Determinarea unor proprietăţi tehnologice de turnare ale metalelor şi aliajelor

Turnarea este procedeul tehnologic de realizare a pieselor prin introducerea unui material metalic
în stare lichidă într-o cavitate special executată.Prin solidificarea topiturii rezultă piesa tunată care
reproduce configuraţia şi dimensiunile cavităţii.
Forma de turnare reprezintă un ansamblu compus de obicei din două părţi(semiforme), care
conţine o cavitate având configuraţia şi dimensiunile foarte apropiate de cele ale piesei care se vrea
obţinută.
Forma temporară reprezintă forma de turnare ce se execută din amestec de formare
obişnuit(nisip şi argilă) sau special (nisip şi liant special) şi care este folosită la o singură turnare,
distrugându-se pentru extragerea piesei turnate.
Forma semipermanentă este forma de turnare ce se execută din ciment, ipsos, şamotă, şi care
este folosită la câteva turnări după uşoare reparaţii intermediare.
Forma permanentă reprezintă forma de turnare metalică din fontă, oţel sau aliaje neferoase sau
diferite răşini, folosită la un numar foarte mare de turnări(sute,mii,zeci de mii) fără a necesita reparaţii
intermediare.
Suprafaţa de separaţie-suprafaţa, de obicei, plană, care separă semiformele.
Formarea-operaţia tehnologică manuală sau mecanizată ce constă în realizarea formei de turnare.
Amestecul de formare este materialul granular folosit la materializarea formelor temporare, fiind
compus din nisip cuarţos, argilă şi apă- În cazul amestecului de formare obişnuit.
Reţeaua de turnare este ansamblul de canale prin care materialul topit pătrunde în cavitatea de
turnare.Pentru formarea reţelei de turnare se utilizează modele corespunzătoare.
Răsuflatorile denumesc ansamblul de canale special executate în forma ed turnare prin care se
asigură eliminarea aerului şi a gazelor rezultate la turnare .
Modelul este elementul folosit la formare, având configuraţie şi dimensiuni apropiate de cele ale
piesei turnate.El se execută din una,două,(semimodele) sau mai multe părţi,în funcţie de configuraţia
geometrică a piesei.
Miezul este o parte distinctă a formei de turnare, cu ajutorul căruia se obţine configuraţia
interioară a pieselor turnate.
Turnabilitatea este o mărime relativă, apreciată comparativ, pe tipuri de materiale.Se exprimă
prin calificative:foarte bună, bună, satisfăcătoare, slabă, necorespunzătoare.Proprietăţile fizice care
influienţează turnabilitatea sunt: fuzibilitatea,fluiditatea, tensiunea superficială, contracţia la solidificare
etc.
Fuzibilitatea este proprietatea metalelor şi aliajelor de a trece în stare topită printr-un aport
minim de căldură din exterior.Cantitativ, fuzibilitatea este exprimată prin temperatura de topire,
specificată fiecărui material în parte.Din acest punct de vedere se deosebesc materiale greu
fuzibile(Ttop>1000°C) ca W,V,Ti,Co şi uşor fuzibile(Ttop<1000 C) ca Al,Pb,Sn.
Tensiunea superficială este forţa care se manifestă tangenţial la suprafaţa lichidelor datorându-se
interacţiunii dintre atomii de la suprafaţa lichidului şi cei din interiorul lui.
Fluiditatea este proprietatea materialului aflat în stare lichidă/vâscoza de a curge cu uşurinţă şi a
umple cavitatea de turnare.Fluiditatea depinde de elementele implicate în procesul de turnare.

Elementele procesului Caracteristicile fizice Fluiditatea creşte pentru:

Materialul topit Vâscozitatea Redusă
Tensiunea superficială
Conductibilitatea termică
Căldură latentă de solidificare Ridicată
Mărimea intervalului de Mic
solidificare
Gradul de impurificare Redus
Forma de turnare Conductibilitatea termică Redusă
Calitatea suprafeţelor Bună
Temperatura de turnare Redusă
Viteza de turnare

Contracţia la solidificare este proprietatea materialelor metalice de a-şi micşora volumul în

timpul solidificării.Contracţia specifică este valoarea procentuală a contracţiei metalului din momentul
umplerii formei până la atingerea temperaturii ambiante.

Valorile contracţiei liniare k, pentru aliajele turnate uzuale.

Aliajul K[%] Aliajul K[%] Aliajul K[%]
Fonta cenuşie 1,00 Oţel 2,50 Al-Cu 1,25
manganos
Fonta 1,50 Oţel silicios 1,88 Si-Al 1,00
maleabilă
Fontă grafit 1,25 Bronz Sn 1,25 Aliaje Mg 1,25
nodular
Oţel carbon 2,00 Bronz Al 1,50 Aliaje Zn 1,50

Modul de lucru

Cea mai raspândită metodă pentru determinarea fluidităţii este proba spirală.Aliajul se toarnă într-
o formă de turnare având cavitatea în formă de spirală( cu secţiune constatnă).Pentru realizarea formei se

va folosi placa model prezentată în fig 7.5.

 Fluiditatea se apreciază pe baza lungimii porţiunii din spirală umplută cu aliaj până la
solidificare.Pentru a termina uşor această lungime, pe modelul spiralei s-au prevăzut repere din 50 în 50
mm.Forma de turnare a probei spirală se ralizează conform tehnologiei aplicate formelor temporare din
amestec de formare obişnuit.
Pentru a asigura aceleaşi condiţii de umplere a formei se recomandă turnarea prin intermediul unui
filtru cu trei orificii de ø=6mm.Se efectuează turnarea metalului în formă iar după solidificarea probei se
dezbate forma şi se fetermină lungimea spiralei , în mm.
Se compară lungimea spiralei astfel obţinute, cu lungimile altor spirale, obţinute anterior, în alte
condiţii, trăgându-se astfel concluzii privind fluiditatea aliajului turnat în dicersele cazuri considerate.

Utilaj folosit:

Topirea materialelor metalice în laborator se face cu un cuptor cu flacără, basculant, a cărui

schemă de principiu este prezentată în figura 7.2.Încărcarea cuptorului se face în proporţii mici, în
cuptorul preîncălzit, astfel încât materialul introdus să nu se oxideze prea mult.

Formule de calcul folosite:

Valoarea relativă a volumului retasurii Vret (în %) se calculează cu relaţia

Vret=(Vr/Ve)x100, [%]
Unde Vr este volumul absolut al retasurii;Ve este volumul geometric al epruvetei fără retasură.

Variaţia contracţiei liniare finală se calculează cu relaţia:

KLS=(Kat/lo)x100 [%]
Unde Kat este concentraţia absolută; lo este dinstanţa iniţială între repere(200mm).

Obtinearea pieselor semifabricate prin turnare(turnarea în forme temporare din amestec de

formare obişnuit, turnarea în forme coji, turnarea în forme permanente fără suprapresiune)

Se vor analiza trei procedee de turnare pentru a se putea face apoi o analiză comparativă a
pieselor-semifabricat obţinute prin aceste procedee, din mai multe puncte de vedere.
 Turnarea în forme temporare din amestec de formare obişnuit.

În figura de mai sus se prezintă o formă temporară din amestec de formare obişnuit.Cavitatea de
turnare 1 are configuraţia piesei 1’, care se toarnă.Miezul 2, sprijinit pe mărcile 3, determină configuraţia
interioară a piesei 2’.Reţeaua de turnare 4 serveşte la introducerea metalului sau aliajului lichid în formă,
iar canalele de aerisire 5 şi răsuflătorile 6 sunt necesare pentru evacuarea gazelor.Ramele 7 şi 8 sunt
umplute cu amestec de formare îndesat, amestec de model 9-lângă cavitate şi amestec de umplere 10- în
restul formei.Partea formei, cuprinsă în partea de sus reprezintă semiforma superioară12.Suprafaţa X-X
care desparte forma în cele 2 semiforme se numeşte suprafaţă de separaţie.

Materiale folosite cel mai des la confecţionarea modelelor sunt:lemnul sau metalul(aliaje de
aluminiu, bronz, fontă).Mai rar se folosesc:gipsul,masele plastice,cimentul.Pentru a le proteja de
umiditate şi a le masca, modelele se vopsesc în culori convenţionale de identificare.Astfel pentru piesele
din fontă se foloseşte culoarea roşie, pentru piesele din oţel albastru, iar pentru neferoase culoarea galben.
Miezurile sunt utilizate pentru a obţine configuraţia interioară a pieselor turnate şi se pot folosi
miezuri permanente sau temporare.

Turnarea în forme coji cu modele uşor fuzibile.

Specific pieselor realizate prin acest procedeu de turnare este absenţa planului de separaţie,
datorită faptului că nu este necesară demularea(modelul este extras din cavitatea formei prin lichefiere, de
aceea procedeul este denumit turnarea cu „modele pierdute”).Procedeul are o mare accesibilitate,
deoarece el nu necesită maşini sau utilaje specifice.Exemple de piese tipice a fi obţinute prin acest
procedeu sunt: piese de mecanică fină pentru maşini de scris şi de cusut, mecanisme de arme,
instrumente medicale, piese de tehnică dentară, piese pentru calculatoare, palete de tur bină, ghiduri de
undă, came, clicheţi, roţi dinţate, pârghii.

Schema de principiu a acestui procedeu este următoarea:

Turnarea în forme permanente(cochile) fără suprapresiune.

Formele permanente utilizate pentru turnarea aliajelor prin cădere liberă poartă uzual denumirea
de cochile.Cochilele pot fi în construcţie monobloc, când sunt destinate realizării pieselor cu configuraţie
simplă, care pot fi extrase din formă pe la unul din capete(lingouri mici, semifabricate) sau asamblate,
după un plan de separaţie, cu miezuri demontabile.Cochilele se confecţionează din materiale care pt
prelua şocuri termice alternative şi care au o stabilitate bună la coroziunea exercitată de topiturile
metalice.Pe lângă materialele clasice(fonte perlitice, feritice, oţeluri înalt aliate cu Cr,Ni,V),la
confecţionarea cochilelor se pot folosi şi materiale nemetalice precum grafitul şi materialele
metaloceramice.O soluţie distinctă este utilizarea aliajelor pe bază de aluminiu, la care suprafeţele active
se pot acoperi cu straturi dure refractare metaloceramice de Al2O3.

Utilajul folosit este identic cu cel utlizat la determinarea unor proprietăţi ale metalelor şi aliajelor în stare
lichidă.

Modul de lucru

Tehnologia de tunare în forme temporare din amestec de formare obişnuit.

Etapele ce trebuie parcurse:
a.executarea semiformei interioare ce cuprinde următoarele faze:
*aşezarea pe placa de formare a ramei inferioare cu urechile de centrare în jos;
*introducerea unui strat de amestec de model de 20...30 mm grosime;
*introducerea amestecului de umplere până la completarea semiformei şi îndesarea
acestuia;
*surplusul de amestec de formare se îndepărtează prin răzuire cu o riglă de lemn(răzuitor),
ghidată pe marginile superioare ale ramei;
b.se obţine astfel o suprafaţă plană necesară pentru aşezarea corectă a semiformei pe planşetă sau
pe patul de turnare.
*cu ajutorul vergelei de oţel se execută canalele de aerisire, ce vor permite evacuarea
gazelor degajate în timpul turnării;
*se centrează si fixează semimodelul superior, prin intermediul cepurilor de centrare, de
semimodelul inferior şi se asamblează rama superioară, cu rama inferioară, prin intermediul bolţurilor de
fixare;
 *se fixează modelul reţelei de turnare(piciorul pâlniei, eventual canalul de distribuţie) şi al
răsuflătorilor;
*se pudrează cu pudră de izolaţie atât modelul cât şi întreaga suprafaţa de separaţie;
*se introduce şi se îndeasă amestecul de model şi amestecul de umplere;
*se îndepărtează surplusul de material şi se realizează canalele de aerisire;
*cu ajutorul lanţetei se realizează pâlnia de turnare cu pragul respectiv şi pâlniile
răsuflătorilor, apoi se extrag modelele piciorului pâlniei şi răsuflătorilor;
*se ridică semiforma superioară şi se roteşte cu 180°, aşezând-o pe placa de formare;
*în semiforma inferioară se execută alimentatoarele,cu ajutorul lanţetei;
*se realizează demularea(extragerea celor două semimodele);
*se aşează miezul, prevăzut cu mărcile de miez şi armătura, în semicavitatea inferioară de
turnare, pe suprafeţele obţinute cu ajutorul mărcilor modelului;
*se asamblează cele două semiforme de-a lungul suprafeţei de separaţie X-X obţinându-se
cavitatea de turnare;
*turnarea propriu-zisă;
*dezbaterea formei de turnare şi extragere piesei turnate;
*detaşarea mecanică sau termică a maselotelor şi a reţelei de turnare;
*polizarea zonelor piesei turnate în care s-a realizat operaţia precedentă;
*curăţire mecanică;
*control final.

Tehnologia de turnare în forme coji cu modele uşor fuzibile

Etapele ce trebuie parcurse sunt:
*executarea modelului fuzibil pentru turnarea piesei 1;
*asamblarea modelului;
*asamblarea modelului pe o tijă metalicăde înciorchinare;
*relizarea formei coji;
*demularea se extrage mai întai tija de înciorchinare, apoi se încălzeşte forma în abur
sau aer cald la 60..120°C pentru topirea modelului;
*uscarea formelor se face după un ciclu de lucru bine determinat, prin încălzirea
progresivă şi menţinerea formei între 50..250°C;
*calcinarea formelor se face prin arderea formelor cojii în cuptor în scopul consolidării
crustei;
*împachetarea formelor în vederea turnării;
*preîncălzirea formelor în vederea turnării.

Tehnologia de turnare în forme permanente fără suprapresiune.

Etapele ce trebuie parcurse sunt:
*verificarea sumară a calităţii suprafeţelor generatoare ale piesei;
*verificarea centrării şi închiderii cochilei;
*pregătirea formei metalice pentru operaţia de turnare;
*depunerea pe suprafeţele active ale cochilei a unui derivat al petrolului pentru a uşura
extragere piesei;
*închiderea şi blocarea semiformelor;
*turnarea propriu-zisă;
*extragerea piesei după solidificarea metalului turnat;
*tăierea reţelei de turnare şi a răsuflătorilor;
*curăţirea piesei;
*controlul final.