7.

RELEE ŞI PARTICULARITĂŢILE LOR

7.1. Caracteristicile generale ale releelor

În structura sistemelor automate se întâlneşte o mare varietate de
elemente electrice si electronice de comutaţie, utilizate la comutarea
circuitelor electrice în scopul realizării comenzilor si a stabilirii, respectiv
întreruperii curentului electric în circuitele energetice.
Releul este un aparat care comuta, sub actiunea marimii de intrare,
unul sau mai multe elemente de comutatie de mica putere în scopul comenzii
altor elemente.
Cele mai simple relee se compun dintr-un element de intrare I,
denumit uneori si element sensibil, un element comparator K si un element
de execuţie E cu una sau mai multe ieşiri (figura 7.1.).

Figura 7.1. Schema structurală a releului

Releele se clasifică după mai multe criterii, şi anume:

- după natura elementului de execuţie: relee cu contacte si relee fără contacte
(statice);
- după mărimea de intrare: relee de curent, de tensiune, de impedantă, de
putere, de temperatura, de turaţie;
- după principiul de funcţionare: relee electromecanice (electromagnetice,
magnetoelectrice, de inducţie, magnetice, termice) si electronice;
- după modul de conectare se deosebesc: relee primare, la care mărimea de
intrare se aplica direct; relee secundare, conectate prin intermediul unui
transformator de curent sau de tensiune; relee acţionate prin intermediul
altor relee (relee de timp, relee intermediare, relee de semnalizare);
- după modul de acţionare asupra obiectului comandat: relee cu acţiune
directă si relee cu acţiune indirectă;
- după valoarea mărimii de intrare la care acţionează: relee maximale, a
căror acţionare are loc când valoarea mărimii de intrare devine egala sau
depăşeşte o anumita valoare maxima, dinainte stabilita; relee minimale, care
acţioneaza în momentul când valoarea marimii de intrare devine egala sau
mai mica decât o anumita valoare minima, dinainte stabilita; relee
diferentiale, a caror actionare are loc când diferenta valorilor a doua marimi
aplicate la intrare devine, în valoare absoluta, mai mare decât o valoare
dinainte stabilita.
 Principalele caracteristici ale releelor sunt: caracteristica intrare-
ieşire si caracteristica de timp.
Ca pentru orice dispozitiv, prin caracteristica intrare-iesire se întelege
functia x e = f(x i), unde x i este marimea de intrare iar x e marimea de iesire.

Figura 7.2. Caracteristica intrare-ieşire

Caracteristica intrare-iesire a releelor este o caracteristica discontinua

(figura 7.2.): pâna la o anumita valoare a marimii de intrare numita valoare
de actionare x ia, valoarea marimii de iesire este egala cu zero în cazul
releelor cu contacte si cu x e0 în cazul releelor fara contacte. Pentru x i = x ia,
valoarea marimii de iesire se modifica brusc la valoarea x e1 si ramâne
practic constanta daca marimea de intrare continua sa creasca. La micsorarea
marimii de intrare, marimea de iesire ramâne la valoarea x e1 pâna la x i = x ir,
când se modifica brusc la valoarea zero sau x e0. Valoarea x ir se
numeste valoare de revenire. În releele cu contact normal închis, pentru
x i < x ia, x e = x e1 si x e = 0 sau x e = x e0 pentru x i x ia, iar la micsorarea
marimii de intrare, revenirea la starea initiala are loc pentru x i = x ir > x ia.
Se defineste factorul de revenire, prin raportul dintre valoarea de
revenire si valoarea de actionare:

.
Valoarea acestuia este subunitara la releele maximale si supraunitara
la cele minimale. Calitatea releelor este cu atât mai buna cu cât valoarea
factorului de revenire este mai apropiata de unitate.
Un alt parametru important al releelor este factorul de
comanda definit prin raportul:
,
unde P c este puterea comandata de contactele releului (puterea de rupere,
capacitatea de rupere), iar P a este puterea de actionare (puterea consumata).
Prin timp propriu de actionare a releelor se întelege intervalul de
timp de la aplicarea marimii de intrare si momentul închiderii sau deschiderii
depline a contactelor.
7.2. Relee electromecanice
Sfera de aplicabilitate a acestor relee a început sa se reduca
substantial, ca urmare a progreselor realizate în domeniul releelor statice.
Cele mai simple relee electromecanice constau dintr-un dispozitiv
care produce forta sau cuplul activ, un element care produce cuplul rezistent
si unul sau mai multe elemente de executie (contacte electrice). Dupa natura
dispozitivului pentru producerea fortei sau a cuplului activ, deosebim: relee
electromagnetice, magnetoelectrice, de inductie, electrodinamice, termice,
cu contact reed. În continuare se prezinta câteva dintre cele mai utilizate.
Releele electromagnetice - Constau dintr-un miez magnetic pe care se
dispun una sau mai multe bobine, o armatura mobila, un resort si unul sau
mai multe contacte electrice (figura 7.3.). Principalii parametrii ai releelor
electromagnetice au valorile uzuale cuprinse în limitele: puterea de actionare
10 - 10-3 W, puterea comandata 10 - 104 W, factor de comanda 5 - 100,
frecventa de comutare 0.5 - 2 comutari/sec, durata de viata 106 comutari.

Figura 7.3. Releele electromagnetice

Releele termice - La baza functionarii releelor termice sta modificarea

proprietatilor fizice ale corpurilor datorita încalzirii. Cel mai simplu releu
termic consta dintr-un tub de sticla închis, prevazut cu doi electrozi, în
interiorul tubului gasindu-se mercur. Închiderea contactului are loc ca
urmare a dilatatiei mercurului, în momentul în care nivelul mercurului aduce
în contact electric cei doi electrozi.
Cele mai raspândite relee termice sunt releele cu bimetal. Dupa
modul în care se realizeaza încalzirea bimetalului se deosebesc relee cu
încalzire directa (figura 7.4.), indirecta si mixta. La cele cu încalzire directa
curentul electric trece prin bimetal, iar la cele cu încalzire indirecta bimetalul
este încalzit de la un rezistor, prin care trece curentul electric. Releele
termice sunt utilizate, în special, la protectia motoarelor electrice împotriva
supracurentilor de durata.
Releele reed - Constau dintr-un tub de sticla închis în care se gasesc doua
lamele elastice; în zona contactului, pe suprafata lamelelor este dispus un
strat de iridiu, platina sau aliaje ale acestora (figura 7.5.). Tubul de sticla este
vidat sau este umplut cu un gaz inert. Actionarea contactului se face cu
ajutorul unui câmp magnetic creat de o bobina parcursa de curent. Aceste
relee se realizeaza sub forma de elemente capsulate paralelipipedice, din
mase rasinoase în care se introduce tubul si bobina releului, la exterior
aflându-se doar terminalele metalice pentru conexiuni. Releele reed au
consum neglijabil, timp de actionare mic (1 - 2 msec), frecventa de comutare
mare (500 comutari/sec), durata de viata ridicata (108 - 1012 comutari).

Figura 7.4.Relee cu
încălzire directă şi
indirectă

7.3. Relee electronice

Frecvent utilizate în prezent, se realizează într-o mare diversitate de
tipuri constructive, a căror structura rezulta din combinarea unui număr
relativ restrâns de circuite electronice de baza: detectoare de nivel,
detectoare de faza, comparatoare de amplitudine, convertoare,
amplificatoare, elemente de timp si de memorare.
Se presupun cunoscute circuitele electronice de baza, cu exceptia
detectoarelor de nivel, a comparatoarelor de amplitudine si a detectoarelor
de faza, adica a acelor circuite electronice care, potrivit schemei structurale
prezentate în figura 7.1. Îndeplinesc functia elementului comparator K.
Detectoare de amplitudine - Întâlnite si sub denumirea de discriminatoare de
amplitudine sau detectoare de nivel critic, acestea compara valoarea marimii
de intrare cu o valoare de referinta.

Figura 7.6. Detectoare de amplitudine cu diode Zener

Detectoare de amplitudine cu diode Zener - Se realizeaza în mai multe
variante în functie de locul de plasare a diodei Zener: în circuitul bazei
tranzistorului sau în emitor (figura 7.6.).
Stabilitatea celei de-a doua scheme este mai buna decât a primei
scheme dar prezinta dezavantajul ca tensiunea de iesire se modifica de la
E c la U DZ, în loc de E c la 0.
Triggerul Schmitt - Poate fi folosit ca detector de nivel în schemele releelor
electronice. Divizorul de tensiune R c1, R b2, R p este astfel dimensionat încât
fara semnal de intrare T 2 conduce la saturatie iar T 1 este blocat, tensiunea de
iesire având valoarea U e0 (figura 7.7.).

Figura 7.7. Detector de nivel cu Triggerul Schmitt

La cresterea tensiunii de intrare, pentru semnal de intrare U i < U i1;

T 2 continua sa conduca la saturatie. Pentru U i1 < U i, o crestere mica a
curentului de colector a lui T 1 face sa scada potentialul bazei lui T 2. Rezulta
o scadere a curentului de colector al tranzistorului T 2, curentul prin R e scade
si scade si tensiunea pe R e. Ca urmare T 1 va conduce mai puternic iar T 2 se
blocheaza, tensiunea la iesire modificându-se brusc de la valoarea U e0 la
U e1. Datorita reactiei pozitive (triggerul Schmitt este de fapt un amplificator
de curent continuu la care prin rezistenta comuna R e se realizeaza o reactie
pozitiva) timpul de basculare este foarte scurt. Condensatorul C are drept rol
micsorarea timpului de basculare.
La scaderea tensiunii de intrare, trecerea tranzistorului T 2 din starea
de blocare în starea de conductie (bascularea inversa a triggerului Schmitt)
are loc la o valoare U i0 < U i1 astfel ca functionarea triggerului este
caracterizata de prezenta histerezisului, factorul de revenire a releelor
electronice cu trigger Schmitt fiind subunitar.
Discriminatoare de tensiune - Releele detectoare de amplitudine sunt cele
mai simple relee de tensiune cu un singur prag. În unele cazuri se impune ca
releul sa acţioneze numai atunci când valoarea tensiunii de intrare este
cuprinsa într-un anumit domeniu u i [u z1, u z2]. Aceste relee sunt cunoscute
si sub denumirea de discriminatoare sau comparatoare cu fereastra.
 Astfel de comparatoare pot fi realizate cu tranzistoare şi diode Zener
(figura 7.8.) sau cu amplificatoare operationale AO.

Figura 7.8. Comparator cu tranzistoare şi diode Zener

În aceasta schema, daca u i < u z1 < u z2 ambele tranzistoare sunt

blocate si ca urmare releul nu este actionat. Daca u z1 < u i < u z2 tranzistorul
T 2 este blocat, T 1 conduce si releul este actionat. Pentru u i > u z2 ambele
tranzistoare conduc, tranzistorul T 2 scurtcircuitând releul care nu va mai fi
actionat.
În cazul în care circuitul de comparare este realizat cu AO
(figura 7.9.), valoarea pragurilor u 1, u 2 este stabilita prin divizorul R 1, R 2,
R 3. Daca u 1 < u i < u 2 diodele D 1 si D 2 conduc, pe intrarile AO se aplica o
tensiune egala cu caderea pe cele doua diode care îl polarizeaza invers si
rezulta iesirea AO negativa respectiv u e = 0. Pentru u i < u 1se blocheaza
dioda D 1 iar pentru u i > u 2 dioda D 2. În ambele cazuri are loc schimbarea
polaritatii tensiunii de intrare a AO si ca urmare tensiunea la iesire creste.
Diodele D 3 si D 4 limiteaza tensiunea u e între 0 si 5 V pentru a putea
comanda direct circuite logice TTL.

Figura 7.9. Comparator cu AO

Detectoare de faza - Se realizeaza cu diode semiconductoare, cu tranzistoare
sau cu elemente Hall. Schema unui detector de faza cu un tranzistor este data
în figura 7.10.

Figura 7.10. Detector de faza

 Dimensionarea schemei trebuie facuta astfel încât imediat dupa
trecerea prin zero a tensiunii u 1 spre valori negative, valoarea curentului din
circuitul de baza al tranzistorului sa fie suficient de mare pentru a produce
saturatia tranzistorului. În acest caz, marimea semnalului de iesire nu
depinde decât în mica masura de amplitudinea semnalului de intrare.
Dioda D 1 protejeaza jonctiunea baza emitor a tranzistorului
împotriva supratensiunilor, iar dioda D 2 se impune din necesitatea evitarii
functionarii tranzistorului în regim invers.
Din reprezentarea semnalelor de intrare si ieşire (figura 7.11.) se
poate observa ca forma de variatie a curentului de colector corespunde unui
redresor comandat monofazat, monoalternanta, cu sarcina rezistiva, cu un
unghi de comanda .

Figura 7.11. Reprezentarea semnalelor de intrare si ieşire

În acest caz, valoarea medie a tensiunii de iesire este data de relatia:

Figura 1.12. Detectorul de faza în contratimp

Pentru detectorul de faza în contratimp, valoarea medie a tensiunii la

iesire este dubla fata de cazul anterior (figura 7.12.).
Detectoarele de faza prezentate pâna acum sunt de tip analogic. Daca
se urmareste o precizie ridicata se folosesc detectoare pe baza de circuite
logice. Schema bloc a unui detector sensibil la faza, cu circuite logice si
functionare bazata pe compararea lăţimii impulsurilor este prezentata în
figura 7.13.
 Figura 7.13. Schema unui detector de fază cu circuite logice

Semnalele de intrare u 1 si u 2 se aplica detectoarelor de polaritate

DP 1 si DP 2 a caror iesire este conectata la intrarea unui circuit SI. La ieşirea
acestui circuit se obtine semnal numai daca semnalele u 1 si u 2 sunt de
aceeasi polaritate, adica în intervalul 180 - . Pentru a pune în evidenta
faptul ca defazajul dintre cele doua semnale este inferior unei anumite
valori, în momentul aparitiei coincidentei de polaritate a semnalelor circuitul
CBM genereaza impulsul de referinta u r a carui durata este 180 - r. La
iesirea celui de-al doilea circuit SI apare un semnal numai daca 180 -
> 180 - r respectiv < r.

7.3.1. Relee statice

Aceste relee se utilizeaza când este necesara o viteza de comutare
ridicata si o durata de functionare mare. Nu au piese mecanice în miscare,
elementul de executie fiind realizat cu tranzistoare, tiristoare sau triace.
Realizeaza o izolare galvanica între circuitul de comanda si circuitul de
comutare. Pentru aceasta pot fi utilizate transformatoare de separare,
optocuploare sau relee reed. Supratensiunile sunt reduse, datorita
principiului de functionare, curentii si tensiunile trec periodic prin zero. Au
un consum redus de energie si pot fi cuplate cu circuite integrate.
Schema de principiu a unui releu static este data în figura 7.14.

Figura 7.14. Schema de principiu a unui releu static

Dispozitivul optocuplor este compus în dioda LED, D 2 si
fototranzistorul T 1, încapsulate ermetic. În serie cu dioda D 2, sunt conectate
rezistenta R 1 pentru limitarea curentului si dioda de protectie D 1, pentru
protectia la polarizari inverse. Un curent mic, (circa 1 mA) pentru LED este
suficient pentru a comanda releul static; circuitul comandat (T 2, T 3, etc.)
este alimentat separat, prin sursa de putere. Intrarea releului este compatibila
cu circuitele TTL, (U c = 5 V). Comutarea sarcinii în circuitul de iesire este
asigurata de triacul T 4 sau de doua tiristoare conectate antiparalel.
În paralel cu iesirea releului este conectat un circuit RC (R 6, C 1) care
permite comutarea sarcinilor inductive si atenueaza tensiunile tranzitorii.
Când se aplica tensiunea de comanda U c, se amorseaza tiristorul
auxiliar, T 3, acesta asigura la rândul sau amorsarea triacului, T 4 si deci
aplicarea tensiunii pe sarcina. Dupa întreruperea tensiunii de comanda,
curentul continua sa treaca prin sarcina, pâna la trecerea prin zero a tensiunii
de retea. În continuare triacul T 4 ramâne blocat, pâna la aplicarea unei noi
comenzi.
Triacul T 4 se amorseaza numai la trecerea prin zero a tensiunii de
retea si conduce un numar întreg de semiperioade. În absenta tensiunii de
comanda U c, fototranzistorul T 1 este blocat. Tranzistorul T 2 este în
conductie si circuitul nu mai poate furniza curentul de poarta necesar
amorsarii tiristorului T 3. În aceasta situatie triacul T 4 este blocat si deci
sarcina nu primeste tensiune de la retea.
La aplicarea tensiunii de comanda pot aparea doua situatii
corespunzatoare momentului care se aplica în raport cu un timp
t 1 (figura 7.15. pentru o sarcina rezistivă). Acest timp reprezinta momentul
deschiderii fototranzistorului T 1, care este alimentat cu tensiunea redresata
dubla alternanta; este de valoare mica în raport cu perioada tensiunii de retea
conform caracteristicii statice i c = f(V c, i e).
Cele doua situatii sunt:
a) daca tensiunea de comanda se aplica înainte de momentul t 1, ca
urmare a deschiderii fototranzistorului T 1, scade curentul de baza al
tranzistorului T 2 pâna la blocarea acestuia. Se amorseaza tiristorul T 3 si
triacul T 4. Conductia acestora continua pâna în momentul trecerii prin zero a
semialternantei tensiunii de retea corespunzatoare încetarii tensiunii de
comanda.

Figura 7.15. Momentul deschiderii fototranzistorului pentru o sarcina

rezistivă
 b) daca tensiunea de comanda se aplica dupa momentul t 1,
tranzistorul T 2 continua sa se afle în conductie, deoarece curentul de baza
are valori mai mari, ca urmare a cresterii tensiunii de alimentare, E c.
În aceasta situatie circuitul nu mai poate furniza curentul de poarta
necesar pentru amorsarea tiristorului T 3, acesta ramâne blocat ca si triacul
T 4 pâna la terminarea semialternantei tensiunii de alimentare.
Daca comanda persista, dispozitivele T 3 si T 4 se deschid la începutul
semialternantei urmatoare ca la punctul a.
În concluzie, daca tensiunea de alimentare se aplica mai târziu de
momentul t 1 deschiderea releului static se produce cu o întârziere, care se
poate apropia de durata unei semiperioade, a tensiunii de alimentare.
Aplicatii - Releele statice cu comutare la trecerea prin zero se
utilizeaza în cazurile în care trebuie aplicata sarcinii, tensiunea de retea, pe
întreaga perioada. Sarcina este conectata sau nu la retea, într-un anumit ritm,
pe durata mai multor perioade.
În comparatie cu releele electromecanice, releele statice sunt mult
mai robuste. Durata de viata a releelor statice este mult mai mare, deoarece
în timpul functionarii lor nu apar arcuri electrice, ca la releele
electromecanice. În plus, absenta acestor arcuri electrice, nu mai creeaza
probleme de interferente cu alte instalatii învecinate.
Releele statice pot comanda sarcini rezistive sau inductive. În cazul
sarcinilor rezistive, curentul comutat creste sinusoidal, de la zero. Deci
regimul tranzitoriu este redus la minim. Aceasta calitate se mentine si daca
sarcina este constituita din lampi de iluminat cu filament. În aceasta situatie
curentul initial este de 5 ori mai mare decât valoarea de regim permanent
fata de o crestere de 11 ori pentru alte tipuri de relee sau comutatoare.
Sarcinile inductive, comandate de releele statice, sunt de mai multe
tipuri:
a) Transformatoare - Când este conectat un transformator apare un
supracurent, a carui valoare depinde de defazajul dintre tensiune si curent, si
de structura circuitului magnetic. Aceasta valoare poate fi de 50 ori mai
mare decât cea de regim permanent. Desi acest curent scade într-un timp
foarte scurt, trebuie tinut seama de el la dimensionarea releului static.
b) Dispozitive actionate magnetic - Acestea sunt reprezentate de contactoare,
ventile magnetice, cuplaje magnetice, etc. În cazul acestor sarcini
supracurentul initial nu depinde de defazajul dintre curent si tensiune. În
plus, valoarea supracurentului initial este substantial mai mica decât în cazul
transformatoarelor si se amortizeaza în câteva semiperioade. De exemplu, în
cazul contactoarelor, acest supracurent este de 6 ori mai mare fata de
valoarea de regim permanent. Din acest motiv si problemele de
dimensionare a releului static sunt mai usoare.
În schimb, contactele mecanice ale sarcinii provoaca regimuri
tranzitorii care pot afecta buna functionare a releului static. Pentru
diminuarea regimului tranzitoriu se conecteaza un circuit RC pe sarcina.
c) Motoare - Supracurentul care apare la pornirea motorului este determinat
de defazajul curentului si sarcina la ax; are o durata considerabil mai mare
decât în cazul celorlalte cazuri inductive.
Pentru dimensionarea releelor statice trebuie tinut seama de mai
multi factori: tipul motorului, numarul de faze, sistemul de conectare,
conditiile de functionare.
De exemplu pentru un motor trifazat sunt posibile 2 moduri de
conectare. Pentru un motor fără punct neutru (figura 7.16.) sunt suficiente 2
relee statice. Pentru un motor cu punct neutru (figura 7.17.) sunt necesare 3
relee statice, dar cu tensiuni mai mici.

Figura 7.16. Conectarea motorului trifazat fără punct neutru cu 2 relee

Figura 1.17. Conectarea motorului trifazat cu punct neutru cu 3 relee

7.3.2. Relee electronice de timp

Relee de timp actioneaza cu o anumita întârziere, obtinuta cu un
element de temporizare.
Releele de timp electronice, prin posibilitatile lor de miniaturizare si
a gradului lor ridicat de fiabilitate sunt din ce în ce mai mult utilizate în
echipamentele profesionale. În acest fel, ele înlocuiesc vechile tipuri de relee
de timp: mecanice, pneumatice, hidraulice etc.
 Dupa principiul care sta la baza functionarii lor deosebim doua mari
clase de relee electronice de timp: analogice si digitale.
În varianta analogica, releele electronice de timp au structura din
figura 7.18.

Figura 7.18. Schema de structură a releelor electronice de timp

Elementul de temporizare ET se dispune de regula între circuitul de

intrare I si detectorul de polaritate DP.

Figura 7.19. Releul de timp tranzistorizat

Relee de timp analogice cu tranzistoare - Releele de timp analogice

functioneaza pe baza încarcarii sau descarcarii unui condensator printr-o
rezistenta. În cazul releului de timp tranzistorizat (figura 7.19), pentru
pozitia 1 a contactului K, tranzistorul T este blocat. La trecerea pe pozitia 2
tranzistorul trece în conductie iar timpul de conductie al tranzistorului, si
deci temporizarea releului, este determinat de timpul de descarcare al
condensatorului C prin rezistenta R. Constanta de timp poate fi modificata în
limitele a câtorva zeci de secunde prin modificarea componentelor R si C.

Figura 7.20. Releu cu integrator Miller

 Pentru marirea temporizarii se construiesc relee cu integrator Miller
(figura 7.20.). Pentru K închis T 1 si T 2 se blocheaza, T 3 intra în saturatie,
releul anclanseaza, iar C se încarca prin R 1 la tensiunea E c. La deschiderea
contactului K începe temporizarea. Plasarea condensatorului între iesirea
inversorului format de T 1 si T 2 si intrarea sa determina scaderea liniara a
tensiunii în colectorul lui T 2, montajul integrând tensiunea de alimentare
aplicata pe intrare prin R. Când tensiunea în colectorul lui T 2 atinge valoarea
de saturatie, T 3 se blocheaza. Datorita grupului R 2, D 1 care introduce o
reactie pozitiva blocarea tranzistorului T 3 se face rapid.
Releu de timp analogic, integrat - Circuitul integrat tipic utilizat la
releele de timp este
poate realiza numeroase functii de temporizari sau oscilatii libere. Toate
aceste aplicatii au la baza acelasi principiu: încarcarea si descarcarea
controlata a unui condensator extern. Descrierea circuitului se face pe baza
schemei logice echivalente (figura 7.22.). Pentru explicarea functionarii se
va utiliza o logica pozitiva (1 pentru high si 0 pentru low).
Blocul central de care depinde functionarea circuitului integral este
un circuit basculant bistabil (CBB), de tip RS, a carui iesire Q ataca etajul
final de iesire si tranzistorul T 2 de descarcare a condensatorului de
temporizare exterior circuitului.

Figura 7.22. Schema logică echivalentă

Etajul de iesire este inversor. În absenta comenzilor la intrare,

bistabilul este în starea = 0, deci iesirea este în starea 1. Tranzistorul de
descarcare este blocat. Când = 1, iesirea este în starea zero, iar
tranzistorul T 2 se deschide, putând prelua curentul de descarcare al
condensatorului.
Circuitul bistabil are 2 intrari obisnuite S, R si o intrare speciala, de
fortare r. Starile acestui circuit sunt date de tabelul de adevar. Q n reprezinta
starea initiala, iar Q n+1 starea finala.
 Tabelul de adevar
S R R Q n+1
0 0 0 Qn
0 1 0 0
1 0 0 1
X X 1 0

Valorile variabilei r se stabilesc de catre semnale aplicate la intrarea

ALO (aducere la zero), prin intermediul tranzistorul T 1. Pentru r = 0 se
conecteaza ALO la o tensiune mai mare de 1 V, iar pentru r = 1 se
conecteaza ALO la o tensiune mai mica de 0,4 V.
Intrarile R si S sunt comandate de catre comparatoarele SUS si JOS.
Acestea compara tensiunea aplicata lor din exterior pe una din intrari cu
nivele de tensiune 0,66 E, respectiv 0,33 E, unde E este tensiunea de
alimentare a circuitului. În raport cu marimile de intrare, U PRAG SUS (U PS) si
U PRAG JOS (U PJ), circuitul bistabil va avea urmatoarele stari:
U PJ < 0,33 E S = 1 Q = 1,
U PJ > 0,33 E S = 0,
U PS < 0,66 E R = 0,
U PS > 0,66 E R = 1 Q = 0.
Pentru realizarea unui releu de timp se conectează circuitul integrat
ca în figura 7.23.

Figura 7.23. Circuitul integrat

Comutatorul K este în pozitie normal închisa, asigurând descarcarea

condensatorului. Prin deschiderea lui K se initiaza temporizarea. În acest
moment, condensatorul C este descarcat = 0 iar tensiunea de iesire
U 0 este aproximativ E. În aceasta situatie, releul este actionat.
Tensiunea pe condensatorul C începe sa creasca de la zero si tinde
catre E. Dupa un timp t 1 ea ajunge egala cu 0,66E. Acum schema
basculeaza = 1, tensiunea de iesire devine 0 si releul este actionat
(figura 7.24.).
Valoarea duratei t 1 este data de relatia:
t 1 = 1,1 RC
 Releul ramâne actionat cât timp este deschis K. Prin închiderea lui K,
releul nu mai este actionat, schema fiind pregatita pentru un nou ciclu.
Pentru obtinerea unor timpi mari trebuie marite R si C. Marirea
valorii lui C conduce la utilizarea condensatoarelor electrolitice. Pentru a se
asigura încarcarea lor cu un curent de 10 ori mai mare decât curentul de
fuga, valoarea maxima a rezistentei este R max = 500
utilizeaza condensatoare electrolitice R max = 10
este determinata de necesitatea de a asigura curentul minim de declansare a
comparatorului SUS.

Figura 7.24. Stările de funcţionare a releului

Relee de timp digitale - Releele de timp digitale functioneaza pe baza

numararii unor impulsuri (figura 7.25.). Schema emite un semnal când
numarul de impulsuri atinge o valoare predeterminata, stabilita prin
configuratia decodorului.

Figura 7.25. Schema funcţională a releelor de timp digitale

Reglajul timpului se poate face în doua moduri:
- prin modificarea frecventei bazei de timp;
- prin modificarea decodarii semnalelor de la iesirea numaratorului.
Releele de timp digitale permit, fara probleme, sub un volum redus,
obtinerea unor timpi foarte mari, de ordinul zecilor de ore.
7.3.3. Relee magnetice
Relee de proximitate cu oscilator - Este realizat pe baza unui comutator
static inductiv. Principiul de functionare al unui astfel de comutator este
ilustrat în figura 7.26. Circuitul foloseste ca element exterior un grup LC
care formeaza împreuna cu etajul de intrare un oscilator de înalta frecventa.

Figura 7.26. Releu de proximitate cu oscilator

Prin apropierea unei piese metalice standard de o bobina, oscilatiile

se amortizeaza si marimile de iesire (Q si ) sunt comutate. Starile logice
ale iesirilor sunt date de tabelul de adevar.
Tabelul de adevar
Oscilator Q
neamortizat 1 0
amortizat 0 1
Schema de bloc a comutatorului este data în figura 7.27. Comutatorul
este prevazut cu 2 posibilitati de reglaj: reglajul distantei la care se produce
amortizarea si reglajul histerezisului. În acest scop se conecteaza terminalele
corespunzatoare la masa montajului prin intermediul unor potentiometre.

Figura 7.27. Schema de bloc a comutatorului

7.3.4. Relee fotoelectrice

Releele fotoelectrice semnalizeaza sau comanda când iluminarea
unui dispozitiv fotosensibil depaseste nivelul stabilit.
Dispozitive fotosensibile
 Fotorezistenta - este dispozitivul cel mai sensibil, ieftin, dar cu
raspuns foarte lent. Se realizeaza mai ales din compusi ai cadmiului (CdS).
Fotodioda - este cea mai rapida, putin mai scumpa, cu sensibilitate
slaba. Este mai sensibila la radiatii infrarosii, cu lungimea de unda mai mare
la diodele cu germaniu decât la cele cu siliciu.
Fototranzistorul - este mai rapid, cel mai sensibil, dar cel mai scump.
Este sensibil mai ales la radiatii infrarosii si vizibile.
Elementul fotovoltaic - (bateria solara, fotocelula), este mai scump,
mai lent, cu spectru de sensibilitate mai ales în domeniul ultraviolet (radiatie
cu energie mai înalta). Se fabrica din seleniu sau siliciu.
Fototiristorul - este mai lent si mai scump decât fototranzistorul, dar
poate comanda dispozitive de putere (pâna la 50 A).
Sursele de lumina - pot fi: lumina solara, becurile cu incandescenta,
tuburile cu descarcari în gaze, tuburile fluorescente sau diodele electro-
luminiscente LED. Se produc LEDuri cu radiatie rosie, galbena, verde sau
infrarosie, din siliciu, GaAs sau GaPAs. LED-ul este mai scump decât un
bec de mica putere dar este un dispozitiv cu raspuns foarte rapid si cu
radiatie cu spectru îngust. În ultimii ani sau construit si diode laser, care emit
radiatie monocromatica puternica, concentrata întrun fascicul foarte îngust.
Optocuplorul - înglobeaza un LED si un dispozitiv fotosensibil (de
obicei fototranzistor) întro capsula opaca, cu sau fara posibilitatea obturarii
luminii între ele. Este un dispozitiv modern de comanda cu izolare
galvanica, cu raspuns rapid, în prezent mai ieftin decât transformatorul de
impulsuri.
Relee fotoelectrice pentru utilizari industriale
Circuit pentru citirea benzilor perforate sau cartelelor perforate - Se
poate realiza cu o fotocelula sau o fotodioda si un trigger Schmitt, cu un
raspuns suficient de bun pentru a permite o citire rapida. În lipsa iluminarii,
elementul fotosensibil are rezistenta mare. La iluminare circuitul basculeaza.
Schema poate fi realizata si cu un fototranzistor care sa comande
direct un circuit integrat logic SINU (figura 7.31.).

Figura 7.31. Circuit integrat logic SINU comandat de fototranzistor