6.

UTILIZAREA ALGEBREI LOGICE ÎN AUTOMATIZĂRI

6.1. Particularităţile algebrei logice

În funcţionarea unor instalaţii de automatizare se întâlnesc cazuri când unele
elemente funcţionează după principiul „tot sau nimic" (de exemplu, un întreruptor
electric, care poate avea contactul său electric închis sau deschis).
Pentru analiza acestor circuite care conţin asemenea elemente se foloseşte
algebra booleană (algebră binară, sau algebra logică).
În această algebră există convenţia ca unui element deschis (contact electric etc.)
să i se asocieze valoarea 0, iar când este închis, valoarea 1. Aceste valori se numesc,
prin definiţie, stări logice.
Între logica bivalentă care operează cu noţiunile de ,.adevăr" şi ,,fals" şi algebra
booleană, care operează cu stările logice 0 şi 1, există o strânsă legătură (unei
propoziţii adevărate îi corespunde starea logică 1, iar unei propoziţii false îi
corespunde starea logică 0).
Elementele folosite pentru efectuarea calculelor din algebra booleană (binară) se
numesc elemente logice şi cu ajutorul lor, se formează funcţiile logice.
Funcţiile logice au fost folosite pentru prima dată de matematicianul G. Boole în
anul 1854, dar întrebuinţarea lor în studiul circuitelor de comutaţie s-a făcut în anul
1938, de către Claude Shannon.
Întrucât calculatoarele electronice utilizate în automatizări au un număr mare de
circuite de comutaţie, algebra booleană îndeplineşte un rol foarte important în
analiza şi proiectarea lor. Algebra booleană poate fi aplicată la orice fel de element
sau circuit (electric, mecanic, pneumatic sau hidraulic), la care se pot distinge două
nivele ale semnalelor.
O variabilă booleană (binară) nu poate lua decât două valori: 0 sau 1. Aceste
valori se mai numesc şi constante binare.
Asupra mărimilor variabile se pot efectua trei operaţii logice de bază (funcţiile
logice elementare):
- adunarea logică SAU (OR);
- înmulţirea logică ŞI (AND);
- negaţia logică NU (NOT);
Pentru a înţelege mai uşor funcţiile logice elementare, vom prezenta în această temă
câteva circuite realizate cu contacte ce modelează aceste funcţii.

6.2. Funcţiile logice utilizate în sistemele de automatizare

Funcţia logică SAU (OR)
Se notează F=A+B
Se citeşte : funcţia logică F ia mărimea unităţii logice 1 (F=1), dacă variabila logică
A sau variabila logică B sunt egale cu 1 (F este egal cu A sau B).

A B F
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
a) b) c)
Fig.6.1. Tabelul de adevăr (a), modelul electric (b) şi semnalul convenţional (c) al
schemei logice, care efectuează operaţia logică SAU (OR).

Tabelul de adevăr şi schema ce modulează această funcţie este prezentată în

figura 6.1. După cum rezultă din tabel şi din analiza schemei, când cel puţin una din
mărimile de intrare are valoare 1, funcţia va avea valoarea 1.
Funcţia logică ŞI (AND). Se noteazг F=A∙B. Se citeşte F=1, atunci şi numai atunci,
cînd A şi B sunt egale cu 1, la alte combinaţii a lui A şi B F=0. Se citeşte: F este egal
cu A şi B (fig. 6.2).

a) b) c)

Fig. 6.2. Tabelul de adevăr (a) modelul electric (b) şi semnul convenţional
(c) al schemei logice, care efectuează operaţia logică ŞI (AND).

Funcţia logică NU (NOT).Se notează F= A şi se citeşte : F nu-i A (sau F este inversia

lui A). Deci mărimea de ieşire (F) are valoarea opusă celei de intrare (A).

A F
0 1
1 0
b) c)
a)
Fig. 6.3. Tabelul de adevăr (a) modelul electric (b) şi semnul convenţional (c) al
schemei logice, care efectuează operaţia logică NU (NOT).
 În afară de aceste operaţii logice elementare se folosesc şi altele mai
complicate. În anumite situaţii este nevoie de circuite care ar reda semnale
reprezentând negarea celor rezultate din circuitele logice ŞI, respectiv SAU.

Funcţia logică ŞI-NU (NAND). Se notează F= A  B .

a) b)

Fig. 6.4. Tabelul de adevăr (a) şi semnalul convenţional (b)

al schemei care efectuează funcţia logică ŞI-NU

Funcţia logică SAU-NU (NOR). Se notează F= A  B (fig. 6.5).

a) b)
Fig.6.5. Tabelul de adevăr (a) şi semnul convenţional (b) al schemei logice SAU-NU

6.3. Principalele circuite logice

a) Schemele logice cu rezistori şi diode semiconductoare. Cu aceste elemente se
realizează operaţiile logice SAU (fig.6.6) şi ŞI (fig. 6.7). La baza schemelor logice cu
diode se află fenomenul care ar conduce curent numai la polarizarea directă.
Operaţia logică SAU. Uint=+5V sau 0. În stare iniţială diodele sunt închise. Dacă la
unul din intrări se aplică o tensiune pozitivă, corespunzătoare unei unităţi logice 1
(+5V) atunci la ieşire se iveşte un semnal corespunzător unităţii logice, egală cu
scăderea tensiunii pe rezistor.

Fig. 6.6. Realizarea funcţiei logice SAU cu ajutorul diodelor.

▪Operaţia logică ŞI. Dacă la intrările A şi B simultan se aplică tensiuni înalte în formă
de impulsuri sau potenţiale pozitive, diodele se închid şi la ieşire se formează un
potenţial, corespunzător unităţii logice.

Fig. 6.7. Realizarea funcţiei logice ȘI cu ajutorul diodelor

b) Circuitele logice realizate cu tranzistori. Cea mai simplă funcţie logică – NU

(negaţia)- se realizează cu un etaj invertor obişnuit, spre exemplu, cu un tranzistor
bipolar în conexiunea cu emitor comun (fig. 6.8).

Fig. 6.8. Realizarea funcţiei logice NU cu ajutorul tranzistorului (a) şi caracteristica

de transfer U2= f(U1) (b).

Atât timp cât semnalul de la intrare (U1) are valori mai mică ca Uo, tranzistorul
este blocat, deci U2=UCE≈E (A=0; F=1). Pentru valori ale tensiunii U1 mai mari ca
Um tranzistorul se saturează, deci pentru U1=E rezultă U2=UCE≈0, (A=1; F=0).

Funcţia logică ŞI-NU (NAND) (fig. 6.9).

Fig. 6-9. Realizarea funcţiilor logice ŞI-NU cu ajutorul unui tranzistor şi diode (a)
sau cu două tranzistoare (b).

Dacă la una din intrări (A sau B) semnalul logic va fi 0 (OV) atunci potenţialul
din punctul P va fi coborât şi deci tranzistorul va fi blocat (F=1).

158
Funcţia logică SAU-NU (NOR). Este suficient ca la una din intrări să avem semnalul
logic 1 pentru ca tranzistoarele să se satureze (T, T1 sau T2) şi deci F=0.
În ultimul timp în maşinile de calcul se utilizează elemente logice de tipul tranzistor-
tranzistor logic (TTL), elemente tranzistoare legate prin emitor.

Fig. 6.10. Schema logică SAU-NU realizată cu un tranzistor şi diode (a)

sau numai cu tranzistoare (b)

În schemele integrale logice tranzistor-tranzistor la intrare se conectează un

tranzistor cu mai multe emitere, care îndeplineşte atât funcţia de element logic diodic
cât şi cea de amplificator a semnalelor logice. Schema principală este reprezentată în
figura 6.11.

Fig.6.11. Schema electronică de tip TTL cu tranzistor cu mai multe emitoare care
îndeplineşte funcţiile logică ŞI-NU ori SAU-NU (a) şi semnalul convenţional al
acestei scheme (b).

La logica pozitivă îndeplineşte funcţia ŞI-NU, iar la logica negativă SAU-NU.

Funcţia logică ŞI o îndeplineşte T1, dar cealaltă parte de schemă- logica negativă NU
la funcţionarea normală a acestui tranzistor.
Industria fabrică elemente logice într-o celulă a microschemei, care îndeplineşte toate
cele trei funcţii logice.
● Registre. Sunt dispozitive electronice care permit memorarea unor semnale logice
binare (numere), având şi o serie de dispozitive auxiliare care permit introducerea şi
extragerea acestor numere. Registrele se realizează cu circuite basculante bistabile şi
au proprietatea de a deplasa conţinutul lor cu o poziţie la aplicarea fiecărui impuls de
comandă din exterior, de aceea se numesc registre de deplasare. Introducerea ca şi
extragerea informaţiei din registrele de deplasare se poate face simultan, în toate

158
celulele deodată, sau succcesiv, poziţie cu poziţie. Se poate obţine diferite variante de
registre:
- cu înscrierea paralel şi citirea paralel;
- cu înscrierea paralel şi citirea serie;
- cu înscrierea serie şi citirea serie;
- cu înscrierea serie şi citirea paralel.
Trebuie de menţionat că citirea paralel nu şterge informaţia conţinută în
registru spre deosebire de citire serie.
Numărătoare - sunt dispozitive electronice care permit numărarea unor impulsuri
aplicate la intrarea lor şi care memorizează rezultatul.

158