Liceul Tehnologic “SOMEȘ” Dej

PROIECT DE ABSOLVIRE
Calificarea profesională: MAISTRU ELECTROMECANIC APARATE
DE MĂSURĂ ŞI AUTOMATIZĂRI
Tema proiectului: Aparate electrice de joasă tensiune

Îndrumător proiect: Absolvent:

Ing. Sigartău Gabriela Iuonuc Mihai - Florin

An școlar 2022 – 2023

Cuprins
Argument.....................................................................................................................................3

CAP. 2 – CONȚINUTUL PROPRIU-ZIS..................................................................................4

2.1. Ce sunt aparatele electrice....................................................................................................4

2.2. Aparatele de conectare manuale...........................................................................................5

2.2.1. Întrerupătoare și comutatoare cu pârghie..........................................................................6

2.3. Întrerupătoare automate.......................................................................................................8

2.3.2. Elementele constructive ale intrerupatoarelor automate.................................................11

2.3.3. Intrerupatoare automate de c.a........................................................................................15

2.3.4. Intrerupatoare automate de c.c........................................................................................18

2.4. Separatoarele......................................................................................................................22

2.5. Contactoare și ruptoare......................................................................................................24

2.4. Aparate de protecție...........................................................................................................25

2.4.1. Siguranța fuzibilă............................................................................................................26

2.4.2. Relee de protecție............................................................................................................28

2.4.3 Relee electrotermice cu bimetal.......................................................................................29

2.4.4. Releu termic TSA 16A....................................................................................................31

Bibliografie...............................................................................................................................35

Sitografie...................................................................................................................................35

Anexa nr.1 - Tipuri constructive de relee termice - Releu termic Schneider............................36

Anexa nr. 2 Siguranțe automate................................................................................................37

2
Argument
Aparatele electrice sunt sisteme și dispozitive care servesc la variația, reglajul și
controlul automat sau neautomat al parametrilor și circuitelor electrice și neelectrice. În
instalațiile electrice, aparatele electrice îndeplinesc una din funcțiile următoare:
- închiderea circuitelor. electrice, pentru a asigura alimentarea cu energie a unor
consumatori sau deschiderea lor pentru a întrerupe, când este necesar, această alimentare;
- comutarea (modificarea legăturilor) În anumite circuite, cum este necesar, de
exemplu, la pornirea motoarelor electrice cu inele, la care În timpul pornirii trebuie modificată
treptat valoarea rezistenței introduse în circuitul rotoric .
- supravegherea transportului energiei și protejarea instalațiilor sau a consumatorilor
de energie electrică împotriva avariilor (întreruperea unui scurtcircuit prin arderea unei
siguranțe, deconectare prin relee de suprasarcină a unui motor supraîncărcat, eliminarea unei
supratensiuni etc.);
- măsurarea valorii curentului, a tensiunii sau a altor parametri electrici ai instalației;
- supravegherea anumitor procese de producție și menținere automată (fără intervenția
unui operator a regimului de funcționare dorit (de exemplu: pornirea și oprirea unei pompe
acționate electric, în funcție de nivelul lichidului din rezervor, reglarea automată a tensiunii în
instalație etc.).
Se vor evidenția pe lângă folosirea, rolul, scopul, comutatoarelor cât și
întrerupătoarelor automate, a releului magnetic și releului termic cât și arcului electric și
stabilizatorului de tensiune unde toate aceste dispozitive sunt conectate la curentul alternativ
și au rol bine definit.
Cei care lucrează în acest domeniu trebuie pregătiți special pentru respectarea
normelor de SSM și PSI.
Aparatele electrice au o construcție relativ complexă, având în componența lor mai
multe elemente constructive: contacte, căi de curent, izolatoare, electromagneți, bimetale,
elemente mecanice, carcase de protecție. Unele dintre aceste elemente au rolul de a asigura
trecerea curentului electric în lungul circuitului, altele asigură izolația între elementele
conductoare, iar altele asigură fixarea diferitele elemente și transmit mișcarea părților mobile
ale aparatelor, în scopul realizării diferitelor manevre. Dimensionarea diferitelor elemente
constructive se face în funcție de întrebuințare și de solicitările la care sunt supuse în
funcționare.

3
CAP. 2 – CONȚINUTUL PROPRIU-ZIS
2.1. Ce sunt aparatele electrice

Prin aparataj se înţelege ansamblul tuturor aparatelor de conectare, comandă,

măsură, protecţie şi reglaj destinate a fi utilizate în domeniile producerii, transportului,
distribuţiei şi transformării energiei electrice.
Aparatele de conectare sunt utilizate la stabilirea și întreruperea circuitelor electrice
sau cum se mai spune, la conectarea şi deconectarea circuitelor, cu scopul de a le pune sau
a le scoate de sub tensiune, de a porni şi opri motoarele electrice sau a le inversa sensul de
rotaţie etc. Din această categorie fac parte: întrerupătoarele, separatoarele, contactoarele,
ruptoarele, comutatoarele, controlerele precum şi prizele de curent cu fişe.
Aparatele de protecție sunt utilizate pentru a sesiza o situaţie anormală în
funcţionarea unei instalaţii (de exemplu apariţia unei suprasarcini, a unui scurtcircuit, o
scădere inadmisibilă a tensiunii, o încălzire exagerată a unei piese etc). Ca urmare a acestor
sesizări, aparatele de protecţie fie că dau o comandă pentru deconectarea imediată a
instalaţiei, dacă situaţia anormală este imediat periculoasă (cum ar fi cazul unui
scurtcircuit), fie că semnalizează (optic sau acustic) apariţia situaţiei anormale, atunci când
situaţia respectivă nu reprezintă un pericol imediat. Din această categorie de parate fac
parte: siguranţele fuzibile, releele, descărcătoarele şi paratrăsnetele.
Aparatele pentru reglare şi pornire sunt utilizate la reglarea unor parametri de
funcţionare (tensiune, curent, viteză de rotaţie etc.) sau la pornirea şi oprirea motoarelor sau
a utilajelor cu echipamente electrice. Din această categorie fac parte: reostatele de reglare,
reostatele de pornire şi reostatele de pornire–reglare.
Desigur că, după funcţia pe care o au de îndeplinit, există şi alte categorii de aparate
ca de exemplu:

- aparate pentru reglaj automat, destinate reglării automate a mărimilor care intervin
în funcţionarea diferitelor maşini şi instalaţii;
- aparate pentru automatizarea funcţionării diferitelor instalaţii şi care execută în
mod automat comanda, reglajul şi controlul acestora etc.
După destinaţia în exploatare, aparatele electrice pot fi:
- aparate de distribuţie, folosite în instalaţii din centrale electrice, din instalaţii şi

4
 posturi de transformare, în instalaţii de distribuire sau comandă etc.;
- aparate pentru utilizarea energiei electrice care sunt manevrate de un personal a
cărui preocupare permanentă este deservirea unui mecanism acţionat electric, el
intervenind numai ocazional pentru efectuarea unei manevre sau pentru controlul
aparatelor.

2.2. Aparatele de conectare manuale

Aparatele de conectare acționate manual modifică starea unui circuit, în condiții

normale de exploatare prin: închidere, deschidere, comutare. Din această categorie fac parte
întreruptoarele și comutatoarele.
Întrerupătoarele – închid sau deschid circuitele electrice sub sarcină electrică. Ele
sunt caracterizate printr-o serie de mărimi, indicate în cataloage sau în norme. Cunoaşterea
acestor mărimi este utilă pentru a putea folosi în mod raţional întrerupătorul respectiv.
Din aceste mărimi, cele mai importante sunt:
 tensiunea nominală Un, definită ca fiind cea mai maree tensine standardizată pentru
care a fost construit şi la care poate fi utilizat întrerupătorul;
 curentul nominal In este curentul cel mai mare care poate trece prin întrerupător
timp nelimitat, fără ca încălzirea lui să depăşească limitele admise de norme;
 curentul de rupere Irup, exprimat în kA, este cel mai mare curent pe care îl poate
întrerupe întrerupătorul la tensiunea nominală, rămânând în stare bună de
funcţionare;
 puterea de rupere Srup, exprimată în MVA.
Întrerupătoarele pot fi neautomate (închiderea şi deschiderea circuitului se face
manual) şi automate (întreruperea circuitului se face automat, iar închiderea se face
manual, dar există întrerupătoare la care şi închiderea şi deschiderea se face automat, sub
acţiunea unei comenzi).
Întrerupătoarele neautomate sunt, în general, de joasă tensiune şi se mai numesc
întrerupătoare cu pârghie. Sunt construite monopolar, bipolar şi tripolar, în diverse tipuri
constructive.

5
2.2.1. Întrerupătoare și comutatoare cu pârghie
Întreruptoarele și comutatoarele cu pârghie sunt aparate neautomate care se utilizează
în circuite de iluminat sau forță, de curent continuu si alternativ. Piesa mobila de contact este
de forma unui braț de pârghie, de unde le provine si numele. Sunt necesare camere de
stingere, construite din azbociment și prevăzute cu grătare din materiale feromagnetice (care
folosesc principiul divizarii arcului, in cazul aparatelor de curent alternativ) sau cu șicane
electroizolante (care folosesc principiul deion in cazul aparatelor de curent continuu).
Cutitele de contact sunt actionate direct sau printr-un sistem de parghii. La
intreruperea curentilor intensi, viteza de deplasare a arcului electric are loc sub actiunea
autosutlajului electrodinamic, forta fiind proportionala cu patratul curentului din circuit (nu
este rutin intluentata de alungirea mecanica). In cazul curentilor de intensitate redusa, viteza
de deplasare a pieselor mobile de contact are un rol determinant, pentru ca fortele
electrodinamice au valori reduse. In acest caz, trebuie marita viteza de indepartare a pieselor
de contact si se folosesc contacte de rupere, in paralel cu contactele principale.
Intreruptoarele cu curenti nominali mai mici de 500 A au piesele mobile ale
contactelor de rupere in forma de cutit actionate prin resoarte prinse de piesele mobile ale
contactelor principale.
In figura 1 este prezentat un intrerupator cu parghie si respectiv un comutator cu
parghie.

Fig. 1 – Întrerupător și comutator cu pârghie

1, 6-borne; 2-piesa fixa de contact; 3-cutit principal; 4-ax; 5-portpiesa de contact; 7-maner; 8-
platou; 9-cutit de rupere; 10-resort.
6
 După deschiderea fără arc electric a contactelor principale, resoartele se intind si
determină accelerarea pieselor mobile ale contactelor de rupere. Comutatoarele au doua
rânduri de piese fixe de contact, astfel încât deschiderea primului rând de contacte este urmată
de închiderea celuilalt rând de contacte si invers.
La intreruptoarele cu parghie tripolare, de multe ori maneta de actionare este
pozitionata lateral asa cum este prezentata in figura 2.

Fig. 2 - Întrerupător cu pârghie tripolar

l-piese mobile de contact; 3-piese fixe de contact; 4-portpiese fixe de contact cu ax; 5-platou;
8-maneta de acționare; 9-dispozitiv de stingere a arcului electric.
Acționarea acestor aparate se face manual, putând fi directa (cand intrerupatorul este
așezat in fata tabloului), sau indirecta, când întrerupătorul este așezat in spatele tabloului.
Intreruptoarele se fixează pe tablou astfel ca deschiderea circuitului sa se faca prin
actionarea in jos a manetei. Reteaua de alimentare se leaga la bornele de sus, iar receptorul la
bornele de jos.
Întrerupătoarele si comutatoarele cu parghie monopolare, bipolare si tripolare de
constructie romaneasca corespund STAS 2425-84 si au urmatoarele caracteristici:
 pentru aparatele de curent alternativ:UN 380 V, 500 V sau 660 V;IN = 25 A, 63 A,
I00A, 200 A, 350 A, 600 A, 1000 A
 pentru aparatele de curent continuu: UN 175 V, 220 V, 440V; IN = 200 A, 350 A, 600
A, 1000 A.
După modul de protejare a aparatului, exista următoarele tipuri de întrerupătoare cu
pârghie:
 întrerupătoare in executie neprotejata, utilizate pana la 230 V.

7
  întrerupatoare in executie protejata contra atingerilor accidentale, pentru tensiuni de
380 V si 500 V si curenti de peste 400 A. Aceste intrerupatoare sunt protejate printr-un
capac de protectie din material electroizolant (carton, prespan sau bachelita).
 întrerupatoare in executie inchisa in cutii metalice, pentru tensiuni de 380 V si 500 V
si curenti de pana la 400 A. Cutiile de distributie pot contine pe langa intrerupator si
sigurante fuzibile, relee, diferite aparate de masura ca ampermetre, voltmetre,
wattmetre.
 întrerupatoare in executie capsulata, care se folosesc in aer liber, in incaperi umede, in
atmosfera incarcata cu diferiti vapori combustibili (amoniac, acizi etc.), in incaperi cu
praf si murdarie sau cu pericol de explozie. La aceste intrempatoare, capacele cutiilor
si intrarile conductoarelor in cutie sunt etansate ermetic.

2.3. Întrerupătoare automate

Întrerupătoarele automate, în general sunt deschise automat, sub acţiunea unei
comenzi dată de un aparat de protecţie, numit releu. La întrerupătoarele automate de joasă
tensiune releele sunt cuprinse chiar în construcţia întrerupătorului. Închiderea
întrerupătorului se face printr-un sistem de pârghii, acţionate automat sau manual (se
utilizează o pârghie sau un volan de acţionare electrică – electromagnet, motor – sau
pneumatică – cu aer comprimat), prin rotirea unei manete sau apăsarea pe un buton.
După mediul de stingere a arcului electric, întrerupătoarele automate pot fi:
întrerupătoare în aer, în ulei, cu expansină, cu aer comprimat şi cu autoformare de gaze.
Întrerupătoarele automate în aer se utilizează şi în c.c. şi în c.a. (simbol DITA –
disjunctor de intensitate trifazat, în aer). Se construiesc pentru curenţi nominali până la
3000A.
Întrerupătoarele automate în ulei sunt montate într-o cavă cu ulei, care este un bun
izolant şi favorizează stingerea arcului electric. Se construiesc şi pentru tensiuni joase şi
pentru tensiuni înalte. Ele pot avea un volum mare de ulei sau un volum redus (IUP –
întrerupător cu ulei puţin). La joasă tensiune se utilizează tipul DITU (disjunctor de
intensitate trifazat, în ulei), care este un întrerupător cu ulei de comandă prin butoane şi
tipul CITUC (utilizat în industria petroliferă).
La întrerupătoarele cu ulei mult, uleiul serveşte atât ca mediu de stingere a arcului
electric cât şi ca mediu izolant. La întrerupătoarele cu ulei puţin, uleiul este folosit numai ca
8
mediu de stingere a arcului electric.
Întrerupătoarele cu aer comprimat (întrerupătoare pneumatice) utilizează, ca mediu
de stingere a arcului electric, aerul comprimat, în momentul deschiderii contactelor
(lungeşte şi răceşte arcul până îl stinge). Pentru instalaţii mai mici au dezavantajul că
necesită o instalaţie auxiliară, specială, pentru producerea aerului comprimat.
Întrerupătoarele cu autoformare de gaze au camera de stingere a arcului electric
căptuşită cu substanţe speciale (răşini, sticlă organică etc.); sub acţiunea arcului electric
aceste substanţe produc foarte multe gaze care, executând un suflaj asupra arcului, îl sting.
Intrerupatoarele automate sunt aparate electrice de comutatie, care in regim normal de
functionare permit conectarea si deconectarea cu frecventa redusa a circuitelor electrice, iar in
caz de suprasarcina, scurtcircuit, scaderea sau disparitia tensiunii, asigura protectia prin
intermediul declansatoarelor, intrerupand automat circuitele aflate in regim de avarie.
Intrerupatoarele automate se folosesc la protectia instalatiilor de iluminat, a motoarelor
electrice, a retelelor de distributie, tablourile de distributie din centrale electrice si din
posturile de transformare sau a altor consumatori. Ele sunt folosite impreuna cu sigurante
fuzibile cu mare putere de rupere ce asigura un efect de limitare a curentilor de scurtcircuit.
Intrerupatoarele automate se folosesc in instalatii de curent continuu si curent altemativ si
comparativ cu sigurantele fuzibile au functiuni multiple si permit reglarea mai exacta a
curentului la care intrerup circuitul in regim de avarie.
Fiind destinate protectiei transformatoarelor, motoarelor si liniilor electrice de
distributie, intrerupatoarele sunt solicitate intens termic si mecanic sub actiunea curentilor de
scurtcircuit. Ruperea curentilor de scurtcircut este asigurata atat prin dispozitive adecvate de
stingere a arcului electric (camere de stingere performante) cat si prin deschiderea rapida a
contactelor mobile cu ajutorul unor arcuri puternice.
Intrerupatoarele automate de joasa tensiune sunt aparate electrice cu cel putin un
element mobil pe durata efectuarii comutatiei. Variantele constructive actuale sunt de tipul
disjunctor, numai cu declansare automata, inchiderea facandu-se manual, fie prin actiune
directa, fie prin comanda de la distanta. In cazuri speciale se construiesc intrerupatoare
automate de joasa tensiune de tipul disjunctor-conjunctor, adica cu reanclansare automata,
functiune specifica intrerupatoarelor automate de inalta tensiune.
Spre deosebire de contactoare, intrerupatoarele automate sunt mentinute in pozitia
anclansat de un mecanism de zavorare (broasca), mecanic sau electromecanic, asupra caruia

9
actioneaza declansatoarele: termobimetalice (cu actiune temporarizata), electromagnetice (cu
actiune instantanee) sau declansatoarele minimale de tensiune.
Clasificarea intrerupatoarelor automate de joasa tensiune - întrerupatoarele automate
de joasa tensiune se pot clasifica dupa mai multe criterii.
a) Dupa functiile de protectie, care determina declansarile automate, întrerupătoarele se
împart in:
 intreruratoare automate de curent maxim,
 intrerupatoare automate de curent minim,
 intrerupatoare automate de curent invers,
 intrerupatoare automate de tensiune minima,
 intrerupatoare automate de tensiune maxima.
Exista intrerupatoare automate care cumuleaza mai multe functii de protectie: de
exemplu, pentru curent maxim, curent invers si tensiune minima.
b) Dupa numarul polilor, intrerupatoarele automate pot fi:
 monopolare,
 bipolare,
 tripolare
 tetrapolare.
c) Dupa felul curentului comutat:
 intrerupatoare de c.c.
 întrerupatoare de c.a. monofazate,
 intrerupatoare trifazate.
d) Dupa mediul de stingere a arcului pot fi:
 in ulei,
 in aer.
e) Din punctul de vedere al timpului propriu de declansare intrerupatoarele se clasifica
in:
 intrerupatoare limitatoare (ultrarapide), cu timpi de declansare t d < 4 ms,
 intrerupatoare automate rapide, cu td < 40 ms
 intrerupatoare automate selective, cu td < 0,5 s
 intrerupatoare automate temporizate td> 1 s.

10
 f) Din punct de vedere functional si constructiv intrerupatoarele automate se clasifica:
 in intrerupatoare universale (in executie deschisa),
 intrerupatoare capsulate (in carcasa din material plastic).

2.3.2. Elementele constructive ale intrerupatoarelor automate

Principalele parti constructive ale intrerupatoarelor automate sunt:
 organul motor (format dintr-un electromagnet sau un motor de actionare);
 contactele principale (fixe si mobile);
 camera de stingere;
 contactele auxiliare (cuplate mecanic cu contactele principale);
 declansatoare cu functie de protectie (termobimetalice, electromagnetice);
 carcasa aparatului cu sisteme de fixare;
 mecanismul de zavorare sau broasca intrerupatorului;
Elementul caracteristic, in plus fata de contactoare il reprezinta tocmai acest din urma
element si anume zavorul sau broasca intrerupatorului, care este un mecanism cu libera
deschidere. Acest mecanism asigura mentinerea in pozitia anclansat a contactelor
intrerupatorului si deschiderea automata a acestora sub actiunea declansatoarelor. De
asemenea mecanismul trebuie sa permita deschiderea contactelor la actionarea acestora, la
comanda operatorului sau a declansatoarelor si sa mentina intrerupatorul ferm in pozitia
deschis pentru evitarea inchiderii accidentale a contactelor. Denumirea de libera deschidere a
mecanismului de zavorare provine de la faptul ca deschiderea contactelor, sub actiunea
declansatoarelor, nu poate fi blocata printr-o actiune din afara sistemului de actionare.
Cele mai utilizate variante constructive de zavoare sunt:
 mecanisme cu clicheti rotativi;
 mecanisme cu parghii articulate si genunchi;
 mecanisme combinate cu parghii, genunchi si clichet.
In figura 3 este prezentat un mecanism cu clichet rotativ, des utilizat la
intrerupatoarele automate de joasa tensiune. Functionarea lui prezentata in figura consta in trei
etape:
a) pozitia armata a mecanismului;
b) pozitia inchis a intrerupatorului;
c) pozitia deschis a intrerupatorului.
11
 Figura 3 - Etapele de functionare a unui mecanism de zavorare cu clichet rotativ.
Zavorul este format dintr-o caseta 2, care cuprinde in interior clichetii 4, 5 si 6. In
pozitia armat a) clichetul 4 solidarizeaza axul contactelor 10 cu caseta 2. Pentru a ajunge la
pozitia inchis a intrerupatorului b), se roteste caseta in jurul axului 1, in sensul sagetii, pana
cand agatatorul 7 blocheaza caseta. Pozitia axului 10 corespunzand in acest caz pozitiei inchis
a contactelor. Pentru inchiderea intrerupatorului c), declansatorul 8 actioneaza asupra
clichetului 6, care prin rotirea in jurul axului sau, permite clichetului 5 sa se roteasca. Prin
rotirea clichetului 4, scapat de interactiunea cu clichetul 5, se elibereaza axul contactelor 10,
care sub actiunea resoartelor revine in pozitia initiala a). Agatatorul 7 se elibereaza si prin
rotirea manuala se revine la pozitia armat a).

12
 O variantă des utilizata de mecanism de zavorare o reprezinta mecanismul
cu clichet care are o constructie simpla si fiabila si este prezentat in figura 4.

Figura 4 - Mecanism de zavorare cu clichet.

Forta de declansare a resortului 4 este zavorata de sistemul de clichet format din
piesele 5 si 6. Presiunea pe contactul electric (format din piesele 1 si 2) este realizata prin
intermediul resortului 3. Pentru deschiderea intrerupatorului si deci eliberarea fotei resortului
4 (initial comprimat), se actioneaza parghia 5 cu forta F. Raportul bratelor parghiei 5 este 1: 1
0, pentru ca forta F dezvoltata de declansator sa nu trebuiasca sa aiba o valoare prea mare.
Pentru a obtine performante mai bune ale mecanismelor de zavorare se folo-
sesc mecasnisme combinate, cu clicheti si parghii genunchi ca cel prezentat in figura 5.
Schema cinematica a unui astfel de mecanism folosit la intrerupatoarele automate
prezinta cele trei pozitii ale mecanismului:
a) pozitia armat a mecanismului;
b) pozitia inchis a intrerupatorului;
c) pozitia deschis a intrerupatorului.
Pozitia a), adica intrerupatorul armat se obtine prin imobilizarea articulatiei C cu
ajutorul clichetului de decuplare Z (de forma unui semicilindru). Pentru a ajunge in pozitia
inchis a intrerupatorului b), forta de actionare aplicata in punctul B se transmite printr-un
sistem patrulater articulat CBA01, parghiei 01A care are pe prelungirea ei contactul mobil ce
se inchide peste contactul fix. Parghiile AB si BC realizeaza pozitia de punct mort.

13
 Figura 5 - Mecanism de zavorare combinat.
Pentru a ajunge in pozitia deschis c) se roteste clichetul rotativ de decuplare Z in
sensul aratat in figura. Sub actiunea resortului R, parghia 02C se roteste in jurul punctului de
articulatie 02, determinand deplasarea parghiilor BC si AB iar prin rotirea parghiei 01A in
jurul punctului 01 se ajunge la deschiderea contactelor. Pentru a reveni in pozitia armat,
mecanismul de actionare deplaseaza punctul B in pozitia initiala a), dupa care prin rotirea
clichetului Z se blocheaza tija 02C impotriva tensiunii resortului antagonist R.
Mecanismele de zavorare cu parghii articulate si genunchi constau din doua parghii
1 si 2 articulate prin genunchiul G conform figurii 6.
In pozitia a) mecanismul este armat. Pentru a trece din pozitia a) in pozitia b) adica cu
intrerupatorul inchis se actioneaza manual asupra parghiei 3, genunchiul G ocupand in cele
din urma pozitia care face ca contactul mobil 4 sa se inchida peste contactul fix 5,
comprimand resortul de declansare 6. Pentru a ajunge in pozitia deschis a intrerupatorului c)
declansatorul va actiona asupra parghiei 8 in sensul sagetii din figura, impotriva resortului 7.
Astfel se dezavoraste parghia 9 si sub actiunea resortului 6 contactele mobile 4 se deschid.

14
 Pentru o noua anclansare trebuie sa se treaca prin pozitia armat a) in urma rotirii
manuale spre stanga a manetei 3. Astfel genunchiul G revine in pozitia initiala a), iar parghiile
8 si 9 se zavorasc.

Figura 6 - Mecanism de zavorare cu parghii articulate si genunchi.

Daca declansarea intrerupatoarelor se realizeaza prin actionarea asupra zavorului prin

intermediul unor declansatoare, anclansarea intrerupatoarelor automate poate fi manuala, prin
intermediul unei manete de actionare de pe aparat, sau comandata de la distanta printr-un
electromagnet de anclansare, servomotor sau dispozitiv pneumatic.
Electromagnetii de actionare a intrerupatoarelor automate se deosebesc de cei care
actioneaza contactoarele prin faptul ca trebuie sa dezvolte o forta mare intr-un timp scurt,
fiind dimensionati corespunzator acestei cerinte. Dupa inchiderea contactelor intrerupatorului
acestea raman blocate prin intermediul zavorului mecanic si electromagnetul trebuie decuplat
de la retea in mod automat.

2.3.3. Intrerupatoare automate de c.a.

Intrerupatoarele automate de c.a. se realizeaza in doua forme constructive:
 intrerupatoare automate universale (in constructie deschisa).
 intrerupatoare automate de tip compact (in constructie capsulata).
Intrerupatoarele automate universale se clasifica in:

15
  intrerupatoare automate pentru instalatii interioare, avand curentii nominali I n=6 16 A
si capacitatea de rupere Ir=1 2 kA.
 intrerupatoare automate de putere, cu In=1000 4000 A si Ir=50 55 kA.
 întrerupatoare automate limitatoare, avand timpi de actionare t a < 10 ms, In=16 2500 A
si Ir=25 100 kA.
Dintre intrerupatoarele automate de putere fabricate la noi in tara amintim pe cele de
tip OROMAX, AMRO, AMT si DITA. In toate aceste aparate intreruperea arcului electric se
realizeaza in camere de stingere care folosesc principiul efectului de electrod combinat cu
efectul de nisa.
Pentru alimentarea consumatorilor de mica putere cele mai utilizate intrerupatoare
automate de tip compact produse in tara sunt cele din gama intrerupatoarelor
automate AMRO. Acestea se realizeaza in patru variante constructive: AMRO 25; AMRO 40;
AMRO 100 si AMRO 250.
Ele functioneaza in curent alternativ la o tensiune de 500V si o frecventa de 50Hz.
Variantele AMRO 100 si AMRO 250 pot functiona si in curent continuu la o tensiune de
220V.

Figura 7 - Intrerupator automat capsulat AMRO 25.

16
 Dintre numeroasele variante de intrerupatoare automate de tip capsulat care se gasesc
pe piata romaneasca unele dintre cele mai performante sunt cele produse de firma Moeller
prezentate in figura 8.
Intrerupatoarele de tip compact (in constructie capsulata) se utilizeaza pentru comanda
si protectia la suprasarcina si scurtcircuit a instalatiilor electrice industriale fiind caracterizate
prin: capacitate ridicata de inchidere si rupere la gabarit reclus; variante multiple de executie;
dispozitive de blocaj si semnalizare ce asigura securitatea personalului si siguranta in
functionare.

Figura 8 - Variante constructive de intrerupatoare automate de tip compact.

Intrerupatoarele din clasa USOL se realizeaza pentru curenti nominali de 100, 250,
500 si 800 A. Inchiderea si deschiderea contactelor principale ale acestor intrerupatoare se
face brusc cu ajutorul unui mecanism cu genunchi si clichet, cu anclansare si declansare
rapida, independenta de viteza de manevrare a operatorului. Camera de stingere este
construita pe principiul efectului de electrod si nisa. Aceste intrerupatoare sunt prevazute cu
declansatoare maximale de curent, termice si electromagnetice si declansator minimal de
tensiune.
Puterea de rupere ridicata se obtine prin marea rapiditate de raspuns a
declansatoarelor, viteza mare de deplasare a echipajului mobil, distanta mare intre contactul
mobil si cel fix in pozitia deschis si utilizarea unor camere de stingere performante.

17
 Intrerupatorul automat de tip OROMAX se realizeaza pentru curenti nominali de la
1000 la 4000 A, fiind destinat comutatiei si protectiei liniilor electrice, a motoarelor de putere,
generatoarelor si transforrnatoarelor mari. Actionarea se face prin maneta proprie sau prin
motor de actionare, printr-un mecanism de actionare cu acumulare de energie in resoarte (cu
resoarte pretensionate). O vedere de ansarnblu a unui intrerupator de tip OROMAX este pre-
zentata in figura 9.

Figura 9. Intrerupator automat tip OROMAX

Acest intrerupator este prevazut pentru protectie cu declansatoare de tip H
(declansatoare combinate termice si electromagnetice), cu curentul de declansare instantanee
reglat la 8Ir.
Pentru a face fata curentilor de scurtcircuit mari, acest intrerupator este echipat cu
contacte de lucru, contacte de rupere (de arc) si rampe (coarne) de introducere a arcului
electric in interiorul camerei de stingere.
Un intreruptor de tip OROMAX poate efectua cca. 20000 de manevre de
inchidere deschidere in sarcina si nu necesita prea multe operatiuni de intretinere.

18
2.3.4. Intrerupatoare automate de c.c.
Intrerupatoarele automate de c.c. pot fi normale sau ultrarapide. Intrerupatoarele
automate normale nu necesita caracteristici de protectie rapide si sunt utilizate mai ales in
tractiunea electrica. Ele au un mecanism de zavorare cu parghii genunchi cu clicheti si sunt
prevazute cu declansatoare electromagnetice.
La intrerupatoarele folosite in tractiunea urbana (AV-2) bobina declansatorului
electromagnetic se poate regla la valori apropiate de curentul absorbit de motor (adica
protectia este selsectiva).
Intrerupatoarele automate ultrarapide au aparut ca urmare a necesitatii de a proteja
instalatiile de curent continuu echipate cu redresoare cu vapori de mercur iar in prezent sunt
folosite la protectia dispozitivelor semiconductoare de putere, caracterizate printr-o capacitate
redusa de a suporta curentii de suprasarcina si mai ales curentii de scurtcircuit.
Intrerupatoarele ultrarapide se realizeaza in doua variante:
a) Electromagnetice, la care sistemul de zavorare mecanica a fost inlocuit de zavoare
electromagnetice (prin utilizarea unui electromagnet de retinere), declansarea fiind comandata
electromagnetic (printr-un electromagnet de declansare).
b) Electrodinamice, la care asupra zavorului mecanic (clichet) actioneaza declansatoare
ultrarapide electrodinamice (ce utilizeaza efectul fortelor electrodinamice).
Intrerupatoarele ultrarapide electromagnetice se realizeaza sub mai multe variante
constructive. Astfel in figura 10 este reprezentat un intrerupator ultrarapid electromagnetic
produs de firma AEG, care permite obtinerea unor timpi de declansare sub 10 ms.

19
 Figura 10 - Intrerupator automat de c.c. ultrarapid electromagnetic.
1-contactul fix, 2-contactul mobil principal, 3-contactul de arc, B-bobina de suflaj, R-
rezistenta pentru limitarea supratensiunilor pe contacte, ER-electromagnetul de retinere
(zavorul), ED-electromagnetul de declansare.
Pentru actionarea intrerupatorului se trece comutatorul C in pozitia din figura,
alimentandu-se bobina electromagnetului de retinere ER. in acest fel armatura mobila 5 este
atrasa de armatura fixa 4, impotriva actiunii resortului antagonist si odata cu acesta se inchide
contactul mobil 2 peste cel fix 1.
Curentul din circuitul de lucru strabate contactele de lucru, bobina de suflaj B si
bobina electromagnetului de declansare ED. Fluxul magnetic dat de bobina ED se inchide,
conform liniei de camp a, pe portiunea de reluctanta magnetica minima, strabatand polul
ecranat cu spira in scurtcircuit K.
La aparitia unui curent de scurtcircuit fluxul determinat de electromagnetul de
declansare ED se inchide pe calea reprezentata punctat (curba b), din cauza reactiei produse
de spira in scurtcircuit (flux variabil in timp). In acest fel forta ce se exercita asupra armaturii
mobile 6 adunata cu forta F a resortului, inving forta dezvoltata de electromagnetul ER
determinand deschiderea contactului mobil 2. Arcul electric ce apare intre contacte este atras
in interiorul unei camere de stingere cu fante inguste, sub actiunea bobinei de suflaj B, unde
este deionizat, alungit si stins rapid.

20
 O alta solutie constructiva de intrerupator ultrarapid cu sunt magnetic, este
prezentata in figura 11. Acest intrerupator utilizeaza pentru declansare un impuls de curent
proportional cu panta de variatie a curentului in timp (di/dt).

Figura 11 - Intrerupator automat de c.c. ultrarapid cu sunt magnetic.

1- contactul mobil; 2- contactul fix; 3-armatura mobila solidara cu contactul mobil; 4-
electromagnetul de declansare; 6- bobina de suflaj.
Pentru actionare se alimenteaza bobina electromagnetului de retinere 4 astfel incat
fluxul magnetic dat de aceasta (linia continua din figura) determina atragerea armaturii mobile
feromagnetice 3. In acest fel se inchid contactele intrerupatorului, calea de curent realizandu-
se de la A la B. Electromagnetul de retinere 5, legat in paralel cu o inductivitate L nu este
parcurs de curent in regim normal de functionare.
Prin armatura mobila se inchide un flux magnetic a carui linii de camp (linia punctata)
se opun celor determinate de electromagnetul de retinere 4 si sub actiunea resortului
antagonist armatura mobila se indeparteaza si odata cu ea si contactul mobil 2 care intrerupe
circuitul Stingerea arcului este asigurata de bobina de suflaj 6. Lipsa unor parghii si zavoare
intermediare determina o actiune ultrarapida a intrerupatorului in caz de avarie (de ordinul 5
ms).
Intrerupatoarele ultrarapide electrodinamice sunt prevazute cu un zavor mecanic
(clichet) si sunt echipate cu declansatoare electrodinamice.
In figura 12 este prezentata schita de principiu a unui asemenea intrerupator.

21
 Figura 12 - Intrerupator automat de c.c. ultrarapid electrodinamic.
1, 2 - contactele principale; 3- tija mobila; 4- bobina declansatorului electrodinamic; 5-disc
nemagnetic; 6- resort; 7 –declansator electromagnetic; 8-declansator electrodinamic; 9-
clichet; 10- resort antagonist.
In pozitia inchis intrerupatorul este zavorat prin clichetul 9, calea de curent
inchizandu-se de la A la B. Esential in constructia aparatului este declansatorul electrodinamic
format din bobina fixa 4 si un disc nemagnetic (Cu sau Al) 5, care este solidar cu elementul de
contact 1 prin tija 3. Resortul 6 asigura presiunea de contact. La aparitia unui curent de
scurtcircuit se transmite un impuls de curent (l-2 ms) in bobina 4 si sub actiunea fortelor
electrodinamice discul 5 este respins comprimand resortul 6 si ducand la deschiderea
contactelor 1 si 2. In acest fel apare un arc electric, dirijat spre camera de stingere (cu efect
deion si suflaj magnetic), limitandu-se in acelasi timp valoarea curentului de scurtcircuit.
Resortul 6 se comprima pana la o valoare prestabilita dupa care revine spre pozitia initiala cu
tendinta de a restabili contactul principal. Pentru a evita aceast lucru clichetul mecanic 9
trebuie deschis intr-un timp foarte scurt, permitand resortului antagonist 10 sa indeparteze
contactul 2.
Aceasta declichetare rapida este realizata fie prin intermediul unui declansator
electromagnetic 7 care isi atrage armatura mobila 11, fie printr-un declansator electrodinamic
8 (identic cu 4 si 5). Pentru a obtine o declansare extrem de rapida (aproximativ 3 ms)
impulsul de comanda transmis infasurarilor 4 respectiv 8, se obtine de la un sistem de sesizare
a supracurentilor prezentat in figura 12 b.

22
 La variatia brusca a curentului de supravegheat i, prin intermediul transformatorului de
curent Tr se transmite un semnal unui comparator Co. Daca curentul a depasit valoarea
reglata, la iesirea din comparator se da o comanda pe poarta tiristorului T prin care se descarca
condensatorul C peste bobinele declansatoarelor 4, respectiv 8. Din schema se observa ca in
prealabil condensatorul a fost incarcat de la o sursa de tensiune alternativa prin dioda D si
rezistenta R.
Datorita timpilor de comutatie foarte redusi intrerupatoarele de c.c. ultrarapide au
cunoscut o largire a domeniului de utilizare si o diversificare a variantelor constructive.

2.4. Separatoarele
Separatoarele de joasa tensiune servesc la separarea vizibila a unui circuit, pentru
efectuarea unor operatiuni de revizie sau reparatii ce nu se pot executa sub tensiune. Ele pot
intrerupe doar circuite aflate sub tensiune, dar neparcurse de curent.
Deoarece in pozitia inchis separatoarele sunt parcurse de curent nominal, presiunea de
contact realizata de contactul fix pe cutitul de contact trebuie sa asigure o rezistenta de contact
cat mai redusa. Intrucat separatoarele se inchid si se deschid cand prin circuit nu trece curent,
nu se formeaza arc electric intre contactele separatorului si de aceea nu sunt prevazute cu
camere de stingere. Separatoarele nu pot asigura protectia la supracurent a consumatorilor,
drept care este necesar un aparat suplimentar (siguranta fuzibila sau intrerupator automat).
Separatoarele de joasa tensiune sunt de regula de tip interior, se monteaza vertical si se
actioneaza manual. Separatoarele lucreaza in pozitie inchis in regim de lunga durata (adica
durata relativa de conectare este 100%), fiind echipate cu contacte inoxidabile de mare
presiune. Pentru a compensa fortele de repulsie ldintre contacte, la valori semnificative ale
curentului (in caz de scurtcircuit) unele separatoare sunt prevazute cu mai multe cutite (cai de
curent) in paralel. Separatoarele de joasa tensiune monopolare, bipolare si tripolare de
constructie romaaeasca corespund STAS 553-80 si au urmatoarele caracteristici: U N 500 si
1000 V; IN = 200, 350, 600 sau 1000 A.
In figura 13 este prezentat un separator de tip cutit

23
 Figura 13 - Separator tip cutit
1 - cadru metalic; 2 - izolatoare suport; 3 borne de legatura; 4 contact fix; 5 contact mobil; 6 -
urechea de actionare; 7 ax; 8 – borna de legare la pamant.

2.5. Contactoare și ruptoare

Contactorul este un aparat de comutatie cu actionare mecanica, electromagnetica sau
pneumatica, cu o singura pozitie stabila , capabil de a suporta , stabili si intrerupe curenti in
conditii normale de exploatare ale unui circuit , inclusiv curentii de suprasarcina .
Din punct de vedere constructiv deosebim contactoare si ruptoare . La contactoare
pozitia de repaus corespunde situatiei cu circuitul principal deschis , in timp ce la ruptoare,
pozitia de repaus corespunde situatiei cu circuitul principal inchis , electromagnetul
intervenind in sensul deschiderii circuitului .
Clasificare
a) Dupa felul curentului principal contactoarele si ruptoarele pot fi :
- de curent continuu;
- de curent alternativ .
b) Dupa modul de actionare a contactelor mobile :

24
- cu actionare prin electromagneti . Aceasta este solutia cea mai des folosita, ea reprezentand o
serie de avantaje (posibilitati largi de comanda la distanta , comanda usoara si rapida etc.) ;
- cu actionare cu aer comprimat la contactoarele de curent continuu pentru curenti mari
(tractiune electrica) ;
- cu actionare mecanica prin arbori cu came, metoda fiind utilizata numai in instalatii mici,
deoarece puterea de rupere este mica.
c) Dupa numarul de poli :
- contactoare monopolare
- contactoare bipolare
- contactoare tripolare (cele mai utilizate)
- contactoare tetrapolare
d) Dupa modul de deplasare a contactelor mobile se deosebesc :
- contactoare cu miscarea de rotatie (o singura intrerupere pe faza) ;
- contactoare cu miscare de translatie (cu doua intreruperi pe faza) ;
- contactoare cu miscare combinata, care se foloseste pentru contactoarele de peste 100 A
Marimile nominale ale contactorului .
Tensiunea nominala Un – este tensiunea pentru care este construit contactorul, la care
se dimensioneaza si se verifica instalatia aparatului, distantele de strapungere si de conturnare,
cum si capacitatea de rupere.
Tensiunea de serviciu U – este tensiunea circuitului in care este utilizat contactorul si
care este mai mica sau cel mult egala cu tensiunea nominala .
Tensiunea de comanda Uc – este tensiunea de alimentare a infasurarii
electromagnetului de actionare. In functie de alimentarea bobinei U c = U, daca bobina este

legata intre faze, si Uc=U/ daca bobina este legata intre faza si nul. Daca bobina este legata
la o sursa exterioara, tensiunea de comanda este egala cu tensiunea sursei . In tabelul 1 sunt
date tensiunile standardizate ale contactoarelor de c.a si c.c .
Curentul nominal In – este curentul pe care contactorul il poate suporta fara a depasi
incalzirile admisibile in regimul normal de lucru . Valorile cursive sunt cele uzuale, cele in
paranteza nu sunt recomandate de standardele noastre .
La contactoarele asociate cu relee termice se defineste curentul de serviciu, iar la
contactoarele folosite pentru comanda motoarelor se indica puterea maxima a motorului care
poate fi comandat. Frecventa de actionare la numarul maxim de actionari pe care contactorul
25
le poate executa intr-o unitate de timp. Durata de conectare D c care este standardizata si
frecventa de conectare , ambele determina clase de lucru sau regiuni de lucru pentru
contactoare.
Capacitatea de inchidere nominala – este curentul pe care contactorul il poate inchide de un
anumit numar de ori, fara producerea sudurii contactelor, pentru anumite valori de tensiuni ale
factorului de putere sau de constante de timp a circuitului .
Capacitatea de rupere nominala – este curentul pe care contactorul il poate intrerupe de
un anumit numar de ori, fara o uzura exagerata a contactelor sau fara producerea unui arc
electric puternic , pentru anumite valori ale tensiunii de restabilire, al factorului de puetre sau
al constantei de timp ale circuitului .

2.4. Aparate de protecție

Regimul nominal de funcţionare al unei instalaţii electrice este cel pentru care a fost ea
dimensionată, în care nu se depăşesc anumite limite prestabile de solicitare electrică, termică,
mecanică şi care corespunde funcţionării normale a acesteia.
Regimurile anormale de funcţionare (defectele) determină depăşirea limitelor stabilite
pentru funcţionarea normală a instalaţiei şi pot provoca avarii, a căror gravitate variază în
funcţie de numeroşi factori -tipul instalaţiei, locul în care a fost realizată, consumatorii pe care
îi alimentează, condiţiile de mediu, prezența factorului uman.
Rolul aparatelor de protecţie din instalaţiile electrice este sesizarea depăşirii limitelor
impuse de regimul normal de funcţionare al instalaţiei în care sunt montate şi de a evita, prin
modul lor specific de acţiune, producerea avariilor. Înlăturarea cauzei care a produs acţiunea
aparatelor de protecţie le reduce pe acestea în starea lor normală de funcţionare.
Deranjamentele cele mai frecvente dintr-o instalaţie electrică se datorează regimurilor
de supracurenţi (care depăşesc valorile nominale prestabilite).
Supracurenţii de scurtcircuit se produc la creşterea intensităţii curentului electric până
la de 6-10 ori curentul nominal, datorită punerii în contact a două puncte de potenţiale diferite,
de exemplu, conductorul de fază cu conductorul de nul, cu un element bun conducător legat la
pământ (carcasa metalică a unui receptor, tablou electric ş.a.), cu un conductor de fază diferit.
Protecţia la scurtcircuit trebuie să acţioneze cât mai rapid (teoretic instantaneu, practic într-un
interval de ordinul milisecundelor), astfel încât să evite, pe cât posibil, deteriorarea sau

26
distrugerea părţilor din instalaţii parcurse de curenţii de scurtcircuit (conductoare, aparate,
recepoare ş.a.) şi efectele asociate acestora. În instalaţiile electrice de joasă tensiune, aparatele
de protecţie la scurtcircuit sunt siguranţele fuzibile şi releele electromagnetice.
Supracurenții de sarcină se produc la creșterea curentului peste valoarea nominală cu
1-20%, apar frecvent la motoarele electrice care funcționeazǎ cu putere absorbită variabilă
exploatate incorect, care lucrează în două faze ori la bornele cǎrora scade tensiunea de
alimentare. Ei devin periculoși numai la menținerea peste atingerea limitei solicitării termice
(temperaturii admisibile), durata atingerii fiind proporțională cu valoarea supracurentului.
Protecția la suprasarcină este temporizată și e asigurată de siguranțe fuzibile și relee termice.
Protecția instalațiilor electrice interioare de iluminat și prize împotriva solicitărilor termice
provocate de suprasarcini și scurtcircuite se realizează, de regulă, cu siguranțe fuzibile,
întreruptoare automate și siguranțe automate (întreruptoare automate de instalații).

2.4.1. Siguranța fuzibilă

Siguranța fuzibilă este un aparat de conexiune și protecţie a cărui funcţie este de a
întrerupe circuitul în care este conectată şi de a întrerupe curentul, atunci când acesta
depăşeşte un anumit timp o valoare dată, prin topirea unuia sau mai multor elemente fuzibile
(destinate şi proiectate în acest scop).
Funcţionarea siguranţelor fuzibile se bazează pe elementul lor fuzibil (un fir sau o
bandă subţire de metal), montat în serie cu obiectul protejat, calibrat astfel încât:
• să reziste la trecerea curentului electric până la o anumită valoare, fără întreruperea
continuităţii circuitului în care este montat
• să se topească foarte rapid la trecerea unui curent de intensitate mai mare decât cea admisă
de instalaţie, cu întreruperea circuitului protejat.
Proprietăţile și performanțele siguranțelor fuzibile sunt definite prin mai multe mărimi
caracteristice general acceptate, cum ar fi:
 curentul nominal al soclului;
 curentul nominal al elementului fuzibil;
 tensiunea nominală; felul curentului;
 frecvenţa tensiunii;
 puterea nominală de rupere;
 caracteristica temporală de curent;
27
  curentul limită de topire;
 factorul de topire;
 caracteristica de limitare;
 tipul constructiv;
 consumul propriu.
Aptitudinea unei siguranţe fuzibile de a întrerupe un anumit curent de scurtcircuit se
poate exprima prin:
- curentul de rupere (capacitatea de rupere) al siguranţei, indicat prin valoarea maximă
a curentului de scurtcircuit, pe care îl poate întrerupe siguranţa, în condiţii de încercare
precizate de norme, aceasta rămânând fără deteriorări;
- puterea de rupere a siguranţei la scurtcircuit
Prin curent de rupere se înțelege curentul de scurtcircuit de şoc simetric ce s-ar stabili
în circuitul dat (deci fără componenta continuă), în cazul în care siguranţa ar fi scoasă din
circuit prin şuntare.
Caracteristica timp-curent reprezentată prin variaţia timpului de ardere a siguranţelor
fuzibile în funcţie de supracurent, se poate exprima în două variante de caracteristici
temporale:
- caracteristica de topire a elementului fuzibil, care exprimă dependenţa dintre tipul de
la începutul scurtcircuitului până în momentul topirii fuzibilului (apariţia arcului), şi
valoarea prezumată a curentului de scurtcircuit, presupus constant;
- caracteristica de întrerupere a elementului fuzibil care exprimă dependenţa dintre
durata totală până la întrerupere (timpul de la începutul scurtcircuitului până la
începutul topirii fuzibilului, plus durata de ardere a arcului) şi acelaşi curent de
scurtcircuit prezumat.
Caracteristica de protecţie este dependentă dar poate avea diferite forme:

28
 Figura 14 – Caracteristica de protecție a siguranței fuzibile
1) caracteristica de protecţie rapidă, pentru siguranţe cu fuzibile dintr-un singur metal (argint,
cupru, zinc, etc); se recomandă pentru circuitele fără şocuri de sarcină (circuite de iluminat).
2) caracteristica de protecţie lentă, proprie siguranţelor cu efect metalurgic sau chimic şi se
folosesc în circuitele cu şocuri de sarcină (circuite de alimentare a motoarelor asincrone,
transformatoarelor).
3) caracteristica de protecţie lent-rapidă, se realizează cu două elemente, unul pentru acţiune
lentă şi altul pentru acţiune rapidă, fiind utilă la protecţia instalaţiilor cu regim greu de pornire
şi deconectare rapidă la scurtcircuit.
4) Caracteristica de protecţie ultrarapidă, care se utilizează la protecţia receptoarelor cu
capacitate termică redusă (diode redresoare, tiristoare).

2.4.2. Relee de protecție

Releul termic – este un aparat electric de protecție care se utilizează pentru protecția
motoarelor electrice la supracurenți de suprasarcină de valori mici, cuprinși între 1,2•In și
6•In. Componenta de bază a releului termic este lamela bimetalică.
Clasificarea releelor de protecție se poate face după mai multe criterii.
a) după principiul de funcționare al mecanismului motor:
– relee termice,
– electromagnetice,
- de inducție,
– magnetoelectrice,
– electrodinamice,
– electronice.
29
b) după mărimea pe care o protejează:
– relee de curent
– relee de tensiune
– relee de putere
– relee de frecventa
– relee de timp
– relee de temperatura
c) după felul în care este realizată acțiunea față de o anumită valoare a mărimii de intrare:
– relee maximale, care acționează dacă mărimea protejată depășește o anumită valoare
– relee minimale, care acționează când mărimea protejată scade sub o anumită valoare (sau
dispare)
– relee direcționale, care acționează dacă se schimbă sensul mărimii protejate (de exemplu:
sensul de circulatie al puterii)
d) după modul în care acționează asupra aparatelor de comutație:
– relee directe, la care elementul de protecție acționează direct asupra aparatului de comutație
– relee indirecte, la care acțiunea se transmite prin intermediul unor contacte din circuitul
electric auxiliar al aparatului de comutație.
e) după modul de conectare în circuit:
– relee primare, la care înfășurarea este parcursă de mărimea din circuitul de protejat
– relee secundare a căror înfășurare este alimentată din secundarul unui transformator de
măsura prin a cărui primar trece mărimea din circuitul de protejat.

2.4.3 Relee electrotermice cu bimetal

Prin bimetal se înţelege un ansamblu din două lame metalice, de grosimi apropiate sau
egale, cu coeficienţi de dilatare diferiţi sudate intim între ele (pentru a evita alunecarea dintre
ele), care sub influenţa temperaturii poate efectua o deplasare limitată, dezvoltând şi o
anumită forţă (fig.15.a). Când bimetalul este parcurs de curent (direct sau indirect) acesta se
încălzește și se curbează în direcția metalului cu coeficientul de dilatare mai mic.

30
 Figura 15 - bimetal
Parametrii principali ai bimetalelor sunt (fig. 15 b):
- săgeata S, care reprezintă deplasarea pe care o face capătul liber al bimetalului;
- forţa F, pe care o dezvoltă bimetalul la capătul liber;
- curbura, considerată ca l / ρ unde ρ este raza cercului după care se face îndoirea bimetalului;
- sensibilitatea bimetalului, notată obişnuit cu µ , se defineşte ca fiind curbura unui bimetal la
care toate dimensiunile sunt egale cu unitatea, când variaţia temperaturii este de un grad.
Caracteristicile bimetalelor sunt de forma y=f(x) unde:
y-este unul din parametrii: l / ρ ; F; µ ;S.
x-este timpul (t), temperatura (θ ) , curentul de încălzire.
Obişnuit se consideră săgeata la forţa nulă dezvoltată de bimetal şi forta în cazul
săgeţii nule, deşi practice pot fi întâlnite situaţii în care bimetalul are de învins o forţă
constantă, sau variind după o lege oarecare în funcţie de săgeată.
Caracteristicile regimului nestaţionar sunt cele de forma y=f(t).

Figura 16 – Parametri bimetalelor

Parametrii bimetalelor depind de dimensiunile geometrice ale bimetalului (b;δ ;l), de

proprietăţile fizice ale metalelor folosite (α, E, etc ) şi de încălzire.

31
Deci pentru un bimetal dat, parametrii depind practic numai de temperatură şi se vor modifica
în timp după curbe de aceeaşi alură cu caracteristica θ = f (t) .

2.4.4. Releu termic TSA 16A

Cu toate că sunt mai multe tipuri constructive de relee termice, elementele constructive
de bază precum și principiul de funcționare sunt aceleași pentru toate tipurile de relee termice
utilizate uzual la protecția motoarelor electrice.

Figura 17 – Releu termic

1. Lamelă bimetalică – releul termic este prevăzut cu un set de trei lamele bimetalice peste
care se află câte o înfășurare (din bandă metalică) izolată față de lamelă și conectată la bornele
contactelor de forță a releului ( R-S, S-B, T-C);
2. Bornele contactelor de forță – releul termic este prevăzut cu șase borne pentru contactele de
forță (câte două borne pentru fiecare fază) din care trei sunt în partea frontală (intrările R, S,
T) iar trei sunt sub carcasa releului (ieșirile A, B, C);
3. Contactele de comandă – sunt plasate în stânga lamelelor bimetalice și sunt formate dintr-
un contact mobil (1) care se deplasează între două contacte fixe (2 și 3). În stare de
funcționare normală contactul 1-3 este închis și contactul 1-2 este deschis;
4. Tijă de acționare – este construită din material izolator și este plasată la capetele libere ale
lamelelor bimetalice. Când lamelele bimetalice se curbează deplasează această tijă spre
dispozitivul intermediar (5) care acționează asupra contactului de comandă mobil;

32
5. Dispozitiv intermediar –este plasat între tija de acționare (4) și grupul de contacte de
comandă (3). Când tija de acționare se deplasează cu o anumită cursă, acționează dispozitivul
intermediar care deplasează contactul mobil moment în care se deschide contactul de
comandă 1-3 și se închide contactul de comandă 1-2.
6. Tijă de rearmare – când este apăsată închide contactul de comandă 1-3 care s-a deschis
când bimetalele releului au fost parcurse de supracurenți de suprasarcină.
7. Buton de reglare a curentului – prin rotirea acestui buton, dispozitivul intermediar se
apropie sau se depărtează de contactul de comandă mobil, fapt care duce la deschiderea
contactului de comandă 1-3 la o cursă mai mare sau mai mică a tijei de acționare. În acest
mod se reglează curentul la care declanșează releul termic. Acest buton se află în partea
frontală a releului lângă tija de rearmare.
Înfășurările din jurul lamelelor bimetalice (R-A, S-B, T-C) sunt conectate în circuitul
de alimentare cu tensiune a motorului trifazat (se conectează în serie cu bobinele motorului).
Contactul de comandă (1-3), contact normal închis, se află în instalația de comandă, conectat
în serie cu bobina contactorului care permite alimentarea cu tensiune a motorului. Când apare
un defect electric sau mecanic la motor, acesta absoarbe din rețea un curent mare, curent care
străbate și înfășurările din jurul lamelelor bimetalice ale releului termic. După un anumit timp,
lamelele bimetalice se încălzesc, se curbează și deplasează tija de acționare spre dispozitivul
intermediar. (fig b)
Dispozitivul intermediar acționează asupra contactului mobil (3) și îl deplasează spre
contactul fix (2). Contactul 1-3 se deschide, bobina contactorului care alimentează cu tensiune
motorul nu mai primește alimentare și contactorul decuplează. În această situație se întrerupe
alimentarea cu tensiune a motorului iar acesta se oprește.

33
 Figura 18 – Infășurările releului
Simbolurile electrice pentru releele termice utilizate în schemele electrice sunt:

Relee termice tripolare pentru curent alternativ de tip TSA şi se fabrică în mai multe
variante :
 TSA 10 reglează curenţi între 0,4....11 A
 TSA 16 reglează curenţi între 0,4....16 A
 TSA 32 reglează curenţi între 0,4...32 A
 TSAW 400 reglează curenţi între 80...400 A
 TSAW 630 reglează curenţi între 315....630 A
Caracteristica principală a releului termic este curentul reglat - Ir care trebuie să
îndeplinească următoarea condiţie In  Ir  1,2In; unde In = Pn / (√3Uncos)
Releele termice destinate motoarelor electrice trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:

34
  să nu declanşeze timp de 2 ore la un curent egal cu 1,05Ir
 să declanşeze în timp de 2 ore la un curent egal cu 1,2Ir
 să declanşeze în timp de 2 minute la un curent egal cu 1,5Ir
 să declanşeze în timp de 2...5 secunde la un curent egal cu 6Ir

35
Bibliografie

1. Mareș, Florin; Popa, Jana; Conț, Ionel Ilie – Aparate electrice, auxiliar curricular pentru
clasa a XI-a, editura PAX AURA MUNDI, 2007
2. Mareș, Florin; Popa, Jana; Conț, Ionel Ilie – Aparate electrice, domeniul de pregătire
profesională: Electric, editura CD PRESS, 2017
3. Cosma, Ionel Dragoș; Manolache, Irina Aura; Chivu, Aurelian – Sisteme de reglare
automată, manual pentru învățământul liceal și postliceal , editura CD PRESS, 2017
4. Stanciu, Valerius – Aparate electrice și automatizări, manual pentru clasa a XII-a,
Ministerul Educației și Învățământului, 1996
5. Frunza, Adrian – M2 Echipamente electrice, clasa a X-a, auxiliar curricular, 2014

Sitografie

1. INSTALAȚII ELECTRICE (eprofu.ro)

2. Intrerupatoare automate de joasa tensiune (rasfoiesc.com)
3. relee.pdf (pub.ro)
4. https://jeraff.ru/ro/what-does-the-thermal-relay-consist-of-thermal-protection-of-
the-motor/

36
Anexa nr.1 - Tipuri constructive de relee termice - Releu termic Schneider

Elemente componente:
1 – lamelă bimetalică;
2 – tijă de acționare;
3 – dispozitiv intermediar;
4 – contacte legătură cu lamele bimetalice (1L1-2T1; 3L2-4T2; 5L3-6T4);
5 – contacte de comandă (Normal închis 95-96; Normal deschis 97-98);
6 – dispozitiv de testare (dacă se deplasează spre stânga releul se armează, în acest mod se
simulează funcționarea releului);
7 – buton de reset (se apasă când releul este armat, pentru a revenii la starea inițială) este
echivalent cu tija de rearmare de la releul termic TSA;
8 – buton de reglare a curentului

37
Anexa nr. 2 Siguranțe automate

Siguranță Monopolară cu un singur pol (1P): Siguranță Monopolară cu un singur pol și nul
(1P+N):

Siguranță Bipolară cu doi poli (2P): Siguranță Tripolară cu trei poli (3P):

38