UI2.

ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

2.4. APARATE ELECTRICE

Cuvinte cheie

Introducere
Funcţiile aparatelor electrice, protecţie, comutaţie, separare
2.4.1. Traductoare
Transformatoare de curent, transformatoare de tensiune
2.4.2. Aparate de comutaţie
Cabluri preizolate, stâlpi, console, coronament, ar mături, cleme,
izolatoare,separatoare (de linie, de secţionare), sistemul de balizare
Protecţia LEA împotriva supratensiunilor (eclatoare, descărcătoare ZnO)
2.4.3. Relee
Relee construcţie: electromagnetice, statice, reed, termice; minimal
de tensiune, maximal de curent
2.4.4. Aparate şi instalaţi de protecţie
Siguranţe fuzibile, instalaţia de legare la pământ, tensiune de pas,
tensiune de atingere, instalaţia de paratrăsnet
Anexa

Introducere
Aparatele electrice sunt echipamente, care se montează în instalaţii
electrice, pentru a îndeplini una sau mai multe din funcţiile de:
· protecţie, a circuitelor împotriva efectelor scurtcircuitelor şi
a efectelor supratensiunilor;
· comutaţie, în starea închis sau în starea deschis a unui
circuit;
· separare, a unei părţi de restul instalaţiei, în scopul efectuării
de lucrări în siguranţă (la instalaţia separată), cu restul
instalaţiei conectată la sursa de energie;
· supraveghere, a funcţionării corespunzătoare a instalaţiei.

Traductoarele de tensiune (transformatorul de tensiune) şi

traductoarele de curent (transformatorul de curent) sunt elementele care
furnizează informaţii privind starea instalaţiei, pe baza cărora aparatele
electrice îşi pot îndeplini funcţiile.
Funcţia de supraveghere, pe lâng ă urmărirea variaţiilor parametrilor
energiei electrice (tensiune, curent, frecvenţă, puteri) presupune compararea

159
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

acestora cu valorile limită şi elaborarea fie a unei semnalizări, fie a unei

comenzi (dacă e cazul) pentru elementele de acţionare (care,de regulă, sunt
elemente de comutaţie).
Elementul de decizie, care generează semnalizarea sau/şi comanda,
poate fi sistemul SCADA (Supervizory Control And Data Acquisition) sau
un releu specializat (spre exemplu un releu maximal de curent).
Uneori elementele de supraveghere nu îndeplinesc decât func ţia de
semnalizare a stării instalaţiei (în parametrii normali sau limite depăşite),
lăsând sarcina elabor ării comenzilor pe seama sistemului de protecţie.

2.4.1. Traductoare
În cadrul paragrafului vor fi prezentate numai traductorul de curent
şi traductorul de tensiune, ambele fiind transformatoare electrice.
Raportul numărului de spire, atât pentru transformatorul de cur ent
cât şi pentru transformatorul de tensiune, este astfel ales aşa încât, pentru
valoarea maximă din primar, să furnizeze în secundar o valoare
standardizată.
Pentru valoarea maximă a curentului prin linie, transformatorul de curent
determină în secundar un curent de 5A (în cazul sistemelor de măsură) sau
de 1A (în cazul integrării în sisteme de protecţie).
Pentru valoarea maximă a tensiunii din primar, transformatorul de tensiune
determină în secundar tensiunea este de 100 V.

Transformatorul de curent

Transformatoarele de curent (TC) sunt transformatoare îndeplinind

rolul de conectare a aparatelor măsurare sau de protecţie la linii prin care
circulă un curent de valori mari (pân ă la mii de amperi) sau/ şi al căror
potenţial este foarte mare. În cazul liniilor de tensiune mare (MT, IT)
primarul transformatorului este cu o singură spiră.
Pentru caracterizarea TC se vor specifica raportul de transformare (sau
curentul maxim din primar), puterea din secundar şi clasa de precizie.
Clasa de precizie în cazul circuitelor de măsurare este de 0.1, 0.2 sau 0.5%
și de 1, 3, sau 5% în cazul circuitelor de protecţie.

a) b)
Fig. 2.44.

160
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

În figura 2.44a este reprezentarea transformatorului de curent, iar în figura

2.44b transformatorul de curent este conectat la un releu.
Constanta de timp la creşterea curentului este în jur de 100 ms, ceea ce
determină un timp de răspuns a protecţiei din figura 2.1b) de 10,..., 25 ms.

Transformatorul de tensiune

Transformatoarele de tensiune (TT) sunt transformatoare îndeplinind

rolul de conectare a aparatelor măsurare sau de protecţie la linii al căror
potenţial este foarte mare (pân ă la mii de kV).
În cazul liniilor de tensiune joasă (0.4, …, 20 kV) primarul transformatorului
se conectează direct între punctele de măsură, iar în cazul liniilor de tensiune
mare (110, 220, 400, 750 kV) transformatorului se conectează la punctele de
măsură prin intermediul unui divizor capacitiv de tensiune (condensatorii C1
C2 şi inductivitatea L) ca în figura 2.45b. Reprezentarea simbolică a TT este
conform figurii 2.45a.

Fig. 2.45.

Transformatoarele de tensiune sunt monofazate sau trifazate.

Se folosesc în funcţie de modul de tratare al nulului reţelei. Dacă nulul este
conectat direct la pământ se folosesc numai transformatoare monofazate
conectate cu primarul în stea iar în rest se folosesc transformatoare trifazate.
Clasa de precizie a transformatoarelor de tensiune este de 0.5, 1 sau 3%.

Notă. Transformatoarele de tensiune, sunt utilizate şi drept sursă de

alimentare cu energie a aparatelor electrice din componenţa instalaţiilor
electrice.

Observaţie. Considerăm adaptoare elementele care, conectate între circuitul

electric şi aparatul de măsură, modifică parametrii de intrare aşa încât
parametrii de la ieşire să se încadreze în domeniul de măsură al
instrumentului de măsură. Din acest motiv putem considera
transformatoarele de curent şi transformatoarele de tensiune drept adaptoare.

161
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

2.4.2. Aparate de comutaţie

Elemente de comutare îndeplinesc funcţiile: de reconfigurare a
liniei, de secţionare a acesteia în vederea efectuării diverselor lucrări (revizii
sau remediere a defecţiunilor) sau de separare în tronsoane a liniei în cazul
unor scurtcircuite.
Principalele elemente de comutare sunt: întrerupătoare, reclozere,
separatore de sarcină şi separatoare.

Separatoarele sunt echipamente care comută numai cu linia în gol (fără

circulaţie de curent), având rolul de separare vizibil ă a unor porţiuni de
linie, în vederea efectuării diverselor lucrări fără pericol de electrocutare
(în cazul unor manevre greşite/accidentale de conectare a tensiunii pe zona
în care se lucrează).

În figura 2.46 sunt prezentate două separatoare, a – un separator pentru MT

de tipul RVTP, b – un separator de IT de tipul ROT şi c – separatorul de IT
pentru o singură fază. [www.electroputere.ro]

Fig. 2.46.

Separatorul RVTP (Rotativ, deschidere Verticala a cuţitelor, Tripolar, cu

cuţite de legare la Pământ ) pentru linii de 24kV este pentru un curent
nominal de maximum 630A, ale cărui contactele rezistă (nu se sudează) la
un curent de maximum 40kA dacă scurtcircuitul nu durează mult de 1s.
Separatoarele ROT sunt pentru tensiuni nominale de 123kV, la un curent
nominal de maximum 2000A. Contactele suportă un curent de scurtcircuit
de maximum 100kA.

În multe cazuri separatoarele pe lâng ă cuţitele de forţă sunt

prevăzute cu încă un set de cuţite de legare la pământ ( CLP). La
deschiderea liniei de către cuţitele de forţă setul cuţitelor legare la pământ
va conecta sarcina (linia separată) la pământ.

162
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Cuţitele de legare la pământ (CLP) ale separatorului au rolul de descărcare

a eventualelor sarcinii electrostatice din circuitele deconectate de la sursa de
energie, prin conectarea acestora la pământ.
De notat că există şi cuţite de legare la pământ cu func ţionare
independentă, care nu sunt condiţionate de alt aparat (în acest caz de poziţia
separatorului). În figura 2.47 este prezentat un separator cu CLP manual, de
tipul FLC-EV-24 pentru medie tensiune (SC B&K Electro System SA)

Fig. 2.47.

Întrerupătoarele sunt comutatoare care pot închide şi deschide circuite

parcurse de un curent de scurtcircuit (specificat).
Unele pot fi cu comandă manuală iar altele pot fi comandate de la distanţă
(telecomandate).
Spre deosebire de separator întrerupătorul este prevăzut cu elemente
(camere) de stingere a arcului electric care apare la deconectarea/conectarea
circuitelor.

Fig. 2.48.

163
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

În figura 2.48a este prezentat aspectul unui întrerupător SF1 (Circuit

breaker) cu 3 poli separaţi, pentru tensiunea de lucru de 24kV şi 630A curent
de lucru, produs de firma Merlin Gerin.
Cele trei incinte ale polilor sunt în atmosferă de SF6 la o suprapresiune de
0.5 bar. În 2.48b este prezentat unul din polii întrerupătorului în cele trei
poziţii de funcţionare: închis, deschis şi în mişcare pe parcursul comutării.
Întrerupătorul automat (IA), este un întrerupător care comută, fără
intervenţia personalului, pe baza unei comenzi electrice.
De regulă comanda este furnizată de un traductor de curent, de temperatură
de tensiune sau de sistemul SCADA).

Separatoarele de sarcină (Sa) sunt întrerupătoare care au posibilitatea să

comute (închidă şi deschidă) circuitele parcurse de curentul nominal maxim
din avalul Sa.

a b

Fig. 2.49.

În figura 2.49 sunt prezentate a – un întrerup ător şi b – un separator de

sarcină, ambele cu stingerea arcului electric în vid, pentru linii de medie
tensiune (24kV). [www.energobit.ro]
Întrerupătorul din figura 2.49a are curentul nominal de 800A şi un curent de
rupere la scurtcircuit de 16kA iar separatorul de sarcină din figura 2.49b are
curentul nominal de 673A şi un curent de rupere la scurtcircuit de 12.5kA.
Separatorul de sarcină, poate lucra independent sau intră în componenţa
unui reclozer (spre exemplu a reclozeului KTR27).

Fig. 2.50.

164
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

În figura 2.50a este prezentat aspectul unui separator de sarcină

SM6 cu CLP (Switch-disconnector) cu contacte rotative, pentru tensiunea de
lucru de 24kV, produs de firma Merlin Gerin.
Cele trei incinte ale separatorului sunt în atmosferă de SF6 la o
suprapresiune de 0.4 bar. În 2.50b sunt prezentate cele trei poziţii ale unuia
din contactele rotative (închis, deschis şi cu instalaţia din aval conectată la
pământ).
Se constată că nu are contacte separate pentru CLP, funcţia de conectare la
pământ fiind îndeplinit ă tot de contactele principale.

Reclozerele sunt întrerupătoare automate care au posibilitatea să comute

(circuitele aflate în situaţie de avarie) când sunt parcurse de curentul de
scurtcircuit.

Reclozerele au rolul de a elimina automat defectele pasagere, în sensul că

după încetarea stării de defect reface automat calea de curent.

Pe lâng ă întrerupător au în componenţă traductoare de curent şi circuite

electronice de comandă. La sesizarea unei avarii de scurtă durată deschide
linia şi apoi o reconectează automat (după un timp prestabilit). Dacă după
trei încercări (pot fi setate 1,…,4 încerc ări) de conectare – deconectare
defectul persistă va lăsa linia în starea deschis, concluzionând c ă nu este un
defect pasager. Spre exemplu reclozerul KTR27 are un ciclu standard de
două încercări de reconectare, prima încercare are loc după 3s iar a doua
după 15s.

2.4.3. Relee
Releele sunt aparate având rolul de a men ţine, in lipsa vreunei
comenzi, o serie de contacte in stare închisa şi o alta serie de contacte în
stare deschisă (aceasta stare a contactelor se numeşte normala).
Primind o comanda, pe durata menţinerii comenzii, contactele normal
deschise se închid iar cele normal închise se deschid.
In figura 2.51 avem modalitatea de reprezentare a contactelor ND- normal
deschise si NI- normal închise.

Fig. 2.51.

Din punctul de vedere al momentului la care releul schimbă starea

contactelor, releele pot fi cu acţiune imediata (relee normale) sau cu acţiune
temporizata (relee de timp).

165
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

In figura 2.52 sunt prezentate simbolurile uzuale pentru relee.

Fig. 2.52.

În partea dreaptă a figurii 2.52 este reprezentă bobina unui releu

electromagnetic (notat cu Q11), contactele acestuia reprezentându-se ca în
figura 2.51.
Releul de timp este un releu care acţionează asupra contactelor cu o
întârziere programata (voita).

Fig. 2.53.

Releele de timp pot să întârzie:

– acţionarea contactelor (fata de momentul de timp la care au primit
comanda), cu bobina simbolizată în figura 2.53a;
– revenirea contactelor in starea normala (fata de momentul de timp la
care comanda a încetat) cu simbolul în figura 2.53b;
– atât ac ţionarea cât şi la revenirea contactelor, cu simbolul în figura
2.53c.

RELEE – tipuri constructive

Principalele tipuri constructive de relee se bazează pe forţe electrice sau

magnetice (relee electromagnetice sau magnetice), pe acţiunea curentului
electric (relee electronice), pe acţiunea temperaturii (relee termice).
În medii explozibile se folosesc relee pneumatice, hidraulice sau mecanice.
Uneori se folosesc relee electronice cu barieră optică.

Relee electromagnetice au în componenţă: o bobină, un circuit magnetic, ca

în figura 2.54, o piesă cu posibilitatea de deplasare la alimentarea cu
tensiune a bobinei (armătura mobilă), un element care să asigure forţa

166
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

rezistentă (resort) și o serie de contacte – unele fixe și altele situate pe

armătura mobilă.

Fig. 2.54.

Când bobina nu este alimentat ă cu tensiune resortul menșine armătura

mobilă în contact cu armătura fixă așa încât o serie de contacte permit
trecerea curentului electric NI (contacte normal închise) și altele sunt
depărtate așa încât nu permit trecerea curentului electric ND (contacte
normal deschise).
Alimentarea cu tensiune a bobinei determină o forţă electromagnetică care
învinge forţă resortului, armătura mobilă se deplasează, și toate contactele
își schimbă starea: cele normal închise se deschid și cele normal deschise se
închid.

În figura 2.55a este prezentata o altă modalitate principială de construcţie a

releului electromagnetic.
În figura 2.55b este prezentat aspectul unui releu de tipul RT08-24Vac, pus
în vânzare de SC Teracon Electric SRL [www.ro.teraconelectric.com].

Fig. 2.55.

167
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Caracteristici şi date de catalog ale releelor electromagnetice

Timpul de acţionare al releului este timpul în care se schimbă starea

contactelor (după ce a primit comanda). Acest timp depinde de realizarea
constructivă a releului şi de valoarea curentului prin bobină. Uzual timpul
de acţionare are valori în domeniul 5,…, 250 ms.
Bobina releului electromagnetic poate fi alimentată în curent
continuu sau curent alternativ, în funcţie de varianta constructivă , uzual la
tensiuni de 5, 12, 24, 220V sau 380V dar sunt şi alte tensiuni de alimentare
(spre exemplu 48V, 110V, ș.a.).
Contactele releului sunt realizate astfel încât s ă poată comuta o
valoare maximă a curentului, din domeniul 5,…, 40 A, în funcţie de varianta
constructivă.
Specificaţii. În cataloagele firmelor producătoare sunt specificate
numărul contactelor normal închise NI, numărul contactelor normal deschise
ND, tensiunea de comandă (alimentare a bobinei), curentul prin bobină,
curentul şi puterea maximă comutată (spre exemplu 0.5W, 5W, ş.a.) de
contacte.
6
O altă specificaţie se referă la numărul de comutări (tipic 5 10 ) sau
4
la numărul de cicluri electrice (tipic 2 10 ).
Se mai adaugă domeniul temperaturii ambiente (spre exemplu -
0
40,…,+85 C) şi clasa de protecţie (spre exemplu RTI).
In cazul releelor de timp se precizează domeniul pentru care pot fi
programate (spre exemplu 1,…, 10s) şi tipul temporizării (la primirea
comenzii sau la încetarea acesteia).

Relee statice (electronice)

Releele electronice, datorită faptului că nu au piese în mişcare, au un timp

de viată foarte mare (în jur de 500.000 de comutări).
Schema de principiu a unui releu electronic, este prezentată în figura 2.56.
Comanda releului se face prin intermediul unui optocuplor (diodă LED și
fototiristor), care are în structură și un detector al trecerii prin zero a
tensiunii de alimentare a triacului.

Fig. 2.56.

168
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Detectorul trecerii prin zero a tensiunii de alimentare nu permite intrarea in

conducţie a triacului decât la trecerea prin zero a şa încât tensiunea sa rămân
ă sinusoidală (fără armonici).
Triacul comută în starea de conducţie dacă la bornele 1-2 se aplică tensiunea
de comandă V.

Releul termic are rolul de a efectua un contact atunci când tempe ratura
depăşeşte o valoare impusă.

a b

Fig. 2.57.

Releul termic are in componenţă un bimetal care, în cazul structurii din

figura 2.57a, este încălzit de o rezistenţă (încălzire indirectă). Datorită
temperaturii bimetalul se arcuieşte şi acţionează cu forţa F asupra lamelelor
contactului determinând închiderea circuitului. Sim bolul releului termic
este prezentat în figura 2.57b.

Nota1. Bimetalul este format din doua lamele metalice in contact (lipite sau
sudate) cu coeficienţi de dilatare diferiţi. In cazul figurii 2.6a, lamela
superioară are coeficientul de dilatare mai mic decât al cele i inferioare,
creşterea temperaturii determinând sensul for ţei (structura se arcuieşte spre
lamela superioară a contactului).
Nota2. O altă clasă de relee termice sunt cu încălzire directă. Lipseşte
rezistenţa de încălzire.

Releul reed, este un releu compact, al cărui principiu de funcţionare este

prezentat în figura 2.58.

Fig. 2.58.

169
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Releul reed are două contacte (electrozi din wolfram, argint sau aur) aflate
la distanţă unul de celălalt, introduse într-un tub de sticlă în interiorul căruia
se găseşte un gaz inert. Pe exteriorul tubului se află o bobină. La alimentarea
bobinei în interiorul tubului apare un câmp magnetic care va determina o
forţă de atracţie la nivelul contactelor închiderea circuitului. Timpul de
acţionare al releului este de 0.5 ms.
Bobina releului reed poate fi alimentată, în funcţie de varianta constructivă,
la tensiuni de 5 V , 12 V sau 24V.

RELEE – tipuri func ţionale

O altă modalitate de clasificare a releelor se face pe baza funcţiilor pe

care le îndeplinesc, de fapt pe baza tipului de semnal care determină
bascularea releului dintr-o stare în alta.
Astfel avem relee pentru mărimi:

· electrice - de curent, tensiune, putere, frecvenţă;

· termice – de temperatur ă;
· magnetice - de inducţie magnetică, flux magnetic;

Releul maximal de curent este un releu care acţionează atunci când

valoarea curentului din circuit depăşeşte valoarea programată, în sensul că
întrerupe circuitul în care este montat.
Reprezentările simbolice ale releului de curent sunt prezentate în figura
2.59.

Fig. 2.59.

La curenţi mari releul de curent se conectează în circuit prin intermediul

unui transformator de curent.

Releul minimal de tensiune este un releu care acţionează atunci când

valoarea tensiunii din circuit scade sub valoarea programată, în sensul că
furnizează o comandă pentru a întrerupe alimentarea circuitului protejat.

170
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

2.4.4. Aparate şi instalaţii de protecţie

Siguranţa fuzibilă, este un element de protecţie a circuitelor la suprasarcină
(supracurent), determinând întreruperea circuitului din aval (scoaterea de
sub tensiune) atunci când curentul dep ăşeşte o valoare limită.

Fig. 2.60.

În figura 2.60 sunt prezentate siguranţe fuzibile pentru 63A.

[www.energobit.ro]

Instalaţia de legare la pământ

Alimentarea consumatorilor trifazaţi se face cu sau fără conductor de

nul, pe când alimentarea consumatorilor monofaza ţi se face cu una din faze
şi conductor de nul (pentru întoarcerea curentului) – numit nul de lucru la
care se adaugă nulul de protecţie.
Legarea la pământ const ă în realizarea unui contact electric între o
reţea electrică sau între părţile metalice ale utilajelor şi o zonă de potenţial
nul (pământul).
Problema comportă două aspecte, ambele rezultate în cazul punerii
accidentale a unei faze la pământ. Din punctul de vedere al re ţelei electrice,
aceasta trebuie protejată împotriva efectelor negative (supracurenţi şi
supratensiuni) iar din punctul de vedere omului, acesta trebuie protejat de
efectele curentului electric.

Instalaţia de legare la pământ este format ă din:

· priza de pământ , este compusă din unul sau mai mulţi electrozi
metalici îngropaţi în sol;
· reţeaua de legare la priza de pământ (a instalaţiei, reţelei
electrice), este realizată din conductori paralelipipedici neizolaţi
care fac legătura între părţile metalice ale echipamentelor şi priza
de pământ;
La trecerea unui curent prin electrozii prizei (aflaţi în punctul O), solul din zona prizei va
avea potenţiale V ( x)
care scad pe măsura

îndepărtării de priza de pământ, ca în figura 2.61. La distan ţa Oa potenţialul

punctului a fost notat cu Va.

171
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Va
V
b
V=0
O a a+0.8 x

Fig. 2.61.

În condiţiile în care prin instalaţia de legare la pământ circul ă un curent

(datorită unui defect), dacă omul atinge cu mâna carcasa metalic ă a
echipamentului legat la priza de pământ, atunci va fi supus ac ţiunii
tensiunii de atingere

U = V -V ,
atingere mana picior

iar dacă păşeşte prin zona respectivă va fi supus acţiunii tensiunii de pas

U = V -V .
pas picior1 picior 2

Spre exemplu dacă un om păşeşte în zonă şi piciorul1 este în a iar piciorul2

în punctul a+0.8 avem tensiunea de pas:
U pas = Va - Vb .
Curentul electric care se stabileşte prin corpul omului este dat
tensiunea de atingere sau de pas, raportată la rezistenţa electrică a corpului.
În calcule rezistenţa corpului se ia R = 1kW la atingerea directă şi R = 3 kW în
celelalte cazuri. Pe această bază, se stabilesc valorile limită nepericuloase ale
tensiunilor (pentru instalaţiile de suprafaţă), prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4.

Eliminarea defectului Eliminarea defectului

Reţeaua în t £ 3 s în t > 3 s
Tensiunea U atingere / U pas Tensiunea U atingere / U pas
Curent alternativ 65 V 50 V
Curent continuu 120 V 65 V

De notat faptul că efectele periculoase asupra omului sunt date de curentul

electric care străbate corpul acestuia. Se consideră nepericulos un curent
care permite desprinderea omului fără ajutor de elementul aflat sub tensiune.
Este nepericulos un curent de 10 mA în curent alternativ şi de 50 mA în
curent continuu.

172
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Dacă valoarea efectivă a curentului (la 50 Hz) depăşeşte 60 mA şi se

menţine mai mult de 10,.., 30 s apare fibrilaţia inimii şi convulsiile
musculaturii toracelui determină oprirea respiraţiei.

Nota1. Prin defect se înţelege conectarea accidentală a unei faze a tensiunii

de alimentare a utilajului la carcasa metalică a acestuia. Astfel apare un
curent electric de la fază, prin carcasă, prin instalaţia de legare la priza de
pământ c ătre sol.
Nota2. Timpul de eliminare a defectului se referă la intervalul de timp în
care acţionează protecţia (spre exemplu se întrerup siguranţele fuzibile),
determinând scoaterea de sub tensiune a carcasei ut ilajului.

Rezistenţa maximă a prizei de pământ depinde de rezistenţa solului şi de

necesităţile instalaţiei racordată la priza de pământ.
Prizele de pământ ale stâlpilor de sus ţinere a LEA au valori
ale rezistenţei de 10,…,30 W . Spre exemplu pentru LEA20kV prizele
de pământ ale stâlpilor de sus ţinere au valori ale rezistenţei de 10 W .
Prizele de pământ la care se conecteaz ă staţia de transformare şi
instalaţia de paratrăsnet din au rezistenţa de maximum 1 W . Dacă priza de
pământ a instala ţiei de paratrăsnet este separată de priza de pământ a sta
ţiei, atunci poate avea maximum 5 W .

Instalaţia de paratrăsnet

Trăsnetul este o descărcare disruptivă a sarcinii electrice a unui nor

către pământ, cu durata de câteva ms . Tensiunea faţă de pământ fiind de sute
mii volţi, va determina un curent de ordinul zecilor de mii amperi.
În figura 2.62 sunt prezentare efectele într-o locuinţă a unei lovituri de
trăsnet (a) şi a unei supratensiuni pe linia de alimentare cu energie electrică
(b).

a b

Fig. 2.62.

Acumularea de sarcini electrice în nor determină creşterea câmpului electric

la nivelul solului.

173
 UI2. ELEMENTE ALE SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Lovitura de trăsnet pe o linie de alimentare determină inducerea unor

tensiuni de valori mari. În tabelul 5 sunt prezentate valorile tensiunilor
induse într-un cablu cu lungimea de 1m .

Tabelul 5.

Distanţa faţă de Tensiunea Intensitatea

lovitura de trăsnet indusă câmpului electric
[km] [V] [V/m]
10 20 110
1 200 1100
0.1 2000 11000

Instalaţia de paratrăsnet are trei elemente:

· captatorul loviturii de trăsnet, realizat dintr-un material conductor
(un vârf), amplasat deasupra cl ădirii pe care o protejează;
· priza de pământ ;
· conductorul de legătură (neizolat) dintre captator şi priza de pământ.

Dacă avem un paratrăsnet cu înălţimea h (vezi figura 2.63) atunci un obiect

cu înălţimea hx este protejat dacă se află la o distanţă mai mică decât rx de
instalaţia de paratrăsnet. Distanţa rx de siguranţă se calculează cu relaţia:
r 1.6 (h - h ) .
=
x
1 + hx x

Fig. 2.63.

Zona de protecţie din jurul paratrăsnetului este aproximativ de forma unui

con. Dacă folosim formula de mai sus pentru o clădire cu înălţimea de
4m, dacă paratrăsnetul este ridicat deasupra clădirii cu 3m obţinem o rază
de protecţie de 3m, dacă este ridicat la 4m raza de protecţie este de 4.3m,
iar dacă este ridicat la 7m (adică este la 11m de sol) raza de protecţie este
de 8.2m.

174