Scheme de comandă convenţionale. Relee intermediare.

1. Scheme convenţionale

Schema electrică este o reprezentare grafică simplificată a unui circuit electric, în care apar
figurate prin simboluri componentele şi legăturile electrice dintre ele. Marcarea elementelor se face
alfanumeric (prin litere şi cifre) prin care se indică atât categoria din care fac parte (contactoare,
întrerupătoare, motoare, etc.) cât şi poziţia în cadrul instalaţiei. Schemele electrice se utilizează la studiul,
proiectarea, executarea şi repararea echipamentelor şi instalaţilor electrice.
În general schemele electrice se împart în scheme funcţionale şi scheme de montare.
Schemele funcţionale se clasifică în :
1. Scheme bloc , care arată principiul de funcţionare a unui echipament complex, pe baza princi-
palelor funcţii, reprezentate prin simboluri simplificate (blocuri în care funcţia este reprezentată
convenţional) şi a legăturilor funcţionale dintre diferitele blocuri, reprezentate prin segmente orientate în
sensul circulaţiei energiei sau informaţiei.
2. Scheme de distribuţie , ale circuitelor de alimentare ale instalaţiei, (de regulă monofilare, fără
să cuprindă circuitele de comandă, protecţie sau semnalizare) prin care se reprezintă modul în care
energia electrică este distribuită elementelor de execuţie din cadrul procesului tehnologic.
3. Scheme desfăşurate , cele mai amănunţite, care cuprind atât circuitele primare (de putere), cât
şi circuitele secundare, cu toate elementele dispuse într-o ordine logică, de regulă alta decât amplasarea
lor reală în instalaţie, pentru a putea urmări mai uşor legăturile funcţionale dintre ele. Fiecare aparat din
echipament este încadrat într-un circuit. Sub fiecare circuit se indică locul (circuitul) unde se află
încadrate contactele, normal deschise sau normal închise ale aparatului de comutaţie respectiv. Se mai
marchează bornele şi conductoarele de legătură, atât la aparate cât şi la şirurile de cleme. Schema
desfăşurată mai cuprinde specificaţia de echipament şi diagramele funcţionale ale unor aparate de
comutaţie (controlere, comutatoare, chei de comandă).
La montarea echipamentelor complexe sunt foarte utile schemele de conexiuni , constituite din
desenele de execuţie după care se efectuează legăturile dintre aparate, şirurile de cleme din tablouri,
pupitre sau dulapuri. Pentru uşurarea montajului aparatele sunt reprezentate în ordinea amplasări în
instalaţie, ceea ce face ca aceste scheme să nu mai poată servi la înţelegerea funcţionării sistemului.
Pentru întocmirea schemelor electrice există norme obligatorii şi indicaţii de care trebuie să se
ţină cont. STAS 12120/3-80 conţine prescripţiile generale pentru întocmirea schemelor.
Prima cerinţă este cunoaşterea semnelor convenţionale prin care se reprezintă diferitele
elemente, semnele convenţionale fiind de asemenea stabilite prin standarde.
Aparatele se reprezintă normal în starea nealimentată. Contactele releelor se reprezintă pentru
starea nealimentată a bobinei.
Pentru scheme se recomandă limitarea la formatul A3 , circuitele mai complicate fiind
reprezentate pe mai multe formate, precizate printr-o cifră aflată înaintea indicativului aparatului. De
exemplu, 1d3 este diferit de 2d3 aflându-se pe file diferite.
În general se recomandă gruparea elementelor de circuite care realizează o funcţie de bază.
Grupele funcţionale astfel formate se vor reprezenta, pe cât posibil, astfel încât să pună în evidenţă
succesiunea operaţiilor sau transmiterea semnalelor.
Pentru reperarea amplasării semnelor se folosesc următoarele metode:
- metoda tabelară, mult utilizată pentru schemele electronice, la care reperele se dispun pe rân-
duri deasupra sau sub schemă, câte un rând pentru condensatoare, rezistoare şi dispozitivele active.
- metoda grilă, care utilizează divizarea fiecărei file desenate în zone rectangulare reperate de
exemplu prin numere pe coloane şi cifre pe rânduri.

2. Aparate electromecanice de comutaţie

Modificarea conexiunilor în circuitele electrice, necesară pentru comandarea şi protecţia

instalaţiilor electrice, se realizează cu aparate electrice de comutaţie. Aceste aparate asigură o anumită
desfăşurare a proceselor cum ar fi: pornirea, oprirea, protecţia împotriva regimurilor de funcţionare
anormale, avariile, controlul şi reglarea proceselor de producţie sau a deplasării organelor de maşini
unelte. Aparatele se pot clasifica după funcţia pe care o au de îndeplinit, în:
- aparate de conectare care servesc la deschiderea, închiderea şi comutarea circuitelor electrice.
Ele se pot clasifica după felul acţionării (manuale şi automate), după mijlocul de stingere a arcului electric
(în ulei, în aer), sau după funcţiile îndeplinite (întrerupătoare, comutatoare, contactoare, ruptoare, etc.).
- aparate de protecţie (de obicei contra supracurenţilor): siguranţe fuzibile, relee bimetalice, relee
electromagnetice, etc..
 Toate aceste aparate sunt acţionate fie manual fie electric, prin electromagneţi. În funcţie de
numărul de contacte aparatele de comutare pot fi monopolare sau bipolare, pentru circuite monofazate,
respectiv tripolare pentru circuitele trifazate.
Principalele dificultăţi în construirea aparatelor de conectare sunt legate de stingerea arcului
produs la întreruperea circuitului şi de realizarea unor contacte rezistente la solicitările mecanice şi
termice la care sunt expuse. O caracteristică importantă a aparatelor de conectare este curentul de
rupere, adică curentul maxim pe care întrerupătorul îl poate rupe la tensiunea nominală.
Se vor prezenta în continuare, pe scurt, principalele aparate de comutaţie întâlnite în instalaţiile
de automatizare.
- Întrerupătoarele cu pârghie, acţionate manual pot avea tensiunile nominale de 220V sau 440 V
în curent continuu şi 380V sau 500V în curent alternativ. Curenţii nominali pot fi de 25, 40, 63, 100, 160,
250, 400, 630 şi 1000 A ca şi cc. Întrerupătoarele trebuie să fie dimensionate astfel încât să poată rupe
chiar şi supracurenţi de avarie (mult mai mari decât cei nominali) fără riscul unei explozii. De regulă, în
instalalţiile electrice există cel puţin un întrerupător principal, care poate fi acţionat în caz de avarie
deosebit de gravă. Tot un întrerupător, cu rol de protecţie, este “ciuperca de avarie” care poate fi rapid
acţionată în caz de forţă majoră.
- Comutatoarele se deosebesc de întrerupătoare prin prezenţa unor contacte suplimentare, care
servesc la semnalizări sau intercondiţionări. Întrerupătoarele şi comutatoarele pachet realizează comutări
complexe. Ele permit realizarea diferitelor conexiuni în schemele electrice şi se folosesc frecvent pentru
pornirea motoarelor asincrone de puteri mici, ca întrerupătoare pe tablouri de distribuţie, în automatizări,
etc..
- Prizele şi fişele se utilizează la conectarea manuală a consumatorilor mobili. Priza este piesa
fixă, cea care se află tot timpul sub tensiune, iar fişa se leagă la consumator. Prizele şi fişele pot fi bipo-
lare sau tripolare.
- Contactoarele sunt aparate care asigură închiderea unui sistem de contacte numai atâta timp
cât se află sub acţiunea unei forţe exterioare. Forţa exterioară poate fi de natură pneumatică, hidraulică
sau electrică. În cazul contactorului electric, dacă bobina electromagnetului este parcursă de curent,
armătura mobilă este atrasă şi contactele sunt menţinute închise. Faţă de întrerupătoare, contactoarele
prezintă unele avantaje: timpul de închidere şi de deschidere este mult mai scurt, personalul de deservire
este protejat faţă de arcul ce apare la conectare-deconectare, se pretează la telecomenzi şi la
automatizarea comenzilor. Contactoarele se realizează până la curenţi nominali de mii de Amperi şi
tensiuni de mii de Volţi. Ele trebuiesc dimensionate astfel ca să reziste atât la curenţii nominali cât şi la
supracurenţii tehnologici de scurtă durată, cum ar fi cei care apar la pornirea motoarelor electrice. De
regulă contactoarele prezintă şi contacte auxiliare, pentru semnalizări şi intercondiţionări.
Majoritatea instalaţiilor de automatizare includ contactoare. De exemplu, dispozitivele de pornire
stea-triunghi asigură în momentul pornirii unui motor asincron o tensiune de alimentare micşorată, deci
asigură valori admisibile pentru curentul de pornire. Cuplul de pornire se reduce şi de aceea comutatorul
stea-triunghi este folosit numai la motoarele care pornesc în gol sau cu maxim 1/3 din sarcina nominală.
Modificarea conexiunii motorului este comandată automat şi realizată prin 3 contactoare separate.
- Ruptoarele sunt aparate care pot rupe automat supracurenţi de avarie.
- Releele intermediare sunt identice principial cu contactoarele, dar nu sunt destinate comutării
consumatorilor principali ci asigurării logicii de comandă.
Aparatele de protecţie asigură protecţia contra scurtcircuitelor şi a supracurenţilor de durată,
împotriva supratensiunilor dar şi a absenţei tensiunii sau a scăderii ei sub limite admise.
- Siguranţele fuzibile deconectează automat circuitele electrice când curenţii depăşesc o anumită
limită admisă. Fuzibilul metalic (fir sau lamelă) se leagă în serie cu circuitul protejat. Fuzibilul suportă timp
îndelungat curent cu 25% mai mare decât curentul său nominal, dar în cazul unor curenţi mai importanţi,
de avarie, se va topi. Fuzibilul este caracterizat prin curba care exprimă durata de topire în funcţie de
intensitatea curentului care îl străbate (caracteristica de topire). Pentru curenţi mari se folosesc siguranţe
cu mare putere de rupere iar pentru protejarea dispozitivelor electronice de putere, siguranţele
ultrarapide. Pentru protecţia la supracurenţi de mică amplitudine dar de durată, se construiesc relee
termice de protecţie:
- Releele termice sunt realizate cu sisteme cu lamele bimetalice (cu coeficienţi de dilatare diferiţi).
Prin încălzire bimetalul se îndoaie, deschizând circuitul protejat.
În general denumirea de releu s-a extins asupra unei largi categorii de aparate de automatizare
electronice folosite pentru comenzi automate sau protecţia circuitelor. Pot fi realizate relee de curent
(acţionează la supracurenţi sau scurtcircuit), relee de tensiune, relee de putere, relee de impedanţă
etc..Releele de tensiune minimă acţionează când valoarea tensiunii scade sub o anumită valoare limită
(sau lipseşte complet), contactele deschizându-se şi deconectând circuitele principale.
Pentru realizarea unor protecţii rapide se pot realiza releele electromagnetice care sunt acţionate
chiar de către câmpul electromagnetic produs de curentul supravegheat.
 3. Releul intermediar RI - 13

Cel mai des întâlnit dintre releele intermediare este releul intermediar RI - 13. El este
produs în toate variantele posibile de alimentare, existând, în cadrul aceluiaşi gabarit diferite
variante constructive : rezistente la vibraţii, cu consum redus, tropicalizate, etc.. Pe lângă
releele propriuzise există şi conectori adecvaţi, de asemenea în mai multe variante constructive.

Caracteristici tehnice ale releului intermediar RI 13 :

9 Tensiuni de alimentare nominale : - 6, 12, 15, 18, 24, 48, 110, 120 VCC ,
- 24, 48, 110, 220 Vca .
9 Putere consumată : - max 3 W pentru c.c.,
- max 3,4 VA pentru c.a.,
- max 0,4 W pentru variante cu sensibilitate sporită.
9 Variante constructive : - cu 2 sau 3 contacte,
9 Curentul nominal de durată la contact : 3 - 10 A.
9 Tensiunea nominală la contact : 220 V, curent alternativ sau continuu.

Se observă că puterea necesară pentru comandarea releelor electromagnetice este

foarte mare în comparaţie cu cea consumată de dispozitivele electronice. Viteza de comutare
este de asemenea net inferioară cele mai multe aparate de comutaţie ajungând abia la întârzieri
de zecimi de secundă. Un avantaj al tehnologiei electromecanice faţă de cea electronică este
însă calitatea contactelor realizate, care datorită folosirii unor materiale de înaltă conductivitate,
cum ar fi argintul, ajung la rezistenţe foarte mici, de ordinul sutimilor de Ohm.

6
7 5

8 4

9 3

10 2

11 1

Fig. 1. Reprezentarea contactelor unui releu RI - 13.

Principala aplicaţie a releelor intermediare o constituie realizarea schemelor logice,

cunoscut fiind faptul că logica booleană poate fi implementată cu relee:
9 funcţia ŞI se poate obţine prin înserierea operanzilor,
9 funcţia SAU rezultă prin conectarea lor în paralel,
9 complementarea se obţine cu ajutorul contactelor normal închise.
Pentru exemplificarea funcţionării aparatelor de comutaţie electromecanice vom urmări
cum se poate realiza cea mai frecventă acţiune de comandă automată : pornirea şi oprirea.
 4. Desfăşurarea lucrării

Se vor executa cu ajutorul panoului electric demonstrativ schemele din figura 2.,
urmărindu-se funcţionarea lor prin lămpile de semnalizare şi măsurători electrice .

+24V +24V
3S1 3C1 3S1

3C1
3S2

3S2
3V1 3h1
3V1 3h1 3C1
3C1

0V 0V
a) Schemă fără automenţinere b) Schemă cu automenţinere

Fig. 2. Scheme de pornire - oprire a instalaţiilor electrice cu relee intermediare.

Schema din fig. 2a) , cea mai simplă, se bazează pe cheia de comandă cu reţinere 3S1.
După acţionarea manuală a cheii, aceasta menţine alimentarea releului 3C1 şi alimentarea sar-
cinii reprezentată în acest caz de lampa de semnalizare 3h1 . Pentru oprire se readuce 3S1 în
poziţia de oprire, sau, în caz de pericol de accident, se acţionează întrerupătorul de avarie 3S2 .
Este obligatoriu ca 3S2 să fie cu reţinere , în caz contrar, 3C1 fiind realimentat la întreruperea
comenzii de oprire. Din acest motiv această schemă nu poate fi utilizată în cazul instalaţiilor
automate, existând pericolul ca o instalaţie oprită de elementele de protecţie incluse în serie cu
3C1 să repornească în orice moment, necontrolat.
Pentru eliminarea dezavantajului menţionat, în paralel cu 3S1 se va include un “circuit de
automenţinere”, realizat cu unul dintre contactele auxiliare ale 3C1 . În acest caz 3S1 va fi un
buton de comandă cu revenire , deoarece după anclanşarea 3C1 automenţinerea va păstra
instalaţia pornită chiar şi când 3S1 nu mai este acţionat. Pentru declanşarea 3C1 este suficient
să se acţioneze butonul de oprire cu revenire 3S2 . După oprire, chiar dacă 3S2 nu mai este
acţionat, 3C1 nu mai poate porni necontrolat deoarece 3S1 nu este acţionat.
Acest circuit reprezintă, din punct de vedere informaţional, un circuit basculant bistabil ,
fiind capabil de a memora 1 bit. Considerând pornirea ca 1 logic iar oprirea ca 0 logic , memo-
rate prin starea 3C1 , butonul de pornire va avea rolul semnalului de SET iar butonul de oprire
pe cel al semnalului de RESET. Realizarea logicii secvenţiale cu relee se bazează tocmai pe
această proprietate.

5. Rezultatele lucrării

Modul de funcţionare a celor două circuite va fi descris într-un scurt referat. La termi-
narea lucrării se va susţine un test de control, cu următorul subiect:
Propuneţi o schemă de pornire şi oprire a unui motor electric monofazat cu protecţie prin
siguranţe fuzibile şi releu termic. Motorul va fi alimentat printr-un contactor iar anclanşarea
contactorului va fi semnalizată optic.
210-297,5