Aparatele de comutatie sunt dispozitive care realizeaza functiuni de inchidere si de

deschidere a circuitelor electrice. Structura acestor aparate este determinata de regimul de

stabilire sau de intrerupere a curentului electric in circuit. In acest sens se diferentiaza:

- regimul de comutatie in gol, in care inchiderea sau deschiderea circuitului are loc in absenta
curentului electric sau in prezenta unui curent mult inferior curentului nominal, pentru care a fost
dimensionat aparatul;

- regimul de comutatie in conditii normale de functionare si de suprasarcina a instalatiei

alimentate, in care curentul prin aparatul de comutatie poate avea orice valoare de la zero pana la
valoarea curentului admisibil de suprasarcina,; regimul de suprasarcina al unui echipament
electric este un regim de functionare in care curent depaseste curentul nominal, care poate fi
acceptat pentru un interval de timp limitat;

- regimul de comutatie inclusiv in conditii de avarie, in care curentul prin aparatul de comutatie
poate atinge valori mult superioare curentului nominal.

Rolul aparatajului electric de comutatie consta in realizarea urmatoarelor funcii:

 Protective electrica;
 Separarea sigura de partile aflate sub tensiune;
 Comanda locala sau de la distanta.

Protectie electrica impotriva Separare Comanda

 curentilor de  separarea indicate  comutatie in regim
suprasarcina clar de un indicator de functionare
 curentilor de mechanic cu normal
scurtcircuit imunitatela defect  comutatie de
 defectelor de izolatie  un interval sau urgenta
bariera de separare,  oprire de urgenta
intercalate intre
contactele

Tabel 1. Functiile de baza ale unui apparat de comutatie de JT

Protectia electrica la joasa tensiune este (exceptie sigurantele fizibile) de obicei incorporate in
intreruptoarele automate sub forma dispozitivilor termice si electromagnetice si/sau dispositive
de declansare pe baza curentului residual (mai rar dispositive sensibile la tensiunea reziduala –
acceptate dar nerecomandate de CEI).
Celor prezentate in Tabelul 1 li se adauga si alte functii, anume:
- protectie la supratensiune;
- protectie la minima tensiune;

care sunt realizate cu dispozitive specifice (diferite tipuri de descarcatoare, relee associate cu
contactoare, intreruptoare automate comandate de la distanta, combinatii intreruptor
automat/isolator, etc.).

Protectia electrica
 Scopul protectiei este evitarea si limitarea consecintelor distructive sau periculoase ale
supracurentilor (suprasarcina si scurtcircuit) si defectelor de izolatie, precum si separarea circuitului
defect de restul instalatiei.

Protectia electrica asigura:

- protectia elementilor de circuit impotriva solicitarilor termice si mecanice produse de

curentii de scurtcircuit;
- protectia persoanelor in cazul defectilor de izolatie;
- protectia receptoarelor alimentate cu energie electrica (motoare, etc.)

Trebuie facuta o distinctie intre protectia:

- elementilor instalatiei (cabluri, conductoare, aparate de comutatie, etc.);

- persoanelor si animalelor;
- echipamentelor si receptoarelor alimentate de la instalatii electrice.

Protectia circuitelor impotriva suprasarcinii; in cazul supracurentului produs intr-o instalatie

normala (fara defect).

- Impotriva curentilor de scurtcircuit datorati defectului de izolatie intre conducatoarele de

faze diferite sau (in sistemele de tip TN) intre faza si conductorul neutru (sau PE).

Protectia in aceste cazuri este realizata de sigurante fuzibile sau intreruptoare automate, la
nivelul tabloului de distrebutie la care este legat circuitul receptorului. Anumite derogari de la
aceasta regula sunt autorizate in standardele nationale.

Protectia persoanelor

- Impotriva defectelor de izolatie. In acord cu schema (TN, TT sau IT ) protectia va fi realizata

de sigurante fuzabile sau intreruptoare automate cu dispositive de curent diferential
residual si/sau monitorizarea permanenta a rezistentei de izolatie intre instalatie si pamant.

Protectia motoarelor electrice

- Impotriva supraincalzirii datorita, de exemplu, unei suprasarcini indelungate, rotorului

blocat, functionarii intr-o singura faza, etc. Sunt utilizate relee termice proiectate special
astfel incat sa corespunda caracteristicilor particulare aferente motoarelor. Daca este
necesaar, astfel de relee pot sa protejeze la suprasarcina cablul aferent circuitului
motorului. Protectia la scurtcircuit este realizata fie de o siguranta de tip aM fie de un
itreruptor automat fara elemental de protectie termic.

Contacte electrice. Contactele electrice sunt elementele esentiale pentru functionarea

corecta a aparatelor de comutatie. Contactul electric este un ansamblu de doua piese care asigura
continuitatea unui circuit electric atunci cand acestea se ating, sau intreruperea circuitului la
indepartarea acestora.

Contactele aparatelor de comutatie sunt supuse oxidarii sau reactiilor chimice la temperaturile
mari din arcul electric, eroziunii sau uzurii electrice prin transport de material intre piesele in
contact si respectiv uzurii mecanice datorita presiunii de contact.

Materialele contactelor electrice trebuie sa aiba conductivitate electrica si termica mare,

rezistenta mare la coroziune, rezistenta la arcul electric cu transport minim de material, rezistenta
la uzura mecanica. Aceste calitati nu coexista simultan la un singur material; de exemplu argintul
are o conductivitate electrica si termica mare si rezistenta mica la arc, in timp ce wolframul are
rezistenta mare la arc, insa conductivitate electrica mare. Contactele electrice folosesc ca
materiale primare cuprul (Cu), argintul (Ag) si wolframul (W), de regula in aliaje sau sub forma
de pulberi sinterizate.

Cuprul electrolitic este folosit pentru constructia contactelor supuse la solicitari medii. Se
folosesc de regula aliaje ale cuprului, cu argint (2%..3% Ag), eventual si cu cadmiu (1,5% Cd), a
caror rezistenta mecanica este dubla in raport aceea a cuprului electrolitic. Bronzul cu beriliu
(1,2%..2% Be) se utilizeaza in constructia contactelor lamelare sau a resoartelor folosite drept cai
de curent.

Argintul este folosit sub forma de acoperiri galvanice sau pentru placarea contactelor de cupru, in
comutatia de joasa tensiune, la curenti sub 1000 A. Comportarea mai buna si duritate superioara
au aliajele cu cadmiu (pana la 37% Cd), sau contactele sinterizate argint + oxid de cadmiu (Ag-
CdO). Cadmiul determina cresterea vitezei de stingere a arcului electric.

Wolframul se foloseste in contactele puternic solicitate termic ale aparatelor de inalta tensiune
deoarece are temperatura de topire ridicata (3410 C).

Contactele sinterizate realizeaza un compromis intre temperatura de topire ridicata a elementelor

precum wolframul si molibdenul (Mo) si conductivitatea electrica mare a cuprului si argintului.
Se realizeaza contacte sinterizate de tipul cupru - wolfram, argint - oxizi metalici (de exemplu
CdO), argint - (W, Mo), argint - grafit. Ca urmare a proprietatilor de lubrifiant ale grafitului,
contactele sinterizate cu grafit sunt destinate contactelor alunecatoare.

Separatorul. Separatorul este un aparat de comutatie care in pozitia deschis asigura o distanta minima
prescrisa intre contacte. Separatorul poate asigura comutatia numai a unor curenti de valoare neglijabila
in raport cu curentul nominal, ce il strabate atunci cand se afla in pozitia inchis. In plus acest aparat
trebuie sa suporte in pozitia inchis pe o durata scurta de timp un curent peste valoarea nominala (in
cazurile de suprasarcina, sau chiar de scurtcircuit ale circuitului in care se afla).

Rolul separatorului este acela de a izola vizibil o parte a instalatiei fata de sursa de alimentare cu
energie electrica. Acest aparat nu asigura comutatia in regimurile normale sau anormale de lucru
ale unei instalatii (de scurtcircuit sau de suprasarcina).

Cu ajutorul separatoarelor se poate face transferul de energie intre doua retele de

alimentare electrica, ca in exemplul din figura 1, in absenta curentului electric, respectiv dupa
actionarea prealabila a unui intrerupator. Astfel, separatoarele S1 si S2 pot cupla linia L1 (spre
consumator) la una din retelele de alimentare cu energie electrica, sau . Izolarea liniei L1
fata de retelele de alimentare se realizeaza cu separatorul S5 , iar pentru protectia personalului de
interventie pe aceasta linie, ea este conectata la pamant prin separatorul S6.
 Figura 1

Prin intermediul separatoarelor S3 si S4 se poate face transferul de energie de la reteaua I

la reteaua II .

Separatoarele trebuie sa reziste la fortele electrodinamice si sa nu se incalzeasca excesiv la

trecerea curentilor de scurtcircuit pe o durata determinata.

Contactorul. Contactorul este un aparat de comutatie cu o singura pozitie de repaus,

actionat in alt mod decat manual, capabil sa comute si sa suporte curenti in conditii normale de
functionare a circuitului si in conditii de suprasarcina.

Contactele unui contactor pot fi normal deschise sau normal inchise. Prin contact normal deschis
se intelege contactul care se afla in starea deschis atunci cand aparatul se afla in pozitie de
repaus.

Contactorul se compune din:

- organul motor, care asigura deplasarea contactelor mobile; acesta este constituit dintr-un
electromagnet, sau un piston cu aer comprimat. Actiunii acestui organ i se opune un dispozitiv
antagonist, in general un resort, care are tendinta de aduce aparatul in pozitia de repaus;

- polii principali (trei, la aparatele pentru curent alternativ si doi, la cele de curent continuu) sunt
subansamble care includ contactele fixe, cele mobile si camera de stingere a arcului;

- polii auxiliari contin contactele auxiliare; aceste contacte au functii variabile, de exemplu, de
retinere in pozitia conectat a aparatului in absenta comenzii de inchidere (daca lucreaza in paralel
cu butonul de comanda), de semnalizare a pozitiei inchis sau deschis a contactelor principale,
etc.

- relee si declansatoare; aceste dispozitive se adauga la contactoarele care indeplinesc si functii

de protectie, nu numai de comutatie.

In schita unui contactor cu miscare de translatie reprezentata in figura 2 bornele 1 si 2 sunt fixate pe
carcasa 3, fiecare pol are doua contacte fixe 4, 5 si contactul mobil 6, sub forma unei punti.
 Figura 2

Contactele mobile sunt solidare cu armatura mobila 7 a electromagnetului. Presiunea pe contacte

este realizata cu ajutorul resoartelor 8, iar mentinerea armaturii mobile in pozitie indepartata de
cea fixa este asigurata de resoartele 9 si 10. Pe armatura fixa 11 este plasata bobina de excitatie
12. Acest tip de contactor, ce se utilizeaza pentru curenti pana la 100 A, este cu dubla
intrerupere, in doua puncte ale circuitului, prin deplasarea puntii 6. La curenti mai intensi,
intreruperea simpla este mai frecventa, din necesitatea lungiri cat mai mult arcului electric in
vederea stingerii.

Schema uzuala de comanda a unui contactor echipat cu electromagnet de curent alternativ,

actionat cu butoane de comanda, inchis I si deschis D, este reprezentata in figura 3.

Figura 3

Un exemplu de utilizare a contactoarelor este schema inversorului de mers al unui motor trifazat, prin
inversarea a doua faze, Fig. 4. Prin intermediul contactelor auxiliare ale contactoarelor, schema asigura
interblocarea electrica reciproca a celor doua contactoare. Se observa ca bobinele contactoarelor C1 si
C2 nu pot fi alimentate in acelasi timp, intrucat actionarea unui contactor (pentru mers inainte, sau
inapoi) intrerupe prin contactele auxiliare circuitul de alimentare al bobinei celuilalt contactor.

Figura 4
 Intrerupatorul de putere. Intrerupatorul de putere este un aparat de comutatie capabil sa
inchida, sa suporte si sa intrerupa curenti in conditii normale de functionare ale circuitului si, in
conditii prestabilite, sa inchida pentru o durata specificata, redusa si sa intrerupa circuite in care
curentii au valori anormal de mari (de exemplu valori de scurtcircuit).

Calitatea de a intrerupere curenti intensi, de scurtcircuit, se defineste prin capacitatea de rupere a

aparatului, care poate fi de 10…100 ori mai mare decat curentul nominal al acestuia.

Dupa functiile de protectie ce pot fi asigurate se diferentiaza:

- intrerupatoare normale, destinate de exemplu alimentarii motoarelor electrice. Acestea trebuie

sa suporte curentii de scurtcircuit un interval de timp de 2-3 perioade; eforturile electrodinamice
sunt considerabile in acest timp, dar incalzirea ca urmare a energiei produse prin efectul Joule al
curentului nu este exagerata;

- intrerupatoarele limitatoare, sau ultrarapide sunt destinate a limita valoarea de varf a

curentilor de scurtcircuit;

- intrerupatoarele selective, sau temporizate suporta fara a declansa curentii de scurtcircuit un

timp determinat (mai multe perioade). In acest caz incalzirea aparatului poate avea valori
ridicate.

Un intrerupator de putere se compune din organul motor, polii principali, cu contactele

principale, camerele de stingere si contactele auxiliare, mecanismul (broasca) intrerupatorului si
dispozitivele de protectie (relee si declansatoare).

Comanda de inchidere sau deschidere a intrerupatorului se realizeaza prin intermediul unui

mecanism denumit broasca intrerupatorului, care realizeaza urmatoarele functii:

- mentine intrerupatorul in pozitia inchis, zavorand forta de declansare;

- asigura declansarea intrerupatorului cu forte relativ reduse;

- asigura declansarea libera a intrerupatorului, in sensul ca in prezenta ordinului de declansare

intrerupatorul nu poate fi inchis si nici mentinut in pozitie inchis;

- asigura inchiderea manuala a intrerupatorului.

Organul motor asigura trecerea aparatului din pozitia deschis in pozitia inchis si invers. In cazul
intrerupatoarelor de joasa tensiune inchiderea poate fi manuala, cu acumulare de energie intr-un
resort, cu aer comprimat, sau prin actiunea unui electromagnet. Reprezentarea schematica a unui
intrerupator este aceea din figura 5.
 Figura 5

Intrerupatorul normal este prezent in schemele de alimentare a instalatiilor electrice de joasa

tensiune in care asigura si protectia impotriva suprasarcinilor si a scurtcircuitelor. Pentru a
indeplini alaturi de functia de comutatie si pe aceea de protectie intrerupatorul este echipat cu
relee termice, relee electromagnetice si relee de tensiune nula (vezi figura 6).

Releul termic asigura protectia instalatiei in raport cu regimuri anormale de suprasarcina,

urmarind ca timpul de declansare a intrerupatorului sa corespunda solicitarilor maxime
admisibile.

Releul electromagnetic asigura protectia instalatiei in raport cu regimul de avarie de scurtcircuit,

in care caz trecerea intrerupatorului in pozitia deschis trebuie efectuata cat mai repede.

Actiunea releului de tensiune minima determina declansarea intrerupatorului sau imposibilitatea

de anclansare a acestuia atunci cand tensiunii retelei de alimentare este sub tensiunea nominala.
De regula aceasta actiune are loc pentru U < 0,7 Un , cand armatura mobila a releului este atrasa
de catre cea fixa.

Releele termice, electromagnetice si de tensiune nula actioneaza in mod automat asupra broastei
intrerupatorului prin percutoare, care determina eliberarea energiei necesare trecerii
intrerupatorului din pozitia inchis in pozitia deschis, sau invers. Acest lucru se poate realiza de
asemenea si in mod voit , prin actiunea unui operator.