Raportarea se efectueaza pe baza relatiilor care rezulta din teoria generala a transformatorului, iar pentru raportare se foloseste raportul de transformare determinat ca raport al tensiunilor ntre faze ale nfasurarii transforma torului, corespunzatoare prizei de lucru alese la mersul n gol al transformatorului. Se fac urmatoarele ipoteze simplificatoare: - se neglijeaza curentii de magnetizare ai transformatoarelor; - se neglijeaza capacitatea de serviciu pentru linii; - se neglijeaza caderile de tensiune pe linii. Prin urmare, cuplajele magnetice se nlocuiesc prin legaturi galvanice si reactantele trebuie raportate la tensiunea locului de defect. Rezulta schema echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit din figura 4.6.
U2n U U2n
U1n
ZG ZTC
ZTR
ZL
ZC
Fig.4.6. Schema echivalenta pentru calculul curentului de scurtcircuit corespunzatoare schemei din figura 4.5
n general, daca se neglijeaza caderile de tensiune pe linie, se poate scrie:
Z rap
U n defect U n funct
(4.6) .
Pentru schema din figura se pot calcula reactantele raportate (n ohmi), ca de exemplu:
Z TC , rap
U Z TC 3n U 2n
Z TC
U n def . U n funct.
(4.7) .
95
Z G, rap
U Z G 3n U 2n
U 2n U1n
ZG
(4.8) .
Se calculeaza valorile reactantelor n unitati relative, prin raportare la marimi de baza. Exprimarea marimilor electrice n unitati relative se poate face prin raportarea acestora la marimi oarecare, alese ca baza:
Z*
Z Z baza
; I*
I A ; S* Ib A
S MVA UV ;U * . S b MVA Ub V
(4.9)
Pentru calcul se fixeaza doua dintre marimile de baza si rezulta celelalte doua. De obicei se aleg:
Sb
100 ; 1000;...10 n MVA Ub U n def U referinta
(4.10,a) (4.10,b)
Lund n considerare ipotezele simplificatoare prezentate n paragraful precedent, calculul de scurtcircuit pentru retele de nalta tensiune se poate face neglijnd rezistentele (Z X). Reactanta raportata la marimile de baza este:
X X b
S U2 b
b.
(4.11)
Daca, de exemplu, se aleg drept marimi de baza cele corespunzatoare regimului nominal de functionare, reactantele raportate la marimile nominale rezulta:
X *n
X Xn
Sn
(4.12)
U 2 funct. n
Prin urmare se poate scrie raportul:
X* X *n
Sb Sn
U n funct. Ub
(4.13) .
96
n cele ce urmeaza se dau exemple de calcul a reactantelor n unitati relative pentru: generatoare: se cunoaste, din datele de catalog, reactanta generatorului " raportata la marimile nominale( X *nG X d % 100 ); prin urmare se poate scrie reactanta raportata la marimi de baza si la tensiunea locului de defect:
*G
S U n funct X *nG b S nG U b
" Xd % Sb ; 100 S nG
(4.14)
transformatoare: se stie, din datele de catalog, reactanta transformatorului raportata la marimile nominale:
uk %
U Un
XT
3 I nT Un
XT X Tn
X *nT ,
(4.15)
prin urmare rezulta reactanta raportata la marimi de baza si la tensiunea locului de defect:
*T
S U n funct X *nT b S nT U b
uk % 100
Sb ; S nT
(4.16)
sistem: daca se cunoaste puterea de scurtcircuit la locul defectului ( Sk), valoarea reactantei relative a sistemului (raportata la marimi de baza) rezulta:
X *S
X KS Xb
2 Un def S b
SK U
2 b
Sb . SK
(4.17)
Observatie: un avantaj al metodei de calcul al scurtcircuitului n unitati relative consta n faptul ca reactantele nu depind de tensiunea de la locul defectului. Se transfigureaza schema n raport cu punctul de defect. Se aplica regulile uzuale de transfigurare a schemelor electrice: reactantele se conecteaza n serie, n paralel etc.; se fac transfigurari stea-triunghi; reactantele aflate ntre doua puncte de potential egal nu intervin n calcul, deoarece nu sunt parcurse de curentul de defect (de exemplu, latura dintrun triunghi situata ntre doua surse, n cazul transfigurarii stea-triunghi; liniile radiale de consumatori sau de servicii proprii, atunci cnd se calculeaza scurtcircuitul pe barele statiilor de conexiuni); pentru cazul n care n surse de tensiune debiteaza printr-o reactanta comuna Xc, se poate aplica metoda suprapunerii efectelor.
97
n final, ca urmare a reducerilor succesive, schema echivalenta trebuie adusa sub forma din figura 4.7, n care exista mai multe ramuri generatoare: ramura tip centrala (care a rezultat prin punerea n paralel a generatoarelor de tipuri asemanatoare, n diferite etape succesive), ramura tip sistem (care contine reactanta sistemului si este determinata de date initiale de proiectare referitoare la contributia sistemului n caz de scurtcircuit, ramura motoarelor electrice etc. Se determina valorile curentilor de scurcircuit. Curentul total de scurtcircuit este dat de suma componentelor debitate de fiecare sursa de putere din figura 4.7:
I i 1 ki
(4.18)
SG Xech,G
SS
Xech,S
ki
Fig. 4.7. Schema redusa pentru calculul curentilor de scurtcircuit
Pentru a putea analiza comportarea la scurtcircuit a fiecarei ramuri n raport cu punctul de defect, se raporteaza reactantele la marimile nominale ale locului de defect considerat, aplicndu-se pentru fiecare ramura relatia:
n X ech
n care: Xech Sn Sb este -
X ech
Sn Sb
(4.19)
reactanta echivalenta n unitati relative de baza; reactanta echivalenta n unitati relative nominale; puterea rezultanta care debiteaza la locul de defect prin ramura; puterea de baza.
Xnech -
Observatie. Pentru ramura sistemului energetic, Sn se poate considera ca fiind puterea n functiune estimata pentru o perspectiva de circa cinci ani (de exemplu: tinnd seama de evolutia consumului n viitor n SEN, se poate alege 8000 - 10000 MVA).
98
a) Daca Xnech > 3 sursa se considera departata de locul scurtcircuitului, iar componenta periodica este constanta n timp. Rezulta curentii:
I po
Ip
I b cu X*
I n cu ; I aperiodic X *n
2 I po e Sn 3 U n def
t / Ta
(4.20)
unde: I b
Sb ; In 3 U bU n def
(4.21)
b) Pentru Xnech 3 , calculul variatiei n timp a componentei periodice se face utiliznd curbele de calcul care dau valoarea curentului periodic relativ (I *pt) n functie de X nech. [49]. Se calculeaza la diverse moment de timp t curentii:
I pt kA
I* pt I n kA ; I aperiodic
2 I po e
t / Ta
(4.22)
Dupa calculul curentului total de scurtcircuit, urmeaza interpretarea rezultatelor obtinute si stabilirea masurilor care se impun. 4.8. CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT NESIMETRIC
Cu exceptia scurtcircuitului trifazat, celelalte tipuri de defecte ntre conductoarele retelei, cu si fara legatura cu pamntul, sunt nesimetrice. Pentru studiul unor astfel de scurtcircuite se utilizeaza teoria componentelor simetrice (teorema lui Fortescue, 1918), la baza careia sta ideea descompunerii unui sistem trifazat nesimetric de marimi sinusoidale n trei sisteme trifazate simetrice de marimi sinusoidale, dupa cum urmeaza: sistemul de succesiune directa, n care fiecare dintre marimi este defazata naintea celei care i succede cu 2 /3 ; sistemul de succesiune inversa, n care fiecare dintre marimi este defazata n urma celei care i succede cu 2 /3 ; sistemul de succesiune homopolara, care este un sistem de marimi sinusoidale, caracterizat prin amplitudini egale si n faza. Aplicarea metodei componentelor simetrice presupune calculul a trei componente independente (de succesiune directa, inversa si homopolara), fara legaturi ntre ele, n afara conditiilor de la locul de scurcircuit. Fiecare dintre aceste componente are propria ei impedanta. Tipul de nesimetrie sau de dezechilibru din retea poate fi reprezentat printr-o interconectare ntre retele echivalente de diferite succesiuni. Algoritmul de determinare a curentilor de scurtcircuit nesimetric presupune n principal, urmatoarele etape : se analizeaza schema electrica a instalatiei, adoptndu-se unele ipoteze care permit simplificarea calculelor, fara a afecta precizia rezultatelor;
99
corespunzator acestor ipoteze simplificatoare, se construiesc schemele de succesiune directa, inversa si homopolara si se determina impedantele directa, inversa si homopolara echivalente, care se obtin prin transfigurari n raport cu punctul de defect; daca se cunosc impedantele echivalente de succesiune directa (Zd), inversa (Z i) si homopolara (Zh), precum si tensiunea sursei echivalente, se pot calcula curentii si tensiunile la locul defectului, pentru diferite tipuri de defecte [13,57] .
Tabelul 4.1 Relatii pentru calculul curentilor n cazul diferitelor tipuri de scurtcircuite Tipul scurtcircuitului Reactanta echivalenta pentru calculul curentului de secventa directa Curentul de scurtcircuit Isc.
n=3 (trifazat)
3 Xe
X ed
3 I sc.
3 I pd 2 I pd 1 I pd
3 I pd 2 I pd
2 Xe
n=2 (bifazat)
X ed
X ei
2 I sc.
1 Xe
n=1 (monofazat)
X ed
X ei
X eh
1 I sc.
1 3 I pd
4.9.
CERINTE TEHNICO - ECONOMICE PRIVIND LIMITAREA CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT
Cresterea puterii instalate sau interconectarea retelelor electrice conduce la cresterea curentilor de scurtcircuit, ceea ce provoaca n unele cazuri solicitari electrodinamice si termice periculoase pentru echipamentul electric . n functie de locul de aparitie si de durata defectului, consecintele sale pot fi cu caracter local sau se pot reflecta n tot sistemul. Scaderea masiva a tensiunii se observa n apropierea locului de scurtcircuit, n timp ce n alte puncte ale retelei se nregistreaza o scadere mai redusa a tensiunii. n figura 4.8 este ilustrat acest fenomen pe o retea electrica radiala, care alimenteaza o serie de consumatori. Pe figura este reprezentata (cu linie plina) variatia tensiunii ntre sursa si punctele de consum (B,C,D etc.), n regim normal de functionare. La aparitia unui scurtcircuit (metalic) ntre doua faze ale retelei, potentialul celor doua conductoare se egalizeaza n punctul P de defect.
100
Fig. 4.8. Schema de alimentare cu energie electrica a unor consumatori radiali n regim normal de functionare, respectiv, n conditiile aparitiei unui scurtcircuit n punctul P
Pentru punctele situate n aval de locul defectului (de exemplu, consumatorul D), tensiunea este nula; ea creste progresiv spre sursa de alimentare (linie punct) si are valoarea cea mai ridicata la bornele sursei; de asemenea, se poate observa ca si consumatorii alimentati din nodul A prin circuite sanatoase, care nu sunt parcurse de curentul de defect, sunt supusi unor caderi de te nsiune mai mari dect n regim normal de alimentare (de exemplu, consumatorul din B); acestor consumatori li se aplica, n cel mai bun caz, tensiunea remanenta pe barele statiei A, care din cauza defectului din P, este mai mica dect n regim normal de functionare. Eliminarea defectului, prin deconectarea circuitului AD, permite tensiunii sa revina la normal pe barele statiei A, deci si consumatorul din B revine la nivelul de tensiune anterior aparitiei defectului. O scadere mare a tensiunii si o disimetrie accentuata a acesteia, ca urmare a scurtcircuitelor nesimetrice, se resimte asupra functionarii consumatorilor. Astfel, o scadere a tensiunii de numai 30 40% fata de valoarea nominala, timp de una sau cteva secunde, poate conduce la oprirea motoarelor asincrone, ceea ce uneori poate avea consecinte foarte grave asupra procesului tehnologic sau chiar a stabilitatii de functionare a sistemului.
101
Curentul de scurtcircuit fiind de cele mai multe ori de cteva ori mai mare dect curentul nominal al circuitului avariat, chiar daca este de scurta durata, poate provoca o ncalzire suplimentara a partilor conductoare, afectnd uneori stabilitatea lor termica. n afara actiunii termice, curentii de scurtcircuit provoaca solicitari mecanice ntre conductoare, care sunt foarte mari, mai ales la nceputul scurtcircuitului, cnd curentul atinge valoarea maxima (curentul de soc). Ca urmare, poate fi afectata stabilitatea electrodinamica a circuitelor. n toate instalatiile electrice n care apar curenti de scurtcircuit inadmisibili pentru asigurarea sigurantei n functionare a retelelor electrice trebuie adoptate masuri de limitare a acestora. Printre conditiile tehnice de calitate pe care trebuie sa le ndeplineasca metodele de limitare a curentilor de scurtcircuit se pot mentiona urmatoarele: sa prezinte pierderi ct mai mici de putere si tensiune n regim normal de functionare; sa limiteze sensibil curentul de soc; sa nu afecteze siguranta si stabilitatea sistemului; sa contribuie la amortizarea rapida a proceselor tranzitorii. n plus, metodele de limitare a curentilor de scurtcircuit trebuie analizate si sub aspect economic (efort de investitii, cheltuieli de exploatare, daune). 4.10. CAI DE REDUCERE A CURENTULUI DE SCURT-CIRCUIT
Pentru o retea simpla, de tipul celei prezentate n figura 4.9, se observa ca valoarea curentului de scurtcircuit se poate obtine din relatia:
E 3Z
(4.22)
n care E este tensiunea electromotoare a sursei, iar ZS impedanta echivalenta a sistemului de alimentare a defectului.
E
~ Ik
Fig.4.9 Exemplu de retea simpla
Analiznd relatia (4.22), se constata ca pentru a limita valoarea curentului de scurtcircuit, teoretic, se poate actiona prin micsorarea tensiunii electromotoare a sursei de alimentare sau prin marirea impedantei totale, de la sursa si pna la locul de defect.
102
Micsorarea tensiunii electromotoare E pentru reducerea curentului de scurtcircuit nu are aplicabilitate practica, deoarece prin micsorarea curentului de excitatie al generatorului se reduce tensiunea la bornele masinii sincrone, ceea ce conduce la o scadere si mai accentuata a tensiunii n reteaua electrica (procesul de scadere a tensiunii prezentat n figura 4.9 se accentueaza). n felul acesta, consumatorii alimentati prin circuite sanatoase vor fi supusi unor caderi de tensiune cu mult mai mari si ar putea intra ntr-un domeniu inadmisibil de functionare. Dimpotriva, pentru a ajuta consumatorii alimentati prin circuite sanatoase sa depaseasca problemele legate de scaderea tensiunii provocata de aparitia scurtcircuitului, intervine fortarea excitatiei masinilor sincrone, care asigura cresterea curentului de excitatie si deci a tensiunii la borne prin instalatii speciale de reglare automata a tensiunii (RAT), urmnd ca limitarea curentilor de scurtcircuit sa se faca prin alte mijloace. Atunci cnd se urmareste, pe lnga limitarea curentilor de scurtcircuit, si cresterea capacitatii de tranzit a instalatiilor electrice, se poate recurge la marirea tensiunii nominale. Marirea tensiunii nominale a instalatiilor, de exemplu de m ori, reduce curentii de scurtcircuit de acelasi numar de ori . Solutia cea mai folosita pentru limitarea curentilor de scurtcircuit este nsa marirea reactantei inductive a circuitului ntre sursa si locul de defect. Majoritatea metodelor de limitare a curentilor de scurtcircuit presupun cheltuieli suplimentare, att investitionale, ct si de exploatare. Decizia de adoptare a unei metode de limitare a curentilor de scurtcircuit trebuie luata printr -o analiza economica a diverselor solutii posibile din punct de vedere tehnic. 4.11 LIMITAREA CURENTULUI DE SCURTCIRCUIT PRIN MARIREA IMPEDANTEI ECHIVALENTE
n cele ce urmeaza, analiza comparativa ntre diverse posibilitati de limitare a curentilor de scurtcircuit prin marirea reactantei inductive se va face pe baza cazului de referinta prezentat n figura 4.10. Regim normal de functionare. Pierderile de putere activa n fier si n bobinaje, atunci cnd prin cele doua transformatoare de putere nominala SnT se transmite o putere S sunt:
p T ,ref
2 p0
pk
S 2 SnT
2
, (4.23)
n care:
po pk
sunt -
pierderile de mers n gol ale transformatorului; pierderile de mers n scurtcircuit ale transformatorului.
103
Pierderile procentuale de tensiune pe transformatoare pot fi aproximativ exprimate prin relatia:
U T , ref [%]
n care: uk f este -
u k [%] S sin S nT
(4.24)
tensiunea de scurtcircuit a transformatorului; defazajul sarcinii S alimentate de statia de transformare.
U1
XS SnT uk [%] SnT uk [%]
XT
XT
U2
S
Fig. 4.10. Statie cu doua transformatoare care functioneaza n paralel a - schema electrica monofilara; b - schema echivalenta pentru calculul curentului de scurtcircuit
Regim de scurtcircuit. n cazul aparitiei unui scurtcircuit pe barele de tensiune U2, pe baza schemei echivalente de calcul prezentate n figura 4.10,b rezulta reactanta echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit:
X e,ref
XS
XT 2
XT 2 .
(4.25)
Daca se face calculul n unitati relative considernd tensiunea de baza egala cu tensiunea la locul defectului si puterea de baza egala, de exemplu, cu SnT, atunci valoarea curentului de scurtcircuit rezulta:
I k ,ref
I nT X e ,ref
2 I nT 100 , uk [%]
(4.26)
unde I nT este curentul nominal al transformatorului pe partea de tensiune U2. Trebuie mentionat faptul ca defectele pe sistemul de bare U2 conduc la scoaterea ntregii statii din functiune, deci daunele ca urmare a nelivrarii energiei electrice vor fi relativ mari.
104
4.11.1. SECTIONAREA BARELOR COLECTOARE Prin sectionarea barelor statiei de tensiune U2, fiecare sectie de bare este alimentata din SEN prin cte un transformator, numarul plecarilor din statie fiind ct mai uniform repartizat pe cele doua sectii. Metoda de limitare a curentilor de scurtcircuit prin sectionarea barelor statiei de tensiune U2 implica investitii mici, comparativ cu cazul de referinta prezentat n figura 4.10, fiind necesara n plus doar o cupla longitudinala, care permite alimentarea celor doua sectii de bare de la un transformato r, n cazul indisponibilitatii celuilalt. Pentru cresterea continuitatii n exploatare, cuplele longitudinale echipate cu ntreruptor se prevad cu sisteme de anclansare automata a rezervei (AAR). Regim normal de functionare. n ipoteza n care fiecare sectie de bare alimenteaza jumatate din sarcina S, pierderile totale de putere si respectiv, tensiune, prin transformatoarele statiei ramn nemodificate fata de cazul de referinta. Prin urmare nu se vor modifica nici cheltuielile de exploatare dependente de aceste pierderi. Regim de scurtcircuit. Probabilitatea ca un defect sa afecteze ambele sectii de bare este relativ redusa. n cazul aparitiei unui scurtcircuit pe o sectie, pe baza schemei echivalente de calcul prezentate n figura 4.11, b rezulta reactanta echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit, corespunzatoare acestei prime metode de limitare:
X e,1
~
XS
S
XT
XT
2 X e,ref
(4.27)
S U1
XS SnT uk [%] SnT uk [%]
XT
XT
U2
S/2 S/2
U2
Fig. 4.11. Limitarea curentilor de scurtcircuit prin sectionarea barelor de tensiune U2 a - schema electrica monofilara; b - schema echivalenta pentru calculul curentului de scurtcircuit
105
Prin urmare, sectionarea barelor conduce la o reducere a curentilor de scurtcircuit, practic la jumatate fata de cazul considerat de referinta. Pe de alta parte, probabilitatea ca un defect sa afecteze ambele sectii de bare fiind relativ redusa, prin sectionare se reduce si numarul de circuite ntrerupte ca urmare a unor defecte n zona barelor colectoare, deci schema presupune si daune de nelivrare a energiei electrice mai reduse dect n cazul de referinta. Sectionarea barelor colectoare constituie deci o metoda eficienta de limitare a curentilor de scurtcircuit, att din punct de vedere tehnic, ct si economic. n cazurile n care o reducere de circa 50% a curentilor de scurtcircuit nu este suficienta, sectionarii barelor i se mai pot asocia si alte metode de limitare, cum sunt cele succint prezentate n continuare. 4.11.2. SECTIONAREA BARELOR COLECTOARE SI UTILIZAREA UNOR TRANSFORMATOARE CU NFASURARE DIVIZATA (TID) n unele cazuri, pentru limitarea curentilor de scurtcircuit se utilizeaza transformatoare cu nfasurarea secundara divizata n doua sau mai multe nfasurari distincte, identice ca putere si tensiune, fara legatura galvanica ntre ele. Daca se functioneaza cu cele n nfasurari identice n paralel, atunci transformatorul are caracteristici identice cu un transformator obisnuit cu doua nfasurari. n figura 4.12 este prezentata o solutie de limitare a curentilor de scurtcircuit care se bazeaza pe sectionarea barelor si utilizarea unor transformatoare cu nfasurarea de tensiune U2 divizata n doua nfasurari, fiecare avnd o putere nominala egala cu jumatate din puterea nominala a transformatorului. Cele doua nfasurari secundare identice, avnd putere nominala mai mica (SnT/2), vor prezenta o reactanta mai mare (practic dubla fata de transformatorul clasic, cu doua nfasurari). Ca urmare, daca cele doua nfasurari secundare nu functioneaza n paralel, curentii de scurtcircuit prin transformator vor fi redusi practic la jumatate, comparativ cu transformatorul clasic cu doua nfasurari. Regim normal de functionare. n ipoteza n care fiecare sectie de bare alimenteaza un sfert din sarcina S ceruta pe partea de tensiune U2, pierderile totale de putere si respectiv, tensiune, prin transformatoarele statiei sunt ceva mai mari fata de cazul de referinta (cu circa 20%), deoarece acest tip de transformator are pierderile de catalog putin mai mari dect cele corespunzatoare unui tra nsformator cu doua nfasurari de aceeasi putere nominala. Prin urmare, cheltuielile de exploatare dependente de pierderile de putere si energie vor fi mai mari dect n varianta de referinta.
106
~
U1
XS T1
SnT uk [%] U2 U2
T2
SnT uk [%]
2XT
2XT
2XT
2XT
S/4
S/4
S/4
S/4
Fig. 4. 12. Limitarea curentilor de scurtcircuit prin sectionarea barelor de tensiune U2 si utilizarea transformatoarelor cu nfasurare divizata a - schema electrica monofilara; b - schema echivalenta pentru calculul curentului de scurtcircuit
Regim de scurtcircuit. Probabilitatea ca un defect sa afecteze toate cele patru sectii de bare este foarte redusa. n cazul aparitiei unui scurtcircuit pe o sectie, pe baza schemei echivalente de calcul prezentate n figura 4.12, b rezulta reactanta echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit, corespunzatoare acestei metode de limitare:
X e,2
XS
2 XT
2 XT
4 X e,ref
(4.28)
Prin urmare, sectionarea barelor si utilizarea transformatoarelor cu nfasurare divizata conduce la o reducere considerabila a curentilor de scurtcircuit, practic la un sfert, fata de cazul considerat de referinta. Sectionarea barelor colectoare asociata cu utilizarea TID constituie deci o metoda foarte eficienta de limitare a curentilor de scurtcircuit. Desi costul unui TID este comparabil cu cel al unui transformator obisnuit de aceeasi putere si raport de transformare, utilizarea unui numar mai mare de celule pe partea de tensiune U2 contribuie la cresterea investitiei necesara pentru realizarea statiei de transformare. Pe de alta parte, trebuie remarcat fap tul ca prin sectionarea barelor n patru sectii de bare se reduce (teoretic la un sfert) numarul de circuite ntrerupte ca urmare a unor defecte n zona barelor colectoare, deci pe ansamblu schema poate rezulta mai eficienta economic dect cea din cazul de referinta.
107
4.11.3. SECTIONAREA BARELOR COLECTOARE SI FRACTIONAREA PUTERII INSTALATE n unele cazuri, ca solutie alternativa celei prezentate n paragraful precedent, se utilizeaza un numar mai mare de transformatoare cu doua nfasurari de putere nominala mai mica. n figura 4.13 este prezentata o solutie de limitare a curentilor de scurtcircuit care se bazeaza pe sectionarea barelor si utilizarea a patru transformatoare, avnd o putere nominala practic egala cu jumatate din puterea nominala a transformatorului considerat de referinta.
~ S
U1
XS
SnT/2 uk [%] SnT/2 uk [%] SnT/2 uk [%] SnT/2 uk [%]
2XT
2XT
2XT
2XT
U2
S/4
S/4
a
S/4
S/4
Fig. 4.13. Limitarea curentilor de scurtcircuit prin sectionarea barelor de tensiune U2 si fractionarea puterii instalate a - schema electrica monofilara; b - schema echivalenta pentru calculul curentului de scurtcircuit
Se nlocuieste astfel solutia 2x100% de realizare a puterii instalate cu solutia 4x50%. Transformatoarele avnd o putere nominala mai mic a (SnT/2), vor prezenta o reactanta mai mare (dubla fata de transformatorul de putere SnT). Att sub aspectul comportarii n regim nominal, ct si sub aspectul comportarii n regim de scurtcircuit, aceasta metoda de limitare a curentilor de scurtcircuit este practic echivalenta celei prezentate n paragraful anterior, dar presupune o investitie initiala sensibil mai mare. ntr-adevar, pe lnga un cost sensibil mai ridicat al transformatoarelor, cresc cheltuielile pe partea de tensiune superioara a statiei, fiind necesare doua celule suplimentare la tensiunea U1.
108
4.11.4. UTILIZAREA UNOR TRANSFORMATOARE CU TENSIUNE DE SCURTCIRCUIT MARITA n oricare dintre situatiile prezentate n cadrul acestui capitol, pentru echiparea statiei se pot utiliza transformatoare care au din fabricatie tensiunea de scurtcircuit (uk) marita cu 50 70%, deci prezinta o reactanta corespunzator mai mare. Desi prin aceasta creste costul de fabricatie al transformatoarelor si se maresc pierderile de putere si energie n regim normal de functionare, metoda permite o reducere suplimentara cu 50 70% a curentilor de scurtcircuit, fiind foarte eficienta pentru limitare, att n cazul considerat de referinta, ct si n asociere cu celelalte metode prezentate anterior[5] . 5.11.5. UTILIZAREA UNOR BOBINE LIMITATOARE Pentru limitarea curentilor de scurtcircuit pe circuitele electrice se nseriaza bobine fara miez feromagnetic, consolidate cu beton si racite n aer (uscate), care introduc n circuit o reactanta suplimentara, astfel dimensionata nct curentii de scurtcircuit sa nu depaseasca un anumit plafon, considerat admisibil de proiectantul statiei. Fiind aparate cu masa si gabarit mare, bobinele limitatoare sunt realizate n constructie monofazata si se livreaza n seturi de cte trei bucati. Pe circuitele electrice se utilizeaza bobine limitatoare: cu doua borne pe faza;
Priza mediana
cu trei borne pe faza (jumelate sau cu priza mediana).
Comparativ cu metodele prezentate anterior, aceasta solutie de limitare a curentilor de scurtcircuit este scumpa, deoarece n afara unor investitii necesare procurarii bobinelor, apar pierderi suplimentare de putere si tensiune n regim normal de functionare. Sub acest ultim aspect, bobinele jumelate prezint a unele avantaje. Alimentnd bobinele jumelate prin priza mediana si folosind judicios cuplajul magnetic dintre cele doua ramuri ale bobinei, se pot obtine n regim normal de functionare reactante cu valori mai scazute, iar n caz de scurtcircuit n reteaua alimentata prin bobina, reactante cu valori duble sau chiar mai mari [5]. n figura 4.14 sunt prezentate exemple de intercalare a bobinelor limitatoare ale curentului de scurtcircuit pe statia de transformare considerata caz de referinta (fig. 4.10), cu observatia ca n locul bobinelor cu doua borne pe faza se pot folosi si bobine cu priza mediana. nserierea bobinelor pentru limitarea curentilor de scurtcircuit pe plecarile dintr-o statie electrica se poate face n doua variante (fig. 4.14,b).
109
n varianta b1, alegerea ntreruptorului trebuie facuta n functie de curentii de scurtcircuit nelimitati de bobina, deci pentru echiparea statiei de tensiune U2 se vor folosi ntreruptoare scumpe, cu masa si gabarit mare. n plus, sub aspect constructiv, o astfel de solutie se realizeaza pe trei niveluri, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare legate de structura de rezistenta a cladirii statiei de transformare.
~
S
U1
SnT uk [%] SnB XnB[%] SnT uk [%] SnB XnB[%]
U1
SnT uk
SnT uk [%]
U2
S/2 S/2
U2
a b1 b2
Fig.4.14. Exemple de intercalare a bobinelor limitatoare n scheme electrice a pe circuite de amperaj mare; b pe plecari
n varianta b2, alegerea ntreruptorului se face n functie de curentii de scurtcircuit limitati de bobina, deci pentru echiparea statiei de tensiune U2 se vor folosi ntreruptoare mai ieftine, cu masa si gabarit mai mici, dar un potential defect n bobina este echivalent unui defect pe barele colectoare. n general se prefera varianta b2, deoarece riscul producerii unui defect n zona bobinei este relativ redus, iar sub aspect constructiv, aceasta solutie de limitare se poate realiza pe doua niveluri. Precizari cu privire la criteriul conditii de instalare. n general, bobinele uscate folosite pentru limitarea curentilor de scurtcircuit sunt destinate functionarii n interior, ntr-un mediu fara praf, gaze, acizi, cu o umiditate sub 80% la 35 C. Domeniul de temperatura pentru care este garantata buna functionare a bobinelor limitatoare fabricate n Romnia este -25 C... +40 C. Pentru asigurarea acestui domeniu de temperatura, ncaperile n care sunt instalate bobine trebuie prevazute cu un sistem corespunzator de ventilatie.
110
Bobinele limitatoare trebuie instalate cu respectarea stricta a distantelor minime de amplasare recomandate de furnizor, n special pentru a se evita: ncalzirea inadmisibila a partilor metalice nvecinate prin curenti de inductie, ceea ce ar putea conduce la pierderi importante; influenta fortelor electrodinamice asupra pieselor de otel care pot fi atrase spre bobina si pot deteriora izolatia spirelor. Ansamblul trifazat al bobinelor poate fi realizat prin montarea suprapusa a celor trei faze (n general pentru o masa trifazata sub 3000 kg) sau cu cele trei faze alaturate . Nu este admisa existenta unor piese de otel la distante mai mici de 0,5 metri de bobina. Se recomanda ca usile boxei n care sunt instalate bobinele (de obicei, boxele sunt executate din zidarie de caramida) sa fie confectionate din profiluri de aluminiu cu plasa de srma tot din aluminiu. Precizari cu privire la criteriul caracteristicile izolatiei. Alegerea se face n conformitate cu cerintele prezentate n capitolul anterior, cu precizarea ca bobinele de limitare a curentilor de scurtcircuit se fabrica doar pentru tensiunile 7,2 kV si 12 kV. Reactanta procentuala. Alegerea acestei caracteristici specifice bobinelor limitatoare permite verificarea: eficientei limitarii curentilor de scurtcircuit n urma nserierii bobinei pe circuit (deci a faptului ca bobina si ndeplineste functia sa de baza n schema electrica); conditiilor de calitate a tensiunii n retea, rezultate n urma racordarii bobinei la instalatia respectiva (controlul pierderilor de tensiune pe bobina n regim normal de functionare, precum si a tensiunii remanente pe bare n cazul unui scurtcircuit n aval de bobina). n prospectul de fabricatie este indicata reactanta procentuala a bobinei (X nB [%]) care reprezinta raportul (exprimat n procente) ntre caderea de tensiune inductiva dintr-o faza a bobinei, cnd prin aceasta trece curentul nominal al bobinei (InB ) si respectiv (la numitor), tensiunea nominala a bobinei (UnB ). Pentru o alegere corecta a bobinei limitatoare trebuie ndeplinita conditia:
S nB 100 S sc
n care: S nB S sc X nB [%]
nB
[%]
(4.29)
este -
puterea nominala a bobinei (SnB = 3.UnB. InB ); plafonul de scurtcircuit admisibil pentru instalatia respectiva (care trebuie realizat dupa nserierea bobinei pe circuit); reactanta procentuala nominala a bobinei, indicata n prospect.
111
Bobina limitatoare fiind o reactanta concentrata nseriata pe circuit, pe acest element de retea pot aparea caderi importante de tensiune, care pot afecta calitatea alimentarii cu energie electrica a receptoarelor nvecinate electric, att sub aspectul calitatii tensiunii aplicate acestora, ct si sub cel al sigurantei n functionare. Ca urmare, dupa alegerea bobinei sunt necesare unele verificari pentru functionarea n regim normal, precum si n regim de scurtcircuit. Pierderea relativa de tensiune n regim normal de functionare. Se determina pierderea relativa de tensiune pe bobina (diferenta aritmetica a tensiunii de faza nainte si dupa bobina). n ipoteza ca rezistenta bobinei este cu mult inferioara reactantei sale se poate scrie:
%
IB
B 100 U n
este -
I sin [%] B , [%] nB I nB
(4.30,a)
n care :
curentul prin bobina n regim normal de functionare; defazajul ntre tensiunea retelei si curentul care parcurge bobina.
Trebuie verificata conditia:
5 [%]
(4.30,b)
n caz contrar trebuie refacut calculul pentru a se verifica daca este posibila alegerea unei bobine cu reactanta procentuala mai mica. Precizari privind comportarea bobinelor n regim de scurtcircuit. n afara verificarilor comune majoritatii aparatelor privind stabilitatea electrodinamica si termica n regim de scurtcircuit, dupa alegerea bobinei limitatoare trebuie verificata tensiunea remanenta n amonte de bobina. Spre deosebire de alte metode de limitare a curentilor de scurtcircuit, bobinele limitatoare prezinta avantajul mentinerii unei tensiuni remanente pe barele de alimentare, n cazul parcurgerii lor de curentul de defect. Ca urmare, pe durata defectului este mentinut un anumit nivel de tensiune n reteaua nvecinata electric si deci functionarea circuitelor neafectate de defect este mai putin perturbata. Lund n considerare caderea de tensiune pe bobina n conditiile parcurgerii acesteia de curentul de defect, se poate scrie:
rem
nB
[%]
po , I nB
[%]
(4.31,a)
112
Pentru a permite autopornirea unor eventuale motoare asincrone cuplate n punctul comun de racord cu bobina, trebuie ndeplinita conditia:
rem
60...70 [%].
(4.31,b)
n caz contrar trebuie refacut calculul pentru a se verifica daca este posibila alegerea unei bobine cu reactanta procentuala mai mare. Reactanta procentuala a bobinei limitatoare trebuie aleasa pe baza unui compromis ntre eficienta limitarii curentilor de scurtcircuit si compo rtarea ei n regim normal de functionare. n figura 4.15 este realizata o comparatie ntre cazul de referinta si cele cinci metode de limitare a curentilor de scurtcircuit prezentate anterior, att sub aspect tehnic ct si economic. Trebuie remarcat faptul ca la ora actuala, ca urmare a aparitiei unor aparate mai performante cu functii de protectie n caz de defect, precum si a unor dispozitive perfectionate de limitare a curentilor de scurtcircuit, folosirea bobinelor limitatoare este considerata depasita pentru echiparea unor statii electrice noi.
5 4 3 2 1 0 reactanta echivalenta la scurtcircuit cost pierderi de putere pierderi de tensiune
caz de referinta (2x40 MVA, 11%) sectionare longitudinala sectionare+T ID (2x40 MVA, 11%) sectionare +fractionare (4x16 MVA, 11%) marire uk (2x40 MVA, 17%) inseriere bobine pe circuit trafo(4000A,12%)
Fig. 4.15. Comparatie ntre diverse solutii de limitare a curentilor de scurtcircuit
4.11.6. UTILIZAREA UNOR DISPOZITIVE LIMITATOARE CU CRESTERE RAPIDA A INDUCTANTEI DUPA APARITIA SCURTCIRCUITULUI Au fost construite diverse dispozitive de limitare a curentilor de scurtcircuit a caror inductanta n regim normal de functionare este minima si creste rapid odata cu aparitia curentului de scurtcircuit [5]. n felul acesta se obtine o mare eficienta a limitarii curentilor de scurtcircuit (chiar din prima semiperioada), reducndu-se pierderile de putere reactiva si de tensiune din regim normal de functionare.
113
Creste nsa efortul de investitii si nu pot fi evitate pierderile de energ ie activa din rezistenta interna a acestor dispozitive. Spre exemplu, pentru limitarea curentilor de scurtcircuit n retele de medie si joasa tensiune a fost realizat un limitator de scurcircuit constituit dintr-un aparat de comutatie foarte rapid, dimensionat pentru curenti nominali ridicati, dar cu capacitate mica de rupere a curentilor de scurtcircuit si un fuzibil cu mare capacitate de rupere, cuplat n paralel. n regim normal de functionare, acest dispozitiv permite trecerea unor curenti de sarcina importanti, fara pierderi de putere si tensiune. n regim de scurtcircuit, o capsula exploziva (comandata de un dispozitiv electronic de masura alimentat de la transformatoarele de curent) declanseaza circuitul principal de curent, introducnd n circuit fuzibilul care ntrerupe curentul de scurtcircuit n prima semiperioada (nainte de aparitia curentului de soc) . n figura 4.16 este prezentata schema de principiu a unei statii electrice de transformare cu limitatorul montat pe cupla longitudinala (a) si prima semiperioada a curentului de scurtcircuit i = i1 + i2 la locul de scurtcircuit (b).
~ S
i
U1
io= i1+i2
T1 I k i1
T2 I k i2
im= i1+i2
U2
i1 i2
Ik
i = i1 + i2
Fig. 4.17. Folosirea limitatorului de scurtcircuit pe cupla longitudinala a unei statii de transformare
n absenta limitatorului curentilor de scurtcircuit, curentul total la locul defectului este i0 = i1 + i2.
114
Utiliznd dispozitivul limitator, barele colectoare pot fi dimensionate la o valoare efectiva a curentului admisibil Ik (n loc de 2Ik), deoarece n prima semiperioada a curentului de scurtcircuit, dispozitivul declanseaza cupla longitudinala, limitnd curentul i2 astfel nct acesta nu mai contribuie dect foarte putin la formarea curentului total la locul defectului. n prezenta limitatorului, curentul total la locul defectului este im = i1 + i2. Dupa anii 90, majoritatea marilor firme constructoare de echipament electric si-au intensificat preocuparile pentru realizarea unor limitatoare ale curentului de defect bazate pe caracteristica puternic neliniara curent-tensiune a materialelor supraconductoare de nalta temperatura [19]. n regim normal de functionare limitatorul se afla n stare supraconductoare si are impedanta neglijabila. n cazul unui defect, trecerea ntr-o stare normala de conductie limiteaza automat si sigur curentul de scurtcircuit. Utilizarile unui astfel de limitator sunt variate, beneficiul economic depinznd de fiecare situatie n parte. n orice caz, utilizarea unui astfel de limitator va fi o solutie economica, daca astfel poate fi evitata conectarea obiectivului la un nivel de tensiune mai ridicat.
CRITERII DE ALEGERE A APARATELOR ELECTRICE

Aparatele electrice alese trebuie sa satisfaca o serie de grupe de criterii tehnice, indicndu-se valorile necesare determinate de solicitarile din instalatii si valorile garantate de fabricanti pentru toate aceste criterii. Principalele grupe de criterii tehnice pentru alegerea aparatelor electrice sunt: conditii ambientale, caracteristici constructive, caracteristici de izolatie, curent nominal, frecventa nominala, comportarea n regim de scurtcircuit, criterii specifice. Criteriile tehnice de alegere a aparatelor electrice trebuie nsotite de criterii economice (investitii, costuri pentru ntretinere si reparatii etc.), precum si de criterii privind ncadrarea n mediul ambiant (masa, gabarit, aspect estetic, poluare etc.). 5.1. 5.1.1. CONDITII AMBIENTALE
TIPUL CONSTRUCTIV AL INSTALATIEI Instalatiile electrice pot fi interioare sau exterioare. De regula, pentru tensiuni nominale de peste 110 kV, majoritatea statiilor electrice clasice se realizeaza tip exterior. Instalatiile de tip interior sunt protejate mpotriva intemperiilor. n statiile interioare nu se recomanda alegerea unor aparate cu volum mare de ulei, avnd n vedere riscul unor explozii si incendii care se pot produce n asemenea situatii.
116
5.1.2. ALTITUDINEA
De regula, fabricantii de aparate garanteaza performantele de catalog pentru naltimi de functionare a instalatiilor sub 1000 m. Pentru altitudini mai mari (de peste 1000 m), unele performante electrice si eventual, conditiile de stingere a arcului electric se nrautatesc, constructorii de aparate indicnd coeficienti pentru corectia acestora. 5.1.3. CONDITIILE CLIMATICE Se refera la principalii factori meteorologici la care trebuie sa reziste aparatele electrice (tabelul 5.1). Temperatura influenteaza conditiile de racire si ncarcarile admisibile ale circuitelor; umiditatea si precipitatiile influenteaza comportarea izolatiei si stingerea arcului electric.
Tabelul 5.1 Conditii climatice la amplasarea instalatiilor electrice
Factori meteorologici temperatura maxima temperatura medie maxima temperatura minima umiditatea relativa a aerului presiunea vntului viteza vntului grosimea stratului de chiciura
UM C C C % N/m m/s mm
2
Tip instalatie interior +40 +35 -5 70 exterior +40 +35 -30 100 700 32-36 *
* Grosimea stratului de chiciura difera n functie de zona meteo n care se amplaseaza instalatia.
Observatie. Pentru conditii climatice deosebite (clima tropicala, clima rece etc.), se pot comanda aparate cu protectii climatice speciale. GRADUL DE POLUARE Acest criteriu se refera la poluarea atmosferei (produsa de fum, praf, vapori ai unor substante chimice etc.) n zona n care se amplaseaza aparatele si este necesar a se cunoaste pentru a evita conturnarile care pot solicita n mod periculos instalatiile electrice. Din punctul de vedere al gradului de poluare, PE 109 mparte zonele geografice n patru categorii (tabelul 5.2), pentru care se recomanda lungimea liniei de fuga necesara alegerii izolatiei externe a instalatiilor electrice. Pentru instalatiile electrice uzuale de tip exterior, nivelul de izolatie corespunde unui grad mai redus de poluare (I sau II). Considerarea unor instalatii de tip interior poate aparea oportuna pentru zone mai puternic poluate (n apropierea platformelor industriale, n zone marine etc.). 5.1.4.
117
Tabelul 5.2
Clasificarea zonelor de poluare
Nivel (grad) de poluare a zonei I - slab II - mediu III - puternic IV - foarte puternic
Lungimea specifica a liniei de fuga, cm/kV 1,6 2,0 2,5 3,1
n instalatiile electrice de tip interior, izolatia aparatajului electric se alege pe baza considerentelor tehnico-economice, astfel: izolatie pentru exterior, corespunzatoare cel putin nivelului I de poluare, pentru cazurile n care cladirea este protejata mpotriva patrunderii din exterior a impuritatilor, prin etansare si presurizare interioara; izolatie pentru interior (fara conditii impuse pentru linia de fuga sau natura materialului izolant), n cazul n care se asigura prin climatiza re o umiditate relativa a aerului sub limita de 65%, la +20 C. 5.2. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE
Se refera la corespondenta dintre caracteristicile constructive ale instalatiei electrice n care urmeaza a fi integrat aparatul electric si o serie de a specte constructive ale acestuia. 5.2.1. TIPUL CONSTRUCTIV AL APARATULUI Este determinat de tipul instalatiei n care se monteaza aparatul si se indica prin principiul de functionare. Spre exemplu, atunci cnd se urmareste compactarea instalatiei se poate utiliza aparataj debrosabil sau module compacte, cu izolare n aer sau n hexafluorura de sulf. 5.2.2.
NUMARUL DE POLI SAU UNITATI CONSTRUCTIVE Acest criteriu se aplica de la caz la caz. Astfel, n cazul aparatelor de comutatie, numarul de poli se alege n concordanta cu numarul de faze ale circuitului si specificul legaturii respective. Transformatoarele de curent fiind de constructie monofazata, n majoritatea cazurilor se vor utiliza cte trei unitati monofazate pe circuit etc. DESTINATIA (CLASA) APARATULUI Acest criteriu se aplica la putine aparate. Spre exemplu, sigurantele fuzibile se aleg pentru uz general sau pentru nsotirea unor alte aparate (de exemplu, transformatoare de tensiune). 5.2.3.
118
5.3
CARACTERISTICI ALE IZOLATIEI
Se refera la solicitarile la tensiune ale aparatelor n instalatiile electrice. De regula, se utilizeaza criteriile precizate n continuare. 5.3.1. TENSIUNEA NOMINALA Tensiunea nominala (Un) este o marime cu caracter reprezentativ, folosita pentru denumirea instalatiilor si ca marime de referinta, la care se raporteaza anumite caracteristici de functionare. La alegerea aparatelor electrice, trebuie ndeplinita conditia:
U n aparat
U n retea ,
(5.1)
unde Un retea este tensiunea nominala a retelei. Valorile normate pentru retele cu trei conductoare sunt, de obicei, marimile efective ntre faze si sunt indicate pentru punctul de livrare 1. Respectndu-se recomandarea generala a Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI) ca, n aceeasi tara, raportul ntre doua tensiuni nominale succesive sa nu fie mai mic de cifra doi, n Romnia sunt standardizate urmatoarele tensiuni [58]: pentru retele de curent alternativ (cu trei sau patru conductoare), a caror tensiune nominala este cuprinsa ntre 100 V si 1000 V (inclusiv) si echipamentul aferent au fost adoptate urmatoarele trepte, denumite de joasa tensiune: 230/400 V, 400/690 V, 1000 V; pentru retele trifazate de curent alternativ si echipamentul aferent de nalta tensiune au fost adoptate treptele prezentate n tabelul 5.3. Inegalitatea din relatia (5.1) se poate justifica pentru altitudini mai mari de 1000 m sau n cazul n care treapta de tensiune necesara nu face parte din nomenclatorul fabricilor constructoare de aparate electrice. Spre exemplu, n instalatiile cu tensiunea nominala 6 kV se pot folosi aparate cu tensiunea nominala 10 kV. 5.3.2. TENSIUNEA CEA MAI RIDICATA PENTRU ECHIPAMENT
Tabelul 5.3 Trepte de nalta tensiune standardizate n Romnia
Un [kV] UME [kV]
6(*) 7,2(*)
10 12
20 24
110 123
220 245
400 420
750 765
(*) - aceste valori nu trebuie utilizate pentru retele de distributie publica
nodul de retea n care sunt conectate reteaua distribuitorului de energie electric si reteaua clientului.
119
La alegerea aparatelor electrice, cea mai mare valoare a tensiunii ntre faze (UME) pentru care poate fi utilizat un echipament (tabelul 5.3) trebuie sa ndeplineasca conditia: (5.2) U MS U ME , unde UMS este tensiunea maxima de serviciu a retelei2, respectiv, cea mai mare valoare efectiva a tensiunii ntre doua faze, definita ntr-un punct al retelei si la un moment dat, n conditii normale de exploatare. 5.3.3. NIVELUL DE IZOLATIE Se defineste prin: tensiunea nominala de tinere la frecventa industriala (Utf) pentru instalatii cu tensiuni UMe 300 kV sau tensiunea de tinere la impuls de comutatie pentru instalatii cu UMe 300 kV; tensiunea nominala de tinere la unda de trasnet (Uti); lungimea specifica a liniei de fuga (care este determinata de zona de poluare n care se amplaseaza instalatia si deci se alege n corelatie cu conditiile ambientale). La alegerea aparatelor electrice, trebuie ndeplinita conditia: U ti ,necesar U ti , garantat .
(5.3)
Valorile standardizate n tara noastra pentru categoriile de tensiuni precizate mai sus sunt precizate n tabelele 5.4 si 5.5.
Tabelul 5.4 Niveluri de izolatie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament din domeniul medie tensiune
Tensiunea cea mai ridicata a echipamentului, kV 7,2 12 24
Tensiunea nominala de tinere la impuls de trasnet, KVmax Lista 1 40 60 95 Lista 2 60 75 125
Tensiunea nominala de tinere la frecventa industriala, kV
20 28 50
Alegerea valorilor din lista 1 sau 2 (tabelul 5.4) se face tinnd seama de gradul de expunere la supratensiuni, de modul de legare la pamnt a neutrului retelei si de tipul dispozitivelor de protectie utilizate mpotriva supratensiunilor.
2
In standardul SR.CEI 38 + A1, n locul tensiunii maxime de serviciu (notiune utilizata frecvent n practica, s-a introdus termenul tensiunea cea mai ridicata a retelei.
120
Tabelul 5.5 Niveluri de izolatie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament din domeniul nalta tensiune"
Tensiunea cea mai ridicata a echipamentului kV 123 245 420 787
Tensiuni nominale de tinere la impuls de trasnet, kVmax A B 550 1050 1425 2100 450 950 1425 2100 la impuls de comutatie, kVmax A B (440) (750) 1050 1425 (360) (650) 1050 1425 la frecventa industriala, kV A B 230 460 185 395 -
n situatiile n care se impune un grad ridicat de siguranta n functionare, se utilizeaza aparate corespunzatoare listei 2 (conform PE 109). Observatii: coloanele A indica valorile utilizate pentru toate echipamentele, cu exceptia transformatoarelor de putere; coloanele B indica valorile utilizate pentru transformatoarele de putere; valorile dintre paranteze de refera la instalatii la care studiul de coordonare a izolatiei indica posibilitatea aparitiei unor supratensiuni de comutatie cu -4 risc de defect mai mare de 10 . 5.4 COMPORTAREA N REGIM DE LUNGA DURATA (CURENTUL NOMINAL)
Se calculeaza curentul maxim de durata pe fiecare tip reprezentativ de circuit (generator, transformator de legatura, linii de consumator, linii de sistem etc.) si se aleg aparate care au curentul nominal garantat imediat superior. Curentul maxim de durata ( Imd) se stabileste n functie de tipul circuitului. De exemplu: circuitul de generator sau bloc generator-transformator: Imd este curentul nominal al generatorului; circuitul de transformator: Imd este curentul nominal al transformatorului. circuitele de cupla: Imd se considera cel putin egal cu curentul celui mai mare circuit racordat la bare; linie de interconexiune: Imd este curentul de stabilitate termica a conductoarelor sau curentul rezultat din studiul circulatiei de puteri din sistem;
121
linie de alimentare: Imd este curentul maxim al ansamblului consumatorilor alimentati cu luarea n considerare a perspectivei lor de dezvoltare n anii urmatori;
Pentru transformatoarele de curent se admite o suprancarcare n regim de lunga durata de pna la 20% din valoarea curentului nominal.
5.5
COMPORTAREA N REGIM DE SCURTCIRCUIT
Pentru aparatele electrice nseriate pe circuit, comportarea n regim de scurtcircuit se analizeaza prin doua criterii reprezentative. 5.5.1. STABILITATEA ELECTRODINAMICA Pentru a asigura functionarea fara deteriorari ale aparatelor, trebuie ca valoarea garantata de fabricant (Id) sa fie mai mare dect curentul de soc, deci sa fie ndeplinita conditia: (5.4) i s oc I d kAmax
unde i soc este curentul de soc, respectiv valoarea maxima instantanee a curentului total de scurtcircuit, care se calculeaza cu relatia:
isoc
2 k soc
I p0
kAmax
(5.5)
n care k soc este coeficientul de soc, iar Ipo este valoarea initiala a curentului periodic de scurtcircuit. n cazul folosirii unor aparate cu efect limitator (de exemplu, sigurante fuzibile) se vor utiliza indicatiile fabricantului pentru calculul curentului de soc limitat. STABILITATEA TERMICA Pentru a asigura functionarea fara deteriorari ale aparatelor, trebuie ca valoarea garantata de fabricant pentru o solicitare cu durata de 1 secunda ( Ilimita t) trebuie sa fie mai mare dect curentul echivalent termic ( Iet), deci sa fie ndeplinita conditia: (5.6) I I kA 4.5.2.
et
limita t
Curentul echivalent termic se calculeaza cu relatia:
I et
I p0
( m n ) t d 1 kA
(5.7)
n care: m este un coeficient care tine seama de influenta componentei aperiodice asupra curentului de scurcircuit; n - coeficient care tine seama de variatia n timp a componentei periodice a curentului de scurtcircuit; td - durata de deconectare a defectului (care, n absenta altor date mai exacte, se poate alege de 1 secunda).
122
5.6.
FRECVENTA NOMINALA
Aparatele trebuie folosite n domeniul de frecvente indicat de fabrica constructoare. 5.7. CRITERII SPECIFICE FIECARUI TIP DE APARAT
Pentru fiecare tip de aparat sunt valabile anumite criterii specifice, care vor fi prezentate n mod distinct. 5.7.1. CRITERII SPECIFICE PENTRU NTRERUPTOARE
5.7.1.1. Capacitatea de rupere la scurtcircuit n aceasta grupa de criterii intra o serie de criterii, dintre care, pentru o prima alegere (orientativa) a ntreruptorului este necesara verificarea comportarii acestuia n conditii de scurtcircuit. Capacitatea nominala de rupere la scurtcircuit reprezinta cel mai mare curent de scurtcircuit (Ir) pe care ntreruptorul trebuie sa fie capabil sa-l ntrerupa n conditiile de utilizare si functionare prescrise, ntr-un circuit n care tensiunea de restabilire la frecventa retelei corespunde tensiunii nominale a ntreruptorului, iar tensiunea tranzitorie de restabilire corespunde valorii nominale indicate de constructor. n principal, trebuie verificata conditia:
I p0
Ir
kA
(5.8)
5.7.1.2. Capacitatea de nchidere pe scurtcircuit Se verifica prin conditia:
i s oc 2 ,5 I r
De regula, aceasta conditie electrodinamice a ntreruptorului.
kAmax coincide cu verificarea
(5.9) stabilitatii
5.7.1.3. Alte criterii pentru alegerea ntreruptoarelor Pentru anumite cazuri particulare de comutatie sunt necesare verificari suplimentare referitoare la performantele ntreruptoarelor. Exemple n acest sens sunt: - deconectarea scurtcircuitului apropiat de linie (defectul kilometric); - ntreruperea curentilor mici inductivi; - ntreruperea curentilor capacitivi; - deconectarea defectului consecutiv; - declansarea si anclansarea n opozitie de faza; - deconectarea scurtcircuitului prin dubla punere la pamnt.
123
5.7.2. CRITERII SPECIFICE PENTRU SEPARATOARE 5.7.2.1. Capacitatea de nchidere si de conectare Garantii cu privire la capacitatea de rupere si de nchidere a separatoarelor trebuie cerute constructorului n urmatoarele cazuri: pentru separatoarele care n lipsa unui ntreruptor sunt folosite la comutarea curentilor de mers n gol al transformatoarelor de forta; pentru separatoarele care trebuie sa comute curentii de mers n gol ai unor LEA sau LEC; pentru separatoarele care trebuie sa comute curentul de magnetizare al transformatoarelor de tensiune. 5.7.2.2. Sistemul de actionare Se pot alege sisteme de actionare manuale sau mecanice (pneumatice, hidraulice, cu motor electric). Pentru separatoarele care pot ndeplini numai functia de separare electrica, de regula se alege actionarea manuala. La separatoarele care sunt folosite si n cadrul manevrelor de comutatie, datorita rapiditatii care poate fi necesara, se prefera actionarea mecanica. Pentru tensiuni nalte, actionarea este monofazata sau trifazata (la 110 kV exista ambele solutii, dar de la 220 kV n sus exista numai dispozitive de actionare monofazate, deoarece gabaritele sunt mai mari, puterile necesare de actionare sunt mai mari etc.). Cutitele de legare la pamnt se prevad cu dispozitive de actionare distincte. 5.7.3. CRITERII SPECIFICE PENTRU TRANSFORMATOARE DE CURENT 5.7.3.1. Curentul secundar nominal Valoarea garantata poate fi 5 A sau 1 A (pentru tensiuni peste 220 400 kV, n situatiile cnd conductoarele circuitului secundar au lungimi mari). Valoarea necesara se calculeaza n functie de valoarea primara necesara si de raportul nominal de transformare al transformatorului de curent. 5.7.3.2. Numarul de nfasurari secundare Numarul de nfasurari secundare este dependent de numarul de aparate pe care transformatorul de curent urmeaza sa le alimenteze, precum si de valoarea ncarcarii circuitului pe care acesta se amplaseaza. De obicei, se prevede alimentare separata, de la nfasurari secundare distincte, pentru urmatoarele categorii de receptoare: aparate de masurare, aparate de protectie si automatizare (exclusiv protectiile diferentiale), aparatele aferente fiecarei protectii diferentiale n parte, dispozitivele de actionare.
124
5.7.3.3. Clasa de precizie Dintre aparatele care se conecteaza la o nfasurare secundara a transformatorului de curent, cel care admite erori minime n alimentare determina alegerea clasei de precizie a nfasurarii respectiv. Clasa de precizie este caracteristica fiecarei nfasurari si se alege din oferta fabricantilor de aparate. Prescriptiile de proiectare prevad, pentru cazurile uzuale: clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu alte tari; clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare; clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si nregistratoare utilizate pentru evidente tehnice, clasa P pentru alimentarea majoritatii tipurilor de protectii. 5.7.3.4. Puterea secundara Pentru fiecare nfasurare secundara, puterea secundara necesara se calculeaza n functie de aparatele racordate n secundarul tra nsformatorului respectiv si se compara cu valoarea nominala garantata de fabricant. 5.7.3.5. Alte caracteristici ale transformatoarelor de curent Alegerea riguroasa a transformatoarelor de curent presupune considerarea si a altor caracteristici, cum ar fi coeficientul de saturatie, conexiunea nfasurarilor secundare, sectiunea circuitului secundar etc [3]. 5.7.4. CRITERII SPECIFICE TRANSFORMATOARELOR DE TENSIUNE
5.7.4.1. Numarul de unitati componente si schema lor de conexiuni n principal, alegerea transformatoarelor de masurare de tensiune se face n functie de aparatele de masurare si de protectie care trebuie alimentate (fig. 4.1). Circuitele secundare sunt prevazute cu o legatura la pamnt pentru securitatea personalului si cu sigurante fuzibile pentru protectia transformatorului de tensiune si a conductoarelor n caz de scurtcircuit. Cele mai uzuale solutii sunt: un transformator bipolar pentru masurarea tensiunii ntre faze; doua transformatoare bipolare conectate n V, care pot masura toate cele trei tensiuni dintre faze; un transformator monopolar (cu o singura borna de nalta tensiune) care se foloseste pentru masurarea tensiunii ntre o faza si pamnt; trei transformatoare monopolare prevazute fiecare cu cte o nfasurare de baza si una auxiliara. De regula, pentru tensiuni Un 110 kV, se utilizeaza transformatoare de tip capacitiv (care sunt simbolizate n Romnia prin TECU sau TECH).
125
Fig. 5.1. Exemple de scheme de conexiuni ale transformatoarelor de tensiune a - transformator bipolar conectat ntre doua faze; b - doua transformatoare monofazate n montaj V, c - trei transformatoare monofazate cu o singura nfasurare secundara; d - trei transformatoare monofazate cu doua nfasurari secundare; e - transformator trifazat n stea cu trei coloane; f - transformator trifazat n stea cu cinci coloane
Observatie. Neutrele stelelor transformatoarelor de tensiune se leaga obligatoriu la pamnt, din motive de protectie a muncii pentru personalul care lucreaza, citeste, verifica aparatele de masurare, protectiile si automatizarile alimentate de acestea.
126
5.7.4.2. Tensiunea secundara nominala De regula, valoarea necesara este egala cu valoarea garantata de fabricant; se va acorda atentie valorilor diferite pentru nfasurari secundare diferite, astfel: pentru nfasurarea de baza: 100 V - pentru transformatoare bipolare; 100 / 3 V - pentru transformatoare monopolare. pentru nfasurarea auxiliara: 100/3 V - pentru cazul instalatiilor n care neutrul nu este efectiv legat la pamnt (Un 110 kV); 100 V - pentru instalatii n care neutrul este efectiv legat la pamnt. 5.7.4.3. Clasa de precizie Alegerea acesteia se face n functie de conditiile pe care le impun aparatele racordate n secundar. Clasa de precizie este caracteristica fiecarei nfasurari si se alege din oferta fabricantilor de aparate. Prescriptiile de proiectare prevad, pentru cazurile uzuale: clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu alte tari; clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare; clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si nregistratoare utilizate pentru evidente tehnice; clasa 0,5 pentru regulatoare de tensiune; clasa 1 pentru protectiile care necesita o precizie mai mare n alimentare; clasa 3P (sau 6P) pentru protectii. 5.7.4.4. Puterea secundara n mod normal, puterea secundara necesara se calculeaza n functie de aparatele de masurare, protectiile, automatizarile racordate n secundarul transformatorului de tensiune respectiv si se compara cu valoarea nominala garantata de fabricant. 5.7.4.5. Puterea limita termica Daca transformatorul de tensiune este utilizat numai ca sursa de energie (de exemplu, pentru alimentarea unor lampi de semnalizare) si nu intereseaza erorile, sarcina ceruta n secundar poate sa depaseasca puterea secundara nominala, dar nici ntr-un caz nu trebuie sa fie mai mare dect puterea limita termica a nfasurarii, precizata de fabricant. Observatie. Transformatoarele de tensiune fiind aparate electrice conectate la retea n derivatie, ele nu sunt parcurse de curent de scurtcircuit dect daca scurtcircuitul are loc chiar n transformator. n aceste conditii nu se mai pune problema verificarii stabilitatii lor la scurtcircuit.
NOTIUNI PRIVIND ALEGEREA SOLUTIILOR OPTIME PENTRU INSTALATIILE ELECTRICE

Marimea si complexitatea majoritatii proiectelor de investitii din sectorul energetic, care nu se refera doar la obiective noi, ci si la extinderi, modernizari sau reabilitari ale unor obiective exixtente, necesita fonduri de investitii importante si conduc, de regula, la o diversitate de solutii tehnice. Este foarte important ca decizia care trebuie luata n aceste cazuri sa fie o decizie temeinic fundamentata, bazata pe analiza unui numar ct mai mare de variante posibile tehnic prin prisma unor criterii, de regula, economice. Problematica este amplu studiata n literatura de specialitate. n cadrul acestui scurt capitol se vor aminti doar particularitatile care apar n cazul stabilirii solutiilor optime privind dimensionarea cailor de tranzit a energiei electrice: linii electrice, statii electrice, transformatoare sau auto transformatoare etc. 6.1. ALGORITM GENERAL PENTRU LUAREA UNEI DECIZII
Procesul de luare a unei decizii a fost studiat n numeroase lucrari de specialitate. Iata n figura 6.1 un exemplu de algoritm de urmat n cazul luarii unei decizii privind realizarea unui obiectiv. Clarificarea scopului urmarit . n orice activitate trebuie precizat, de la nceput, ct mai clar si concis obiectivele pentru care se va consuma timp si bani. n sectorul energetic obiectivele proiectelor de investitii pot diferi foarte mult ca dimensiuni si importanta.
128
Exista proiecte de dimensiuni reduse si importanta locala (de e xemplu, nlocuirea transformatoarelor de masurare dintr-o statie), precum si proiecte deosebit de complexe, de importanta nationala ( de exemplu, construirea unei statii noi de tensiune foarte nalta sau reabilitarea unei astfel de statii ). Este de preferat sa ncercam la aceasta etapa sa formulam n scris scopul urmarit.
1 2 3 4 5
Clarificarea scopului urmarit ntocmirea listei de solutii posibile Trierea solutiilor n functie de restrictii Precizarea criteriului de alegere a solutiei optime Stabilirea solutiei optime
Fig.6.1. Algortim pentru luarea unei decizii
ntocmirea listei de solutii. n aceasta etapa se ntocmeste lista tuturor solutiilor posibile din punct de vedere tehnic care corespund scopului propus. Desigur, este de preferat ca aceasta lista sa fie ct mai mare pentru a nu se omite solutii care ar putea fi optime. ntocmirea ei depinde nsa de nivelul de cunostiinte n domeniu, de calitatea acestora, de inventivitatea si perseverenta analistului. Trierea listei de solutii n functie de restrictii . Aceasta etapa are drept scop identificarea restrictiilor care pot influenta proiectul tehnic : restrictii tehnice, restrictii financiare, restrictii de timp, restrictii privind protectia muncii, restrictii privind protectia mediului nconjurator, restrictii de compatibilitate electromagnetica etc. Dupa stabilirea restrictiilor, solutiile care nu corespund acestora se vor elimina sau se vor reformula, pentru a se conforma restrictiilor. Precizarea criteriului de alegere a solutiei optime. Un criteriu este un punct de vedere prin prisma caruia se analizeaza si ierarhizeaza solutiile ramase de la faza anterioara. n mod normal, cele mai utilizate criterii sunt cele economice avnd n vedere faptul ca proiecte tehnice mobilizeaza cheltuieli importante. n paragraful cx.3 sunt prezentate o serie de criterii economice ce pot fi folosite la ierarhizarea solutiilor Stabilirea solutiei optime . Dupa stabilirea criteriului de alegere urmeaza ierarhizarea solutiilor pe baza criteriului ales. De regula, fiecare criteriu se aplica folosind functii obiectiv care se calculeaza pentru fiecare solutie n parte.
ALEGEREA SOLUTIILOR OPTIME PENTRU INSTALATIILE ELECTRICE
129
Valorile functiei obiectiv vor permite apoi ierarhizarea solutiilor si stabilirea solutiei optime. Procesul de stabilire a solutiei optime este iterativ n sensul ca, la fiecare etapa este posibila revenirea la etapa anterioara pentru revederea unor aspecte care au fost trecute cu vederea sau reconsiderarea altora. 6.2. 6.2.1. VENITURI SI CHELTUIELI CARE CARACTERIZEAZA PROIECTELE TEHNICE
VENITUL BRUT SI VENITUL NET Venitul brut (VB) reprezinta totalitatea fondurilor obtinute prin vnzarea de catre un agent economic a produselor sau a serviciilor sale. Venitul net (VN) se obtine prin scaderea din venitul brut a tuturor cheltuielilor aferente productiei de bunuri sau servicii 6.2.2. CATEGORIILE DE CHELTUIELI PRIN CARE SE CARACTERIZEAZA PERFORMANTELE ECONOMICE ALE SOLUTIILOR TEHNICE
6.2.2.1. Cheltuielile de investitii Aceasta categorie cuprinde totalitatea cheltuielilor pentru conceperea, realizarea constructiva si punerea n functiune a unor instalatii noi sau pentru optimizarea unor instalatii existente. n cazul instalatiilor electroenergetice, se observa adeseori o dependenta exponentiala ntre cheltuielile de investitii Ci si tensiunea cea mai ridicata UM a acestor instalatii. Astfel, n cazul celulelor din statiile exterioare cu tensiuni mai mari de 123 kV se constata urmatoarea dependenta:
CUm C 123
U MS 1230
1, 3
(6.1)
Valoarea investita n instalatiile electrice din centrale si statii scade n timp datorita uzurii lor fizice si morale. Valoarea reziduala - Vrez este o notiune care se refera la sfrsitul duratei de viata a unei instalatii si reprezinta valoarea care mai poate fi recuperata pentru restituirea cheltuielilor necesare pentru dezafectarea acestei instalatii. Valoarea remanenta Vrem reprezinta valoarea unei instalatii la un anumit an al duratei de serviciu. Ca exemplu poate fi citat cazul unui transformator care dupa un numar de ani de exploatare nu mai corespunde tranzitului de sarcina din statia sau postul n care a fost instalat initial. La mutarea sa ntr-o alta statie, un astfel de transformator este luat n considerare prin valoarea sa remanenta care este mai mica dect valoarea initiala.
130
6.2.2.2.Cheltuielile anuale din perioada de exploatare Cheltuielile anuale de amortizare au drept scop recuperarea treptata a valorii cu care se micsoreaza fondurile fixe datorita uzurii lor fizice si morale. Aceasta recuperare se face prin cote anuale egale ntr-un interval de timp care se stabileste prin lege si este numit durata normala de utilizare( DNU). n cazul principalelor instalatii electrice din centrale si statii (generatoare si compensatoare sincrone; transformatoare si autotransformatoare; celule, ntreruptoare si separatoare de nalta tensiune), DNU = 14 -30 ani. Cheltuiala anuala de amortizare a unei investitii Ci se determina prin raportul:
C am
C i / DNU .
(6.2)
Prin suma cotelor anuale de amortizare este reconstituita investitia initiala. Ca urmare, la calculul cheltuielilor totale pe care le implica o solutie tehnica trebuie luata n considerare doar una dintre aceste doua componente, fie investitia, fie suma cheltuielilor anuale de amortizare. De regula, n acest scop se alege investitia. Cheltuielile anuale pentru ntretinere, reparatii si salarii Cirs sunt estimate pe baza datelor statistice din ultimii ani de exploatare. n prescriptii, valorile astfel obtinute sunt indicate n procente din volumul total de investitii. Cheltuielile anuale datorate consumurilor proprii tehnologice C cpt se refera la consumul serviciilor proprii precum si la pierderile de energie electrica din centrale si statii. Unele elemente privind modul lor de calcul sunt prezentate n paragraful urmator. Cheltuielile anuale de exploatare exclusiv amortismentele se folosesc n cadrul relatiei de calcul al cheltuielilor totale:
C exa
C irs
C cpt .
(6.3)
6.2.2.3.Daunele anuale de continuitate si de calitate Consumatorii de energie electrica pot suferi daune datorita perturbarilor n continuitatea alimentarii sau n calitatea energiei furnizate. Cel mai adesea, cauzele care conduc la astfel de efecte economice nedorite au un pronuntat caracter aleatoriu. Ca urmare, n proiectare se determina valorile medii probabile ale daunelor corespunzatoare diverselor solutii comparate. Dauna anuala de continuitate poate fi estimata cu relatia:
D cont
t med i Pmed d c .
(6.4)
n care: t med i este durata medie probabila a ntreruperilor n anul considerat; Pmed puterea medie nelivrata pe durata ntreruperii n alimentare; dc dauna specifica de continuitate care, de exemplu, corespunde n medie unei kilowatt-ore nelivrate.
131
Din punctul de vedere al cauzelor si respectiv al consecintelor economice se pot distinge doua categorii de ntreruperi n alimentarea consumatorilor: ntreruperi planificate n vederea unor revizii sau reparatii cu caracter profilactic; ntreruperi cu caracter aleatoriu datorate incidentelor sau respectiv avariilor care pot apare n instalatii. n colaborare cu consumatorii, ntreruperile planificate pot si trebuie astfel organizate nct daunele de continuitate sa fie ct mai reduse. n cazul ntreruperilor aleatoare puterea medie nelivrata se determina cu ajutorul curbei de sarcina, iar dauna specifica de continuitate poate varia n functie de specificul consumatorului n limite largi, de la ctiva eurocenti la circa un euro/kWh nelivrata. Dauna anuala de calitate Dcal , reprezinta efectul economic al nrautatirii parametrilor de calitate ai energiei electrice, acesti parametrii fiind tensiunea si frecventa. Acest domeniu deosebit de complex este nca putin studiat. De exemplu, cu privire la efectul alimentarii consumatoriilor industriali cu tensiuni mai scazute dect valoarea nominala, dauna anuala datorita furnizarii unui nivel mai cobort de tensiune poate fi estimata cu relatia: DU dU Wj U j , (6.5)
n care W j este totalul energiei furnizate n timpul unui an n conditiile unei abateri U j n minus fata de tensiunea nominala, du este o dauna specifica. 6.2.2.4. Actualizarea cheltuielilor ta si consta n Actualizarea cheltuielilor este o tehnica de calcul mult folosi a face actuale ntre ele mai multe fonduri care sunt cheltuite n ani diferiti. Aceasta actualizare are la baza ideea ca, pentru fondurile banesti cheltuite n cadrul unui proiect, exista si alternativa de utilizare a lor n alta parte (alte proiecte, depozite la banci etc.) astfel nct sa aduca un profit minim teoretic egal cu rata de actualizare, notata n continuare cu a. Exista multe interpretari care se pot da ratei de actualizare si acestei tehnici de calcul dar nu le vom mai expune n continuare. Daca alegem ca an de referinta un an oarecare t atunci o cheltuiala efectuata ntr-un an t1 diferit de anul t se actualizeaza la anul de referinta cu relatia:
C t 1 act t
C t1 1 a
t t1
(6.6)
n general, multi prefera ca an de referinta un an considerat zero al proiectului, deoarece exista o serie de avantaje n ceea ce priveste calculul efectiv. Iata n continuare cteva situatii n care se pot face o serie de simplificari n ceea ce priveste calculul.
132
Fie un sir de cheltuieli anuale C1, C2 . . . CN efectuate de-a lungul a N ani. Suma totala actualizata, la anul zero, a acestor cheltuieli va fi :
CTA act 0
C1 1 a
1
C2 (1 a) 2
....
CN (1 a ) N
N i 1
Ci (1 a ) i
(6.7)
Daca aceste cheltuieli anuale sunt aproximativ egale, adica :
C1
atunci relatia (6.7) devine :
C2
.... C N
N
(6.8)
CTAact 0
C
j
1 j 1 (1 a )
(6.9)
Suma din relatia (6.9) este de fapt o progresie geometrica care se poate calcula cu usurinta. n literatura de specialitate exista mai multe notatii pentru acest termen. nca din 1980 profesorul Pavel Buhus a folosit pentru acest termen o notatie sugestiva; el a notat acest termen cu TN si l-a denumit durata pentru calculul n sistem actualizat :
TN
1 a) j j 1 (1
1 (1 a) a
(6.10)
Folosind acesta notatie putem scrie relatia (6.9) sub o forma simpla :
CTAact 0
CT
C TN
C N
(6.11)
Daca observam ca n sistem neactualizat suma totala a cheltuielilor este : (6.12)
atunci notatia (6.10) folosita este sugestiva si permite trecerea cu usurinta de la calculul n sistem neactualizat la calculul n sistem actualizat. 6.3. 6.3.1. CHELTUIELILE TOTALE ACTUALIZATE CU PIERDERILE DE PUTERE SI ENERGIE ELECTRICA
ESTIMAREA PIERDERILOR DE PUTERE SI ENERGIE IN INSTALATIILE DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE 6.3.1.1. Consideratii generale Din punct de vedere fizic, pierderile de putere si energie se mpart n doua categorii.
133
a. Pierderi dependente de marimea sarcinii tranzitate prin instalatia respectiva. Aceste pierderi sunt provocate de efectul Joule-Lenz la trecerea curentului printr-un rezistor. n cazul retelelor electrice, principalele elemente n care au loc pierderi dependente de marimea sarcinii tranzitate prin instalatia sunt: - conductoarele liniilor electrice; - nfasurarile transformatoarelor sau autotransformatoarelor. b. Pierderi practic independente de marimea sarcinii tranzitate . n principal, aceste pierderi au loc n: - miezul magnetic al transformatoarelor sau autotransformatoarelor prin curenti turbionari si prin fenomenul de histerezis; - liniile electrice cu tensiuni de 220 kV si mai mari, prin efect corona; de regula, aceste pierderi au o pondere redusa; - dielectricul izolatiei liniilor electrice; n cazul liniilor electrice aeriene aceste pierderi sunt practic neglijabile, dar capata o pondere importanta n cazul liniilor n cablu de medie tensiune, cu izolatie din PVC. De regula, pierderile de putere si energie independente de sarcina se calculeaza pe baza datelor de catalog si a duratei de functionare sub tensiune n perioada analizata. De asemenea, trebuie remarcat ca nu sunt probleme deosebite n ceea ce priveste calculul pierderilor de putere att cele independente de sarcina ct si cele dependente de sarcina. Ca urmare, n paragrafele care urmeaza se prezinta doar modul de estimare a pierderilor de energie variabile cu sarcina. 6.3.1.2.Estimarea pierderilor de energie electrica dependente de sarcina Cu exceptia cazului liniilor lungi, pierderile de energie electrica activa pe o durata T se pot calcula cu relatiile:
T
W
sau, respectiv
3R I 2 t dt
0
(6.13)
R
0
S2 t U2 t
dt
(6.14)
Functia I(t) reprezinta variatia n timp a sarcinii si reprezentarea ei grafica sau tabelara constituie curba de sarcina a elementului respectiv (fig.6.1).
134
Fig.6.1 Curba de sarcina momentana
Reprezentarea sarcinilor ordonate dupa valori descrescatoare constituie curba sarcinilor clasate (fig.6.2).
t
Fig.6.2. Curba de sarcini clasate
Intruct, de regula, niciuna din cele doua reprezentari nu se poate exprima exact sub forma analitica, integrala din relatia (6.13) se poate calcula, n cele mai multe cazuri doar cu o oarecare aproximatie.
135
Astfel, ori de cte ori se cunoaste un anumit numar de puncte ale curbei de sarcina, integrala se aproximeaza prin metoda dreptunghiurilor:
N
3R
j 1
I2 jtj
(6.15)
Daca masuratorile sunt facute la N intervale egale de timp, relatia (6.15) devine:
N
I2 j W 3R
j 1
(6.16)
De regula, pentru multe din instalatiile electrice se dispune doar de un volum redus de informatii cu privire la variatia n timp a sarcinii. In continuare sunt prezentate doua metode folosite pentru estimarea pierderilor de energie n aceste cazuri. Metoda coeficientului de forma C f Sa consideram curba I2(t) obtinuta din curba clasata prin ridicare la patrat. Aria de sub curba este proportionala cu pierderile de energie. Putem echivala aceasta arie cu aria unui dreptunghi cu latimea T si naltimea I2mp (am notat prin I mp - curentul mediu patratic). Rezulta:
T
3R I 2 t dt j
0
2 3R Imp T
(6.17)
Curentul mediu patratic se defineste prin relatia teoretica:
I mp
sau prin relatia
1 2 I t dt T0
N
(6.18)
I j2 t j I mp
j 1
(6.19)
cnd se dispune de N valori masurate la intervale de timp t j. In practica se foloseste coeficientul de forma, care are valori caracteristice pentru anumiti consumatori, si care este egal cu raportul:
Cf
I mp I med
(6.20)
Rezulta urmatoarea relatie pentru estimarea pierderilor de energie:
136
2 3R I med Cf T
(6.21)
Aceasta relatie poate fi folosita atunci cnd se cunoaste cu aproximatie sarcina medie si coeficientul de forma Cf. Daca se considera sarcina drept o variabila aleatoare atunci:
2 mp
2 med
2 I
2 med
2 I
2 med
2 Imed
Cf
(6.22)
Fara a intra n amanunte, se poate arata ca:
Cf
[1,
1 kuI
],
(6.23)
n care k uI este coeficientul de umplere al curbei de sarcina I(t) sau al curbei de sarcina S(t), cu aproximatia data de considerarea tensiunii constanta pe intervalul T. Metoda duratei de calcul al pierderilor Sa consideram din nou curba I2(t) obtinuta prin ridicarea la patrat a curbei clasate. Aria de sub curba - proportionala cu pierderile de energie - poate fi echivalenta cu aria unui dreptunghi de naltimea I2M si latimea (prin IM s-a notat sarcina maxima de durata, iar prin s-a notat durata de calcul al pierderilor). Rezulta:
T
3R I 2 j t dt
0
2 3R I M
(6.24)
Teoretic, durata de calcul a pierderilor se defineste prin relatia:
1 I
2 M 0
I2 t dt j
(6.25)
dar practic poate fi folosita relatia:

N
I2 j tj
j 1 2 IM
(6.26)
cnd dispunem de N valori ale sarcinii masurate la intervale de timp tj. Timpul de calcul al pierderilor este un indicator pe care literatura l prezinta ca fiind dependent - n principal - de intervalul de studiu T si de durata TIM de utilizare n acest interval a sarcinii maxime (IM sau SM).
137
In plus, nsa, durata de calcul al pierderilor de energie mai depinde ssi de forma pe care o are curba de sarcina n intervalul de studiu. Aceste aspecte urmeaza a fi detaliate n continuare. Durata de calcul al pierderilor poate lua valori cuprinse ntre:
min 2 TIM T
(6.27)
si
Max
TIM T IM T
(6.28)
Daca tinem seama ca

2 k uI , k uI
k uI atunci putem scrie :

(6.29)
n care k uI este coeficientul de umplere al curbei de sarcina I(t) sau S(t). Intruct n practica, cel mai adesea se lucreaza cu sarcina sub forma puterilor active sau reactive si, majoritatea contoarelor existente masoara energii active si reactive, exista tendinta de a se folosi indicatori ai tranzitului specifici acestor sarcini: T PM, TQM, kuP, kuQ, P, Q. Trebuie nsa sa precizam ca pierderile de energie se calculeaza cu ajutorul indicatorilor pentru tranzitul exprimat n curent sau n putere aparenta: I IM sau kuI. In cap.1 sunt prezentate modalitatile de a obtine acesti indicatori pe baza masuratorilor de sarcina activa si reactiva. In plus, contoarele electronice moderne permit obtinerea directa a indicatorilor pentru tranzitul n curent sau putere aparenta . In cele ce urmeaza vom nota cu TM si ku acesti indicatori ai tranzitului exprimat n curenti sau puteri aparente fara a mai folosi indicele I sau S. ntre timpul de calcul al pierderilor si coeficientul de forma exista urmatoarea relatie:
2 ku Cf
(6.30)
n literatura de specialitate sunt prezentate numeroase relatii pentru estimarea timpului de calcul al pierderilor n functie de TM sau ku. In tabelul 6.2 sunt prezentate cteva din relatiile propuse de diversi autori [2].
138
Cteva relatii pentru estimarea duratei

Relatia propusa
Tabelul 6.2 de calcul al pierderilor 2

Observatii
Valori ale duratei relative = /T ku=0,2 0,040 ku=0,4 0,160 0,196 ku=0,6 0,360 0,396 ku=0,8 0,640 0,664
k 0,15k u 0,17ku 0,2 ku 0,3ku ku
2 u
minim
0,85k 2 u 0,83k 2 u 0,8k 2 u 0,7k 2 u
0,064
0,067 0,072 0,088 0,091
0,201 0,208 0,232 0,225
0,401 0,408 0,432 0,411
0,667 0,672 0,688 0,663
VDEW folosita pentru retelele de distributie folosita de UCPTE propusa de prof.Buhus
1,14 k u 3,14 k u k 1,6 u ku
0,076 0,200
0,231 0,400
0,442 0,600
0,700 0,800
MAXIM
6.3.2
ESTIMAREA CHELTUIELILOR TOTALE ACTUALIZATE CU PIERDERILE DE PUTERE SI ENERGIE ELECTRICA
6.3.2.1. Costul specific actualizat al pierderilor de putere si energie Acest indicator poate fi exprimat prin urmatoarea relatie:
c pw
Cp T DNU
Cw
(6.31)
Costul anual actualizat c pw, corespunde unei pierderi de putere la sarcina maxima anuala egala cu 1 kW si nsumeaza urmatoarele doua componente: anuitatea
cp TDNU
corespunzatoare investitiei specifice cp n centrala
electrica care se considera ca va produce kilowattul pierdut; TDNU este durata pentru calculul n sistem actualizat, definita prin relatia (6.10) ; costul pierderilor anuale de energie electrica c w 1 corespunzatoare kilowatului pierdut la sarcina maxima n conditiile unei curbe de sarcina caracterizata printr-un timp de calcul al pierderilor .
139
Conform teoriei economice, anuitatea cuprinde amortismentul calendaristic si beneficiul care trebuie sa-i corespunda acestuia n conditiile unei rate de eficienta egale cu rata de actualizare a. Costul c w al unei kilowattore depinde de treapta de tensiune la care au loc pierderile de energie, respectiv de distanta electrica de tranzit a energiei pierdute. n tara noastra se folosesc costuri pe urmatoarele trepte de tensiuni: - c w220 400 - costul energiei electrice livrate la barele centralei sau pierdute n reteaua de transport; c w110 - costul energiei electrice pierdute n instalatiile de 110 kV inclusiv n transformatoarele alimentate de la aceasta tensiune; c wMT - costul energiei electrice pierdute n instalatiile de medie tensiune inclusiv n transformatoarele alimentate de la reteaua de medie tensiune; c wJT - costul energiei electrice pierdute n instalatiile de joasa tensiune.
Cheltuielile cauzate de pierderile de putere si energie dintr-un an j n care pierderea de putere la sarcina maxima este PMJ se vor putea calcula cu relatia: CPW j c pw PMJ (6.32)
Cheltuielile totale datorate pierderilor de putere si energie dintr-un sir de ts ani, actualizate n trecut la anul de PIF.considerat anul zero, se determina cu relatiile:
ts
CPW
j 1
CPW j 1 a
j
(6.33)
respectiv:
ts
CPW
j 1
c pw PMj
1 1 a
j
(6.34)
Costul specific c pw poate fi considerat constant n tot sirul anilor de studiu daca durata de utilizare a sarcinii maxime si forma curbelor de sarcina se mentin aproximativ acelasi si totodata calculul se face n moneda constanta. Consideratiile ce urmeaza se refera la aceasta ipoteza de invariatii. 6.3.2.2. Cheltuielile totale actualizate datorate pierderilor de putere si energie -a lungul n cazul tranzitarii unei sarcini maxime anuale constanta de unui sir de ani n acest caz rezulta ca si pierderile de putere la sarcina maxima ramn constante. P M1 PM 2 ... PMJ ... PM . (6.35)
140
Ca urmare, n relatia (6.34) se pot scoate n fata sumei termenii constanti:

ts
CPW
c pw PM
j 1
1 1 a
j
(6.36)
Cu notatia (6.10), n final relatia pentru calculul cheltuielilor totale actualizate datorate pierderilor de putere si energie capata o forma simpla si intuitiva:
CPW
c pw
PM Tts
(6.37)
6.3.2.3. Cheltuielile totale actualizate cauzate de pierderile de putere si energie n cazul tranzitarii unei sarcini maxime anuale n crestere cu o rata medie r Notnd cu PM 1 pierderea de putere la sarcina maxima din primul an de exploatare si avnd n vedere ca pierderile sunt proportionale cu patratul sarcinii putem scrie: PM 2 PM 3 PMJ PM 1 1 r PM 1 1 r PM 1 1 r
2 1 2 2
(6.38)
2 j 1
nlocuind relatiile (6.38) n relatia (6.34) se obtine :

t st
CPW
c pw
FM 1
j 1
1 r
2 j 1 j
1 a
(6.39) FM 1 eprezinta cheltuielile datorate
n relatia (6.39) factorii
c pw
pierderilor din primul an de exploatare. Ca urmare, suma din aceeasi relatie are semnificatia si dimensiunea unei durate exprimate n ani. Prin extinderea conceptului de durata actualizata, definit prin relatia (6.10), vom nota:
t st
Ttst / r 2
j 1
1 r
2x j 1 j
1 a
(6.40)
Observa ca aceasta durata este de fapt actualizata cu doua rate: o rata a exprimnd o eficienta minima impusa pentru fondurile cheltuite si o rata de tip patratic care tine seama de faptul ca pierderile crsc cu patratul sarcinii maxime anuale. Cu aceasta notatie obtinem o relatie de aceeasi forma cu relatia (6.37): CPW c pw PM 1 Ttst / r 2 (6.41)
141
6.4.
CRITERII ECONOMICE PENTRU ANALIZA SOLUTIILOR TEHNICE
n cele ce urmeaza sunt prezentate cteva dintre criteriile economice utilizate frecvent pentru analiza unor solutii trehnice, criterii care pot fi ncadrate n doua tipuri : criterii tip cost folosite numai la ierarhizarea solutiilor fara a se evidentia eficienta economica a folosirii fondurilor ; ca urmare, aceste criterii numite si criterii extrinseci nu se pot folosi dect la compararea a minim doua solutii ; valoarea functiei obiectiv determinata numai pentru o solutie nu are relevanta; unul dintre cele mai folosite criterii de acest tip este criteriul minimul cheltuielilor totale actualizate; criterii tip cost-beneficiu au functii obiectiv care determina eficienta economica a fondurilor; aceste criterii numite si criterii intrinseci se pot aplica att la analiza eficientei economice a unei singure solutii ct si la compararea mai multor solutii si, deci la ierarhizarea lor; iata cteva exemple : venitul net actualizat, rata interna de rentabilitate, durata de recuperare etc. 6.4.1. CRITERIUL CHELTUIELILOR TOTALE ACTUALIZATE Cheltuielile totale actualizate (CTA) reprezinta suma cheltuielilor pe o perioada de studiu, cheltuieli actualizate la un moment convenabil ales. Cea mai des folosita este actualizarea la un moment initial, de cele mai multe ori momentul punerii n functiune a obiectivului tehnic analizat. Relatia de calcul este :
ts
CTA
t
Ct t 1 (1 a )
(6.42)
unde: C t sunt cheltuielile totale din anul t (investitii, cheltuieli de exploatare, cheltuieli cu consumul propriu tehnologic, daune etc.) , exclusiv cheltuielile de amortizare; a este rata de actualizare; t este anul curent; ts este durata de studiu. Pentru aplicarea acestui criteriu se determina cheltuielile totale actualizate pentru fiecare varianta n parte. Ierarhizarea solutiilor se face n ordinea crescatoare a CTA si n final se va alege ca optima varianta cu CTA minim. Minimul cheltuielilor totale actualizate reprezinta un criteriu de tip cost si poate fi folosit doar la compararea mai multor solutii. Fiind un criteriu de analiza comparativa a mai multor variante, este posibila simplificarea calculelor prin neluarea n considerare a cheltuielilor comune tuturor solutiilor analizate. Valoarea CTA nu poate da o informatie globala asupra costurilor aferente unei solutii analizate, ci reprezinta numai un instrument de ordonare relativa a solutiilor analizate. De asemenea criteriul CTA nu permite estimarea rentabilitatii solutiilor analizate.
142
Este posibil ca solutia cu CTA minim, solutia optima prin prisma acestui criteriu, sa aiba o rata a profitului mai mica dact rata limita acceptata pentru profit, deci sa nu fie rentabila. n general, utilizarea acestui criteriu este preferabila altor criterii atunci cnd : nu exista suficiente date pentru estimarea veniturilor ci, numai a costurilor; se compara variante care difera n ceea ce priveste solutiile tehnologice, amplasamentul,sursele de energie etc., dar care produc sau se vehiculeaza aceeasi cantitate de energie (practic solutiile nu difera n ceea ce priveste veniturile obtinute); se realizeaza investitii neproductive ( alimentarea unor consumatori casnici, a unor obiective social culturale, a iluminatului public etc.); decizia de investire este deja luata si se analizeaza doar variante de realizare a proiectului. Ierahizarea solutiilor cu ajutorul criteriului CTA se poate face doar atunci cnd efectele utile sunt practic aceleasi (de exemplu, se tranziteaza o aceeasi cantitate de energie). n cazuri contrare se poate folosi un criteriu derivat, cum ar fi criteriul cheltuielilor totale actualizate specifice. elile n cazul instalatiilor electrice un astfel de criteriu ar putea fi cheltui totale actualizate specifice pentru tranzitarea unui kWh, de exemplu :
cta
6.4.2.
CTA W
(6.43)
CRITERIUL VENITULUI NET ACTUALIZAT Venitul net VN se obtine din venitul brut VB prin scaderea cheltuielilor C. Venitul brut reprezinta totalitatea fondurilor banesti obtinute prin vnzarea produselor sau a serviciilor unei societati comerciale. ntr-un an oarecare t venitul net este : VNt = VBt - Ct . (6.44) n sistem actualizat, pentru o perioada de studiu ts, se obtine urmatoarea relatie de calcul a venitului net actualizat total :
ts
VNA
t 1
VBt
Ct
t
1 a
(6.45)
Venitul net actualizat VNA este un criteriu de tip cost-beneficiu care permite att determinarea eficientei economice absolute a unei investitii, ct si efectuarea unor analize comparative. Orice solutie careia i corespunde un VNA negativ trebuie abandonata, deoarece aceasta solutie are o rata a profitului mai mica dect rata de actualizare (considerata de multi si ca o rata a profitului minim admisibil).
143
n cazul n care VNA rezulta practic nul, solutia respectiva are o rata a profitului egala cu rata de actualizare. n cazul n care criteriul VNA se foloseste la compararea mai multor solutii, ierarhizarea se va face n ordinea descrescatoare a VNA, solutia cea mai buna fiind cea cu VNA maxim. Aceasta cu conditia ca VNA maxim sa fie pozitiv sau cel putin egal cu zero. Criteriul VNA este criteriul cel mai potrivit pentru a stabili daca o solutie este de asteptat sa fie rentabila, respectiv daca va putea aduce un profit mai mare dect cel corespunzator ratei de actualizare. Proiectele care pot fi comparate cu ajutorul criteriului VNA trebuie sa se caracterizeze printr-o durata de viata asemanatoare, printr-un efect util similar si mai ales prin cheltuieli de investitii asemanatoare. n celelalte cazuri, cnd se compara proiecte care necesita investitii diferite, poate fi folosit un criteriu derivat si anume, criteriul ratei venitului net actualizat RVNA , definit de raportul dintre VNA si capitalul actualizat necesar a fi investit CAI : RVNA = VNA/CAI 6.4.3. (6.46) CRITERIUL RATEI INTERNE DE RENTABILITATE (RIR) Prin intermediul acestui criteriu se determina capacitatea unei solutii tehnice de a sigura venit net (beneficiu) n perioada de studiu aleasa. Rata interna de rentabilitate a unei investitii (RIR) este egala cu rata pentru care venitul net actualizat devine nul. Ca urmare, RIR este solutia ecuatiei VNA = 0 , respectiv:
ts t 1
VBt
Ct
t
1 RIR
(6.47)
Rata interna de rentabilitate RIR este, de asemenea , un criteriu de tip costbeneficiu care permite att determinarea eficientei economice absolute a unei investitii, ct si efectuarea unor analize comparative. n cazul n care se analizeaza rentabilitatea unei solutii, investitia este considerata rentabila daca rata interna de rentabilitate este mai mare dact o valoare limita, de multe ori considerata egala cu rata de actualizare. Alteori, valoarea limita este considerata rata dobnzii, n cazul finantarii proiectului prin contractarea unui mprumut. n cazul n care criteriul RIR se foloseste la compararea mai multor solutii ierarhizarea se va face n ordinea descrescatoare a RIR, solutia cea mai buna fiind cea cu RIR maxim. Aceasta cu conditia ca RIR maxim sa fie mai mare sau cel putin egal cu valoarea limita acceptata pentru rata profitului. Si n cazul RIR, exista criterii derivate pe care nu le vom mai prezenta aici. 6.4.4. CRITERIUL DURATEI DE RECUPERARE ACTUALIZATA (DRA) Durata de recuperare actualizata poate fi definita ca perioada de timp necesara pentru recuperarea cheltuielilor prin veniturile si beneficiile anuale.
144
DRA reprezinta solutia ecuatiei VNA(DRA) = 0, respectiv :

DRA t 1
VBt
Ct
t
1 a
(6.48)
Durata de recuperare actualizata DRA este, de asemenea , un criteriu de tip cost-beneficiu care permite att determinarea eficientei economice absolute a unei investitii, ct si efectuarea unor analize comparative. n cazul n care se analizeaza rentabilitatea unei solutii, investitia este considerata rentabila daca durata de recuperare actualizata DRA este mai mica dact o valoare limita, stabilita de la caz la caz. n mod evident, cu ct durata de recuperare este mai mica cu att solutia respectiva este mai rentabila n cazul n care criteriul DRA se foloseste la compararea mai multor solutii ierarhizarea se va face n ordinea crescatoare a DRA, solutia cea mai buna fiind cea cu DRA minim. Aceasta cu conditia ca DRA minim sa fie mai mica sau cel putin egala cu valoarea limita acceptata pentru durata de recuperare. 6.4.5. CRITERIUL DURATEI DE RECUPERARE SIMPLE (DR) Durata de recupare n forma ei cea mai simpla este un criteriu simplu de tip contabil. Daca notam cu CI totalul cheltuielilor de investitii pe care le necesita o solutie tehnica si cu VNt venitul net anual obtinut prin scaderea din incasari (venitul brut) a cheltuielilor anuale de exploatare atunci :
DR
CI VN t
(6.49)
La fel ca si n cazul criteriului anterior criteriul se poate folosi pentru analiza unei singure solutii sau la compararea mai multora. n cazul unei solutii, aceasta este rentabila daca durata de recuperare este mai mica dact o valoare acceptata ca limita. Cu ct durata de recuperare este mai mica cu att solutia este mai buna din punct de vedere al rentbilitatii. n cazul n care criteriul DR se foloseste la compararea mai multor solutii ierarhizarea se va face n ordinea crescatoare a DR, solutia cea mai buna fiind cea cu DR minim. Aceasta cu conditia ca DR minim sa fie mai mica sau cel putin egala cu valoarea limita acceptata pentru durata de recuperare. Acest criteriu este usor de nteles si de aplicat dar evident are unele limite. El este foarte bun n cazul unor solutii de optimizare a unor instalatii existe cnd el poate da informatii daca capitalul folosit pentru optimizare pate fi recuperat suficient de rapid prin reducerea cheltuielilor de exploatare n finalul acestui paragraf trebuie spus ca au fost prezentate doar cteva dintre cele mai utilizate criterii n domeniul instalatiilor electrice. n realitate, numarul de criterii economice care pot fi folosite la ierarhizarea unor solutii tehnice este mai mare dect cel prezentat mai sus. Exista numeroase lucrari de specialitate din care pot fi extrase si alte criterii de analiza economica dect cele prezentate.
SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU CENTRALE ELECTRICE

7.1. ASPECTE GENERALE
Schema de conexiuni a unei centrale trebuie sa asigure evacuarea energiei electrice produse de generatoare direct la consumatori (dintre care unii sunt consumatorii proprii ai centralei) si/sau n sistemul electroenergetic. Schema electrica de conexiuni a unei centrale electrice depinde de o multime de factori, cum ar fi : - tipul centralei electrice CTE, CET, CNE, CHE etc.; - numarul si puterea nominala a generatoarelor; - regimul de functionare al centralei; - amplasarea centralei n raport cu reteaua electrica a sistemului electroenergetic etc. Exista o destul de mare diversitate a schemelor de conexiuni ale centralelor electrice. Cu toate acestea schemele de conexiuni ale centralelor se pot grupa n cteva categorii dictate mai ales de puterea nominala a grupurilor centralei. Astfel, de exemplu, exista categoria centralelor echipate cu grupuri de putere mica, la care caracteristic este faptul ca generatoarele sunt racordate direct la statii de medie tensiune. n cazul centralelor cu grupuri de mare putere este caracteristica utilizarea schemelor bloc, care au pe partea electrica generatorul cuplat direct cu un transformator ridicator. n acest capitol va fi prezentata sub forma de scheme de principiu doar acea parte a schemelor de ansamblu ale centralelor electrice care priveste evacuarea energiei produse de generatoare la consumatorii externi centralei sau n sistemul electroenergetic. Partea care priveste alimentarea consumatorilor proprii ai centralelor face obiectul capitolului urmator.
146
Principalele criterii care trebuie avute n vedere la alegerea schemelor de principiu ale centralelor electrice se refera pe de-o parte la asigurarea calitatii n livrarea energiei electrice produsa n centrala, att sub aspectul continuitatii, ct si sub aspectul parametrilor energiei, iar pe de alta parte se refera la realizarea unor scheme cu cheltuieli totale pe ntreaga durata de viata ct mai mici. 7.2. SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE DE EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE LA TENSIUNEA GENERATORULUI
n categoria acestor centrale intra cele echipate cu grupuri de putere mica, de regula, sub 50 MW. Generatoarele cu astfel de puteri au ca tensiune nominala o valoare din domeniul de medie tensiune (la noi n tara, cel mai frecvent, aceasta tensiune este 6 kV) sau chiar din cel de joasa tensiune, daca generatoarele sunt de putere foarte mica. Pentru realizarea schemelor de conexiuni ale acestor centrale este economic ca generatoarele sa fie racordate direct la o statie de medie tensiune (de aceeasi valoare cu tensiunea nominala a generatorului), prin care energia sa fie evacuata direct la consumatori.Avantajul economic consta n faptul ca energia produsa de generatoare ajunge direct n reteaua de distributie, fara a mai suferi transformari generatoare de pierderi suplimentare de energie electrica. Doua conditii trebuie ndeplinite pentru a realiza astfel de scheme de conexiuni: - tensiunea nominala a generatorului sa coincida cu tensiuni ale retelelor de distributie; - generatoarele sa aiba puteri relativ mici (sub 50 MW), puteri care sa poata fi distribuite n mod economic printr-o retea de medie tensiune, retea care are o capacitate limitata de a distribui energie. n continuare sunt prezentate cteva tipuri de scheme de conexiuni pentru astfel de centrale.
Linii de alimentare a consumatorilor
Linii de legatura cu sistemul
...
...
Statie de medie tensiune,de regula, de 6 kV
...
Generatoare
G ...
Fig.7.1. Schema de principiu pentru centrale cu generatoare de mica putere si o statie de evacuare a energiei la tensiunea generatoarelor
147
CENTRALE CU O STATIE LA TENSIUNEA GENERATOARELOR SI CU O STATIE DE TENSIUNE MAI MARE, PENTRU LEGATURA CU SISTEMUL ELECTROENERGETIC Schemele (figura 7.2.) se folosesc pentru centrale cu grupuri de pna la 1225 MW (rareori 50 MW). De regula, daca grupurile nu sunt numeroase si nici de putere mare, este economic sa fie toate racordate la statia de medie tensiune. n anumite situatii, unele grupuri pot fi racordate prin transformator si la statia de nalta tensiune, daca prin racordarea tuturor generatoarelor la statia de medie tensiune aceasta ar trebui sa evacueze prea multa putere.
7.2.1.
S~
Statie de nalta tensiune,de regula, de 110 kV
.... .
.... .
.... .
TL
TL
TB
Statie de medie tensiune,de regula, 6 kV sau 10 kV
G~
.... .
Generatoare
G~
.... .
G~
Fig.7.2. Schema de principiu pentru o centrala cu generatoare de putere relativ mica, cu o statie de evacuare la tensiunea generatoarelor si o statie de nalta tensiune pentru legatura cu sistemul electroenergetic
Legatura cu sistemul energetic, necesara pentru ca centrala sa nu functioneze insular, este asigurata de transformatoare si o statie de nalta tensiune asa cum se vede din figura 6.2. Spre deosebire de cazul anterior, aceasta legatura este mai puternica si mai sigura. Rolurile ei sunt aceleasi ca si n cazul precedent. 7.2.2. CENTRALE CU MAI MULT DE DOUA STATII Centrale cu mai mult de doua statii se ntlnesc rar si sunt rezultatul unei dezvoltari n etape a schemelor de conexiuni, odata cu dezvoltarea centralei. Pot aparea, de exemplu, doua statii la tensiunea generatoarelor din cauza instalarii etapizate a unor generatoare cu puteri si tensiuni nominale diferite, alaturi de statii de nalta tensiune necesare realizarii legaturii cu sistemul.
148
Schemele de conexiuni ale statiilor de medie tensiune sunt, de regula, scheme cu unul sau doua sisteme de bare colectoare, de cele mai multe ori sectionate longitudinal. Una dintre problemele importante care apar la aceasta categorie de scheme de conexiuni o reprezinta marimea curentilor de scurtcircuit. n multe cazuri, plafonul la scurtcircuit al acestor statii de medie tensiune este mare din cauza generatoarelor si, ca urmare, schema de conexiuni a statiei trebuie sa includa masuri de limitare a curentilor de scurtcircuit. Deoarece generat oarele trebuie sa functioneze n paralel, n aceste scheme limitarea curentilor de scurtcircuit se face, de regula, asociind sectionarea cu folosirea bobinelor limitatoare. n figura 7.3 este prezentat un exemplu de schema n care se folosesc bobine pentru limitarea curentilor de scurtcircuit cuplate ntre sectii de bare colectoare si pe liniile spre consumatori.
IT
Bobine limitatoare amplasate pe liniile electrice de alimentare a consumatorilor
MT
Bobine limitatoare amplasate ntre sectii de bare colectoare
G~
G~
G~
Fig.7.3.Schema de principiu pentru o centrala cu generatoare de putere relativ mica si cu masuri de limitare a curentilor de scurtcircuit folosind sectionarea si bobine limitatoare
7.3.
SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE DE EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE CU TENSIUNI MAI MARI DECT TENSIUNEA GENERATORULUI
Majoritatea centralelor din aceasta categorie o reprezinta cele cu generatoare de putere mare, de ordinul sutelor de megawati. n cazul acestor generatoare este economic ca energia sa fie evacuata direct la tensiuni mari (110-400 kV), unde retelele au capacitatii corespunzatoare de vehiculare a energiei.
149
ntruct tensiunile nominale ale genaratoarelor nu depasesc 30 kV este necesara utilizarea de transformatoare ridicatoare si ntruct o statie electrica la bornele generatoarelor ar ridica probleme deosebite, solutia practicata este legarea n serie a fiecarui generator cu cte un transformator, realizndu-se astfel o schema bloc (paragraful 5.6). Ansamblul generator-transformator este denumit n limbajul curent bloc generator-transformator sau cteodata pur si simplu bloc. Mai trebuie spus ca n cele mai multe cazuri, blocul generator- transformator este partea finala a unui bloc mai amplu, format din cazan-turbina-generator-transformator. Caracteristicile schemei bloc sunt interdependenta dintre componentele blocului, care nu pot functiona dect mpreuna, si volumul redus al aparatelor de comutatie ntre elementele blocului. n foarte multe cazuri blocul generatortransformator nu are nici un fel de aparat de comutatie ntre generator si transformator. n figura 6.4. sunt prezentate cteva tipuri de scheme bloc generatortransformator.
110 400 kV 110 400 kV
110 400 kV
TB
TB
TB
SS G~
IG G~ G~
b
110 400 kV
MT sau 110-220 kV 110 400 kV 110 220 kV 110 400 kV
TB AT
IG G~ G~ IG G~ IG
IG
G~
Fig. 7.4. Diverse tipuri de scheme bloc generator transformator pentru generatoare de mare putere
150
Schema clasica, cu cea mai mare raspndire, este cea din figura 7.4, a, fara nici un aparat de comutatie ntr e generator si transformator, cu ntreruptor numai n statia de nalta sau foarte nalta tensiune. n schemele din figura 7.4,b blocul este prevazut ntre generator si transformator cu un aparat de comutatie: ntreruptor (IG) sau separator de sarcina (SS) numit cteodata cuplor. Rolul acestui aparat de comutatie este de a simplifica schema de alimentare a serviciilor proprii. Solutia nu este totusi raspndita pentru ca aparatul este foarte scump si constituie un punct slab pe legatura generator transformator. Schemele din figurile7.4,c si 7.4,d folosesc pentru transformatorul de bloc un transformator cu trei nfasurari sau un autotransformator cu tertiarul accesibil. n aceste scheme, prezenta ntreruptorului IG de la bornele generatorului este obligatorie pentru a permite functionarea (auto)transformatorului si cu generatorul oprit. Avantajul acestor scheme consta n faptul ca permit cuplarea generatorului la doua statii folosind un singur (auto)transformator care va ndeplini si rolul de legatura ntre cele doua statii. n schema din figura 7.4,e blocul este format din doua generatoare si un singur transformator. Si n acest caz ntreruptorul de la bornele generatorului este obligatoriu. Acest tip de schema permite reducerea numarului de transformatoare ridicatoare ale centralei si a numarului de celule din statia de nalta sau foarte nalta tensiune a centralei. Are nsa dezavantajul ca doua generatoare depind de un transformator; orice defect n transformator va scoate din functiune ambele generatoare. Schemele de principiu ale centralelor cu grupuri mari contin de regula, una pna la trei statii de evacuare a energiei, statii la care se racordeaza blocurile generator-transformator. n cazul existentei a mai multor statii de evacuare este necesara folosirea de transformatoare sau autotransformatoare de legatura. Tensiunile nominale ale statiilor de evacuare depind de puterea nominala a generatoarelor. De exemplu, grupurile de 330 MW trebuie racordate la statii de la 220 kV inclusiv n sus, n timp ce grupurile de 50-100 MW este economic a fi racordate la statii de 110 kV. n figura 7.5 este prezentat un exemplu de centrala cu doua statii de evacuare, legate ntre ele prin autotransformator. Cele doua tensiuni nalte pot fi, de exemplu, 110 kV cu 220 kV sau 220 kV cu 400 kV. Repartitia grupurilor pe cele doua statii este o problema de optimizare a circulatiei energiei produse de centrala. Exista, mai rar, si centrale care au trei statii de evacuare a energiei. Aceasta situatie este, n cele mai multe cazuri, rezultatul unei dezvoltari etapizate de-a lungul timpului.
151
Consumatori
Consumatori
110220 kV
220-400 kV
TB
TB
ATL
TB
TB
G~
G~
G~
G~
Fig.7.5. Schema de principiu pentru o centrala cu blocuri generator transformator si doua statii de evacuare a energiei electrice legate prin autotransformator
n figura 7.6 este prezentat un exemplu de schema la care autotransformatoarele de legatura dintre statii sunt folosite si ca transformatoare de bloc.
Consumatori
Consumatori
110220 kV
220-400 kV
ATB ATB
TB
TB
IG G~ G~
IG
G~ G~
Fig.7.6. Schema de principiu pentru o centrala cu doua statii de evacuare a energiei electrice care are si doua blocuri generator autotransformator
152
Se face economie de transformatoare de bloc dar exista unele dezavantaje care fac ca aceste scheme sa fie foarte rar folosite. n plus, puter ea nominala a autotransformatorului trebuie sa fie cel putin de doua ori mai mare dect puterea generatorului deoarece nfasurarea tertiara, pe care este cuplat generatorul, are ntotdeauna o putere nominala mai mica dect cea a autotransformatorului . n ceea ce priveste schemele de conexiuni ale statiilor de evacuare trebuie avut n vedere ca acestea sunt statii de tensiuni mari, cu un rol foarte important n sistem. Ca urmare, aceste statii au scheme de conexiuni cu un grad mare de siguranta. Astfel, se folosesc sheme cu doua sisteme de bare colectoare si bara de ocolire, scheme cu doua sisteme de bare colectoare si 2 ntreruptoare pe circuit, scheme cu doua sisteme de bare colectoare si 1,5 ntreruptoare pe circuit, scheme poligonale etc.(capitolul 3). n finalul acestui paragraf trebuie amintite schemele de principiu ale unor centrale cu generatoare de putere mica care folosesc nsa scheme bloc pentru racordarea generatoarelor la statii care sunt nu de nalta, ci de medie tensiune. Este cazul centralelor amplasate ntr-o zona unde reteaua de medie tensiune disponibila are alta tensiune dect tensiunea generatoarelor (de exemplu Uretea = 20 kV si U nG = 6,3 kV) sau al centralelor cu generatoare de mica putere care pot avea la borne o treapta de joasa tensiune. n figura 7.7 este prezentata schema de principiu a unei centrale cu grupuri antrenate de motoare Diesel cu puteri de ordinul a ctiva megawati.
Consumatori
Statie de 20 kV
UnG = 6,3 kV sau 0,4 kV Motor Diesel
G~
Motor Diesel
G~
Fig.7.7. Schema de principiu pentru o centrala cu generatoare de mica putere antrenate de motoare Diesel
153
7.4.
PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR CENTRALELOR HIDROELECTRICE
Schemele electrice de conexiuni ale centralelor hidroelectrice pot fi n unele privinte diferite de cele prezentate mai sus si care corespund, n general, centralelor termoelectrice sau nuclearo-electrice. Astfel, n foarte multe cazuri se folosesc scheme bloc generator transformator chiar daca generatoarele au puteri relativ mici, pentru ca centrala este izolata, nu are n apropiere c onsumatori la medie tensiune si o statie de distributie la tensiunea generatoarelor nu si-ar gasi utilitatea. Adeseori este nevoie chiar de blocuri generator transformator linie, i amplasata atunci cnd statia de evacuare la care se poate racorda blocul nu poate f n apropierea centralei. n figura 6.8 sunt prezentate doua exemple de scheme de principiu pentru centrale hidroelectrice amplasate n zone izolate si dispunnd de terent putin pentru transformatoare si statii. n prima varianta de schema se foloseste un singur transformator pentru doua generatoare, n scopul reducerii numarului de transformatoare de bloc, cel mai probabil din lipsa de spatiu. Aceeasi idee de schema se mai poate folosi si atunci cnd generatoarele au puteri mici si nu se realizeaza o statie la tensiunea generatoarelor ci se foloseste schema bloc generator-transformator. n acest fel se evita instalarea a prea multe transformatoare mici. n cea de-a doua varianta de schema se racordeaza doua blocuri generator transformator la o s ingura linie, statia de evacuare neputnd fi amplasata n apropierea centralei.
....
110 400 kV
Linie de 110-220 kV
G G G
Fig.7.8 Scheme de principiu pentru CHE care dispun de spatiu redus pentru transformatoare sau pentru statiile de evacuare
154
O schema aparte o au centralele cu acumulare prin pompaj, concepute ca sisteme de stocare a energiei. La aceste centrale, transformatorul de bloc are o dubla functie: sa asigure evacuarea energiei produsa de ansamblul turbinagenerator n regim de generare si sa asigure alimentarea aceluiasi ansamblu n regim de pompare, cnd generatorul devine motor, iar turbina - pompa. Un exemplu este prezentat n figura 7.9.
110 400 kV 110 400 kV
...
Cale de alimentare de rezerva pentru pornire
ntreruptor pentru alimentarea unui motor de lansare a generatorului n Motor regim de M lansare
ntreruptoare pentru a tine I seama de sensul de rotatie al Generator turbinei antrenat de turbina cu gaze Generator Motor sincron
Generator antrenat de turbina cu abur
Fig.7.9. Schema de principiu pentru un bloc dintr-o centrala hidroelectrica cu acumulare prin pompaj
Fig.7.10. Schema de principiu pentru partea electrica de evacuare a energiei a unei centrale termoelectrice cu ciclu mixt abur gaze
7.5.
SCHEME PENTRU CENTRALE CU CICLURI MIXTE ABUR-GAZE
Schemele centralelor cu cicluri mixte abur-gaze au unele particularitati tinnd de procesul de producere a energiei electrice (figura 7.10). Problema esentiala este ca turbina cu gaze trebuie lansata la pornire de catre un motor si acest lucru se poate face trecnd generatorul n regim de motor sincron. Ca urmare, transformatorul de bloc al generatorului antrenat de turbina cu gaze este folosit si ca sursa de alimentare la pornire a generatorului trecut n regim de motor. Pentru a se putea realiza acest lucru, ntre generator si transformatorul de bloc este necesara instalarea unui ntreruptor IG care va fi folosit n etapele de pornire. Mai trebuie remarcat faptul ca generatorul antrenat de turbina cu abur este racordat printr-o schema clasica de bloc generator-transformator la aceeasi statie de nalta tensiune. n cazul pornirii folosind calea de alimentare de r ezerva, cuplarea n paralel a generatorului cu sistemul se va face prin ntreruptorul din statia de nalta tensiune.
SERVICII PROPRII DE CURENT ALTERNATIV
8.1.
DEFINIRE, CONSUM SI CLASIFICARE
Serviciile proprii de curent alternativ ale unei centrale electrice sunt totalitatea instalatiilor de curent alternativ care asigura alimentarea cu energie electrica a mecanismelor si utilajelor necesare desfasurarii procesului de producere e energiei electrice si termice, precum si a altor receptoare auxiliare. Clasificarea lor se poate face dupa mai multe criterii, dupa cum urmeaza: dupa amplasarea n raport cu incinta centralei: servicii proprii interne, constituite din consumatorii amplasati n incinta centralei; trebuie mentionat ca multa vreme serviciile proprii ale unei centrale au fost denumite curent, n limbajul de specialitate din exploatare, servicii interne; servicii proprii externe, constituite din consumatori care deservesc centrala dar sunt amplasati n afara incintei centralei; de exemplu, mecanismele de actionare ale barajelor centralelor hidroelectrice etc. dupa partea centralei deservita: servicii proprii de bloc, care deservesc blocul cazan-turbina-generator dintr-o centrala termoelectrica sau blocul turbina-generator dintr-o centrala hidroelectrica: pompa de alimentare a cazanului, ventilatorul de aer al cazanului etc.; servicii proprii generale, care deservesc mai multe blocuri sau ntreaga centrala: gospodaria de combustibil, evacuarea cenusii, barajul etc. dupa importanta lor n raport cu functionarea centralei:
156
servicii proprii de categoria 0 (consumatori vitali): acestia se submpart la rndul lor n doua subcategorii: - 0.a toti consumatorii a caror ntrerupere n alimentare mai mare de 1secunda conduce la scoaterea din functiune a blocului, turbinei sau cazanului; pentru receptoarele vitale de categoria 0.a de curent continuu se prevad cel putin doua alimentari normale din bateria de acumulatoare; pentru receptoarele vitale de categoria 0.a de curent alternativ se prevad cel putin doua alimentari normale din bateria de acumulatoare, prin aparate de convertire a curentului (invertoare) si alimentari de rezerva de la barele de curent alternativ ale receptoarelor de categoria 0.b; - 0.b toti consumatorii care nu permit dect ntreruperi de scurta durata (de ordinul 10.......20 secunde), n caz contrar fiind posibila accidentarea de persoane sau avarierea grava a agregatelor principale din centrala (cazan, turbina); n aceasta categorie se ncadreaza receptoarele care trebuie sa functioneze n perioadele de oprire de avarie a blocurilor cazan-turbina (de exemplu, anumite circuite de comanda si automatizare, unele pompe de ulei, anumite vane electrice, iluminatul de siguranta, statii de reducere-racire); pentru receptoarele vitale de categoria 0.b, se prevad trei surse de alimentare, dintre care una va fi o sursa normala, a doua o sursa de rezerva independenta si a treia va fi o sursa de alimentare de siguranta (de exemplu, grup Diesel cu intrare automata n functiune); servicii proprii de categoria I (consumatori principali): includ toti consumatorii la care ntreruperea alimentarii pe durate mai mari de 3 secunde afecteaza direct regimul de functionare al blocurilor (cazan turbina generator), putnd conduce la oprirea lor (de exemplu: pompe de alimentare cu apa a cazanelor, ventilatoare de aer si gaze la cazan, inclusiv auxiliarele acestora etc.); pentru receptoarele de categoria I se asigura alimentarea de la o sursa normala si de la una de rezerva independenta, cu anclansarea automata a sursei de rezerva n cazul caderii sursei normale; servicii proprii de categoria a II-a (consumatori secundari) includ toti consumatorii a caror ntrerupere temporara de ordinul 15-20 minute nu afecteaza imediat regimul de functionare al centralei (de exemplu: instalatiile de descarcat, de concasat, de transportat etc.). Pentru receptoarele de categoria a II-a se prevad o sursa normala si una de rezerva; servicii proprii de categoria a III-a (consumatori auxiliari) includ toti consumatorii care nu afecteaza regimul de functionare al centralei (de exemplu: instalatii de ridicat, ateliere, laboratoare etc.); alimentarea acestor receptoare se face de la o singura sursa de alimentare; dupa regimul de functionare functionare n cadrul centralei:
157
servicii proprii cu functionare continua (timp de functionare 24 de ore); servicii proprii cu functionare intermitenta (sub 24 de ore); servicii proprii n rezerva (timp de functionare zero). Serviciile proprii ale centralelor electrice sunt consumatori importanti de energie. Marimea consumului la sarcina nominala a centralei depinde de o multime de factori. Cel mai important factor l constituie tipul centralei: termoelectrica, nuclearo -electrica, hidroelectrica etc. Astfel, consumul serviciilor proprii ale centralelor termoelectrice este cuprins ntre 5% - 12% din puterea instalata si depinde de tipul combustibilului folosit, de parametrii circuitului termic, de tipul circuitului de racire etc. De exemplu, la centralele care folosesc drept combustibil gazele naturale, consumul se situeaza spre limita inferioara, 5-6%, la centralele care folosesc combustibil lichid consumul este de ordinul 6-8% si ajunge sa aiba valori mari (9-12%) la centralele pe combustibil solid (carbune). Consumurile sunt mai mari daca centrala este de termoficare, daca centrala are un circuit de racire nchis etc. De exemplu, l a noi n tara, utilizarea grupurilor de 50 MW pe lignit, n termoficare s-a facut cu consumuri ale serviciilor proprii de aproape 15% din productia grupurilor. Centralele nuclearo-electrice au consumuri procentuale ale serviciilor proprii de ordinul 5-12% marimea lor depinznd de filiera reactorului, de puterea nominala a generatoarelor, de tipul circuitului de racire. Frecvent consumurile procentuale ale CNE se situeaza n domeniul 7-8%. Cele mai mici consumuri procentuale ale serviciilor proprii le au centralele hidroelectrice, 0,2 2%, valorile mai mari corespunznd hidrocentralelor cu baraje mari. 8.2. FORME DE ENERGIE SI TREPTE DE TENSIUNE FOLOSITE LA ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII Energia cu ponderea cea mai mare n alimentarea consumatorilor de servicii proprii o reprezinta energia electrica. Ea este folosita n primul rnd pentru alimentarea motoarelor folosite la actionarea diverselor mecanisme. De asemenea, este folosita pentru iluminat. n unele centrale termoelectrice sau nuclearo -electrice pot exista consumatori de servicii proprii care folosesc energia mecanica a aburului produs n cazanele centralei; de exemplu, exista centrale la care pompele de alimentare cu apa a cazanelor sunt antrenate de turbine cu abur. Pentru alimentarea cu energie electrica a receptoarelor de servicii proprii, de regula, se folosesc doua trepte de tensiuni alternative si anume: treapta de medie tensiune, necesara, n primul rnd, pentru alimentarea motoarelor de puteri unitare mari (peste 160 kW) sau pentru tranzitarea unei puteri mari pentru grupe de receptoare mai mici, prin intermediul unor transformatoare cobortoare; ca trepta de medie tensiune se alege, de regula, tensiunea de 6 kV; n cazuri justificate se poate opta si pentru o alta tensiune medie (de ex emplu 10 kV) sau eventual chiar pentru doua trepte de tensiuni medii;
158
treapta de joasa tensiune, pentru alimentarea receptoarelor de mica putere, inclusiv a motoarelor cu puteri unitare sub 160 kW; pentru instalatiile de joasa tensiune de regula se alege treapta de 230/400 V. 8.3. 8.3.1. SURSE DE CURENT ALTERNATIV PENTRU ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII
ALIMENTAREA NORMALA A SERVICIILOR PROPRII De-a lungul timpului s-au ncercat mai multe solutii pentru sursele de alimentare normala a serviciilor proprii ale centralelor electrice. O prima solutie, folosita la nceputurile centralelor electrice este cunoscuta sub denumirea de alimentarea serviciilor proprii cu un grup de casa. Solutia consta n utilizarea unui grup turbina-generator de putere mica numai pentru alimentarea serviciilor proprii (figura 7.1), aburul pentru turbina grupului de casa fiind produs n cazanul care alimenteaza si turbina principala .
Statia de evacuare a energiei
G 3~
Turbina si generatorul principal
AAR Statie de servicii proprii
Gc~ Grupul de casa
Consumatori de servicii proprii
Fig.8.1. Grupul de casa - ca sursa de alimentare a serviciilor proprii
Solutia cu grup de casa are marele avantaj ca reprezinta o sursa pentru alimentarea serviciilor proprii independenta de evenimentele de la bornele generatorului principal si din sistemul electroenergetic. Acest lucru a prezentat importanta la nceputurile dezvoltarii sistemului electroenergetic, cnd multe centrale functionau insular, cnd sistemul era slab si nu prezenta suficienta siguranta. De asemenea, ea a fost si suficient de avantajoasa economic, atta timp ct s-au folosit cazane cu parametrii aburului scazuti Principalul dezavantaj l reprezinta investitia specifica mare n grupul de casa, necesitatea unei turbine cu abur de putere mica etc. O alta solutie, derivata din prima solutie prezentata, o reprezinta solutia cu generator de casa. Deosebirea fata de solutia anterioara consta n antrenarea generatorului de casa de catre turbina grupului principal. n acest fel se renunta la o turbina de putere mica, cu investitii mari si, totdata, se pastreaza independenta
159
sursei de alimentare normala a serviciilor proprii fata de evenimentele de la bornele generatorului principal si din sistem (figura 7.2). Este de asemenea o solutie specifica perioadei de copilarie a sistemului electroenergetic si, la fel ca si solutia anterioara, nu a rezistat dezvoltarii ulterioare a sistemului electroenergetic. Dezavantajele solutiei sunt n principal legate de problemele ridicate de ansamblul turbina cu doua generatoare pe acelasi ax.
Statie de servicii proprii Turbina comuna
AAR
G 3~
Generatorul principal
Gc~
Generatorul de casa
Fig.8.2. Solutia cu generator de casa ca sursa de alimentare a serviciilor proprii
AAR Statie de servicii proprii
Turbina
G 3~
Generatorul principal
Fig.8.3. Alimentarea serviciiilor proprii de la bornele generatorului principal
n sfrsit, solutia care este n prezent unanim acceptata o reprezinta alimentarea serviciilor proprii de la bornele generatorului principal (figura 8.3). n acest fel, puterea folosita pentru alimentarea serviciilor proprii este instalata n turbine si generatoare cu puteri unitare suficient de mari, deci este o putere cu
160
investitii specifice mici si cu costuri de productie de asemenea mici. Aceasta solutie se bazeaza pe faptul ca odata cu dezvoltarea sistemelor electroenergetice, acestea au devenit tot mai sigure si puternice, permitnd o siguranta suficienta n alimentarea serviciilor proprii. De asemenea progresele obtinute n realizarea unor sisteme de protectie si automatizari au permis aplicarea pe scara larga a acestei solutii de principiu la majoritatea centralelor electrice. Trebuie mentionat faptul ca n figura 8.3 nu s-au evidentiat si eventualele transformatoare, de exemplu, cele de bloc, ci s-a pus n evidenta doar principiul solutiei. ALIMENTAREA DE REZERVA A SERVICIILOR PROPRII Dupa cum s-a mai spus, consumatorii serviciilor proprii sunt foarte importanti si unul dintre principalele elemente n asigurarea continuitatii n alimentarea lor o constituie asigurarea unor surse de rezerva. Acestea trebuie sa fie ct mai independente fata de alimentarea normala. O prima solutie, folosita n majoritatea cazurilor ca solutie de baza, este asigurarea unei cai de alimentare de rezerva, n curent alternativ, din reteaua sistemului electroenergetic n care este evacuata energia produsa de centrala (cale prevazuta cu anclansarea automata a rezervei - AAR), asa cum schematic este prezentata n figurile 8.1, 8.2 si 8.3. n paragrafele urmatoare se vor face mai multe precizari privind aceste cai de rezerva. n afara acestor cai de rezerva, care nu sunt total independente, mai sunt necesare cai de rezerva complet independente, mai ales pentru alimentarea consumatorilor vitali. Principalele surse de alimentare de rezerva, considerate independente, si care au fost utilizate de-a lungul timpului sunt bateria de acumulatoare si grupul Diesel cu demaraj rapid . n figura 8.4 sunt prezentate doua exemple de scheme pentru alimentarea de rezerva a serviciilor proprii. Trebuie remarcat nsa ca este vorba de solutii cu putere relativ mica, pentru alimentarea numai a consumatorilor vitali n conditii de avarie. ntruct n acest domeniu exista o mare varietate de solutii, cele prezentate au rol numai de exemplificare. n continuare, n cadrul acestui capitol, nu se vor mai prezenta si discuta solutii din aceasta categorie si, ca urmare, cnd se vor face referiri la cai de rezerva, de regula, acestea vor fi cele n curent alternativ din retea. 8.4. ACTIONARI ELECTRICE PENTRU SERVICII PROPRII 8.3.2.
Majoritatea mecanismelor din serviciile proprii ale centralelor electrice sunt antrenate de motoare electrice. Puterile necesare pentru antrenare sunt foarte diverse: de la valori mici de ordinul sutelor de wati pna la valori foarte mari ce pot atinge chiar 10 MW.
161
Consumatori importanti ai s.p.
... IA
Consumatori importanti ai s.p.
...
IA 0,4 kV c.a. 0,4 kV c.a. Alimentare normala a motorului
IA
IA =
Motor Diesel cu demaraj rapid
Volant
IA
Motor Diesel cu demaraj rapid
G~
Baterie de acumulatoare
M~
G~
Cupla electromagnetica
Fig.8.4. Cai de alimentare de rezerva a serviciilor proprii cu un grad mare de independenta si siguranta
Pentru o functionare sigura a mecanismelor serviciilor proprii este necesar ca marimile caracteristice de functionare ale motorului sa corespunda conditiilor de functionare ale mecanismului si anume: puterea motorului electric trebuie sa fie suficienta pentru a actiona mecanismul la functionarea acestuia la sarcina nominala; cuplul dezvoltat de motor trebuie sa fie suficient pentru lansarea mecanismului pna la turatia nominala a acestuia, fara ca motorul sa se suprancalzeasca peste limita admisibila, din cauza curentilor de pornire, chiar daca motorul a fost ncalzit ca urmare a functionarii de durata la plina sarcina; motorul unui mecanism principal trebuie sa aiba capacitate de autopornire, dupa restabilirea tensiunii, daca a fost frnat partial sau total la o scadere a tensiunii n retea: forma de executie a motorului si modul de racire al acestuia trebuie sa corespunda conditiilor de temperatura, de umiditate si de curatenie a mediului nconjurator. Alte conditii importante la alegerea tipurilor de motoare electrice: dispozitive simple de pornire, constructie sigura, exploatare usoara, cost initial redus si cheltuieli reduse de exploatare. 8.4.1. CARACTERISTICA MECANICA A ACTIONARILOR ELECTRICE
162
Caracteristica mecanica a actionarilor cu motoare electrice reprezinta dependenta cuplului rezistent de turatia motorului de antrenare, respectiv de alunecarea de regim, si depinde de tipul mecanismului antrenat. Pentru un numar mare de mecanisme, caracteristica mecanica poate fi pusa sub forma: z (8.1) c C /C c c 1 s
r r n k v
n care: Cr reprezinta cuplul rezistent al masinii antrenate de motor; Cn - cuplul nominal al motorului electric; s - alunecarea de regim a motorului, care este dependenta de f si u; c k - cuplul de frecari (de mers n gol) al mecanismului antrenat, considerat independent de alunecarea s si cv - cuplul util, variabil cu alunecarea s. Valoarea exponentului z este variabila dupa tipul masinii de lucru. Sub aspectul dependentei de turatie a cuplului rezistent, pot fi evidentiate, n principal, urmatoarele categorii de actionari cu motoare electrice utilizate ca servicii proprii n centrale electrice: actionari cu cuplu rezistent independent de turatie, pentru care z = 0 (masini unelte, transportoare, pompe cu piston, compresoare, mori cu bile, etc.); actionari cu cuplu rezistent pentru care z = 2 (pompe, ventilatoare si compresoare centrifugale); actionari al caror cuplu rezistent variaza cu turatia la o putere z > 2 (pompe care lucreaza cu contrapresiune). Pompele si ventilatoarele se caracterizeaza din punct de vedere tehnolog ic prin caracteristica H-D, avnd n abscisa debitul de fluid D, iar pe ordonatanaltimea (presiunea) de refulare H. Un exemplu de caracteristica H-D, pentru o pompa de apa centrifugala, este prezentat n figura 8.5. Pentru diferite diametre sau diferite turatii ale rotorului, se poate trasa o familie de curbe asemanatoare. Ecuatia caracteristicii H-D, n functie de turatia de antrenare a mecanismului poate fi pusa sub forma: (8.2) H K n 2 K n D K D 2 [m]
1 2 3
n care: K1, K2 si K3 reprezinta constante constructive ale agregatului, iar n - turatia de antrenare a agregatului, n rot/min. Caracteristica retelei de conducte R este formata, n cazul general, din naltimea (presiunea) statica (Hst) si suma caderilor de presiune dinamice, ca urmare a frecarilor pe diferite elemente ale circuitului (pereti si coturi ale conductelor, elemente de strangulare, robinete etc.); aceasta caracteristica este reprezentata pe figura 8.1 sub forma unei parabole, avnd expresia analitica: (8.3) H H K D 2 [m]
st
n care: K este coeficientul de rezistenta a retelei de conducte, n h2/m3.
163
Un punct A de functionare a agregatului se stabileste la intersectia celor doua caracteristici (fig.8.1).Puterea necesara la arborele mecanismului, corespunzatoare punctului A de functionare, este: (8.4) DA H A g 10 3 [kW] PA
A
3600
3 n care: DA reprezinta debitul de fluid corespunzator punctului A, n m /h; H A - naltimea de refulare, corespunzatoare punctului A, n m; - densitatea fluidului, n kg/ml; g - acceleratia gravitationala,n m/s2; A - randamentul agregatului corespunzator punctului A.
Reducerea debitului de la valoarea DA la valoarea DB (fig.8.5) se poate obtine, de exemplu, prin: laminare (strangulare), nchiznd ventilul pe refulare; punctul de functionare se deplaseaza pe caracteristica pompei n pozitia B, corespunzatoare unei naltimi de refulare HB; puterea la arborele agregatului este proportionala cu suprafata HB . DB; reducerea printr-un procedeu oarecare a turatiei agregatului, caracteristica acestuia deplasnduse n jos (pe fig.8.5) pna la stabilirea echilibrului n noua pozitie B', corespunzatoare naltimii HB' = HB - H, n care H reprezinta caderea de presiune pe ventil; puterea solicitata la arborele pompei este, n acest caz, proportionala cu suprafata HB'. DB.
Fig.8.5. Stabilirea punctelor de functionare pentru o pompa centrifuga, la intersectia caracteristicilor HD ale pompei (pentru diferite turatii de antrenare) cu caracteristicile retelei de conducte (pentru diferite pozitii ale ventilului de pe refulare).
Reglnd debitul mecanismului prin variatia turatiei acestuia se economiseste deci, comparativ cu reglajul prin laminare, o putere proportionala cu suprafata H.DB. n cazul unor variatii frecvente ale debitului, cerute de procesul tehnologic, economiile de energie obtinute prin variatia vitezei pot fi nsemnate. Pentru orice punct de intersectie a caracteristicii H-D cu caracteristica retelei de conducte, corespunzator regimului stationar de functionare, expresia debitului de fluid al masinii - n functie de turatie - se poate obtine sub forma solutiei unei ecuatii de gradul 2, care rezulta prin egalarea expresiilor 8.2 si 8.3.
164
Debitul de fluid D al masinii, exprimat n unitati relative prin raportare la debitul corespunzator conditiilor nominale de alimentare ( F=50 Hz, U=Un), poate fi pus sub forma: (8.5) 2
D / Dn
a kn
b kn
n care: a, b, c reprezinta coeficienti care depind de caracteristicile masinii, de regimul ei de exploatare, precum si de caracteristicile retelei de conducte; kn = n/nn reprezinta turatia relativa a masinii, care a fost obtinuta prin raportarea turatiei n a masinii la valoarea ei nominala. Se poate demonstra relativ simplu ca numai n absenta contrapresiunii (sarcina statica nula), debitul de fluid depinde liniar de turatie. Lund n considerare relatiile (7.3) si (7.4), se obtine dependenta puterii utile, ceruta de mecanism la arborele motorului electric de antrenare ( Pi ), de debit si implicit, de o turatie oarecare ni a motorului: 2 (8.6) P 2,78 10 7 D gH KD / [kW]
i i st i i
Se poate demonstra relativ simplu ca numai n absenta contrapresiunii, puterea utila la arborele motorului de antrenare depinde de cubul turatiei. Dependenta cuplului rezistent (Cr), opus de masina la arborele motorului de antrenare de turatia acestuia poate fi exprimata sub forma [3]: (8.7,a) C ri 9540 Pi / ni [Nm] respectiv, daca se ia n considerare relatia (7.6) rezulta:
C ri
2,65 10
Di
g H st
KD i /
ni [Nm]
(8.7,b)
Raportul dintre cuplul rezistent la arborele de antrenare a pompei sau ventilatorului, determinat cu relatia (7.7) pentru o turatie oarecare ni si cel corespunzator, de exemplu, turatiei nominale, este de forma: 2 (8.8,a) C D H K D n
ri i st i n n
C rn
D n H st
K D2n
in
ni
n cazul general, forma analitica a cuplului rezistent exprimat n functie de turatie este complicata, pentru exprimare utilizndu-se relatii relativ complexe, de dependenta ntre debit si turatie, precum si ntre randament si turatie. Pentru relatia debit-turatie se poate folosi expresia (8.5), iar pentru exprimarea dependentei randamentului n functie de debit si de turatie, se pot utiliza relatii de similitudine sau, daca domeniul de variatie al turatiei este relativ restrns (10% ... 15%), atunci se poate neglija variatia randamentului cu turatia.
165
Daca Hsc = 0 si, deci, debitul depinde liniar de turatie, relatia (8.8,a) se poate pune sub o forma mai simpla, cunoscuta n literatura sub denumirea de caracteristica mecanica tip ventilator: 2 2 (8.8,b)
C ri C rn
n i
ni nn
ni nn
2 kn i
sau:
c r vi
C ri Cn
C rn Cn
ni nn
(8.8,c)
c rn k
2 ni
n care: Cn reprezinta cuplul nominal al motorului electric de antrenare; crn = Crn/Cn - cuplul relativ rezistent la arborele motorului n conditii nominale de functionare. Turatia motoarelor asincrone variaza practic proportional cu frecventa retelei electrice de alimentare, nivelul tensiunii de alimentare a motoarelor electrice de antrenare influentnd relativ putin turatia acestuia si, ntr-o prima aproximatie, acest efect poate fi neglijat. n aceasta ipoteza, relatia (8.8,c) poate fi scrisa: (8.8,d) Cr 2
c rv
Cn
c rn f
Prin urmare, numai n absenta contrapresiunii si pentru un domeniu relativ restrns de variatie a turatiei, pentru care se poate neglija variatia randamentului masinii cu turatia, caracteristica mecanica poate fi considerata parabolica. Pe masura ce creste sarcina statica, creste si panta caracteristicii mecanice ( z > 2 ) si scade domeniul de variatie a turatiei, pentru care este posibila functionarea masinii. (fig.8.6). Pentru ventilatoare (Hst = 0), caracteristica mecanica este o parabola, care trece prin originea axelor de coordonate (caracteristica tip ventil ator). Pentru exemplificare, sunt prezentate rezultatele unor studii de caz, referitoare la stabilirea caracteristicilor mecanice pentru urmatoarele pompe (antrenate cu motoare asincrone, alimentate la 6 kV din statia de servicii proprii a unui bloc de 50 MW pevlignit) n diferite ipoteze de functionare: electropompa de alimentare cu apa (EPA) a cazanului (3800 kW, 3000 rot/min), lund n considerare diferite valori ale sarcinii statice, exprimate n unitati relative prin raportare la sarcina totala corespunzatoare regimului nominal de functionare a pompelor (Hst* = 0,7 ... 0,9), dupa cum urmeaza: cazul A: Hst* 0,7; cazul B: Hst* 0,8; cazul C: Hst* 0,9; electropompele de circulatie (EPC) aferente turbinei (2x400 kW, 600 rot/min), n ipoteza existentei sau absentei turnului de racire (deci cu Hst* < 0,85) precum si n diferite alte ipoteze privind diametrul rotorului pompei si numarul pompelor care functioneaza n paralel, dupa cum urmeaza: cazul D: 2EPC 720 mm, Hst* 0,4; cazul E: 1EPC 720 mm, Hst* 0,6; cazul F: 2EPC 630 mm, Hst* 0,7; cazul G: 1EPC 630 mm, Hst* 0,8.
166
Fig.8.6. Caracteristici mecanice pentru unele mecanisme apartinnd instalatiei de servicii proprii a unui bloc energetic de 50 MW/lignit.
Utiliznd relatiile (8.7) si (8.8), precum si metoda celor mai mici patrate, caracteristicile mecanice ale actionarilor studiate se pot obtine analitic, sub forma: (8.9) c c c kz
r k v n
n care: kn reprezinta turatia exprimata n marimi relative prin raportare la turatia nominala. La stabilirea domeniului de variatie a turatiei de antrenare a pompelor luat n considerare pentru ajustarea expresiei caracteristicilor mecanice s-au considerat urmatoarele ipoteze: a) turatia ia valori pe ntreg domeniul sau de variatie, de la pornire si pna la atingerea turatiei de regim nominal; b) turatia ia valori doar pe domeniul cuprins ntre nmin (sub care nu este posibila livrarea de lichid, deci D = 0 ) si turatia de regim nominal. Rezultatele privind expresia caracteristicilor mecanice obtinute n prima ipoteza prezinta interes, de exemplu, pentru solutionarea unor probleme legate de regimurile tranzitorii de pornire si autopornire a motoarelor asincrone.
167
Pentru studierea implicatiilor regimurilor nenominale de functionare asupra instalatiilor electrice, domeniul de variatie a turatiei sub influenta frecventei si/sau a tensiunii de alimentare fiind relativ restrns, pentru toate pompele pot fi utilizate caracteristicile mecanice liniare (z=1), obtinute n cea de a doua ipoteza de variatie a turatiei (nmin = n = nn). Pe baza datelor din tabelul 8.1se poate observa ca panta dreptelor creste odata cu cresterea sarcinii statice.
Tabelul 8.1 Caracteristici mecanice ale unor mecanisme de servicii proprii
nmin CA Z A B C D E F G Hst* 0,74 0,83 0,90 0,42 0,58 0,67 0,84 [rot/min] 2450 2600 2705 354 353 421 421 ck 0,13 0,14 0,15 0,07 0,09 0,09 0,08
Ipoteza a 0 = n = nn cv 0,89 0,87 0,86 0,94 0,93 0,92 0,88
z 5 5,5 6,5 3 2,5 3,5 2,5
Ipoteza b nmin = n = nn ck cv -2,32 3,34 -2,87 3,88 -3,48 4,48 -1,07 2,10 -0,81 1,82 -1,47 2,50 -1,01 2,00
z 1 1 1 1 1 1 1
Daca se urmareste exprimarea caracteristicii mecanice a actionarii sub forma (8.1), n relatia (8.8,a), va trebui luata n considerare dependenta dintre turatia (ni) si alunecarea (si) de regim i a motorului, precum si turatia de sincronism (no) a acestuia. Astfel, pentru frecventa si tensiune nominala, relatia dintre aceste marimi este: (8.10) si = 1- ( ni / n0) n cazul general, daca pentru M regimuri de functionare se dispune de o serie de date (constituita din M perechi de valori cuplu rezistent-alunecare de regim i), coeficientii ck, cv si z ai caracteristicii mecanice din relatia (8.9), se pot obtine tot prin metoda celor mai mici patrate. MOTOARE PENTRU ANTRENAREA MECANISMELOR DIN INSTALATII DE SERVICII PROPRII 8.4.2.1. Motoare asincrone (MAS) Motorul asincron cu rotorul n scurtcircuit este cel mai utilizat motor electric n instalatiile serviciilor proprii. Simplitatea constructiei face ca aceste motoare sa fie sigure n functionare si sa necesite o ntretinere usoara. Tot din cauza simplitatii constructiei, motoarele asincrone sunt cele mai ieftine dintre toate tipurile de motoare existente. 8.4.2.
168
Pornirea lor se poate face fara dispozitive de pornire, prin simpla aplicare a tensiunii la nfasurarea statorului. Aceasta permite ca, n anumite situatii, sa nu fie deconectate de la retea la disparitia sau la scaderea tensiunii si, ca urmare, la reaparitia tensiunii, sa reporneasca fara a fi nevoie de vreo interventie. Principalele dezavantaje ale motoarelor asincrone cu rotorul n scurtcircuit sunt: curentul mare absorbit la pornire; acesta poate atinge valori de 6-10 ori valoarea curentului nominal, ceea ce duce la suprancarcarea cailor de alimentare, n cazul pornirii motoarelor de putere mare sau n cazul pornirii simultane a unui numar mare de motoare; cuplul de pornire al motorului este mai mic dect cel nominal; aceasta exclude posibilitatea folosirii lui la mecanismele care necesita cupluri de pornire mari; motoarele n executie normala nu au dispozitive de reglare a turatiei. Marirea cuplului de pornire si micsorarea curentului de pornire se realizeaza prin mbunatatirea constructiei rotorului, realizndu-l cu dubla colivie sau cu bare nalte. Variatia controlata a frecventei de alimentare a MAS este din ce n ce mai des utilizata n actionarile electrice, pentru a efectua un reglaj al vitezei de rotatie a motoarelor. Acest mod de variatie a turatiei nu este nsa posibil dect atunci cnd motorul este alimentat de la o instalatie speciala, de exemplu, n instalatiile moderne, prin utilizarea convertizoarelor statice de frecventa (fig.8.7,a). Convertizoarele statice de frecventa ( CSF) sunt echipamente electronice de putere, care realizeaza dintr-o retea trifazata de frecventa si tensiune fixe, un sistem trifazat avnd frecventa si tensiunea variabile. Reteaua de frecventa continuu variabila obtinuta la iesire este aplicata motorului de curent alternativ, modificndu-i-se att turatia de sincronism, ct si cea de lucru. Variatia turatiei motorului asincron cu rotor n colivie comandat prin convertizor de frecventa se bazeaza pe obtinerea n ntrefierul acestuia a unui cmp magnetic nvrtitor cu viteza variabila, prin varierea corelata a amplitudinii tensiunii trifazate si a frecventei. Viteza variatiei trebuie limitata n s copul evitarii desprinderii masinii la depasirea alunecarii corespunzatoare cuplului maxim dezvoltat de motor . Se stie ca fluxul magnetic din motor si cuplul maxim al motorului sunt aproximativ proportionale cu raportul U/F. Caracteristica de variatie a turatiei motoarelor se poate realiza la un cuplu aproximativ constant, ntr-un domeniu partial sau total de variatie a frecventei (n functie de alegerea caracteristicii U/F). Pentru a se realiza, de exemplu, conditia functionarii motorului asincron la cuplu nvrtitor constant, trebuie ca tensiunea aplicata motorului sa varieze proportional cu frecventa, deci trebuie ndeplinita conditia: U/F = constant.
169
n practica, apare necesitatea unor abateri de la aceasta conditie, pe de o parte ca urmare a faptului ca fierul este saturat n oarecare masura, iar pe de alta parte, deoarece conditiile de racire ale masinii se modifica cu variatia vitezei de rotatie. Mentinerea unui raport U/F constant pna la atingerea tensiunii maxime la iesirea convertizorului (practic tensiunea nominala de alimentare a MAS), determina un flux magnetic constant n masina, obtinndu-se deci o caracteristica a cuplului motor Cm(n), de amplitudine constanta (Cmaxim = constant) (fig.8.7,b).
Fig.8.7. Schema de reglare a vitezei motorului asincron, care utilizeaza un convertizor static de frecventa (a); caracteristicile mecanice ale motorului pentru diferite frecvente de alimentare (b); caracteristicile MAS alimentate la frecventa variabila (c).
c n punctul nominal de functionare a actionarii, motorul fiind alimentat la frecventa nominala si la tensiunea nominala va furniza puterea maxima de durata (nominala). La cresterea frecventei peste valoarea nominala, tensiunea de iesire nemaiputnd fi crescuta, fluxul masinii scade; n consecinta, puterea actionarii ramne constanta, iar cuplul disponibil la arbore scade hiperbolic, conform fig.8.7,c.
170
La frecvente scazute de alimentare, rezistenta nfasurarii statorice devine de acelasi ordin de marime cu reactanta de magnetizare, ceea ce face ca aceasta reactanta sa nu mai poata fi neglijata; ca urmare a acestui fapt, pentru a mentine fluxul n ntrefier constant, variatia tensiunii cu frecventa nu mai este liniara si, sub frecvente de aproximativ 15 Hz, se mentine constanta (fig.8.7,c). Functionarea instalatiei la turatii (frecvente) reduse de lucru conduce la o nrautatire a ventilatiei proprii, fiind necesara o ventilatie fortata sau supradimensionarea motorului. inala mai Mai economica este solutia folosirii unui motor cu turatie nom mica (numar mai mare de poli), care ofera si avantajele obtinerii unui cuplu util mai mare, precum si a unui randament mai bun al convertizorului (la frecvente joase, pierderile n circuitele de comutatie sunt mai reduse ). n cazul n care aplicarea metodelor de mai sus nu este posibila, n zona frecventelor mici, trebuie redus cuplul la arborele motorului (ventilatia acestuia devine insuficienta) sau trebuie stabilita limita inferioara de frecventa, la care se poate functiona din punct de vedere a ncalzirii. Aceasta limita se afla la intersectia dintre caracteristica motorului alimentat prin convertizor cu caracteristica mecanica a mecanismului antrenat. Probleme pot sa apara mai ales la mecanismele la care cuplul rezistent este independent de turatie (z=0), pentru ca la cele la care cuplul rezistent scade pe masura ce scade turatia (pompe si ventilatoare), exista rezerve mai mari n ceea ce priveste puterea disponibila pe un domeniu relativ larg de variatie a turatiei, nefiind n general necesara introducerea unei ventilatii independente. Pentru alimentarea motoarelor din seria normala la o turatie (frecventa) superioara celei nominale, este necesar acordul constructorului motorului. Motoarele din seria normala admit supraturatii de maxim 20%, timp de 2 minute cel mult. Pentru utilizarea motoarelor la tensiune superioara celei nominale este de asemenea necesar acordul fabricantului MAS. Alegerea si adaptarea convertizorului de frecventa se face n functie de caracteristica de sarcina corespunzatoare, tensiunea si turatia nominala a motoarelor electrice, gama necesara de variatie a frecventei, numarul de motoare actionate cu acelasi convertizor care pornesc simultan, cerintele privind siguranta n functionare, gabaritul si masa, compatibilitatea electromagnetica, costul. Eficienta folosirii dispozitivelor reglabile pentru mecanisme actionate electric se determina n principal prin posibilitatea cresterii randamentului si deci, prin asigurarea unei economii de energie electrica, prin posibilitatea de optimizare a proceselor tehnologice, precum si prin crearea unor conditii de automatizare complexa a acestor procese. Un motor asincron cu rotorul n scurtcircuit, asociat cu un convertizor static de frecventa, formeaza un echipament electric de actionare cu turatie reglabila n limite largi. Prin utilizarea unor astfel de sisteme de actionare, se pot obtine importante economii de energie la utilizatori, cu toate efectele economice si sociale care decurg din aceasta.
171
n plus, apar si alte avantaje, ca de exemplu, micsorarea solicitarilor electrice, mecanice si termice, care sunt foarte mari n cazul pornirii directe. Reducerea curentului de pornire a motoarelor asincrone (Ip/In este de ordinul 1 la pornirea prin convertizor, n loc de 57 la pornirea directa) permite de asemenea o dimensionare mai economica a circuitului electric de alimentare a motorului. Introducerea actionarilor electrice cu turatie reglabila este favorizata de progresele nregistrate n ultima vreme n domeniul electronicii de putere. Utilizarea convertizoarelor statice de frecventa ridica nsa unele probleme de compatibilitate electromagnetica, ntruct aceste convertizoare sunt surse de regim deformant att la intrare, ct si la iesire. Motorul asincron cu rotorul bobinat se porneste cu ajutorul unui reostat, care se conecteaza n circuitul rotorului, si a carui rezistenta se scoate treptat din circuit, pe masura ce motorul se accelereaza. Cnd motorul atinge turatia nominala, rezistenta reostatului se scoate complet din circuit si motorul functioneaza ca un motor cu rotorul n scurtcircuit. Introducerea, la pornire, a unei rezistente n circuitul rotorului permite sa se micsoreze curentul de pornire (pna la valoarea de 2-3 ori curentul nominal) si sa se mareasca cuplul de pornire pna la valoarea cuplului maxim. Necesitatea introducerii unei rezistente n circuitul rotorului la pornire constituie dezavantajul principal al motorului cu rotorul bobinat. Daca motorul s-a frnat sau s-a oprit, ca urmare a scaderii tensiunii n retea, pentru pornirea lui este necesar ca reostatul sa fie trecut n pozitia de pornire. Aceasta se poate face fie automat si n acest caz motorul poate sa ramna conectat la retea, fie manual si, n acest caz, motorul trebuie sa se deconecteze n mod automat la scaderi mai importante de tensiune. Trecerea automata a motorului n pozitia de pornire, la scaderea tensiunii, urmata de o pornire automata, necesita instalatii complicate si costisitoare. ntruct deconectarea mecanismelor la scaderea tensiunii este inadmisibila pentru mecanisme principale, rezulta ca nu se pot utiliza astfel de motoare pentru antrenarea acestor mecanisme. n afara de aceasta, prezenta inelelor colectoare si a reostatului de pornire complica exploatarea motorului, micsoreaza siguranta de functionare a acestuia si-l mareste costul. De aceea, n centralele electrice moderne motoarele cu rotorul bobinat nu se mai folosesc. 8.4.2.2. Motoare sincrone Se folosesc destul de rar pentru antrenarea mecanismelor serviciilor proprii. Principalul avantaj al acestor motoare consta n faptul ca ele pot genera putere reactiva si n consecinta se pot reduce pierderile de putere activa provocate de circulatia puterii reactive. Acest avantaj este limitat n cadrul serviciilor proprii, deoarece motoarele sunt amplasate foarte aproape din punct de vedere electric de generatoarele centralei. n afara de aceasta motoarele sincrone nu permit variatia turatiei mecanismelor dect prin instalatii intermediare.n plus, prezenta excitatricei cu colector introduce n schema un element cu siguranta redusa.
172
n ultimul timp, datorita simplificarii schemelor de pornire si protectie, maririi sigurantei de functionare si reducerii costului de fabricatie, a devenit rentabila folosirea motoarelor sincrone de mare putere. Folosirea motoarelor sincrone nseamna si un randament mai mare ca al celorlalte tipuri de motoare si posibiltatea de mbunatatire a stabilitatii de functionare a serviciilor proprii n cazul scaderilor de tensiune n timpul avariilor, prin folosirea fortarii excitatiei . 8.4.2.3. Motoare de curent continuu Avantajul principal al motoarelor electrice de curent continuu, n special al motoarelor cu excitatia n derivatie, consta n faptul ca ele permit sa se realizeze, cu pierderi mici de energie, reglarea n limite largi a turatiei mecanismelor. Motoarele electrice de curent continuu prezinta nsa o serie de dezavantaje importante. Punctul slab al acestor motoare este colectorul, care necesita o ntretinere permanenta si foarte ngrijita. Un alt dezavantaj al motoarelor de curent continuu consta n faptul ca necesita surse de alimentare n curent continuu, deci fie de la un redresor, fie de la bateria de acumulatoare, ceea ce mareste costul instalatiei. Costul motoarelor de curent continuu este mai mare n comparatie cu cel al celorlalte tipuri de motoare. Motoarele de curent continuu se folosesc la actionarea transportoarelor de combustibil sub forma de praf n centralele pe carbune, unde este necesara reglarea turatiei n limite largi.Motoarele de curent continuu se utilizeaza, de asemenea, pentru antrenarea pompelor de ulei de ungere si etansare, de rezerva, n cazul opririi turbogeneratoarelor pe timp de avarie deoarece alimentarea lor se poate face direct de la bateria de acumulatoare. 8.4.3. COMPORTAREA MOTOARELOR ASINCRONE N CONDITII NENOMINALE DE FUNCTIONARE
Functionarea motoarelor electrice asincrone (MAS) n conditiile alimentarii cu energie electrica cu abateri ale frecventei si/sau tensiunii fata de valo rile nominale, precum si cu un grad de ncarcare la arbore diferit de cel nominal poate avea consecinte tehnico-economice importante, ca de exemplu: efecte asupra productivitatii mecanismului antrenat (exprimate de exemplu prin influenta asupra debitului unei pompe sau a unui ventilator); efecte asupra randamentului ansamblului motor-mecanism antrenat, respectiv, asupra cererii de putere si energie de la reteaua electrica de alimentare (exprimate, de exemplu, prin influenta asupra caracteristicilor statice de sarcina sau a celor energetice); implicatii asupra sigurantei n functionare a ansamblului cinematic studiat (uzura, dificultati la pornire si/sau autopornire pentru motorul electric de antrenare etc.).
173
Implicatiile abaterilor de tensiune si/sau de frecventa asupra motoarelor asincrone sunt dependente de tipul mecanismului antrenat si de cuplul rezistent, pe care acesta l opune la arborele motorului de antrenare. n vederea studierii comportarii tehnico-economice a actionarilor electrice n conditii nenominale de functionare, precum si pentru alegerea celor mai potrivite metode de compensare si reglaj, o importanta deosebita o prezinta cunoasterea unor expresii analitice pentru diversele caracteristici de functionare ale ansamblului motor electric-mecanism antrenat exprimate n functie de turatie, respectiv, de nivelul de frecventa (f=F/50) si/sau de tensiune (u=U/Un) aplicat la bornele motorului, n conditiile n care se cunoaste cuplul rezistent opus de mecanism la arborele motorului electric de antrenare. Turatia de sincronism a motorului este proportionala cu nivelul de frecventa aplicat motorului. Daca frecventa de alimentare a motorului se modifica fata de valoarea nominala, lund valoarea f.Fn, se modifica si turatia de sincronism a motorului, care ia valoarea f.no, unde n0 reprezinta turatia de sincronism, corespunzatoare frecventei nominale. ntre noua alunecare (s) a motorului si noua sa turatie de regim ( n) va exista relatia: si =1- ( n / f . n0) = ( f - kn0 )/ f, n care: kn0 = n / n0 (8.11) n acelasi timp se modifica si reactantele motorului, care depind de frecventa. La motoarele asincrone cu rotor bobinat/cu colivie avnd barelede sectiune circulara, parametrii rotorici se considera independenti de alunecare. La alte tipuri de motoare asincrone, cum ar fi motoarele avnd colivia rotorica cu bare nalte, precum si la motoarele cu dubla colivie, prezenta efectului pelicular impune considerarea dependentei parametrilor rotorici de alunecare. Totusi, n domeniul alunecarilor mici, deci pentru alunecari cuprinse ntre zero si alunecarea corespunzatoare cuplului maxim dezvoltat de motor (smax), influenta refularii curentului n rotor poate fi neglijata. Prin urmare, n domeniul de uzual admis pentru variatia variabilelor f si u, alunecarea de regim variaza relativ putin (0 < s < smax) si, deci, pentru toate tipurile de MAS, parametrii rotorici pot fi considerati n cele ce urmeaza independenti de alunecare. n figura 7.8 este prezentata variatia caracteristicii mecanice a unui motor electric asincron, pentru diferite valori ale tensiunii aplicate statorului. Valoarea cuplului maxim, dezvoltat de motor, depinde de patratul tensiunii de alimentare, si corespunde aceleeasi valori a alunecarii (smax), ca si n conditiile alimentarii statorul ui cu tensiune nominala (u=1). n tabelul 7.2 este sintetizat modul n care variaza principalii parametri ai MAS n functie de tensiunea de alimentare a motorului. Variatia frecventei de alimentare a MAS determina o variatie a cuplului maxim dezvoltat de motor si a valorii alunecarii maxime corespunzatoare.
174
Tabelul 8.2 Comportarea motoarelor asincrone de uz general la variatia tensiunii de alimentare si frecventa nominala
Parametrul MAS U Un
Influenta U Un
Cuplul de pornire Variaza aproximativ proportional cu patratul tensiunii Cuplul maxim Curentul de magnetizare scad cresc Inductia magnetica Pierderile n fier Curentul rotoric creste scade Curentul statoric creste (*) sau scade (**) scade (*) sau creste (**) Pierderile totale cresc (*) sau scad (**) scad (*) sau cresc (**) Temperatura n creste din cauza cresterii: nfasurari timpului de pornire pierderilor n fier Turatia scade creste Puterea activa absorbita n general scad (***) cresc Puterea reactiva absorbita (*) - pentru motoarele cu ncarcare la arbore relativ apropiata de cea nominala; (**) - pentru motoarele slab ncarcate la arbore (sub 40-50%); (***) - pentru motoarele de putere mijlocie si mare, ncarcate la sarcina nominala si care antreneaza mecanisme cu cuplu constant la arbore, poate sa creasca putin.
Tabelul 8.3. Comportarea motoarelor asincrone la variatia frecventei de alimentare si tensiune nominala
F Fn F Fn Cuplul de pornire variaza invers proportional cu patratul frecventei Cuplul maxim Curentul de magnetizare cresc scad Inductia magnetica Pierderile n fier Curentul rotoric scade creste Curentul statoric scade (*) sau creste (**) creste (*) sau scade (**) Pierderile totale ramn aproximativ constante Turatia variaza direct proportional cu frecventa Puterea activa absorbita variaza aproximativ direct proportional cu frecventa Puterea reactiva absorbita scade sau creste n functie de ncarcarea motorului la arbore (*) - pentru motoarele cu ncarcare la arbore relativ apropiata de cea nominala; (**) - pentru motoarele slab ncarcate la arbore (sub 40 - 50 %).
Parametrul MAS
Influenta
175
Pentru u = 1, se poate scrie:
C max, f
Cmax ; s max, f f2
smax f
(8.11)
n care: Cmax si smax reprezinta cuplul de rasturnare al MAS si alunecarea corespunzatoare pentru conditii nominale de alimentare (f=u=1). Din figura 8.9 se poate observa ca scaderea frecventei duce la marirea cuplului maxim dezvoltat de motor si la scaderea turatiei MAS. n tabelul 8.3 este sintetizat modul n care variaza principalii parametri ai MAS n functie de frecventa de alimentare a motorului.
Fig.8.8. Variatia cuplului motorului asincron n functie de turatie (alunecare) pentru diverse tensiuni la bornele motorului si frecventa constanta.
Fig.8.9. Variatia cuplului motorului asincron n functie de turatie pentru diverse frecvente de alimentare si tensiune nominala la bornele motorului.
Motoare alimentate la f si u variabile, care antreneaza mecanisme cu caracteristica mecanica dependenta de turatie (frecventa) la o putere z 0. ntro prima aproximatie, influenta tensiunii asupra turatiei si deci a cuplului rezistent, poate fi neglijata, n comparatie cu influenta exercitata de frecventa, prin urmare caracteristica mecanica poate fi pusa sub forma:
cr = ck + cv . f z . n cazul mecanismelor avnd cuplul rezistent de tip ventilator, deci dependent de puterea a doua a frecventei, scaderea tensiunii si chiar a frecventei de alimentare, afecteaza mai putin turatia dect la mecanismele cu cr constant ( z = 0 ), deoarece cuplul rezistent scade o data cu cresterea alunecarii. Scaderea cererii de putere activa a MAS de la reteaua de alimentare, prin scaderea frecventei, respectiv, a tensiunii, este mai accentuata dect la motoarele cu cr constant, iar n ceea ce priveste puterea reactiva absorbita de la retea, cererea este de asemenea mai mica, mai ales la motoarele bine ncarcate.
176
La motoarele slab ncarcate, pentru f < 1 si u > 1, cererea de reactiv este ceva mai mare dect n regimul de referinta [28]. Rezulta deci ca la mecanismele cu caracteristica ventilator, reducerea cererii de putere electrica de la sistem prin reducerea frecventei de alimentare, afecteaza mai putin productivitatea mecanismelor antrenate dect n cazul mecanismelor cu cr constant, ntruct, pentru aceeasi valoare a lui f, cererea de putere se reduce ntr-o proportie mai mare fata de cazul de referinta, n conditiile unei reduceri mai mici a turatiei de lucru. Caracteristicile de exploatare ale masinilor centrifuge, care lucreaza n regim de contrapresiune ( Hst > 0 ), se deosebesc destul de mult de cele obtinute pentru presiune statica nula; forma functiilor prin care se pot a proxima aceste caracteristici depinde si de gradul de ncarcare la arbore din regimul de referinta (crn). Pentru exemplificare, au fost studiate urmatoarele mecanisme din instalatia de servicii proprii a unui grup de 50 MW/lignit: electropompa de alimentare cu apa (EPA) a cazanului (3800 kW, 3000 rot/min), pentru diferite valori ale sarcinii statice, exprimate n unitati relative prin raportare la sarcina totala corespunzatoare regimului nominal de functionare a pompelor (Hst* = 0,7 ... 0,9 ), dupa cum urmeaza: caz A: Hst* 0,7; crn = 0,961; caz B: Hst* 0,8; crn = 0,960; caz C: Hst* 0,9; crn = 0,955; electropompele de circulatie (EPC), aferente turbinei (2x400 kW, 600 rot/min), n ipoteza existentei sau absentei turnului de racire, precum si n diferite alte ipoteze privind diametrul rotorului pompei si numarul pompelor care functioneaza n paralel, dupa cum urmeaza: caz D: 2EPC 720 mm, Hst* 0,4; crn = 0,930; caz E: 1EPC 720 mm, Hst* 0,6; crn = 0,970; caz F: 2EPC 630 mm, Hst* 0,7; crn = 0,582; caz G: 1EPC 630 mm, Hst* 0,8; crn = 0,549; ventilatoarele de aer ale cazanului (VA), n diferite ipoteze privind numarul si turatia ventilatoarelor, care lucreaza n paralel pe aceeasi retea (1000/500 kW, 1000/750 rot/min), precum si n diverse ipoteze de reglare a debitului prin ventilele de aspiratie pentru u < 1: caz H: 2VA 1000 rot/min, Hst* = 0; crn = 0,665; caz J : 1VA 750 rot/min, Hst* = 0; crn = 0,537; ventilatoarele de gaze ale cazanului (VG), n diferite ipoteze, privind numarul si turatia ventilatoarelor, care lucreaza n paralel pe aceeasi retea (800/400 kW, 750/600 rot/min), precum si n diferite ipoteze privind unghiul de nclinare a paletelor rotorice: caz K: 2VG 750 rot/min, Hst* = 0, = +10; crn = 0,856; caz L: 1VG 600 rot/min, Hst* = 0, = -60; crn = 0,260;
177
Fig.8.10. Variatia puterilor (u.r.) absorbite de la retea de motoarele de antrenare ale principalelor mecanisme de servicii proprii ale unui grup de 50MW/lignit pentru diverse frecvente si tensiune nominala la borne.
178
Fig.8.11. Variatia puterilor (u.r.) absorbite de la retea de motoarele de antrenare ale principalelor mecanisme de servicii proprii ale unui grup de 50MW/lignit pentru diverse tensiuni la borne si frecventa nominala.
179
Fig.8.12. Variatia curentului (u.r.) absorbit de la retea de motoarele de antrenare ale principalelor mecanisme de servicii proprii ale unui grup de 50MW/lignit pentru diverse tensiuni la borne si frecventa nominala. Zona hasurata reprezinta domeniul suprasarcinilor.
180
morile de carbune tip ventilator (1000 kW/1000 rot/min), care lucreaz a n diverse ipoteze privind gradul de umplere a morii ( B/BM ): caz M: B/BM = 50 %; crn = 0,463; caz N: B/BM = 70 %; crn = 0,572; caz R: B/BM = 100 %; crn = 0,657. Dupa cum se poate observa din fig.8.10,a, electropompele de alimentare cu apa ale caz anului sunt foarte sensibile la scaderea frecventei de alimentare, puterea activa absorbita de la retea depinznd de nivelul frecventei la puterea 4 - 6. Variatia tensiunii de alimentare influenteaza relativ putin cererea de putere activa de la retea, n anumite situatii fiind chiar neglijabila (fig.8.11,a). n conditiile unei functionari ndelungate a motoarelor la tensiune scazuta, durata de serviciu se reduce ca urmare a degradarii izolatiei, din cauza curentilor statorici si rotorici majorati. Statisticile de avarie arata ca n circa 50% din cazuri, defectele la MAS sunt provocate de cauze de natura termica, 30% fiind produse de suprasarcini. Trebuie remarcat faptul ca, n unele cazuri, mai ales pentru utilajele care functioneaza cu ncarcari la arbore apropiate de cele nominale, domeniul de variatie a tensiunii n nodul comun de alimentare trebuie limitat inferior, deoarece scaderea tensiunii de alimentare a motorului sub aceasta limita ar conduce la cresteri inacceptabile ale curentului statoric peste valoarea sa nominala (fig.8.12) si, deci, la cresterea uzurii motorului. Astfel, pentru cazurile studiate, domeniul de variatie a tensiunii pe barele de alimentare ale instalatiei de servicii proprii trebuie limitat dupa cum urmeaza: cazul A: u > 0,9; cazul B: u > 0,95; cazul C: u > 0,9; cazul D: u > 0,9; cazul E: u > 0,95; cazul K: u > 0,9 .
Evident, pentru mai multe receptoare, care functioneaza pe aceeasi bara, domeniul de variatie a tensiunii pe aceasta bara va fi impus de consumatorul cel mai restrictiv. n publicatia CEI 34-1
sunt stabilite normele privind abaterile de frecventa si tensiune, admisibile la bornele motoarelor electrice n regim de lunga, respectiv, de scurta durata (fig. 8.13).
Fig.8.13. Domeniul admisibil de variatie al frecventei si tensiunii la bornele motoarelor, conform normelor CEI (1,0 - punctul corespunzator alimentarii motorului n conditii nominale).
181
n conformitate cu recomandarile CEI, motoarele trebuie sa fie capabile sa dezvolte cuplul nominal n regim de lunga durata, pentru variatii ale frecventei si tensiunii de alimentare situate n domeniul hasurat (zona A) de pe fig.8.13. n aceste conditii, supratemperaturile pot fi mai mari dect n regim nominal de alimentare (f=u=1); n domeniul nehasurat, marcat pe fig.8.13 cu B, motorul trebuie sa dezvolte cuplul nominal n regim de scurta durata ( 60 sec.). Supratemperaturile vor fi mai mari dect pentru functionarea n zona A si, din acest motiv, nu este recomandabila functionarea de durata n domeniul B de variatie a frecventei si tensiunii. 8.5. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII ALE CENTRALELOR ELECTRICE
8.5.1.
CONSIDERATII GENERALE La conceperea schemelor de alimentare cu energie electrica a serviciilor proprii trebuie avute n vedere cteva principii simple: schema trebuie sa asigure fiecarui receptor siguranta ceruta de categoria n care acesta este inclus; schema trebuie sa fie simpla, clara, usor de supravegheat si exploatat; alimentarea serviciilor proprii sa fie ct mai putin afectata de avariile din centrala si din sistemul electroenergetic si sa permita reluarea ct mai rapida a functionarii centralei; caile de alimentare normala si cele de alimentare de rezerva trebuie sa fie ct mai independente. Schemele serviciilor proprii ale centralelor electrice desi sunt foarte diverse, au o serie de caracteristici comune, avnd n vedere faptul ca ele trebuie sa asigure alimentarea unor consumatori foarte importanti.. n marea lor majoritate, aceste scheme au incluse cteva masuri esentiale pentru realizarea unei sigurante corespunzatoare, al carui scop final este functionarea continua a centralei: statiile de servicii proprii, mai ales cele de medie tensiune au scheme de conexiuni simple, de regula, cu un singur sistem de bare colectoare; n acest fel se evita ncarcarea schemelor cu elemente care constituie potentiale surse de avarii; n sistemul de servicii proprii iesirea din functiune a unui sistem de bare colectoare va avea asupra functionarii centralei acelasi efect fie ca statia are un sistem de bare colectoare, fie ca are doua; pentru a se evita scoaterea din functiune a centralei n cazul unor defecte ale barei colectoare n statiile de servicii proprii se practica pe scara foarte larga sectionarea sistemului de bare colectoare asociata cu rezervarea tehnologica a mecanismelor de servicii proprii; cu alte cuvinte, mecanismele importante ale serviciilor proprii, a caror ntrerupere n alimentare afecteaza centrala, au cel putin dubluri alimentate cu energie electrica de la sectii diferite de bare;
182
n acest fel o iesire din functiune a unei sectii de bare va avea ca efect ntreruperea alimentarii unor consumatori importanti, dar fiind prevazute rezerve tehnologice, alimentate de la alte sectii de bare, functionarea centralei nu va fi esential afectata; toate sectiile de bare colectoare de servicii proprii la care sunt racordati consumatori importanti au o cale de alimentare normala si o cale de alimentare de rezerva; trecerea de pe calea normala pe calea de rezerva si invers se face n mod automat folosind o instalatie care la noi n tara se numeste anclansarea automata a rezervei (AAR); ntruct pot aparea pauze de tensiune (de exemplu, din cauza functionarii AAR) este necesara asigurarea autopornirii motoarelor care antreneaza mecanisme importante racordate la sectiile de bare colectoare folosind motoare capabile sa autoporneasca dupa o pauza de tensiune si dimensionnd corespunzator caile de alimentare cu energie electrica normala si de rezerva. Schemele de alimentare cu energie electrica a serviciilor proprii depind destul de mult de puterea nominala a generatoarelor, asa cum depind si schemele instalatiilor de evacuare a energiei din centrala (vezi capitolul 7). Ca urmare, n cele ce urmeaza ele vor fi grupate n doua mari categorii: pentru centrale cu grupuri de putere relativ mica (sub 50 MW) si pentru centrale cu grupuri de puteri mari, de ordinul sutelor de megawati. Totodata, se vor face particularizari pentru centrale cu consumuri mici ale serviciilor proprii (CHE) sau pentru centrale cu probleme speciale de securitate, cum sunt cele nucleare. 8.5.2. SCHEME DE PRINCIPIU ALE SERVICIILOR PROPRII PENTRU CENTRALE CU GENERATOARE DE PUTERE RELATIV MICA Trebuie reamintit ca, la acesta categorie de centrale este caracteristica existenta unor statii de medie tensiune pentru evacuarea energiei din centrala, n multe cazuri statia de evacuare avnd aceeasi tensiune ca si generatoarele. Pentru centralele cu statii de evacuare la tensiunea generatoarelor alimentarea normala a serviciilor proprii se face din statia de medie tensiune folosita pentru evacuarea energiei. Un prim exemplu este prezentat n figura 8.14 si se refera la o centrala echipata cu grupuri de putere mica (ctiva megawati). n sistemul de servicii proprii al unei astfel de centrale este de asteptat sa existe putine receptoare de mare putere care sa necesite o alimentare la medie tensiune (6 kV). Ca urmare, schema de principiu a serviciilor proprii include doar statii de servicii proprii de joasa tensiune alimentate prin transformatoare din statia principala a centralei; eventualele motoare de 6 kV vor fi alimentate direct din aceeasi statie. De remarcat faptul ca alimentarea de rezerva a unei sectii de joasa tensiune se face de la o sectie vecina, ceea ce necesita dimensionarea caii normale de alimentare a unei sectii astfel nct sa asigure cu energie ambele sectii.
183
Se spune n acest caz ca rezerva unei sectii este ascunsa n dimensionarea corespunzatoare a caii normale a unei sectii vecine; pe scurt se foloseste denum irea de rezerva ascunsa. Solutia din figura 8.14 poate fi aplicata si n cazul grupurilor de mica putere cu generatoare avnd la borne o joasa tensiune, caz n care se foloseste transformator de bloc pentru a racorda generatorul la statia de medie tensi une n cazul n care exista mai multe motoare de 6 kV este necesara realizarea unor statii de 6 kV de servicii proprii.
Statie de evacuare a energiei din centrala
M~
Motor de 6 kV de s,p.
Transformatoare de servicii proprii 6/0,4 kV
M~
Motor de 6 kV de s,p.
G ~
JT
Sectii
de
JT
G ~
AAR
Fig.8.14. Schema de principiu de alimentare a serviciilor proprii ale unei centrale cu grupuri de mica putere
n figura 8.15 este prezentata o schema pentru o centrala cu grupuri de puteri ceva mai mari avnd nsa tot o singura statie de medie tensiune de evacuare a energiei. Fiecare grup va avea cte o statie de servicii proprii de bloc alimentata din statia principala a centralei. Daca statia este de 6 kV alimentarea se va face printr-o linie electrica, de regula, n cablu sau prin bobine limitatoare, daca curentii de scurtcircuit sunt prea mari. Daca statia principala are o alta medie tensiune dect cea folosita n serviciile proprii atunci alimentarea se va face printr-un transformator. Si n acest caz se poate folosi rezerva ascunsa, statiile de servicii proprii de bloc rezervndu se una pe alta. Pentru ca centrala este destul de mica nu mai este necesara prevederea unei statii separate pentru alimentarea serviciilor proprii generale, acestea fiind repartizate pe statiile de servicii proprii de bloc.
184
Legatura cu sistemul
Legatura cu sistemul
6-10 kV
Statie evacuare
de a
6-10 kV
Cai de alimentare normala si rezerva a serviciilor proprii
G ~
6 kV
Sectii servicii
de
6 kV
AA R
Transformatoar de 6/0,4 kV
M~ M~ Motoare de 6 kV de s,p.
G ~
Motoare de 6 kV de s,p.
Fig.8.15. Schema de principiu pentru alimentarea serviciilor proprii ale unei centrale cu o statie de evacuare la tensiunea generatoarelor
n figura 8.16 este prezentata o schema de principiu care se practica pentru centrale cu grupuri pna n 50 MW, cu o statie la tensiunea generatoarelor si o statie de tensiune mai mare folosita pentru legatura cu sistemul. Statiile de 6 kV de servicii proprii de bloc sunt alimentate normal prin linii de legatura (cabluri) din statia de medie tensiune de evacuare a energiei. De remarcat sectionarea barelor colectoare de servicii proprii pentru marirea continuitatii n alimentarea consumatorilor, sectionare care trebuie asociata cu rezervarea tehnologica. La fiecare sectie de bare de 6 kV sunt racordate motoare de 6 kV si transformatoare de 6/0,4 kV pentru alimentarea sectiilor de bare colectoare de joasa tensiune nefigurate n desen. Rezervarea fiecarei sectii de bare se face dintr-o statie de rezerva alimentata printr -un transformator din statia de nalta tensiune. Statia de servicii proprii de rezerva poate fi folosita si pentru alim entarea serviciilor proprii generale.
185
Alimentarea normala a serviciilor proprii de bloc din statia de medie tensiune permite ca la pornirea sau oprirea grupului serviciile proprii sa fie alimentate pe calea normala, calea de rezerva fiind folosita doar la avarierea caii normale. Daca nivelul curentilor de scurtcircuit pe statiile de servicii proprii de bloc este prea mare, pe calea normala se pot intercala bobine limitatoare. n ultimul timp, progresele n constructia echipamentului de medie tensiune au p ermis ca aceste bobine sa fie mai rar folosite. De asemenea, daca tensiunea statiei de medie tensiune de evacuare este diferita de 6 kV, atunci linia n cablu de alimentarea a sectiilor de servicii proprii de bloc trebuie nlocuita cu transformator. 8.5.3. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU SERVICII PROPRII ALE CENTRALELOR CU BLOCURI GENERATOR-TRANSFORMATOR
S~
110 kV
Transforma toare de
Transformator de servicii proprii de rezerva si generale

6 kV
6 kV
s.p. rezerva si generale 6 kV
G~
a)
G~
b)
c)
s.p.bloc AAR
6 kV AAR
s.p.bloc AAR
6 kV AAR
Fig.8.16. Schema de principiu privind alimentarea serviciilor proprii ale unei centrale cu grupuri mici si doua statii de evacuare a energiei electrice
186
Principalul element caracteristic acestei categorii de scheme o constituie alimentarea normala a serviciilor proprii de bloc direct de la bornele generatorului (figura 8.17). n functie de tensiunea nominala a generatorului, alimentarea se poate face printr-un cablu (figura 8.17,a), printr-o bobina limitatoare(figura 8.17, b) sau prin transformator(figura 8.17,c). Avnd n vedere ca folosirea blocurilor generator-transformator se face cel mai frecvent n cazul generatoarelor de puteri mari, tensiunea la borne este, de regula, mai mare ca 6 kV si, ca urmare, solutia cea mai utilizata este cea din figura 8.17,c; n cele ce urmeaza toate referirile se vor face la aceasta solutie.
6 kV
6 kV
6 kV
G~
6 kV Statie s.p. de bloc
G~
G~
Fig.8.17. Calea de alimentare normala a serviciilor proprii de bloc pentru centrale cu blocuri generator-transformator
Cu cteva exceptii, care vor fi prezentate mai trziu, nu se prevad nici un fel de aparate de comutatie n zona bornelor generatorului, inclusiv pe legatura spre transformatorul de servicii proprii. n acest fel transformatorul de servicii proprii devine parte integranta a blocului: orice defect n el va scoate din functiune blocul. De asemenea, pe perioadele de pornire sau oprire a generatorului, cnd acesta nu mai livreaza energie, serviciile proprii de bloc nu mai pot fi alimentate prin acest transformator si trebuie utilizata calea de rezerva. n cazul blocurilor de mare putere, serviciile proprii de bloc au consumuri importante si, ca urmare, statiile de 6 kV de servicii proprii sunt ample. Cu att mai mult, n aceste scheme se practica, aproape fara exceptie sectionarea barelor colectoare. Scopul principal ramne cresterea continuitatii n alimentarea consumatorilor, dar n multe cazuri sectionarii i se mai asociaza si metode de limitare a curentilor de scurtcircuit.
187
n figura 8.18 sunt prezentate trei posibilitati de sectionare : sectionare simpla folosind un singur transformator si doua celule de medie tensiune; sectionare asociata cu folosirea a doua transformatoare; sectionare asociata cu folosirea unui transformator cu nfasurarea secundara divizata. Daca statia de servicii proprii de bloc are un plafon acceptabil al curentilor de scurtcircuit atunci, att din punct de vedere economic, ct si din punct de vedere fiabilistic solutia cea mai buna este cea din figura 8.18,a. Un singur transformator este mai ieftin dect doua sau dect un transformator cu nfasurare divizata. De asemenea, rata sa de defectare va fi mai mica dect a celor doua transformatoare sau a transformatorului cu nfasurare divizata. Nu trebuie facuta greseala de a considera prezenta a doua transformatoare drept o rezervare pentru ca absenta aparatajului de comutatie pe partea dinspre generator nu va permite functionarea unui transformator cu celalalt defec t. Solutiile b si c sunt obligatorii atunci cnd trebuie limitata valoarea curentilor de scurtcircuit la nivelul statiilor de servicii proprii. Desigur ca ar fi de preferat varianta c ca fiind mai ieftina, dar totul depinde de echipamentele disponibile. Sectionarea sistemului de bare a statiilor se poate face si n mai mult de doua sectii, n functie de necesitati. La centralele cu blocuri generator-transformator rareori se practica alimentarea serviciilor proprii generale de la sectiile de servicii propr ii de bloc. Se prefera prevederea unei statii de servicii proprii generale care, n cele mai multe cazuri va avea si rolul de a constitui cai de rezerva pentru statiile de servicii proprii de bloc. n figura 8.19 este prezentata statia de servicii proprii generale si rezervarea serviciilor proprii de bloc. Calea de rezerva este folosita n urmatoarele situatii: - la pornirea sau oprirea grupului; - la avarierea caii normale; de remarcat faptul ca daca este defect transformatorul de servicii proprii de bloc, folosirea caii de rezerva si pornirea generatorului se poate face numai dupa deconectarea transformatorului defect, prin desfacerea legaturilor conductoare spre generator; n acest scop se prevad posibilitati relativ simple si rapide de desfacere. Ca urmare, transformatorul care alimenteaza statia de unde se face rezervarea va avea rolul sa asigure alimentarea serviciilor proprii de bloc la Pornirea grupului, la Oprirea grupului, sa asigure Rezervarea transformatorului de servicii proprii de bloc si sa asigure alimentarea serviciilor proprii Generale, de unde si prescurtarea uzuala TPORG.
188
G~
G~
G~
Fig.8.18. Sectionarea barelor colectoare ale statiiior de servicii proprii de bloc
TPORG
G~
Cale de alimenatare normala 6 kV 6 kV
Statie s.p. pentru pornire, oprire,de rezerva si generale
Spre alt grup
Statie s.p. de bloc
AAR
Consumatori de servicii proprii generale
Cale de alimenatare la pornire,oprire si de rezerva
Fig.8.19. Alimentarea serviciilor proprii generale si alimentarea de rezerva a serviciilor proprii de bloc la o centrala cu blocuri generator-transformator
189
Transformatorul TPORG poate fi racordat n diverse puncte, n functie de schema centralei. Astfel, pentru centralele cu o singura statie de nalta tensiune pentru evacuarea energiei, de regula, transformatorul va fi racordat la aceasta statie, dar pe bare colectoare diferite de cele pe care se racordeaza generatoarele. Prin exceptie, transformatorul mai poate fi racordat la o alta retea aflata n apropierea centralei. n cazul centralelor cu doua sau mai multe statii de evacuare, transformatorul poate fi racordat : - la una dintre statii: trebuie avut n vedere ca, pe de-o parte ar fi de dorit racordarea la statia cu tensiunea cea mai mare pe considerentul ca este cea mai sigura, iar pe de alta parte ca transformatorul este de putere mica si este total neeconomic sa se construiasca transformatoare mici de tensiuni mari; la noi n tara, de regula, nu se racordeaza TPORG la tensiuni mai mari de 220 kV; - la tertiarul (auto)transformatoarelor de legatura dintre statii; este o solutie foarte economica dar care se practica rar. - la o retea suficient de sigura si de tensiune corespunzatoare aflata n apropierea centralei. n centralele cu mai multe grupuri se prevede, de regula, cte un transformator TPORG la cte doua blocuri generator-transformator. PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR DE SERVICII PROPRII LA BLOCURILE CU NTRERUPTOR NTRE GENERATOR SI TRANSFORMATOR Asa cum s-a aratat n capitolele anterioare exista o serie de cazuri cnd ntre generator si transformatorul de bloc se intercaleaza un aparat de comutatie, cel mai frecvent ntreruptor. Prezenta ntreruptorului este obligatorie n anumite cazuri. n alte cazuri aparatul de comutatie se prevede numai pentru a usura caile de alimentare de rezerva ale serviciilor proprii ale unei centrale. Dupa cum se observa din figura 8.20, transformatorul de servicii proprii de bloc se racordeaza ntre ntreruptor si transformatorul de bloc. Acest mod de racordare permite ca, prin deschiderea ntreruptorului, pe durata pornirii sau opririi grupului, serviciile proprii de bloc sa fie alimentate pe calea normala de la statia de nalta tensiune prin transformatorul blocului. Se rezolva n acest mod o problema dificila a serviciilor proprii: n schema clasica, la pornire sau oprire, serviciile proprii de bloc vor fi alimentate pe calea de rezerva urmnd ca, dupa cuplarea n paralel a generatorului, serviciile proprii de bloc sa fie trecute pe calea normala de alimentare; aceasta opertie de bascularea serviciilor proprii de bloc de pe o cale de alimentare pe alta comporta anumite riscuri si ea este evitata n varianta cu ntreruptor la borne. 8.5.4.
190
n al doilea rnd transformatoarele de rezerva nu vor mai trebui dimensionate sa asigure si pornirea sau oprirea grupurilor, deci vor fi necesare mai putine astfel de transformatoare. De exemplu, se poate folosi un singur transformator de rezerva la patru grupuri n loc de doua.
TRG IG G~
Cale de alimenatare normala 6 kV 6 kV Statie s.p. de bloc Statie s.p. de rezerva si generale
AAR
Consumatori de servicii proprii generale
Cale de alimenatare de rezerva
Fig.8.20. Schema de principiu pentru servicii proprii la centrale cu ntreruptor ntre generator si transformatorul de bloc.
Desi solutia pare atractiva, amplasarea unui ntreruptor ntre generator si transformatorul de bloc fara a fi cerut de schema centralei, ci numai pentru a rezolva probleme ale serviciilor proprii, ridica o serie de probleme si, ca urmare, este folosita relativ rar. 8.5.5. PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR DE ALIMENTAREA A SERVICIILOR PROPRII ALE CHE Serviciile proprii ale CHE sunt caracterizate prin consumuri reduse de energie si prin consumatori de putere relativ mica. Ca urmare, n cele mai multe cazuri consumatorii de servicii proprii ai CHE nu necesita prevederea uno r statii de medie tensiune (6 kV) pentru alimentarea lor, ci sunt suficiente tablouri de joasa tensiune. Pe aceleasi considerente, n multe cazuri nu se mai prevad transformatoare de servicii proprii de bloc racordate la bornele generatoarelor ca n figura 8.18,c. Alimentarea serviciilor proprii se poate face n aceste cazuri prin transformatoare racordate fie la statia centralei fie la o retea de medie tensiune din apropiere.
191
8.5.6. PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR DE ALIMENTAREA A SERVICIILOR PROPRII ALE CNE Consumul serviciilor proprii ale centralelor nuclearo-electrice variaza n limite largi, ntre 5-14 % si depinde mult de pueterea nominala a grupului si mai ales de sistemul de racire utilizat. Cea mai importanta particularitate a schemelor pentru alimen tarea serviciilor proprii ale centralelor nuclearo-electrice o reprezinta siguranta foarte mare ceruta n functionare, mai ales n cazurile de oprire la avarie. n acest sens, schemele de servicii proprii contin o serie de masuri suplimentarea fata de cele ale centralelor termoelectrice. ntruct exista o mare diversitate de modalitati de a asigura aceasta functionare fara ntreruperi, n figura 8.21 este prezentat schema de principiu a serviciilor proprii ale grupului de 600 MW CANDU de la Cernavoda. Trebuie remarcata existenta unei statii de servicii proprii de 110 kV, folosirea a doua tensiuni medii n alimentarea motoarelor de mare putere (6 si 10 kV); prezenta grupurilor antrenate de motoare Diesel cu demaraj rapid etc. Conform normelor canadiene, consumatorii de servicii proprii ai centralei sunt mpartiti n patru clase de siguranta n functionare: a. clasa a IV-a, alimentati fie de la turbogenerator, fie de la sistem, pot suporta ntreruperi n alimentarea cu energie electrica de lunga durata, fara implicatii n securitate; ntreruperea completa a sursei consumatorilor de clasa a IV-a are ca efect oprirea reactorului; b. clasa a III-a, alimentati de la sursele consumatorilor de clasa a IV-a si de la generatoarele Diesel n rezerva, care pornesc automat la ntreruperea sursei de clasa a IV-a sau la un accident de pierdere a agentului de racire si asigura o sursa autonoma, independenta de sistem; sistemul de clasa a III a poate tolera ntreruperi de scurta durata, iar n cazul unei ntreruperi de lunga durata, centrala mai poate fi nca oprita n deplina siguranta; c. clasa a II-a (curent alternativ) si de clasa I (curent continuu) sunt proiectate sa asigure o sursa de alimentare nentrerupta si constau din baterii de acumulatoare, invertoare si sisteme de ncarcare a bateriilor de acumulatoare; sistemele de clasa I si clasa a II-a sunt alimentate n regim normal de la sistemul de clasa a IV-a. Pentru oprirea n deplina siguranta a centralei se prevad doua sisteme independente de oprire la avarie. Sistemul de oprire la avarie 1 este alimentat de lasursele electrice normale ale centralei. Sistemul de oprire la avarie 2 este prevazut cu o sursa de alimentare cu rezervare de 100%, care este prevazuta sa reziste la cutremure si este amplasata ntr-o cladire separata.
192
Fig.7. 21. Exemplu de schema pentru alimentarea serviciilor proprii ale unui grup de 600 MW dintr-o centrala nuclearo.electrica pe filiera CANDU
193
8.6
ALEGEREA PUTERII TRANSFORMATOARELOR CARE ALIMENTEAZa SERVICIILE PROPRII Alegerea puterii nominale a transformatoarelor care alimenteaza serviciile proprii se face astfel nct sa se asigure: - tranzitarea sarcinii maxime de durata a serviciilor proprii; - pornirea motorului care are cele mai grele conditii la pornire, considerndu-se celelalte motoare n functiune ; - autopornirea motoarelor principale n conditiile cele mai grele: - un plafon al curentilor de scurtcircuit sub limitele cerute se echipamentul schemelor de servicii proprii. Puterea maxima de durata ceruta de consumatorii de servicii proprii este determinata de puterea motoarelor conectate, tinndu-se seama de coeficientul de ncarcare, randamentul si factorul de putere al motoarelor, precum si de sarcina tranzitata spre sectiile de 0,4 kV prin transformatoarele de 6/0,4 kV. Pentru o prima aproximatie se poate folosi relatia de mai jos:
S M ,sp
m
K 1m cos
P1
m
K2
S2 ,
n care: S M,sp este puterea maxima de durata ceruta de consumatorii de servicii proprii, n kVA; P1 suma puterilor motoarelor conectate la barele statiei de 6 kV, n kW; K1m coeficientul de ncarcare medie a motoarelor; valoarea acestui coeficient pentru centrale cu parametrii medii este de 0,6 -0,65, iar pentru centrale cu parametrii nalti este de 0,75-0,85; la centrale cu parametrii foarte nalti acest coeficient are valoarea de 0,9; m randamentul mediu al motoarelor, care pentru calcule preliminare se poate lua de ordinul 0,9 ; cos m factorul de putere mediu;de obicei poate fi considerat cos 0,83 ; S2 suma puterilor nominale ale transformatoarelor de 6/0,4 kV; K2 coeficientul de ncarcare al transformatoarelor de 6/0,4 kV; de obicei poate fi considerat K2 = 0,7. O prima alegere a puterii nominale a transformatorului de servicii proprii se face cu ajutorul relatiei de mai jos:
S nT , sp
S M , sp
194
n continuare, se verifica daca transformatorul de puterea aleasa mai sus asigura conditiile de pornire sau autopornire ale motoarelor mari de servicii proprii. Verificarea conditiilor de pornire si autopornire ale motoarelor din cadrul serviciilor proprii consta n predeterminarea tensiunii de revenire pe barele de alimentare n momentul autopornirii, respectiv n momentul pornirii. Tensiunea de revenire depinde de curentii absorbiti la pornire sau autopornire si de nivelul puterii de scurtcircuit trifazat pe barele de la care sunt alimentate motoarele. Se poate folosi relatia:
U* 1
1,05 Sp S sc
U *admisibil ,
n care: Sp este puterea electrica absorbita de motor la pornire sau puterea absorbita de grupul de motoare la autopornire; Ssc - puterea de scurtcircuit pe barele statiei de 6 kValimentate de transformatoare si la care sunt racordate motoarele (aceasta putere este proportionala cu puterea nominala a transformatoarelor SnT); U * admisibil - valoarea relativa a tensiunii admisa la pornire sau autopornire (n lipsa unor valori precizate, se pot considera valorile 0,85 pentru cazul pornirii celui mai mare motor si 0,70 pentru cazul autopornirii unui grup de motoare dupa o pauza de tensiune). Pentru asigurarea plafonului curentilor de scurtcircuit se va folosi relatia n care puterea transformatorului S nT este cea rezultata pe baza aplicarii relatiilor anterioare:
S nT 100 3 U n 2 u sc %
I sc.ad .
Trebuie remarcat faptul ca n aceasta faza, pentru satisfacerea relatiei de mai sus, este posibila trecerea de la un transformator de putere prea mare la doua transformatoare de putere mai mica sau la un transformator cu nfasurarea secundara divizata. n acest caz este necesara reverificarea ndeplinirii conditiilor de pornire sau autopornire a motoarelor.
195
8.7.
EXEMPLE DE ALIMENTARE A SERVICIILOR PROPRII N ANSAMBLUL SCHEMELOR CENTRALELOR ELECTRICE Schemele de conexiuni ale centralelor electrice inclusiv cele de alimentare a serviciilor proprii sunt totusi foarte diverse, desi asa cum s-a aratat n paragrafele anterioare ele pot fi structurate pe cteva idei simple. n acest paragraf vor fi prezentate cu titlu de exemplu o schema de alimentare a serviciilor proprii de bloc si o schema de ansamblu a unei centrale electrice cuprinznd statiile de evacuare si statiile de servicii proprii.
Fig.8.22 Exemplu de schema de alimentare a serviciilor proprii ale unui bloc termoenergetic
n figura 8.22 este prezentat un exemplu de organizare a serviciilor proprii pentru o sectie de 6 kV si sectiile de 0,4 kV ale unui bloc cazan-turbina-generatortransformator dintr-o centrala termoelectrica. Se remarca prezenta cailor de rezerva att la nivelul statiilor de 6 kV, ct si la nivelul sectiilor de 0,4 kV. n figura 8.23 este prezentata schema unei centrale cu 4 grupuri de cte 200 MW, avnd doua statii de evacuare a energiei, una de 110 kV si alta de 220 kV. Se remarca folosirea pentru alimentarea la pornire si oprire a serviciilor proprii de bloc, pentru rezerva lor si pentru alimentarea serviciilor proprii generale a doua transformatoare TPORG racordate n puncte diferite.
196
Fig.8.23. Exemplu de schema de ansamblu pentru o centrala cu grupuri de 200 MW
SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU

Consumatorii de curent continuu se pot clasifica dupa mai multe criterii, cum ar fi: modul de functionare: permanent n curent continuu; numai atunci cnd dispare curentul alternativ pe barele de servicii proprii, deci n perioadele de avarie; timpul de functionare: de lunga durata (minute); de scurta durata (secunde); continuitatea n alimentare: nu admit ntreruperi (de exemplu, relee de protectie); admit scurte ntreruperi n timpul functionarii (de exemplu, lampi de semnalizare incluse n cheile de comanda). 9.1 SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA CONSUMATORILOR DE CURENT CONTINUU
Schemele de alimentare a consumatorilor de curent continuu sunt, n general, cu un sistem de bare colectoare sectionat, de la care alimentarea receptoarelor electrice se poate realiza n diferite variante: alimentare radiala (figura 9.1,a); dubla alimentare (figura 9.1,b); alimentare n bucla simpla (figura 9.1,c); alimentare n bucla dubla (figura 9.1,d). Retelele de curent continuu pot fi de 24 V, 48 V, 110 V, 220 V.
198
De regula, primele doua trepte de tensiune se utilizeaza n schemele de curent continuu ale instalatiilor de telecomunicatii, celelalte trepte fiind folosite pentru alimentarea instalatiilor de comanda si control.
Fig. 9.1 Scheme de alimentare a consumatorilor de curent continuu
9.2
SURSE DE ALIMENTARE CU CURENT CONTINUU
n centrale si statii electrice, curentul continuu poate fi furnizat de redresoare sau de baterii de acumulatoare stationare (figura 9.2). 9.2.1. PRINCIPIU DE FUNCTIONARE SI CONCEPTII DE REALIZARE A ACUMULATOARELOR Acumulatorul cu plumb este cel mai vechi si de departe cel mai utilizat dintre acumulatoarele existente, datorita performantelor mereu mbunatatite de-a lungul anilor si costului relativ scazut. Comparativ, spre exemplu, cu bateriile nickel cadmiu, acumulatoarele cu plumb sunt de circa trei ori mai ieftine [22].
199
Acumulatorul plumb-acid sulfuric reprezinta un recipient n interiorul caruia electrozii pozitivi si negativi, separati printr-o diafragma poroasa (separator), sunt imersati ntr-o solutie apoasa de acid sulfuric (electrolit). Functionarea acumulatorului este descrisa de reactia reversibila de dubla sulfatare, care caracterizeaza ncarcarea si descarcarea acumulatorului. Aceasta are loc ntre acidul sulfuric continut n electrolit si masele active pozitive si negative continute n electrozi. La descarcare, acidul sulfuric continut n electrolit reactioneaza cu masele active pozitive si negative din electrozi, transformndu-le n sulfat de plumb, producnd astfel si scaderea concentratiei electrolitului. La ncarcare, sulfatul de plumb (PbSO4) din electrozi se transforma n bioxid de plumb (PbO2) la placa pozitiva si plumb metalic spongios (Pb) la placa negativa, iar concentratia electrolitului creste. n prezent exista mai multe conceptii de realizare a acumulatoarelor plumb-acid sulfuric, sistematizate n tabelul 9.1. Realizarea electrodului pozitiv se poate face dupa doua tehnologii, alegerea presupunnd realizarea unui compromis ntre putere, durata de viata si cost. Sub acest aspect se deosebesc acumulatoare cu placi pozitive plane sau n constructie tubulara: placile plane (pastate) permit obtinerea unor puteri superioare (asigura o suprafata mai mare de schimb) si au un cost mai scazut; placile n constructie tubulara au o durata de viata mai mare.
Tabelul 9.1 Tehnologii de realizare a acumulatoarelor plumb-acid sulfuric
Tehnologie Acumulatoare deschise
Electrolit (acid sulfuric) lichid
Electrod pozitiv placi plane tubular
Acumulatoare etanse
imobilizat (sub forma de gel sau absorbit n separatoare)
n principal, placi plane
Principalele aplicatii stationare pornire stationare tractiune alimentare de siguranta aparate portabile tractiune usoara sau vehicule electrice
200
Placile de tip negativ sunt de tip gratar pastat, astfel proiectate nct sa asigure aceeasi durata de viata cu placile pozitive, evitndu-se astfel rennoirea partiala necesara pe durata de serviciu a acumulatorului. Electrolitul este o solutie apoasa de acid sulfuric (H2SO4) cu densitate de 1,24 kg/l pentru acumulatoarele cu placi tubulare, iar pentru cele cu placi pastate cu densitate de 1,26 kg/l (conform STAS 164-75), ambele valori reprezentnd starea complet ncarcata. Densitatea electrolitului este un parametru foarte important pentru caracterizarea starii de ncarcare a acumulatorului. n prezent exista doua mari familii de acumulatoare cu plumb: acumulatoare deschise cu electrolit lichid si acumulatoare etanse (cu supape), bazate pe recombinarea gazului emis prin descompunerea apei din electrolit, n principal la sfrsitul descarcarii. Electrolitul din aceste acumulatoare este imobilizat sub forma de gel sau este retinut ntr-un separator din fibra de sticla, cu foarte buna capilaritate. Principalele avantaje constau n aceea ca electrolitul nu curge (deci acumulatorul poate fi amplasat n orice pozitie) si elementul este fara ntretinere pe toata durata sa de viata. Acumulatoarele pot fi dispune n carcase din material plastic transparent, vase din sticla, putini din lemn captusite cu foaie de plumb sau ebonita. Fata de acumulatoarele conventionale, cele dispuse n carcase din material plastic transparent permit o ntretinere mai simpla, caci datorita transparentei carcasei exista o vizibilitate clara a nivelului electrolitului si a starii placilor. Aplicatiile acumulatoarelor cu plumb sunt numeroase: tractiune electrica, surse de alimentare de siguranta (centrale electrice, centrale telefonice, sisteme informatice si altele, care necesita o alimentare electrica fara ntreruperi), submarine, sisteme de alarma, blocaje electrice etc. BATERII DE ACUMULATOARE STATIONARE Bateriile de acumulatoare stationare sunt destinate preluarii suprasarcinii de scurtcircuit produsa la avarierea retelei electrice de alimentare, fiind denumite si baterii de asteptare. Dupa punerea n functiune, aceste baterii sunt mentinute n stare de ncarcare completa pentru ca n momentul avarierii retelei de alimentare sa poata sa asigure necesarul de energie al consumatorilor, suplinind astfel reteaua electrica si nlaturnd pericolul de oprire a unora dintre consumatori. Pentru a forma o baterie, acumulatoarele se nseriaza, de regula, prin sudare. n figura 9.2,a si b este reprezentat modul de conectare a acumulatoarelor realizate ntr-un vas, iar n figura 9.2,c se prezinta modul de conectare a acumulatoarelor realizate n doua vase. Dupa functia pe care o ndeplinesc bateriile pot fi de lucru si de rezerva. Bateriile de lucru functioneaza n regim tampon sau floating, ceea ce presupune ca bateria este conectata permanent n paralel cu consumatorii si cu o sursa de ncarcare permanenta (fig. 9.3). Ca surse de ncarcare se utilize aza, de regula, redresoare statice cu reglaj automat de tensiune si curent. Bateriile de rezerva functioneaza n regim de ncarcare permanenta, cu sursa conectata, dar fara consumatori. 9.2.2.
201
Redresorul de ncarcare permanenta (RIP) are urmatoarele functii: acopera consumul normal pe partea de curent continuu; compenseaza autodescarcarea n timp a bateriei; compenseaza descarcarile bateriei provocate de socuri de curent.
Fig. 9.2. Modul de conectare a acumulatoarelor pentru a forma o baterie stationara
Bateria se descarca n urmatoarele situatii: cnd se deconecteaza sursa de ncarcare permanenta (avarie pe partea de curent alternativ); cnd se fac descarcari speciale ale bateriei, n scop de ntretinere. ncarcarea ulterioara a bateriei se face de la redresorul de ncarcare ocazionala (RIO).
R S T R S T
RIP
RIO
Fig. 9.3. Schema de principiu a bateriei n regim tampon
202
9.3.
CARACTERISTICI ELECTRICE
n cazul utilizarii acumulatoarelor acide cu placi de plumb, principalele marimi electrice nominale, garantate de fabricant pentru un element sunt: - tensiunea nominala a unui element : diferenta de potential electric dintre electrozii pozitiv si negativi imersati ntr-o solutie de acid sulfuric; pentru acumulatoare plumb-acid sulfuric, tensiunea unui element n stare complet ncarcata, masurata n circuit deschis, este de circa 2 V; - capacitatea nominala: cantitatea de electricitate, masurata n amperi-ora, ce se poate obtine prin descarcarea unui acumulator printr-un regim definit, pna la o tensiune finala prescrisa; spre exemplu, C10 este capacitatea pe care o poate furniza elementul ntr-un regim de descarcare de 10 ore, la o temperatura a electrolitului de 20 - 25 C; capacitatea elementului depinde de temperatura si regimul de descarcare la care este supus acesta, caracterizat prin durata si curentul cu care se efectueaza descarcarea. Capacitatea elementelor scade cu scaderea timpului de descarcare, precum si cu temperatura de utilizare. La stabilirea acestor dependente trebuie sa se tina seama de recomandarile fabricantului. Pentru acumulatoarele romnesti, corectia capacitatii cu temperatura poate fi facuta folosind factorul de corectie din tabelul alaturat.
Tabelul 9.2
Corectia capacitatii cu temperatura

Temperatura [C] Factorul 0 0.71 5 0.79 10 0.88 15 0.95 20 1.00 30 1.06 35 1.08
Exemplu: la descarcare de 10 ore, o baterie de 450 Ah la 20C va avea la 5C, capacitatea: C10 = 450 . 0,79 = 356 Ah. Valoarea tensiunii nominale a unei baterii, formata din mai multe elemente nseriate, este egala cu produsul dintre numarul de elemente si tensiunea nominala a elementului. Tensiunea maxima admisa la bornele bateriei se calculeaza pentru bateria aflata la finalul ncarcarii (complet ncarcata), astfel nct celui mai apropiat consumator de curent continuu sa nu i se aplice o tensiune mai mare dect cea admisibila. Tensiunea minima admisa la bornele bateriei se calculeaza pentru bateria aflata la finalul descarcarii (complet descarcata), astfel nct la cel mai ndepartat consumator de curent continuu tensiunea sa nu scada sub valoarea minima admisibila. Capacitatea nominala a bateriei se alege din catalog, pe baza cantitatii de electricitate pe care trebuie sa o poata furniza bateria ntr-un regim de avarie cu durata t a :
203
Cnec a
I a ta
K sig K term
(9.1)
unde: Ia este curentul cerut bateriei de acumulatoare de catre receptoarele de lunga durata n perioada de avarie, n A; ta - durata avariei (de regula, 1 ora pentru centrale si 3 - 6 ore pentru statii electrice); Ksig - coeficient de siguranta, cu valoare cuprinsa n intervalul (1,1 1,3), care permite a se lua n considerare un eventual consum suplimentar, precum si uzura bateriei; Ktemp - coeficient care tine seama de scaderea temperaturii fata de valoarea pentru care sunt garantate datele de catalog (de regula, 20 - 25 C). Spre exemplu, n cazul garantarii datelor pentru o temperatura de 25 C, coeficientul de temperatura este:
K temp
9.4
1 0,008
min
25
(9.2)
NUMARUL BATERIILOR INSTALATE
Numarul bateriilor prevazute n centrale depinde de puterea lor instalata, iar n statii, de importanta acestora n SEN.
B RIP RIO rezerva ncarcare ocazionala B1 B2
RIP 1
RIP 2
Fig. 9.4. Exemplu de instalatie de curent continuu cu mai multe baterii
n figura 9.4 este prezentat exemplul unei instalatii de curent continuu cu o baterie de rezerva si mai multe baterii de lucru (B1, B2). De regula, n centrale electrice a caror putere instalata este mai mica de 50 MW se monteaza o singura baterie de lucru si eventual, o baterie de rezerva. n centralele cu o putere instalata de peste 50 MW se prevede cte o baterie de lucru pentru fiecare camera de comanda termica sau pentru fiecare bloc de putere peste 200 MW, precum si pentru camera de comanda electrica (daca aceasta este amplasata ntr-un corp de cladire separat). Daca se justifica economic, se prevede o baterie de rezerva pentru ntreaga centrala. n statii de pna la 110 kV se monteaza o baterie de lucru, si eventual, daca se justifica economic, o baterie de rezerva. Statiile de 220 kV si 400 kV au montate doua baterii de acumulatoare, dintre care una de rezerva.
204
9.6.
INSTALAREA SI EXPLOATAREA BATERIILOR
Camera acumulatoarelor acide cu plumb constituie un mediu coroziv, exploziv, umed, toxic, cu pericol mare de electrocutare. Din aceasta cauza, bateriile de acumulatoare se instaleaza n ncaperi special amenajate, separate de instalatiile electrice anexe (redresoare de ncarcare, ventilatoare), cu intrarea pr intr-o anticamera. Cele 108 elemente acumulatoare se dispun pe postamente din material rezistent la coroziune, pe doua siruri paralele, fiecare cu cte 54 elemente. Elementele fiecarei baterii de acumulatoare vor fi numerotate. Numerele trebuie scrise mare pe postament, cu vopsea rezistenta la electrolit sau cu alte mijloace corespunzatoare. Elementele se izoleaza fata de postamente, iar postamentele se izoleaza fata de pamnt. Pentru fiecare sir de acumulatoare se prevede un coridor de acces cel putin pe o parte, cu latimea minima de un metru. Se va evita instalarea acumulatoarelor n imediata apropiere a ferestrelor, usilor sau a surselor de caldura. Ferestrele se prevad cu plase si cu geamuri mate, daca sunt n bataia soarelui. O atentie deosebita trebuie acordata mentinerii regimului de temperatura n ncaperea acumulatoarelor. Bateriile dau cele mai bune rezultate cnd lucreaza ntr-o camera uscata, bine ventilata, la o temperatura cuprinsa ntre 10 30C. Temperaturile ridicate maresc performantele, dar scad durata de viata a bateriei, n timp ce temperaturile scazute reduc performantele. Se recomanda domeniul de temperatura 10 25 C. Deoarece exista pericol de explozie (ca urmare a degajarilor de hidrogen), n camera acumulatoarelor nu se monteaza comutatoare electrice, ntruct acestea produc scntei. Corpurile de iluminat se plaseaza numai deasupra coridoarelor de acces si sunt de constructie speciala (antiexploziva). Legaturile electrice conductoare folosite n camerele de acumulatoare acide cu placi de plumb pentru realizarea racordului la baterie se executa din bare de cupru cu sectiune rotunda, neizolate sau din conductoare de cupru izolate cu materiale rezistente la umezeala si coroziune. Conductoarele neizolate se vopsesc cu lac rezistent la electrolit sau se ung cu vaselina, iar trecerile acestora prin pereti trebuie bine etansate. Camera acumulatoarelor este prevazuta cu ventilatie naturala si/sau mecanica, datorita noxelor si pericolului de explozie. Ventilatia naturala si artificiala se calculeaza n functie de tipul bateriilor montate astfel nct sa se previna acumularea de gaze degajate n timpul ncarcarii. Pentru limitarea pericolului de explozie a amestecului aer-oxigen, continutul de hidrogen din aer trebuie sa fie sub 4%, dar pentru securitate, se considera nivelul admisibil de hidrogen de 8%. Cantitatea de aer necesara pentru ventilatie poate fi estimata cu relatia: Q = 55 . n . I , unde Q este debitul de aer, [1/h]; n - numarul de elemente; I - intensitatea curentului [A].
NOTIUNI DE ELECTROSECURITATE
De la sfrsitul secolului al XIX-lea, cnd Thomas Alva Edison punea la
New York bazele primei companii de energie electrica, si pna astazi, cteva mii de oameni au cazut victima acestei forme, relativ tinere, de energie. Accidentele au fost provocate de cunostintele incomplete privind pericolul pe care l prezinta electricitatea. La nceput, electricienii nu au gasit metodele eficiente pentru protectia mpotriva tensiunilor de atingere periculoase, iar medici i nu au dispus de masurile terapeutice necesare, cauza mortii prin electrocutare nefiind lamurita multa vreme din punct de vedere stiintific. n urma unui lung sir de cercetari stiintifice si de experimente, efectuate, de cele mai multe ori, pe animale narcotizate si pe cadavre, aceasta problema complexa si interdisciplinara a fost rezolvata de catre comunitatea stiintifica internationala (ingineri, medici si statisticieni). Au fost gasite modalitatile prin care se poate asigura protectia mpotriva pericolelor pe care la prezinta curentul electric si atunci, cnd este cazul, se poate acorda ajutor celor accidentati prin electrocutare. 10.1. ELEMENTE DE ELECTROFIZIOLOGIE MUSCULARA
Daca ntre doua puncte ale corpului se aplica a diferenta de potential, prin corp trece un curent electric care poate produce vatamarea sau chiar moartea. Pentru a putea ntelege mai bine efectele curentului electric, se analizeaza pe scurt cteva fenomene fiziologice din corpul omenesc. Atunci cnd un muschi oarecare al unei fiinte vii este parcurs n sens longitudinal de un curent electric, acest muschi tinde sa se contracte daca intensitatea curentului depaseste o anumita valoare si daca, ceea ce este remarcabil, caracteristica curentului a atins o anumita panta (di/dt). Acest lucru este valabil si pentru muschiul cardiac.
206
Trebuie remarcat ca muschiul cardiac se deosebeste foarte mult de ceilalti muschi, prin faptul ca n el se induce permanent o tensiune necesara pentru functionarea normala a cordului. Cordul constituie un dipol electric a carui tensiune are drept consecinta, n mod natural, producerea unui cmp electric n corp. Diferenta de potential ntre doua puncte ale corpului omenesc, alese n mod arbitrar, se poate ilustra n mod intuitiv prin intermediul electrocardiogramei; marimea absoluta a acestei diferente de potential variind ntre 1 si 1,6 mV, iar frecventa variind ntre 1,1 si 1,3 Hz. Daca se aplica o tensiune exterioara pe cord, sistemul de comanda si de propagare al excitatiilor poate fi perturbat astfel nct functionarea normala a diferitelor zone ale cordului sa fie pusa sub semnul ntrebarii. 10.2. FACTORI CARE DETERMINA GRAVITATEA EFECTELOR ELECTROCUTARII
10.2.1. INTENSITATEA CURENTULUI STABILIT PRIN CORP. CALEA DE NCHIDERE A CURENTULUI ELECTRIC. FELUL CURENTULUI Intensitatea curentului stabilit prin corpul omenesc. Sensibilitatea fata de intensitatea curentului electric difera foarte mult de la un om la altul, aspect evidentiat de rezultatele experimentarilor efectuate de Osypka [32] pe un grup de cincizeci de persoane sanatoase, barbati, cu vrsta cuprinsa ntre 19 si 39 de ani, pentru acele cai de curent care intervin cel mai frecvent n practica. T abelele 10.110.4 cuprind valorile intensitatilor efective, de ordinul miliamperilor, la care s-au evidentiat senzatiile descrise la 5%, 50% si 95% din numarul persoanelor supuse experientelor. La femei, aceste valori sunt, dupa Dalziel, n general, cu circa 30% mai mici. La ncercarile n curent alternativ, intensitatea curentului a fost marita pna ce persoana supusa experimentarii nu s-a mai putut desprinde cu forte proprii de pe electrozi, iar la ncercarile n curent continuu s-a mers pna la o intensitate la care durerile, n special la ncheieturi, sa mai poata fi suportabile. Calea de nchidere a curentului electric. Analiznd datele cuprinse n tabelele 10.1- 10.4 se poate observa ca senzatiile variaza nu numai cu intensitatea curentului, ci si cu calea curentului, aceasta explicndu-se prin densitatea de curent diferita n trunchi fata de extremitati. Dupa parerea majoritatii cercetatorilor, traseul cel mai periculos al curentului este prin regiunea inimii, a organelor respiratorii (radacina plamnului) si a creierului. Conform datelor prezentate n tabelul 10.5, rezulta ca la 55% din accidente curentul s-a nchis prin picioare. Se observa ca 1% dintre accidentele mortale au avut loc la atingerea n doua locuri de pe aceeasi mna sau acelasi picior, ceea ce pna nu de mult nu se considera posibil.
207
Tabelul 10.1 Determinarea senzatiilor n curent alternativ (50 Hz) dupa Osypka calea de curent: mna mna
Procentul persoanelor supuse experientei 5% 50% 95% lef [mA] 1 2 3 0,7 1,2 1,7 1,0 2,0 3,0 1,5 2,0 2,5 3,2 4,2 4,3 7,0 8,5 2,5 3,2 4,0 5,2 6,2 6,6 11,0 12,0 3,5 4,4 5,5 7,2 8,2 8,9 15,0 16,5
SENZATIILE 4 Curentul este abia perceptibil n podul palmei Furnicatura usoara n podul palmei ca si cum minile ar fi amortite Furnicatura se percepe si n ncheietura minii Vibrare usoara a minilor, apasare n ncheieturile minilor Convulsii usoare n antebrat Convulsii usoare n partea superioara a bratului Minile devin rigide si crispate; desprinderea de elementul aflat sub tensiune mai este nca posibila, se manifesta deja o durere usoara Convulsii n partea superioara a bratului; minile devin grele si insensibile; senzatie de furnicaturi pe toata suprafata bratului Convulsie generala a muschilor bratului ajungnd pna la umeri; desprinderea de elementul aflat sub tensiune abia mai este posibila Crisparea completa a minilor si bratelor; desprinderea de elementul aflat sub tensiune nu mai este posibila; poate fi suportat numai circa 20 secunde; se manifesta dureri violente
Tabelul 10.2 Determinarea senzatiilor n curent alternativ (50 Hz) dupa Osypka calea de curent: mna picioare
Procentul persoanelor supuse experientei 5% 50% 95 % lef [mA] 1 2 3 0,9 2,2 3,5 1,8 3,4 5,0 2,9 4,0 5,3 5,5 4,8 6,0 7,6 8,5 6,7 8,0 10,0 11,5
SENZATIILE 4 Curentul este perceptibil n podul palmei Furnicaturi n toata mna, ca si cum ar fi amortita Apasare usoara n ncheietura minii; furnicatura accentuata Apasare perceptibila n antebrat Prima senzatie pe talpi (furnicatura usoara); apasare n antebrat Crispare usoara n ncheietura minii; miscarea minii este dificila; apasare pe glezne
208
Tabelul 10.2 (continuare)
1 6,5 7,5 8,8 10,0 12,0
2 9,5 11,0 12,3 14,0 16,0
3 12,5 14,5 15,8 18,0 20,0
4 Furnicaturi n partea superioara a bratului; crisparea puternica a bratului, n special a ncheieturii minii Furnicatura violenta, ajungnd pna la umar; antebratul rigid pna la cot, desprinderea de elementul aflat sub tensiune abia mai este posibila Apasare n jurul gleznei si calciului; degetul mare al minii complet crispat Desprinderea de elementul aflat sub tensiune nu mai este posibila dect cu un efort extrem Durere sfsietoare n ncheietura minii si n cot; desprinderea de elementul aflat sub tensiune nu mai este posibila
Tabelul 10.3 Determinarea senzatiilor n curent alternativ (50 Hz) dupa Osypka calea de curent: mini picioare
Procentul persoanelor supuse experientei 5% 50% 95 % lef [mA] 1 2 3 1,7 3,0 4,3 2,8 5,2 7,6 4,0 6,4 8,8 5,0 6,7 8,4
6,5 9,0
SENZATIILE
11,5 14,8 17,0 20,0 21,0 23,5 27,0 30,5
8,0
11,4
9,6 11,0 13,0 14,4
13,3 15,5 17,0 19,0
15,5
21,0
15,5
23,0
4 Curentul abia este perceptibil n podul palmei Furnicaturi n mini, ca si cum ar fi amortite Apasare usoara la ncheieturile minilor Furnicatura usoara n talpi; apasare usoara n ncheieturile minilor Apasare puternica n ncheieturile minilor, ajungnd pna la antebrat, apasare usoara la glezne; furnicaturi n calci Furnicaturile ajung pna la pulpe si n partea superioara a bratelor; apasare puternica n glezne, n ncheieturile minilor si n coaste Aparitia senzatiei de greutate n picioare; bratele ncep sa se crispeze Bratele sunt aproape rigide si crispate Dureri la glezne; pulpele ncep sa se crispeze Crisparea bratelor, ajungnd pna la umar; desprinderea de elementul aflat sub tensiune abia mai este posibila Dureri sfsietoare n glezne, n ncheieturile minilor si n coate; desprinderea de elementul aflat sub tensiune nu mai este posibila dect cu un efort extrem Minile sunt atrase spre corp, desprinderea de elementul aflat sub tensiune nu mai este posibila; durere sfsietoare n picior, ca n cazul unei luxatii
209
Tabelul 10.4 Determinarea senzatiilor n curent continuu dupa Osypka calea de curent: mna mna
Procentul persoanelor supuse experientei 5% 50% 95 % lef [mA] 1 2 3 6 7 8 10 18 25 30 30 40 12 21 27 32 35 43 15 25 30 35 40 45
SENZATIILE
4 Furnicatura usoara n podul palmei si n vrful degetelor Senzatie de caldura si furnicatura accentuata n podul palmei; apasare usoara n ncheieturile minii Apasare puternica pna la ntepare n ncheieturile minilor si n palme Furnicaturi n antebrat; dureri n ncheieturile minilor; durere sfsietoare n mini, senzatie marita de caldura Durere marita n ncheieturile minilor, furnicaturile ajungnd pna la coate Dureri violente n ncheieturile minilor si dureri sfasietoare n mini Dureri foarte intense n ncheieturile minilor; dureri violente si ascutite n mini, putnd fi suportate cel mult 10 secunde
Tabelul 10.5 Determinarea procentului de accidente prin electrocutare n functie de calea curentului
CALEA CURENTULUI De la podul palmelor pna la spatele minilor sau spre umeri De la spatele minilor sau de la umar spre picioare De la podul palmei spre un picior sau spre ambele picioare De la podul unei palme spre podul celeilalte palme De la gt, spate sau abdomen, spre picioare De la fata sau piept, spre picioare De la un loc la altul, pe aceeasi mna sau pe acelasi picior Diverse TOTAL
PROCENTUL 25 23 17 14 5 10 1 5 100
Felul curentului. O comparare a sensibilitatii la curent continuu cu cea la curent alternativ, arata ca la curent continuu nu apar convulsii si ca au fost suportati curenti continui avnd o intensitate aproximativ de trei ori mai mare dect n cazul curent alternativ Contractii musculare involuntare adeseori dureroase, au fost observate n momentul conectarii si n special al deconectarii de la sursa de curent.
210
10.2.1.1. Intensitatea curentului si fibrilatia cardiaca Rezultatele cercetarilor din ultimele decenii au demonstrat, n mod cert, ca n cel putin 2/3 din totalul accidentelor cu sfrsit mortal, intervenite n retelele de joasa tensiune, cauza primara a mortii a fost fibrilatia cardiaca. Locul ritmului ordonat al inimii l iau, n acest caz, cicluri de lucru dezordonate si asincrone ale fibrelor muschiului cardiac, ceea ce conduce n final la ncetarea efectului de pompare a cordului si deci a circulatiei sngelui, iar dupa circa 3-5 minute intervine moartea (figura 10.1). Fibrilatia cardiaca se produce nu printr-o leziune directa a cordului ci printr-o supraexcitatie a acestuia.
Fig.10.1. Electrocardiograma unui animal de experienta (porc) a - n repaus (electrocardiograma normala); b - la trecerea unui curent electric de 8 A, timp de 45ms, care a produs o fibrilatie cardiaca mortala
Fig.10.2. Electrocardiograma normala a omului (schematizata) TH perioada cordului, t1 timpul de adaptare, t2 timpul de evacuare, t3 timpul de destindere, t4 timpul de umplere
211
Pericolul mare al fibrilatiei cardiace consta n faptul ca odata ce a luat nastere, nu mai poate fi ntrerupta pe cale naturala fiind necesara o difibrilatie electrica. Tendinta la fibrilatie a cordului este maxima atunci cnd excitatia aparuta ca urmare a curentului electric coincide cu faza vulnerabila a cordului (valoarea de vrf din electrocardiograma prezentata n figura 10.2).
Fig.10.3. Reprezentarea celor trei domenii ale intensitatilor curentului prin om n functie de durata de actiune a acestora, dupa Osypka
n diferitele sale stari de contractie, cordul are fata de curent sensibilitati diferentiate. Pentru declansarea fibrilatiei cardiace, n special cnd timpul de actionare este sub 1s, este necesara o anumita intensitate a curentului electric si anume 200-300 mA (domeniul III al intensitatilor de curent). Conform figurii 10.3, la un timp de actionare de peste 1s, intensitatea curentului trebuie sa fie de cel putin 85 mA pentru a declansa o fibrilatie cardiaca periculoasa. Cele trei domenii ale intensitatilor de curent reprezentate n figura10.3 se bazeaza pe cercetari ale lui Koeppen si Osypka, care au fost completate si precizate de Rolf Mller [32]. Curba punctata dintre curbele a si b ilustreaza cantitatea de electricitate, respectiv intensitatea curentului, la care poate avea loc oprirea respiratiei, dar la care poate sa apara nsa si fibrilatia cardiaca n cazul unei durate mai mari de actiune a curentului. Sub curba punctata nu sunt de asteptat efecte mortale; nsa la intensitati ale curentului apropiate de aceasta curba poate avea loc pierderea cunostintei. n concluzie, intensitatea curentului nu poate fi considerata ca fiind singurul factor care determina fibrilatia cardiaca, nici chiar n fa za sensibila a cordului; rolul hotartor l joaca produsul dintre intensitatea curentului si timp, adica cantitatea de electricitate.
212
Ca limita nepericuloasa se ia valoarea la care omul se desprinde singur de sub actiunea curentului fara ajutorul altei persoane. Normele n vigoare stabilesc aceasta valoare la 10 mA n cazul retelelor de curent alternativ si la 50 mA n cazul retelelor de curent continuu. Nu toate lucrarile cercetatorilor considera aceleasi limite pentru valoarea curentului electric periculos sau a celui nepericulos pentru om. Unii cercetatori americani indica drept limita a curentului la care omul se mai poate desprinde singur de sub actiunea curentului, valoarea de 16 A pentru curent alternativ de 60 Hz si cea de 76 mA pentru curent continuu Este necesar sa se precizeze ca valorile anterioare sunt conventionale si medii. Date interesante sunt si cele din tabelul 10.6, n care nu se indica nsa timpul de actiune.
Tabelul 10.6 Efecte ale curentului electric n functie de intensitatea lui CURENTUL [mA] 0,9 0,9-1,2 1,2-1,6 1,6-2,2 2,2-2,8 2,8-3,5 3,5-4,0 4,0-4,5 4,5-5,0 5,0-6,0 6,0-8,0 8,0-9,5 10,00 11,0-12,0 13,0-15,0 15,00 20,0 0,01-1,0 1,0-5,0 5,0-15 15,0-20,0 EFECTUL Insensibil Se simte numai n punctele de atingere ale elementelor aflate sub tensiune Senzatia de amorteala a degetelor (furnicaturi) Amorteste mna: se simte si la incheieturi Usoara stingherire la miscarile minii Stingherirea mai pronuntata n miscarile minii Oboseala n antebrat, pna la cot (sunt si senzatii dureroase la persoanele mai sensibile) Usoara tremurare a minilor Dureri n antebrat Dureri usoare n brate (n general cu senzatii neplacute) Minile tepene si senzatii dureroase: desprinderea anevoioasa de elementul aflat sub tensiune Dureri n brate Senzatii dureroase generale n brat Dureri n umar Dureri abia suportabile; desprinderea de elementul aflat sub tensiune se face numai cu mari eforturi Desprinderea nu se mai poate face cu forte proprii In general este vatamator daca inima se afla n traseul curentului Slabe contractii muschiulare n degete, cresterea presiunii sngelui Comotii nervoase pna la antebrat Desprinderea de sub elementul aflat sub tensiune se poate face numai cu eforturi Nu mai este posibila desprinderea de elementul aflat sub tensiune, cu forte proprii
213
n ceea ce priveste efectele asupra omului, provocate de trecerea unui curent alternativ de 50 Hz, s-au stabilit anumite clasificari ale cazurilor de accidente, n functie de valoarea curentului si de durata acestuia prin corp. 10.2.1.2. Alte accidente prin electrocutare Pierderea cunostintei prin oprirea respiratiei. Pierderea cunostintei la trecerea unui curent prin corpul omenesc mai poate interveni si prin oprirea respiratiei. Daca valoarea efectiva a intensitatii curentului ajunge la 60-70 mA, convulsiile musculaturii toracelui devin att de intense nct respiratia nu mai este posibila. Din cauza alimentarii insuficiente a creierului cu oxigen, intervine pierderea cunostintei. Daca dupa pierderea cunostintei nu se ntrerupe actiunea curentului electric, accidentatul moare prin asfixiere. Arsuri. La intensitati de curent mari se nregistreaza n majoritatea cazurilor distrugeri grave ale tesuturilor si o afectare accentuata a ncheieturilor umarului, minii, cotului si piciorului. Leziunile electrotermice se disting clar de alte leziuni ale pielii si sunt deosebit de dureroase, avnd deseori tendinta de a produce inflamatii, infectii si necroze. Alte leziuni. Enumerarea tulburarilor cardiace si ale sistemului nervos, precum si a leziunilor pielii, provocate direct de curentul electric, nu ar fi completa daca nu s-ar mentiona si fenomenele spinale si vasomotoare, tulburarile anginoase si neurovegetative, leziunile la ochi si n special fracturile, luxatiile si alte leziuni care intervin n numar foarte mare, fiind provocate de contractiile rapide, necoordonate ale muschilor, cauzate de miscari bruste de aparare, de aruncarea conductoarelor aflate sub tensiune, de scaparea din mna a unei masini n functiune sau de cadere de la naltime. Aceste leziuni, care adeseori pot fi mai grave dect cele produse direct de curentul electric, apar ntr-o astfel de diversitate si n asa multe combinatii ca nu pot fi nsirate aici. n aceasta categorie se cuprind leziuni ncepnd de la fracturi ale bazei craniului, bazinului, coloanei vertebrale sau ale membrelor, leziuni prin ntinderea muschilor, contuzii, distorsiuni si multe altele, pna la rani usoare deschise. n astfel de cazuri, nu este vorba de afectiuni produse de curentul electric propriu-zis, ci de afectiuni indirecte provocate de curentul electric. De cele mai multe ori nsa, tocmai acestea provoaca desfigurarea accidentatului, o perioada lunga de incapacitate de munca sau chiar invaliditatea lor. 10.2.2. FRECVENTA CURENTULUI ELECTRIC Curba de variatie a intensitatilor de prag (intensitatea acelui curent care ncepe sa fie perceput de om) a curentului alternativ sinusoidal n functie de frecventa, descreste exponential cu cresterea frecventei, trece printr -un minim larg (unde periculozitatea este maxima), apoi creste tot exponential (figura 10.4).
214
Fig.10.4. Variatia intensitatii de prag a curentului n functie de frecventa
Cu ct frecventa este mai mare, cu att cantitatea de electricitate care patrunde n corpul omului n timpul unei perioade este mai mica. Mult timp s-a crezut ca gradul de pericol se reduce odata cu cresterea frecventei curentului peste valoarea de 50 Hz. n urma cercetarilor efectuate pentru intervalul 5-2000 Hz, nu s-a putut constata o diferenta sensibila fata de pericolul prezentat de frecventa de 50 Hz. Pna n prezent s-au efectuat putine cercetari n domeniul frecventelor foarte nalte si acestea, n scopuri terapeutice (500000 Hz la chirurgia prin diatermie, terapie cu unde ultrascurte). Se pare totusi ca la frecvente foarte nalte, pericolul de electrocutare este mai mic. Deoarece frecventa nalta si hiperfrecventa ncalzesc n profunzime, arsurile date de aceste frecvente sunt nsa mult mai grave . 10.2.3. REZISTENTA ELECTRICA A CORPULUI N MOMENTUL ATINGERII Alt factor deosebit de important care determina valoarea curentului care trece prin corpul omului la atingerea unui element aflat sub tensiune, este rezistenta corpului n momentul atingerii. Valoarea si caracterul rezistentei electrice a corpului omenesc aflat ntre doua suprafete conductoare de curent aflate sub tensiune sunt foarte diferite, deoarece acestea depind nu numai de proprietatile fizice (ca n cazul corpurilor obisnuite), ci si de procesele biofizice si biochimice din corp si nu n ultimul rnd de tesutul muscular, de aparatul circulator, de organele interne si de sistemul nervos. Se apreciaza ca rezistenta electrica a corpului omenesc lipsit de viata este cu 60% mai mare dect a celui viu. Este extrem de complicat sa se indice o valoare exacta a rezistentei electrice a unui om n viata. Valoarea rezistentei electrice a corpului nu este aceeasi pentru toti oamenii.
215
Este remarcabil faptul ca acelasi om nu prezinta aceeasi rezistenta n diferite conditii si chiar n aceleasi conditii rezistenta nu este aceeasi daca atingerea se face pe diferite locuri ale suprafetei corpului.
Fig. 10.5. Schema electrica simplificata a corpului omenesc,
Reteaua echivalenta a corpului omenesc este foarte greu de redat. Simplificat, rezistenta echivalenta a corpului omenesc poate fi considerata ca fiind suma a doua rezistente nseriate: a pielii si a tesuturilor interne (figura 10.5). Tabelul 10.7 prezinta rezistivitatea unor tesuturi si lichide ale corpului omenesc, masurate separat, la tensiuni cu frecventa de 50 Hz.
Tabelul 10.7 Rezistenta electrica a diverselor elemente componente ale organismului
OBIECTUL MASURARII Lichidul rahidian Serul sangvin Tesuturi muschiulare Sngele Piele n stare uscata pentru transplantari si nmuiata n solutie fiziologica Idem, dar vie pentru operatii Piele uscata
REZISTIVITATEA, [ cm] 56 71 150-300 120-180 (7-9).105 1,2.106 (1,6-2).106
216
Din datele continute n tabelul 10.7, se poate observa ca rezistenta corpului omenesc depinde n cea mai mare masura de rezistenta stratului cornos al pielii (n stare uscata acesta se prezinta ca un dielectric).
Fig.10.6. Variatia rezistentei electrice a corpului omului n functie de tensiune (50 Hz, 3s)
Tesuturile interioare se prezinta ca rezistente pur chimice. n unele lucrari, pentru rezistenta interna a corpului sunt indicate valori ntre 570 -1000 , iar n altele - valori mult mai mici. Pentru o piele intacta si uscata, rezistenta corpului omenesc este de 40000 - 100000 , ajungnd chiar si pna la 500000 . Daca n momentul atingerii, stratul superficial al pielii lipseste (zgrieturi, taieturi, raniri, alte leziuni), rezistenta electrica a corpului poate sa scada pna la valoarea de 200 . Factorii de care depinde rezistenta corpului omenesc n momentul producerii unui soc electric, sunt: tensiunea la care este supus corpul; locul de pe corp cu care omul a atins elementul sub tensiune; suprafata de contact; presiunea de contact; umiditatea mediului nconjurator; temperatura mediului nconjurator; durata de actiune a curentului.
217
Scaderea rezistentei corpului cu cresterea tensiunii. Se explica n special prin faptul ca trecerea curentului electric determina transpiratie la nivelul epidermei, umplndu-se cu lichid cavitatile mici, existente n special n epiderma uscata. Micsorarea rezistentei are loc pna la o valoare limita care depinde de grosimea stratului cornos al pielii. Prin aplicarea unei tensiuni mari, se produce strapungerea pielii. O data cu nceperea procesului de strapungere al pielii, rezistenta scade, urmnd ca dupa terminarea acestui proces, rezistenta corpului sa ramna la o valoare aproximativ constanta. Pielea se comporta ca un dielectric. La valori mai mari dect tensiunea de strapungere, rezistenta electrica a corpului omenesc se prezinta n acelasi mod fata de curentul continuu ca si fata de curentul alternativ de frecventa industriala.
Fig.10.7. Rezistenta corpului omenesc n functie de tensiune si de durata de aplicare
Pna nu de mult se afirma ca strapungerea pielii ncepe la tensiuni cuprinse ntre 10 si 50 V. Cercetari mai recente au scos n evidenta faptul ca la tensiuni mici nu se produce o strapungere a pielii, deoarece rezistenta ei este foarte mare. Se pare ca la tensiuni mici (10-50 V), rezistenta corpului scade ca urmare a unor strapungeri n interiorul moleculelor, nsotite de ruperea legaturilor n molecula nsasi. Aceasta presupunere este ntarita de faptul ca fenomenul descris este nsotit de o senzatie dureroasa. Capacitatea pielii se poate asimila cu cea a unui condensator cu pierderi (suntat de o rezistenta). Numai o piele foarte uscata si cornoasa poate fi considerata ca un dielectric. Cnd trece un curent electric, rigiditatea dielectrica devine cu att mai mica cu ct se produc densitati de curent mai mari ntr-un numar mic de canale de strapungere. Distrugndu -se membranele celulare se reduce substantial rezistenta initiala a pielii. Aceste procese sunt functie att de valoarea tensiunii ct si de durata de actiune a curentului. Fenomenul de strapungere al pielii ncepe dupa 0,5 s si se termina complet dupa 5-6 s.
218
Daca initial rezistenta corpului a prezentat o valoare mai mare de 5000 (chiar de ordinul a 50000 ), dupa strapungerea pielii rezistenta scade la 1000 sau chiar mai putin. Observatie. Ceea ce rezulta de mai sus si este esential pentru tehnica electrosecuritatii, este faptul ca s-a constatat ntotdeauna scaderea rezistentei n intervalul 10-500 V, dupa care rezistenta ramne aproximativ constanta. Locul de pe corp cu care omul a atins elementul sub tensiune. Gravitatea electrocutarii depinde de sensibilitatea nervoasa a locului respectiv. Suprafata de contact. Cu ct suprafata de contact este mai mare, cu att rezistenta este mai scazuta, iar pericolul de electrocutare este mai mare. Aceasta se explica prin faptul ca orice rezistenta electrica variaza invers proportional cu sectiunea prin care se nchide circuitul. Din acest motiv utilajele electrice portative, cu care omul are un contact permanent pe suprafata mare, n timpul lucrului, sunt mult mai periculoase dect utilajele electrice fixe, cu care omul vine n contact n mod ntmplator, pe suprafata mica si pentru scurta durata. Presiunea de contact. Este evident ca rezistenta electrica a omului va fi mai mica, cu ct presiunea de contact electric cu elementul sub tensiune va fi mai mare. Si din acest punct de vedere utilajul electric portativ este mai periculos dect utilajul electric fix, deoarece n timpul lucrului, omul tine strns n mna utilajul portativ pe cnd presiunea de contact cu utilajul fix este n general mica.
Tabelul 10.8 Categorii de medii de lucru n functie de pericolul de electrocutare MEDII UMIDITATE RELATIVA [%] foarte periculoase > 97 TEMPERATURA EXEMPLE
[ C] > 35
periculoase
75 - 97
30 - 35
putin periculoase
< 75%
15 - 35
zona de manipulare a obiectelor conductoare electrice legate la pamnt cu suprafata > 60%; medii corozive; suprafete conductoare < 60%; pardoseli conductoare (beton); fluide; pardoseli izolante.
Temperatura mediului nconjurator. Indirect, temperatura mediului nconjurator influenteaza de asemenea pericolul de electrocutare, caci cu ct temperatura mediului ambiant este mai mare, cu att glandele sudoripare sunt mai active si rezistenta omului este mai mica. n tabelul 10.8 se prezinta categoriile de medii de lucru n functie de pericolul de electrocutare.
219
Umiditatea mediului nconjurator. Cu ct umiditatea este mai mare, conductivitatea stratului de piele creste si deci rezistenta electrica a organismului scade (figura 10.8). Umiditatea, temperatura si existenta unor substante care micsoreaza rezistenta pielii (substante chimice, praf, etc.), fac parte dintre factorii care caracterizeaza gradul de pericol pe care-l prezinta locul de munca. Modul de succesiune al fenomenelor care duc la scaderea rezistentei este urmatorul: n momentul initial al atingerii elementului sub tensiune, stratul de piele determina o rezistenta ridicata a corpului; ca urmare a aplicarii tensiunii are loc procesul de strapungere al pielii, urmat de scaderea rezistentei si cresterea curentului ce se stabileste prin corp; odata cu cresterea curentului, la locul de contact se degaja caldura ca urmare a energiei electrice consumate, se activeaza glandele sudoripare care micsoreaza si mai mult rezistenta electrica a corpului. Toate acestea duc la cresterea continua a curentului ce trece prin corpul omului.
Fig.10.8. Valori limita pentru rezistenta corpului omenesc n functie de tensiune
10.2.4. TENSIUNEA LA CARE ESTE SUPUS OMUL n Romnia, metodologiile folosite pentru dimensionarea instalatiilor prin care se asigura protectia mpotriva accidentelor prin electrocutare, au la baza respectarea unor valori limita pentru tensiunea la care este supus omul si nu pentru curentul stabilit prin corpul omului. Si aceasta pentru ca este mai usor sa se conceapa o protectie plecnd de la tensiune asupra careia se poate actiona direct, dect de la valoarea curentului electric.
220
ncercarile de a determina limite superioare si inferioare a tensiunilor periculoase nu au dat rezultate. Mult timp tensiunile de 12 V sau 24 V s-au considerat nepericuloase. Practica a infirmat aceste limite. Astfel, au fost cazuri cnd la tensiuni foarte nalte, electrocutarile nu au fost mortale, dar si exemple de accidente mortale la tensiuni foarte joase, unele chiar neasteptat de mici, exemple indicate n literatura de specialitate.
Tabelul 10.9 Rezultatele unei analize a accidentelor n functie de tensiunea la care a fost supus omul Limitele tensiunilor de electrocutare V < 25 25-50 51-100 101-150 151-200 201-250 251-350 351-500 Peste 500 TOTAL Electrocutari mortale nr. 12 19 24 50 34 13 2 8 12 174 % 6,6 10,6 13,4 31,4 18,9 7 1,2 4,3 6,6 100,00 Electrotraumatisme cu pierderea tempo rara a capacitatii de munca nr. 34 73 190 230 86 20 7 20 660 % 5,1 10,7 28,8 34,9 13,0 3,25 1,0 3,25 100,00 Socuri electrice fara urmari nr. 101 182 490 320 189 13 6 6 1307 % 7,7 13,8 37,3 24,5 14,5 1,0 0,6 0,6 100,00
In tabelul 10.9 apare un procent de 6,6% electrocutari mortale la tensiuni sub 24 V. Aceasta nu permite stabilirea valorilor limita ale tensiunilor periculoase si nepericuloase, valori care s-ar putea folosi practic n tehnica securitatii, pericolul depinznd direct de valoarea curentului, nu de tensiune. Limitele dupa care variaza rezistenta electrica a corpului omenesc sunt att de largi, nct tensiunile determinate functie de aceste limite nu ar avea mare importanta practica. Un fapt este evident si anume: cu ct tensiunea la care este supus omul este mai mare, cu att este mai puternic socul electric si este mai ridicat si gradul de pericol de electrocutare. Exista statistici ale accidentelor care au avut loc la deservirea diferitelor instalatii sau utilaje electrice si acestea stau la baza stabilirii limitelor tensiunii de lucru si a tensiunii de pas, functie de: - tensiunea si puterea de lucru a instalatiei sau utilajului electric; - conditiile de exploatare ale echipamentului respectiv; - existenta posibilitatii de asigurare a unei protectii radicale si prin alte mijloace.
221
Practica, avnd nevoie de valorile limita ale tensiunilor de la care sa se porneasca n executarea protectiei, a impus stabilirea unor valori maxime admise si conditiile n care acestea pot fi folosite. Aceste valori sunt determinate n cea mai mare masura de probabilitatea unui accident grav si au mai putin o justificare teoretica, fiind stabilite n functie de: nivelul tehnic al echipamentelor electrice; gradul de pregatire profesionala acelor ce deservesc echipamentul; siguranta n exploatare a sistemelor de protectie folosite mpotriva electrocutarilor; categoria locului unde este folosit echipamentul electric; tipul echipamentului (fix, mobil sau portativ); tensiunea de lucru. Unii specialisti, n lucrarile lor, ncearca sa justifice teoretic tensiunile maxime admise, lund n consideratie: - limitele curentilor considerati nepericulosi; - valorile rezistentelor corpului omenesc; - timpii utili pentru deconectarea echipamentului defect. Daca nu s-ar tine seama de probabilitatea ca un anumit pericol sa apara n practica, s-ar ajunge, de cele mai multe ori, la instalatii cu preturi nejustificat de mari. Intervenind factorul practic, limitele tensiunilor vor diferi de la tara la tara, functie de anumite conditii specifice. In Romnia, sunt stabilite trei categorii de tensiuni maxime admise: tensiuni de lucru maxime admise pentru alimentarea cu energie electrica a sculelor electrice portative si a corpurilor de iluminat; tensiuni maxime admise de atingere si de pas; tensiuni maxime admise induse ca urmare a influentelor electromagnetice . Tensiunile maxime admise pentru alimentarea de lucru a sculelor electrice portative sunt: - pna la 380 V daca pentru protectia mpotriva electrocutarilor se aplica separarea de protectie sau o izolare de protectie suplimentara fata de izolarea de lucru; - pna la 127 V daca se aplica o protectie prin legare la pamnt cu ajutorul careia se preconizeaza sa se asigure tensiuni de atingere sub 24 V si numai n cazul retelelor izolate fata de pamnt; - pna la 42 V daca izolarea este ntarita, constituind o forma a unei izolari suplimentare de protectie; - pna la 24 V numai cu o izolare corespunzatoare de lucru.
222
Tensiunile maxime admise pentru alimentarea corpurilor de iluminat sunt: pna la 220 V pentru corpurile de iluminat montate fix, n cazul lampilor cu incandescenta numai daca elementele care sunt sau pot intra sub tensiune nu intra n zona de manipulare a omului; pna la 127 V n locurile periculoase si foarte periculoase pentru corpurile de iluminat fixe si mobile cu incandescenta aflate n zona de manipulare numai daca alimentarea se face dintr-o retea izolata fata de pamnt si numai daca se aplica o protectie prin legarea la pamnt cu ajutorul careia se asigura tensiuni de atingere sub 24 V; pna la 24 V pentru corpurile de iluminat portative si corpurile de iluminat mobile si fixe cu incandescenta care se afla n zona de manipulare a omului din locurile periculoase; pna la 12 V pentru corpurile de iluminat portative si cele mobile si fixe cu incandescenta care se afla n zona de manipulare a omului din locurile foarte periculoase; pna la 24 V pentru corpurile fixe si mobile cu incandescenta care se afla n zona de manipulare a omului din locurile foarte periculoase, daca sunt n constructie nchisa si cu izolare ntarita sau sunt cel putin n constructie cu siguranta marita.
10.2.5. STAREA FIZICA A OMULUI S-a constatat ca socul electric se manifesta mult mai puternic daca omul este obosit sau n stare de ebrietate. Femeile sunt mai sensibile la socul electric dect barbatii. Sensibilitate mai mare au si copiii. Desi nu a fost confirmata de cercetari, exista conceptia foarte raspndita ca bolnavii cu afectiuni cardiace si cei cu astenie prezinta o sensibilitate crescuta la trecerea curentului. 11.2.6. DURATA ACTIUNII CURENTULUI ASUPRA CORPULUI OMENESC Conform datelor din tabelul 10.11, exista valori limita ale duratei de actiune a curentului electric, valori peste care se produce fibrilatia inimii.
Tabelul 10.10. Valori limita peste care se produce fibrilatia inimii
Curentul, mA Durata de actiune, s
10 30
60 10-30
90 3
110 2
160 1
250 0,4
350 0,2
500 0,1
223
Pentru actiuni de scurta durata a curentului, de regula la timpi sub o secunda (nedepasind nsa timpul limita de 3 secunde), curentul limita I2 care se considera ca poate fi suportat de om fara pericole, variaza n functie de durata de actiune,conform relatiei propusa de Dalziel:
I2
0,165 t
(10.1)
n cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 secunde), se considera drept curent limita I1 la care nu se produce fibrilatia inimii, cel egal cu 50 mA.
Fig.10.9 Curba de variatie a limitelor curentului I1 prin om, la care se considera ca nu se produce fibrilatia inimii, n functie de timpul t de la producerea defectului si pna la ntreruperea circuitului electric respectiv.
10.2.7. ATENTIA OMULUI N MOMENTUL ATINGERII Se pot ntmpla accidente si atunci cnd omul nu se asteapta sa fie surprins de curentul electric la atingerea unui obiect oarecare, aflat accidental sub tensiune. In acest caz, pot avea loc caderi de la naltime sau scapari de obiecte grele din mna, provocndu-se accidente din cauza traumatismelor. Exista desigur exceptii care nu se ncadreaza ntre limitele indicate anterior. De exemplu, factorul "surpriza" are un rol foarte important, n special n cazul electrocutarilor prin afectarea sistemului nervos. In aceleasi conditii moartea electrocutatului se poate produce ntr-un timp mai scurt si la valori de curent mici, daca acesta nu se asteapta sa fie supus unui soc electric dect n cazul n care el este prevenit asupra pericolului ce poate aparea.
224
10.3.
ANALIZA STATISTICILOR PRIVIND ELECTROCUTARILE
Indicatiile statistice cu privire la frecventa accidentelor provocate de curentul electric ar trebui sa cuprinda, pe lnga locul, timpul, cauza, felul, gravitatea accidentului, si indicatii exacte cu privire la vrsta, sexul si profesiunea accidentatului, marimea tensiunii, felul curentului, calea curentului, durata actiunii curentului, ultimele manifestari de viata ale accidentatului, timpul dupa care a intervenit moartea, masurile luate de prim ajutor etc. Numai n acest fel s -ar putea ntocmi o statistica ideala si aceasta ar fi un instrument eficient pentru prevenirea accidentelor. n Romnia nu exista nca o statistica att de complexa.
Tabelul 10.11 Defalcarea accidentelor prin electrocutare pe categorii de tensiuni
Atingeri directe, % nalta tensiune Joasa tensiune [kV] [kV] <1 1 - 35 110 55,5 19,7 2,5
Atingeri indirecte, % Joasa tensiune nalta tensiune [kV] [kV] <1 1-35 110 22,13 0,17 Tabelul 10.12
Defalcarea accidentelor prin electrocutare pe profesii
Electricieni, % Muncitori si Maistri si sefi de echipa ingineri

atingeri directe atingeri indirecte atingeri directe atingeri indirecte
Alte specialitati, % Necalificati Calificati

atingeri directe atingeri. indirecte atingeri directe atingeri indirecte
39
2,15
2,15
0,5
17,5
8,5
20,2
10
Cu datele de care dispunem, se poate afirma ca din numarul total al accidentelor prin electrocutare nregistrate, 4% au avut un sfrsit mortal. Acest procent este urmat abia la mare distanta de procentele exprimnd cazurile mortale n alte categorii de accidente. Din nefericire, aceste date nu sunt semnificative, caci nu cuprind numarul mare de electrocutari n rndurile populatiei. Ramne de necontestat nsa faptul ca accidentele prin electrocutare dau cel mai mare procent de cazuri mortale dintre toate categoriile de accidente. 10.4. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND INSTALATIILE DE LEGARE LA PAMNT Prin legare la pamnt se ntelege stabilirea n mod voit a unui contact electric cu pamntul.
225
Scopurile legarii la pamnt sunt urmatoarele: protectia vietii oamenilor: protectia personalului de deservire sau a altor persoane care ating parti metalice din instalatiile electrice care n mod normal nu sunt sub tensiune, dar care pot intra accidental sub tensiune; protectia personalului care executa lucrari de reparatii si revizii (cutitele de legare la pamnt, scurtcircuitoarele mobile); protectia persoanelor mpotriva curentilor de trasnet; realizarea unor conditii cerute de exploatarea corecta a instalatiilor electrice : stabilizarea potentialelor unor puncte fata de pamnt (de exemplu, legarea la pamnt a punctului neutru); realizarea unor circuite de ntoarcere prin pamnt a curentilor normali de lucru (de exemplu, tractiunea electrica); crearea unor circuite de impedanta corespunzatoare necesare functionarii unor protectii etc. Desi este posibil ca pentru fiecare dintre aceste functiuni sa se realizeze cte o instalatie de legare la pamnt separata, la noi n tara si n multe alte tari o singura instalatie de legare la pamnt este folosita n comun pentru realizarea functiunilor de mai sus. Evident ca, o astfel de instalatie trebuie sa corespunda tuturor conditiilor impuse de fiecare functiune n parte. De regula, conditiile cele mai severe le impune functiunea de protectie a vietii oamenilor mpotriva accidentelor prin electrocutare. n cele ce urmeaza, ne vom ocupa, n principal, de aceasta prima functiune a unei instalatii de legare la pamnt. 10.4.1. TIPURI DE RETELE n functie de tratarea neutrului, retelele electice se mpart n doua mari categorii: retele cu neutrul izolat (simbol I), din care fac parte: retele cu neutrul izolat (nelegat la pamnt); retele cu neutrul legat la pamnt prin bobina de stingere (compensare); retele cu neutrul legat la pamnt (simbol T, de la frantuzescul Terre ), din care fac parte: retele cu neutrul legat la pamnt prin rezistenta; retele cu neutrul legat efectiv la pamnt. Pentru protectia mpotriva accidentelor prin electrocutare n instalatiile electrice se folosesc doua metode de baza de protectie: legarea la pamnt de protectie (simbol T); legarea la conductorul de nul de protectie (simbol N).
226
10.4.2. TIPURI DE INSTALATII ELECTRICE Putem discuta despre urmatoarele tipuri de instalatii electrice, prin prisma celor doua aspecte precizate n paragraful 10.4.1.: instalatii tip IT = retele cu neutrul izolat (I), n care metoda de protectie de baza este legarea la pamnt (T); instalatii tip TT = retele cu neutrul legat la pamnt (T), n care metoda de protectie de baza este legarea la pamnt ( T); instalatii tip TN = retele cu neutrul legat la pamnt (T), n care metoda de protectie es te legarea la nul (N). Observatie: nu se realizeaza retele tip IN. Retelele electrice de nalta tensiune (Un 1000V) pot fi din categoria cu neutrul izolat sau din categoria cu neutrul legat la pamnt. n toate aceste retele metoda de baza de protectie mpotriva accidentelor prin electrocutare este legarea la pamnt de protectie (deci pot fi retele tip IT sau TT). Retelele electrice de joasa tensiune (Un 1000V) pot fi, de asemenea, din cele doua categorii n cele ce priveste tratarea neutrului, dar metodele de baza de protectie difera. n cazul retelelor de joasa tensiune cu neutrul izolat se foloseste ca metoda de protectie de baza legarea la pamnt de protectie (deci, retele tip IT ). n schimb, n retelele de joasa tensiune cu neutrul legat efectiv la pamnt metoda de protectie de baza este, de regula, legarea la conductorul de nul de protectie (deci, retele tip TN). 10.4.3. PARTI COMPONENTE ALE UNEI INSTALATII DE LEGARE LA PAMNT O instalatie de legare la pamnt poate fi considerata ca fiind formata din doua parti principale: priza de pamnt, compusa din: electrozi metalici ngropati n sol (de regula, din otel); solul din jurul electrozilor; reteaua de legare la priza de pamnt, compusa din totalitatea electrozilor metalici prin care se realizeaza legatura ntre partile metalice ale echipamentelor care trebuie legate la pamnt si priza de pamnt; este realizata n mod uzual din conductor de otel lat. Un curent care se scurge n pamnt printr-o instalatie de legare la pamnt parcurge partile metalice (reteaua de legare la priza si electrozii metalici ngropati) si volumul de sol din jurul electrozilor. Solul este considerat un conductor cu o rezistivitate mult mai mare dect a partii metalice a i nstalatiei de legare la pamnt : sol / otel 108 1012 .
227
Ca urmare, la trecerea curentului electric, rezistenta opusa de instalatia de legare la pamnt este practic concentrata n volumul de sol din jurul electrozilor .
Deoarece din electrozii metalici curentul se disperseaza n sol, rezistenta opusa de acesta la trecerea curentului este denumita si rezistenta de dispersie .
10.4.4. POTENTIALUL SOLULUI N ZONA UNEI PRIZE DE PAMNT LA TRECEREA UNUI CURENT ELECTRIC PRIN PRIZA La trecerea unui curent (pe care o sa-l notam de aici ncolo cu Ip) prin electrozii prizei si apoi prin volumul de sol din jurul acestora, solul din zona prizei va capata potentiale diferite de zero.
V
Vx Ip
V=0
Rd
Fig.10.10 Curba distributiei de potential
Pentru cazul simplu al unui singur electrod implantat n pamnt valorile potentialului pamntului din jurul acestuia sunt reprezentate calitativ n diagrama de mai sus (fig.10.10), numita si plnia de potential. 10.5. MODURI N CARE SE POT PRODUCE ACCIDENTELE PRIN ELECTROCUTARE Accidentele prin electrocutare se pot produce: Prin atingere directa a unui conductor aflat n mod normal sub tensiune. Masurile de protectie constau n mprejmuiri, supranaltari si prin instruirea personalului sa respecte regulile de lucru n instalatiile electrice sub tensiune. Prin atingere indirecta, adica prin atingerea unor parti metalice care n mod normal nu sunt sub tensiune, dar care n mod accidental pot intra sub tensiune.
228
Pentru a ilustra doua dintre cazurile de astfel de electrocutari sa revenim la curba distributiei de potential n jurul unei prize, la scurgerea unui curent prin ea, n pamnt (fig.10.11).
V
Potentialul minii = tensiunea pe priza V mna Up
Tensiunea de pas Upas = Vpicior1 - Vpicior2 = k pas Up
Tensiunea de atingere Ua = Vmna - Vpicior=k aUp
Potentialul piciorului 1 Vpicior 1 Potentialul piciorului 2 Vpicior 2
Potentialul piciorului Vpicior
Rezistenta de dispersie a prizei notata cu Rp
Ip
Fig.10.11. Electrocutarea prin tensiuni de atingere si de pas
nainte de a aborda problema electrocutarilor prin atingere indirecta, sa remarcam ca potentialul cel mai nalt se atinge n zona electrozilor ngropati n pamnt. Diferenta de potential ntre aceste puncte si solul aflat la distanta suficient de mare (unde V=0) se numeste tensiune pe priza:
Up
Vp
Rp
Ip
(10.2)
n cazul trecerii unui curent Ip prin priza, toate partile metalice legate la priza de pamnt vor avea acesta tensiune. Analiznd datele furnizate de diferiti cercetatori n urma experimentarilor si cele din statisticile electrocutarilor, n tehnica securitatii muncii la instalatiile electrice valoarea rezistentei omului viu se considera egala cu 1000 , n cazul unei electrocutari prin atingere directa (cale de curent mana-picior sau mna stanga-mna dreapta.si egala cu 3000 , n cazul unei electrocutari prin atingere indirecta. Aceste valori sunt n general acoperitoare . Desigur ca vor exista cazuri n care vor coincide mai multi factori nefavorabili, ceea ce face ca rezistenta omului sa scada sub aceste valori.
229
Electrocutare prin tensiune de atingere. Sa presupunem ca un om se afla n apropierea unui echipament electric n timpul unui defect care are drept consecinta trecerea unui curent prin instalatia de legare la pamnt. Daca el atinge cu mna carcasa metalica a echipamentului, legata la priza de pamnt, atunci va fi supus unei diferente de potential numita tensiune de atingere (a se vedea figura 10.11):
Ua
Vmna
V picior
(10.3)
Se observa ca, U a < Up. Se noteaza cu ka coeficientul de atingere:
ka
Ua Up
(10.4)
Electrocutare prin tensiune de pas. Tensiunea de pas este diferenta de potential ce apare ntre cele doua talpi ale unui om care paseste ntr -o zona n care se afla amplasata o priza de pamnt, n cazul scurgerii prin aceasta a unui curent n pamnt (vezi figura 10.2):
U pas V picior1 V picior 2

Analog, se defineste coeficientul de pas:
(10.5)
k pas
U pas Up
(10.6)
Situatia cea mai grava apare atunci cnd omul atinge cu o mna o carcasa a unui echipament intrata accidental sub tensiune (Up), iar cu cealalta mna tine, de exemplu, un cablu derulat de lungime mare, care la celalalt capat este n contact cu pamntul aflat la distanta de priza:
Ua
10.6.
Vmna1 Vmna 2
Up
(10.7)
VALORILE MAXIME ADMISE NORMATE PENTRU TENSIUNEA DE ATINGERE SI TENSIUNEA DE PAS n Romnia, metodologiile folosite pentru dimensionarea instalatiilor prin care se asigura protectia mpotriva accidentelor prin electrocutare, se bazeaza pe respectarea unor valori limita nu pentru curentii ce trec prin corpul omenesc, ci pentru tensiunile accidentale la care acesta poate fi supus. Curentul ce trece prin corpul omenesc (I h) este raportul dintre diferenta de potential ce poate sa apara ntre doua parti ale corpului omenesc (si care depinde de modul de producere al electrocutarii) si rezistenta corpului omenesc (Rh).
230
n calcule se iau valori acoperitoare, mult mai mici dect cele reale: Rh = 1000 Rh = 3000 pentru cazul electrocutarilor prin atingere directa; pentru cazul electrocutarilor prin atingere indirecta.
Pe baza celor aratate mai sus privind curentii maximi admisibili si valorile de calcul ale rezistentei corpului omenesc s-au calculat valori admisibile pentru tensiunile accidentale la care poate fi supus un om ntr-o instalatie electrica. Ca urmare, normele prevad valori maxime admise pentru tensiunile de atingere si de pas n functie de: tensiunea nominala a instalatiei: joasa tensiune sau nalta tensiune; durata defectului conditionata de modalitatile de eliminare a defectelor; zona de amplasare a instalatiei electrice.
Tensiunile de atingere si de pas maxime admise pentru instalatiile si echipamentele electrice de joasa tensiune sunt prezentate n tabelele 10.13 si 10.14.
Tabelul 10.13
Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere si de pas, n V, n instalatii cu tensiuni nominale pna la 1000V Mediul Putin periculos Locul de utilizare Categoria utilajelor <3 Suprafata Subteran Fixe si mobile Portabile Toate 65 65 c.a. >3 40 40 <3 110 110 c.c. >3 65 65 <3 65 24 24 Periculos sau foarte periculos c.a. >3 40 24 24 <3 110 24 24 c.c. >3 65 24 24
Timpul de deconectare [s]
Protectia mpotriva atingerilor indirecte trebuie astfel realizata nct, n caz de defect, tensiunile de atingere si de pas sa fie eliminate sau limitate la valorile de mai sus n cel mult 0,2 secunde. La utilajele portative, daca sunt alimentate la tensiunea redusa de 12 V sau 24 V, nu se mai iau alte masuri de protectie dect izolarea de lucru. Carcasa utilajului intra sub tensiune numai daca izolatia se deterioreaza. Reteaua de alimentare a acestor utilaje este izolata fata de pamnt s deci pericolul apare doar atunci cnd n reteaua respectiva exista o faza defecta.
Tabelul 10.14 Valorile maxime admise pentru tensiunile de atingere si de pas [V] n instalatii de nalta tensiune conform 1.RE - Ip 30 - 90 Nr crt Instalatia electrica Echipament electric din statii si posturi de transformare Zona de amplasare
circulatie frecventa circulatie redusa fara mijloace individuale de protectie izolante circulatie redusa cu folosirea mijl. individ. de protectie izol. circulatia frecventa
Stlpi LEA fara aparataj
din localitati circulatia frecventa n afara localitatilor circulatie redusa incinte industriale si a-
Tipul retelei I;T1 T2 I;T1 T2 I:T1 T2 I T1 T2

I;T1;T2 I;T1;T2
0,2 s 125 250 250 500 500 1100 125 250 1100
Timpul de ntrerupere a defectului prin protectia de baza 0,3 s 0,4 s 0,5 s 0,6 s 0,7s 0,8..1,2 1,2..3 s 100 85 80 75 70 65 65 200 165 150 140 130 125 65 200 165 150 140 130 125 125 400 330 300 280 260 250 125 400 390 300 280 260 250 250 795 600 500 500 500 500 250 125 125 125 125 125 125 125 250 250 250 250 250 250 250 795 600 500 500 500 500 250 nu se normeaza 125 125 125 250 250 125 125
3s 50 50 125 125 250 250 125 250 250
nu se normeaza I;T1 125 125 125 125 125 125 125 gricole, campinguri, plaje T2 250 250 250 250 250 250 250 I 125 125 125 125 125 125 125 n general, indiferent Stlpi T1 250 250 250 250 250 250 250 de zona LEA cu T2 500 500 500 500 500 500 500 incinte industr. si agricole, aparataj I 125 125 125 125 125 125 125 plaje, terenuri agricole T1;T2 250 250 250 250 250 250 250 Nota: cifrele 1 si 2 din coloana "Tipul retelei" se refera la numarul de sisteme de protectie pentru eliminarea defectului
125 125 125 250 250 125 125
BIBLIOGRAFIE
1. Ageta, T., Shibuiya, M., Taniguchi, H., Shiobara, R., Suzuki, K, Mizaike, K. Recent development progress of 70 MW class superconducting generator-Worlds highest output, longest continous operation of 1500 hours & first connection to 77 kV power grid, CIGRE 2000, Raport 11-107. Albert, H., Pierderi de putere si energie n retelele electrice, Editura Tehnica, Bucuresti, 1984. Bla, C. Masini electrice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.
Buhus, P., Preda, L., Heinrich, I. Statii si posturi de transformare , Editura . Tehnica, Bucuresti, 1989, 368 pag
Buhus, P., Heinrich, I., Preda, L., Selischi, A. Partea electrica a centralelor electrice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983. Buhus,P., Ionescu,A., Comanescu,Gh., Iordache, M. Instalatii electroenergetice de 765-800 kV. Litografia Institutului Politehnic Bucuresti, 1977. Buhus, P. s.a. Partea electrica a centralelor, statiilor si posturilor de transformare. ndrumar pentru lucrari de laborator, U.P.B., 1999. Buhus, P. si Comanescu, Gh. Instructiuni privind alegerea puterilor nominale economice pentru transformatoarele de 110 kV/MT (1.E-Ip 51/1-94). Buhus, P. si Comanescu, Gh. Instructiuni privind alegerea puterilor nominale economice pentru transformatoarele din posturi (1.E-Ip 51/2-93).
10. * * * Codul tehnic al retelei electrice de transport. CONEL, aprilie 2000. 11. * * * Codul tehnic al retelelor electrice de distributie. CONEL, mai 2000. 12. Comanescu, Gh., Iordache, M., Costinas, S. Partea electrica a centralelor, Editura Printech, Bucuresti, 2001 13. Comanescu, Gh., Iordache, Mihaela, Scripcariu, Daniela, Scripcariu, M. Proiectarea statiilor electrice. Editura Printech, Bucuresti, 1998.
247
14. Costinas, Sorina. Influenta tensiunii de 1000V asupra pericolului de electrocutare la alimentarea consumatorilor de joasa tensiune din exploatarile miniere. Conferinta Nationala de Energetica Industriala, vol.I, Bacau, noiembrie 1996, p.115-121. 15. Costinas, Sorina, Niculescu, T. Researches in protection against electrocution in case of increase of voltage level in coal-face of high productivity and for conveyor systems for underground gassy mines, ICAMC98 High Tetras, Slovak Republic 16. Costinas, Sorina. Dezvoltarea electroenergeticii romnesti la mijlocul secolului al XXlea. In : Revista NOEMA, Comitetul Roman pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii, Academia Romana , Vol.III/ 2004 17. * * * Decizia ANRE pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice. 21 decembrie 1999. 18. Dordea, T. Masini electrice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977. 19. Goia, M., L. Perspectiva sistemelor electrice. Producerea, transportul si distributia energiei electrice si termice. Nr. 1, 1997, p. 27 31. 20. Gott, B.E.B. Special report for group 11 (Rotating Machines), CIGRE 2000. 21. Gu Guobiao, Xiong Nan, Yuan Jiazi, Tian Xingdong, Chen Xifang, Yhu Yuanchao The development of the 400 MW evaporation-cooling hydro-generator of Lijiaxia power station, CIGRE 2000, Raport 11-102. 22. Gubert, Anne. Accumulateurs au plomb et vhicule lectrique. RGE, nr. 10, nov. 1993, p.13 18. 23. Harrison, A., I. Lead acid standby power batteries in telecommunications Horses for courses. Chloride Industrial Batteries Limited, U.K. 24. Hortopan, Gh. Aparate electrice. EDP Bucuresti, 1967. 25. * * * Instructiuni tehnice la "Normele de protectie a muncii pentru industria miniera". Ministerul Minelor. 1989. 26. Iordache, Mihaela. Statii si posturi de transformare, Editura Electra, Bucuresti, 2003 27. Iordache, Mihaela, Hurdubetiu, S., Comanescu, Gh. Elemente moderne n realizarea statiilor electrice. Editura AGIR, Bucuresti, 2000. 28. Iordache, Mihaela si Conecini I. Calitatea energiei electrice. Editura Tehnica, Bucuresti, 1997. 29. Joho, R., Baumgartner, J., Hinkel, T., Stephan, C.E., Jung, M. Type-tested air-cooled turbo-generator in the 500 MVA range, CIGRE 2000, Raport 11-101. 30. * * * Legea protectiei muncii nr. 90/1996 si Normele de metodologie de aplicare. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. 1996. 31. Mircea, I. Instalatii si echipamente electrice. Ghid teoretic si practic. Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1996. 32. Mller, R. Protectia contra tensiunilor de atingere n instalatiile de joasa tensiune (traducere din limba germana), Editura Tehnica, Bucuresti, 1971 33. Nedelcu, V. Masini electrice. Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1968. 34. Niculescu, T., Costinas, Sorina. Electrotehnica, Editura Printech, Bucuresti, 1998.
BIBLIOGRAFIE
248
35. Nitu, V. s.a. Instalatiile electrice ale centralelor si statiilor. Editura Tehnica, 1972. 36. * * * Normele generale de protectie a muncii. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sanatatii. 1996. 37. * * * Norme specifice de protectie a muncii pentru minele de carbune, sisturi si nisipuri bituminoase. Institutul National pentru Securitate Miniera si Protectie Antiexploziva Petrosani, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. 1997. 38. Pantea, Al. Probe si verificari la transformatoarele de putere. Editura Tehnica, Bucuresti, 1983. 39. PE 005/99 - Regulament pentru analiza si evidenta evenimentelor accidentale din instalatiile de productie, transport si distributie a energiei electrice si termice. 40. PE 101/85 - Normativ pentru constructia instalatiilor electrice de conexiuni si transformare cu tensiuni peste 1 kV (republicat 1993). 41. PE 103/92 - Instructiuni pentru dimensionarea si verificarea instalatiilor electroenergetice la solicitari mecanice si termice n conditiile curentilor de scurtcircuit. 42. PE 107/95 Normativ pentru proiectarea si executia retelelor de cabluri electrice. 43. PE 109/92 - Normativ privind alegerea izolatiei, coordonarea izolatiei si protectia instalatiilor electroenergetice mpotriva supratensiunilor. 44. PE 111 - 1/92 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. ntreruptoare de nalta tensiune. 45. PE 111 - 2/92 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Transformatoare de tensiune. 46. PE 111 - 4/93 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Conductoare neizolate rigide. 47. PE 111 - 5/92 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Separatoare de nalta tensiune. 48. PE 111 - 6/75 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Conductoare neizolate flexibile. 49. PE 111 - 7/85 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Reprezentarea si marcarea instalatiilor electrice. 50. PE 111 - 8/88 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Servicii proprii de curent alternativ. 51. PE 111 - 10/78 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Statii electrice de distributie de 6 20 kV. 52. PE 111 - 12/78 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare. Bobine de reactanta. 53. PE 112/93 - Normativ pentru proiectarea instalatiilor de curent continuu din centrale si statii electrice. 54. PE 113/95 - Normativ pentru proiectarea instalatiilor de servicii proprii de curent alternativ ale centralelor termoelectrice si de termoficare.
248
249
55. PE 114/83 - Regulament de exploatare tehnica a surselor de curent continuu (republicat n 1993). 56. PE 124/95 - Normativ privind alimentarea cu energie electrica a consumatorilor industriali si similari. 57. PE 134/95 - Normativ privind metodologia de calcul al curentilor de scurtcircuit n retelele electrice . 58. PE 135/91 - Instructiuni privind determinarea sectiunii economice a conductoarelor n instalatiile electrice de distributie de 1-110 kV. 59. Preda, L., Heinrich, I., Buhus, P., Ivas, D., Gheju, P. Statii si posturi electrice de transformare. Editura Tehnica, Bucuresti, 1988. 60. Priscu, R., Maiorescu, M., Serafim, N. Elemente de electrocardiografie, Editura Medicala, Bucuresti, 1971 61. *** Raport anual ANRE, 2003. 62. Roussel, P. si Delcoustal, J. M. Impact de la drgulation sur lvolution des quipements lectriques HT des centrales. Raport 23-201, CIGRE 2000. 63. Siemens - Memoratorul inginerului electrician (traducere din limba germana), Editura Tehnica, Bucuresti, 1974. 64. SR CEI 38 +A1/1997. Tensiuni standardizate de CEI. 65. SR CEI 50(605)/1996. Vocabular electrotehnic international. Capitolul 605. Producerea, transportul si distributia energiei electrice statii. 66. SR CEI 694+A1+A2. Prescriptii comune pentru standardele referitoare la aparatajul de nalta tensiune. 67. Slver, C.E. s.a. Innovative substations with high availability using switching modules and disconnecting circuit breakers. Raport 23-102, CIGRE 2000. 68. Stephan, C. E., Baer, R., Joho, R, Schuler, R. Advanced technologies for larger aircooled turbo-generators with highest unit-ratings. CIGRE 1998, Raport 11-101. 69. STAS 1703-80. Transformatoare de putere. 70. * * * Concepts simplifis pour futurs postes. Quelques tudes de cas. Raport 23-107 prezentat n numele Comitetului de lucru 23.13 la CIGRE 1998. 71. Thibert, M., Leca Chetochine, F. Cardiologie pratique, Ecole de Mdicine, Paris, 1986. 72. Ulianov,S.A. Regimuri tranzitorii ale sistemelor electrice. Editura Tehnica, Bucuresti, 1967. 73. Zane, R. Dezvoltarea sistemului energetic al Romniei. Editia a III-a. RENEL, DGTDEE, 1991.

PECS - Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PECS - Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

1. SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE 1.1. DEFINIRE 1.2. PARTI COMPONENTE

CARACTERIZAREA TRANZITULUI DE SARCINA PRIN INSTALATIILE ELECTRICE

SCHEME PRINCIPIALE FOLOSITE PENTRU EXCITATIA GS

Comanescu,Gh., Costinas,S. - PECS. NOTE DE CURS

CONECTAREA LA SISTEM A GS DIN CENTRALE

CONDITII DE CALITATE A ALIMENTARII SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT

SCHEME CU DOUA SISTEME DE BARE COLECTOARE SI UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT

3.7. 3.8. 3.9.

4.4. 4.5. 4.6. 4.7.

107 108 108 112

5. CRITERII DE ALEGERE A APARATELOR ELECTRICE 5.1. CONDITII MINIMALE

CARACTERISTICI ALE IZOLATIEI

COMPORTAREA N REGIM DE LUNGA DURATA (CURENTUL NOMINAL) COMPORTAREA N REGIM DE SCURTCIRCUIT

Comanescu,Gh., Costinas,S. - PECS. NOTE DE CURS

CRITERII SPECIFICE FIECARUI TIP DE APARAT

122 122 123 123 124

CHELTUIELILE TOTALE ACTUALIZATE CU PIERDERILE DE PUTERE SI ENERGIE ELECTRICA

CRITERII ECONOMICE PENTRU ANALIZA SOLUTIILOR TEHNICE

147 147 148

ACTIONARI ELECTRICE PENTRU SERVICII PROPRII

SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII ALE CENTRALELOR ELECTRICE

181 182 185 189 190 193 195

197 198 198 200 202 203 204

9.3. 9.4. 9.5.

Comanescu,Gh., Costinas,S. - PECS. NOTE DE CURS

232 233 234 236 238 240 242 244 246

SISTEME ELECTROENERGETICE ASPECTE GENERALE

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

Resurse hidro 24%

Fig.1.2. Combustibili utilizai pentru producerea de energie electric n anul 2003

SC Electrocentrale Turceni SA 12% SC Electrocentrale Rovinari SA 11%

Fig.1.3. Participarea la producia de energie electric n anul 2003

SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

Clasificarea consumatorilor n funcie de sarcina maxim absorbit

clasa A > 50 MVA

clasa B 7,5... 50 MVA

clasa C 2,5... 7,5 MVA

clasa D < 2,5 MVA

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

Un [kV] UME [kV]

aceste valori nu trebuie utilizate pentru reele de distribuie public

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

Analog, pentru toate celelalte tipuri de sarcin se pot defini:

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

I med = S med = Pmed = Qmed =

Aceast relaie a fost propus de profesorii Pavel Buhu i Gheorghe Comnescu.

SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

TIM = TSM = TPM =

Observaie. Unii autori consider

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

WI T I = IM = med IMT T IM WS T S = SM = med SMT T SM WP T P = PM = med PM T T PM

CONSIDERAII PRIVIND GENERATOARELE SINCRONE

Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS

CONSIDERAII PRIVIND GENERATOARELE SINCRONE

mrirea densitii de curent A cu 20% prin: