Procedee de prelucrare a

metalelor si a aliajelor

Profesor Marinela Ciortan

 Cuprins

 Turnarea

 Formarea

 Metodele de turnare

 Procese speciale de turnare

 Defectele pieselor turnate

 Turnarea

Turnarea este operatia de

introducere, prin cadere, sub
presiune, sub vid sau prin
centrifugare, a metalului lichid in
forma de turnare.

Lingourile sunt semifabricate de

forme simple, destinate prelucrarii
prin deformare plastica sau retopirii
pentru elaborarea de aliaje.
Lingotierele sunt forme
metalice in care se executa turnarea
lingourilor.
 Avantajele turnării Dezavantajele turnarii

- dificultatea obtinerii pieselor turnate

- permite obtinerea unor piese cu cu proprietati mecanice comparabile
configurati complexe; cu cele ale pieselor obtinute prin
deformarea plastica.
- permite executarea unor piese
care nu necesita prelucrari
mecanice ulterioare sau necesita
un volum mic de prelucrari;
- asigura un cost mai redus al
piselor turnate in raport cu cel al
pieselor realizate prin alte
procedee de prelucrare, in special
la productia in serie sau in masa;
- nu necesita instalatii industriale
complexe si costisitoare .
 Executarea modelelor
Modelul este o piesa asemanatoare cu piesa turnata, avand, fata de dimensiunile
acesteia dimensiuni mai mari cu valoarea contractiei si a adaosului de prelucrare (fig.2 )

Modelele se pot executa din:

- lemn, pentru productia de unicate si mica serie;
- metal, pentru productia in serie si in masa;
- ciment;
- ipsos;
- materiale plastice.

 La executarea modelelor trebuie respectate conditiile urmatoare:

- Sa se stabileasca planele de separatie;
- Sa se ia in considerare marimea contractiei metalului la solidificare;
- Sa se prevada un numar minim de miezuri pentru productia de unicate sau de serie
mica;
- Sa se prevada lacasuri pentru montarea miezurilor in forma;
- Sa se prevada inclinarile peretilor modelului, pentru a putea fi usor scoase din forma;
- Colturile si intersectiile bruste trebuie executate cu rotunjiri;
 Rame de formare

Ramele de formare sunt cutii metalice fara fund,

utilizate la realizarea manuala si mecanica a
formelor de turnare ( fig.3)

Ramele de formare pot fi:

- permanente , folosite la formarea in rame ;
- demontabile , la turnarea fara rame .

Ramele se pot executa din otel laminat, din

fonta cenusie si din aliaje de aluminiu, daca au
dimensiuni mici. De obicei se folosesc doua sau mai
multe rame.
 Materiale folosite pentru executarea
formelor si a miezurilor
a) Nisipuri si lianti de turnatorie
 Nisipurile proaspete de turnatorie sunt alcatuite din graunti de cuart cu marimea de
0,002-3 mm si cu un continut de maximum 15% componenta levigabila si impuritati.
 Liantii folositi in turnatorie sunt substante care servesc la legarea granulelor de nisip
din amestecul de formare .

Liantii pot fi : anorganici sau organici, solubili sau insolubili.

 Liantii anorganici sunt: argila, bentonita si cimentul .
 Liantii organici sunt: lianti insolubili in apa (hidrofobi) si solubili in apa (hidrofili).
 Lianti insolubili in apa pot fi: uleiurile de in, de canepa, de bumbac, de mei sau
inlocuirile lor (gudronul, bitumul, colofoniul etc.) si sunt mai ieftine.
 Liantii solubili in apa pot fi: melasa, dextrina, leşia sulfitica etc.

b) Proprietatile amestecurilor de formare

- rezistenta mecanica;
- plasticitate;
- permeabilitate;
- compresibilitate;
- durabilitate;
- refractibilitate.
c) Prepararea amestecurilor de
formare
Operatiile de pregatire pentru
obtinerea amestecului de formare
(fig.4):

- uscarea – se executa in cuptore sau in

instalatii speciale orizontale sau verticale;
- macinarea – se executa in concasoare (fig.
a); Materialul este introdus in cuva 3, care
primeste o miscare de rotatie de la
mecanismul de actionare 4, fiind marunt
macinat de rolele masive de fonta 1 si 2
- cernerea –se executa cu site de diferite
constructii (fig. b); Materialul este introdus in
directia sagetii intr-un ciur rotativ 1 este
trecut dupa cernere in rezervorul 2, iar
granulele mai mari, care nu trec prin sita
sunt evacuate prin tubul lateral 3ş
- separarea magnetica – realizeaza retinerea
particulelor feroase II din amestecul de formare I (fig.c), cu
ajutorul unui dispozitiv magnetic, particulele neferoase
continuandu-si traseul.

Materialele de formare, dupa operatiile

pregatitoare, se amesteca (fig.6), rezultand amestecul
de formare.
 Amestecarea materialelor se realizeaza cu ajutorul
amestecatoarelor cu role (fig.7), unde se adauga si o
cantitate de apa, pentru a asigura umiditatea
necesara.

 Materialulse iesit din amestecator trece intr-un

dispozitiv de afanare (fig.8).
 Scule folosite la formare

 Pentru executarea formelor se folosesc

urmatoarele scule:
lopata,
batatoare,
vergele de otel,
ciocane de lemn,
perii,
carlige pentru demuare (actiunea de a scoate
piesa dintr-un tipar in care a fost modelat),
lantete,
troile,
crosete,
esuri,
netezitoare si alte scule simple (fig.9).
 Pudre si vopsele de protectie si izolatie

 Pudrele sunt materiale de formare folosite la izolare între model şi formă. Sunt
formate din praf de grafit, talc, praf de cuarţ.
 Vopselele sunt alcatuite din emulsie de grafit in apă, cu argila şi silicat de sodiu,
cu care se vopsesc formele si miezurile înainte de uscare, pentru a le mari
refractaritatea si a împiedica lipirea amestecului de formare de metalul turnat în
cavitatea formei.
 Chiturile se folosesc pentru repararea formelor si a miezurilor
 Cleurile se folosesc pentru lipirea miezurilor si a unor forme executate din mai
multe bucati sau daca sunt rupte
 Formarea

Definiţie:

Formarea este procesul tehnologic de

execuţie a formelor, folosind modele,
amestecuri şi accesorii de formare.

Operaţia de formare poate fi executată:

 Manual la producţia de unicate şi de serie mică;
 Mecanic la producţia de series au de masă.
 Formarea manuală

Se poate realiza:
 în rame de formare;
 în solul turnătoriei pentru piese foarte mari;
 în miezuri şi cu şabloane pentru piese de revoluţie mari.
Amestecul de formare se îndeasă cu ajutorul bătătoarelor; înălţimea optimă a
stratului de amestec supus îndesării nu trebuie să depăşească 120 mm.

În general, procesul tehnologic de formare constă sin următoarele operaţii:

 se aşază modelul pe o planşetă de lemn;
 se aşază rama de formare pe planşetă şi se pudrează cu praf de licopodiu sau nisip,
pentru a se evita aderarea amestecului de formare la model;
 se aşază amestecul de model într-un strat uniform, deasupra modelului;
 se completează cu amestec de umplere;
 se îndeasă forma cu bătătorul;
 se înlătură surplusul de material şi se execută canale de aerisire;
 se întoarce rama cu 180o;
 se montează cea de-a doua parte de model;
 se montează cea de-a doua ramă, se pudrează modelul şi suprafaţa de
separare a formei;
 se introduce amestecul de model, se aşează modelul piciorului pâlniei de turnare şi
răsuflătoarea;
 se completează cu amestec de umplere şi se bate;
 se înlătură surplusul de material de formare şi se execută canalele pentru îndepărtarea
gazelor;
 se desfac formele, se scoate modelul şi se finisează forma;
 se montează miezul şi se asamblează formele pentru turnare ( vezi fig.).
 Fig. 10-Succesiunea operaţiilor de formare:
a) piesă de turnat;
b) model;
c) miez;
d) aşezarea primei jumătăţi de model şi a ramei de formare pe planşeta din lemn şi
pudrarea cu praf de licopodiu: 1-ramă; 2-model;
e) introducerea amestecului de model, completarea cu amestec de umplere, îndesarea
formei cu bătătorul;
f) înlăturarea surplusului de material, executarea canalelor de aerisire;
g) întoarcerea ramei la 180o, aşezarea celei de-a doua jumătăţi de model, fixarea ramei
a doua, pudrarea cu praf de licopodiu a modelului şi a suprafeţei de separare,
introducerea amestecului de model, aşezarea piciorului pâlniei de turnare şi a
răsuflătorii, completarea cu amestec de umplere şi baterea;
h) înlăturarea surplusului de material şi executarea canalelor pentru îndepărtarea
gazelor;
i) desfacerea formei, scoaterea modelelor, finisarea formei, montarea miezului şi
asamblarea formei pentru turnare.
 Formarea mecanică

Îndesarea amestecului de formare şi scoaterea modelului se execută cu maşini speciale de

format.
Avantajele operaţiei sunt:
 creşterea productivităţii;
 uniformizarea calităţii pieselor turnate prin îndesarea egală a amestecului în rame de
formare;
- identitatea dimensională a pieselor;
- reducerea efortului depus de muncitori.
 formarea mecanică impune un număr însemnat de dispozitive ca:
 modele mecanice;
 plăci de model;
 rame de construcţie specială; care fac ca procedeul să fie rentabil numai în cazul
producţiei de serie şi de masă.
 Formarea constă în aşezarea ramei deasupra plăcii de model, umplerea cu amestec de
formare unic, îndesarea mecanică, executarea găurilor de aerisire, introducerea şi
scoaterea modelului. Se execută apoi cea de-a doua jumătate de formă, prevăzută cu reţea
de turnare, apoi se introduc miezurile şi se asamblează formele pentru turnare.
După modelul de îndesare, maşinile de format pot fi:
 prin scuturare şi presare;
 prin aruncarea amestecului de formare.
 prin presare;
 prin scuturare;
 Maşina de format prin scuturare şi
presare
Rama de formare se aşează pe placa
de model care se află pe masa 1, se umple cu
amestec de formare şi se îndeasă prin
scuturare şi presare. Pentru scuturare, aerul
comprimat intră prin conducta 2 şi ajunge în
spaţiul A, ridicând masa 1, până când partea
inferioară a pistonului 5 ajunge în dreptul
orificiului 3, pe unde aerul din spaţiul A iese
afară şi masa împreună cu forma cad, după
care mişcarea se reia, obţinându-se
scuturarea.
Pentru presare se trimite aer prin orificiul
4 sub pistonul 6, care ridică masa, presând
forma pe placa 7, fixată pe batiul 8.

1. Masă; 2. conductă;
3. orificiu sus; 4. orificiu jos;
5. piston superior; 6.piston inferior;
7. placă; 8. bait.
 Executarea miezurilor

Miezurile sunt părţile cu care se obţin golurile interioare ale piesei.

Miezurile, fiind înconjurate de metal în stare lichidă, trebuie să aibă:

rezistenţă mecanică mare, permeabilitate mare la gaze, compresibilitate ridicată,
refractaritate ridicată.

Miezurile se pot executa manual sau mecanic:

Manual, miezurile se execută cu ajutorul

cuiilor de miez, care au o cavitate de
forma golului de piesă, sau cu şabloane.

Mecanic, miezurile se execută în cazul

producţiei de series sau masă cu ajutorul următoarelor maşini:
 Maşinile de format miezuri

Maşinile de format miezuri cu ajutaje profilate

Amestecul de miez din rezervorul 1 este împins, cu un melc sau cu pistonul 2, în ajutajul 3.

Maşinile de format miezuri prin scuturare

funcţionează pe acelaşi principiu ca şi maşinile pentru executarea formelor prin scuturare.
Maşinile de format miezuri prin suflare
funcţionează pe principiul antrenării amestecului de miez de un curent de aer şi proiectării
lui pe o cutie sau pe o placă prevăzută cu cavitatea corespunzătoare miezului.
 Uscarea miezurilor şi a formelor
Formele executate pentru turnarea pieselor mari şi a pieselor cu pereţi subţiri se
folosesc în stare uscată; în celelalte cazuri formele putându-se întrebuinţa în stare
neuscată.
Miezurile se montează în forme aproape totdeauna în stare uscată.
Formele şi miezurile uscate au o permeabilitate mai bună,
capacitatate mai mică de a genera gaze şi o rezistenţă mai
ridicată.
Pentru uscare formele şi miezurile se încălzesc la o anumită temperatură, pentru
eliminarea apei şi mărirea capacităţii de liere şi
a celorlalţi lianţi.

Temperatura se alege în funcţie de natura liantului.

Uscarea poate fi făcută cu gaze, în cuptoare sau

instalaţii speciale, pe care circulă gaze arse ce vin în
contact cu formele sau cu miezurile. Uscătorul mobil
(fig. 14) este prevăzut cu un ventilator, care suflă aer
cald în cavitatea formei.
 Turnarea metalului lichid în forme

 Metalul lichid este introdus în oale speciale de

turnare, prevăzute cu căptuşeală din material
refractat.
 După capacitatea lor, oalele de turnare pot fi
manevrate:
 manual de un singur muncitor (fig.15a);

 manual de doi muncitori (fig.15b);

 cu instalaţii de ridicat (fig.15c) ;zgura este

împiedicată să curgă în cavitatea formei cu o
lopăţică pentru oale mai mici sau cu un
dispozitiv special de reţinere (1).
 Metodele de turnare pot fi
turnare directă
metalul se toarnă direct în formă (fig.16a);
turnare laterală
metalul ajunge în cavitatea formei prin canale laterale (fig. 16b);
turnare în ploaie
metalul topit pătrunde, sub formă de picături, pirn nişte orificii laterale (fig.16c);
turnare în sifon
metalul topit ajunge în formă prin partea inferioară (fig.16d);
turnarea în trepte
metalul topit ajunge în formă prin canale laterale aflate la mai multe niveluri.
 Procese speciale de turnare

Turnarea în forme metalice

Formele metalice permanente sunt
confectionate din fontă, oţel, etc., iar miezurile din
amestecuri de formare sau de oţel.
Pentru piese mici de fontă, se aplică aliaje
neferoase şi mai rar oţel.
Se obţin piese cu precizie ridicată, cu
economie de metal prin reducerea adaosului de
metal de prelucrare şi simplificarea procesului
tehnologic.
În figura 17, este prezentată o cochilie folosită
la turnarea pistoanelor in aliaje de aluminiu.
Corpul cochiliei este alcătuit din trei părţi
demontabile (1, 2, 3) în care se introduce metalul
lichid. Golul interior se realizează cu miezurile
metalice 4, 5 şi 6. Pentru golurile orizontale se
folosesc miezurile 7 şi 8.
Turnarea centrifugă
Se aplică tuturor pieselor cu formă de revoluţie cât şi celor
cu diferite configuraţii, ca bucşe, cilindri, etc. Metalul lichid
se toarnă într-o formă aflată în mişcare de rotaţie.
Sub acţiunea forţei centrifuge, metalul este distribuit pe
suprafaţa interioară a formei, unde se solidifică (Fig.18).
Turnarea sub presiune
Se aplică la producţia de serie sau de masă, datorită costului ridicat al matriţelor.
Se introduce metalul lichid în cavitatea unei forme metalice sub influenţa presiunii
exercitate de maşina de turnare. Presiunea ridicată (10-20 daN/cm2), realizată cu un
piston sau cu aer comprimat, asigură umplerea golurilor formei şi o structură compactă a
pieselor.
Avantaje. Piesele realizate prin acest procedeu au suprafeţe netede şi curate, reproduc
întocmai configuraţia locaşului matriţei, au o precizie dimensională şi caracteristici
mecanice superioare pieselor turnate prin alte procedee.
După presiunea utilizată la turnare, se deosebesc următoarele maşini:
- maşini de turnat cu presiune joasă (10-100 daN/cm2), care pot fi cu compresor şi cu
cameră caldă;
- maşini de turnat cu presiune înaltă (10-2000 daN/cm2) şi cu cameră de presiune rece
(Fig.19).

Maşina de turnat cu piston

este folosită la turnarea aliajelor de Pb, Sn şi Zn,
cu temperaturi de topire sub 4500C. La temperaturi
peste 5000C se formează pelicule de oxizi pe piston,
care împiedică funţionarea maşinii.
Turnarea în coji
Metalul lichid se toarnă într-o formă cu pereţi subţiri, obţinută dintr-un amestec de
formare special, compus din nisip cuarţos şi liant de bachelită.
Prin această metodă se pot turna piese din fontă, oţel, aliaje neferoase, cu o preizie
dimensională ridicată şi o netezime foarte bună a suprafeţelor (Fig.20).
Forma coajă se obţine cu un model montat pe o placă (Fig.20a). Modelul se
încălzeşte la 200-2500C se aşază pe un buncăr (Fig.20b), în care se găseşte amestecul
de formare. Se închide buncărul cu placa model, se întoarce cu 1800, amestecul de
formare cade peste modelul încălzit (Fig.20c) formând o crustă de suprafaţă. Crusta se
desprinde de pe model (Fig.20d) şi rezultă o semiformă (Fig.20e).
 Defectele pieselor turnate

Defect al piesei turnate este orice abatere de la

formă, masă, aspect exterior, capacitate, structură,
compoziţie chimică, proprietăţi mecanice şi fizice, prescrise în
standarde, norme sau condiţii tehnice.

Abaterile sunt provocate, în principiu, de nerespectarea

procesului tehnologic.

Defectele apar la interiorul pereţilor pieselor turnate; acestea

pot fi:
 Surplusuri metalice (Fig.21),

 surplusuri nemetalice, goluri, crăpături (Fig.22),

 părţi neumplute (Fig.23),

 defecte de structură (Fig.24).

Remanierea pieselor turnate cu defecte

Remanierea cuprinde totalitatea operaţiilor de corectare a defectelor care fac ca piesele

turnate să nu corespundă condiţiilor calitative prevăzute în standarde, normative şi instucţiuni de
recepţie.
În funcţie de felul defectului, de dimensiunile şi forma piesei turnate, remanierea se
execută prin procedee mecanice, prin sudare, chimice şi speciale.
Dintre procedeele mecanice de remaniere fac parte: curăţirea, îndreptarea, ştemuirea,
dopuirea, bucşarea, placarea, procedeul Metalock. Aceste procedee se aplică în mod curent în
turnătorie având avantaj că se folosesc uilaje şi tehnologii simple.
Sudarea este una din cele mai sigure şi mai răspândite metode de
remaniere a defectelor pieselor turnate.
Clasificarea procedeelor de sudare se face în funcţie de natura surselor de
căldură folosite pentru topirea aliajului de bază şi a celui de adaos la locul de
îmbinare.
Sunt recomandate în mod curent trei procedee pentru remanierea defectelor
de turnare:
 sudarea cu arc electric; - sudarea oxiacetilenă;
 sudarea aluminotermică.
Dintre procedeele chimice de remaniere amintim: reanimarea prin
impregnare.
Ca procedeu special de remaniere se foloseşte reanimarea prin metalizare