Tehnologii de fabricare a pieselor obtinute prin sinterizare

1.Principiul fabricarii materialelor si produselor mettalice sinterizate

Competitivitatea economico-industriala a viitorului impune obtinerea de produse noi, cu

parametrii ridicati, la care caracteristicile complexe geometrico-functionale se combina cu
exploatarea completa proprietatilor materialului. Acest scop se atinge utilizand materiale noi
prelucrabile si tehnologii noi sau modernizate, adaptate materialului nou. Dezvoltarea
tehnologiilor pentru materiale noi (compozite, ceramice, minerale si sinterizate) constituie tematica
cercetarilor intense si a descoperirilor tehnice din ultimii ani si a preocuparilor in viitor pe plan
international.
In acest context se inscriu materialele noi denumite generic materiale compozite,
minerale, ceramice si sinterizate pe care specialisti le numesc "materiale din generatia a doua",
care au o larga utilizare in constructia de masini-unelte si utilaje tehnologice, in industria
aerospatiala, de transport naval, de material rulant, electronica si electrotehnica, de masini energetice,
ca urmare a caracteristicilor tehnice superioare ale acestora.
Odata cu elaborarea si asimilarea de noi materiale, avansate din punctul de vedere al
caracteristicilor tehnice fata de materialele metalice si nemetalice clasice, au aparut si probleme noi:
privind domeniul proiectarii si tehnologiilor de prelucrare primara, intermediara si finala ale
diferitelor piese sau produse, care sa le asigure acestora precizia dimensionala, de forma geometrica
si de calitate a suprafetelor impuse de rolul functional, gradul de solicitare si cooditiile de lucru.
Metalurgia pulberilor este stiinta si tehnologia care se ocupa cu elaborarea diferitelor pulberi
metalice si cu fabricarea din acestea a unor materiale noi, cu proprietati deosebit de avantajoase, a
unor piese de masini in serie mare si a unor produse speciale pentru diferitele domenii ale tehnicii
moderne.
Prin folosirea cat mai larga a metalurgiei pulberilor se pot realiza economii importante de
metale, in special a celor deficitare si scumpe, se pot recupera si refolosi o serie de materiale si
deseuri intr-un mod deosebit de avantajos, se poate reduce importul la o serie de materiale si, ceea ce
este eel mai important, se pot ridica calitatea, performantele si fiabilitatea masinilor, aparatelor si
instalatiilor fabricate, care devin mai cautate si mai competitive pe piata externa.
Pulberile metalice si produsele fabricate din acestea sunt folosite pe o scara din ce in ce mai
larga in industria constructoare de masini, in electrotehnica si electronica, in industria chimica si a
vopselelor, dar si in domenii aparent foarte diferite de acestea, cum ar fi curatirea magnetica a
semintelor in agricultura, sau fabricare betonului celular autocalvizat (BCA), mult utilizat in
constructu.
Proprietatile matenalelor sinterizate. Spre deosebire de materialele metalice compacte,
proprietatile mecanice ale materialelor sinterizate sunt definite, in afara de compozitia chimica si
structura aliajului, si de porozitatea materialului sinterizat, care este o consecinta normala a
tehnologiei si nu un defect. Rezistenta la tractiune, alungirea, duritatea, rezilienta etc. sunt reduse cu
atat mai mult, cu cat porozitatea este mai mare, aceasta actionand ca un factor de micsorare a sectiunii
efective metalice si ca un concentrator de tensiuni.
 Fig. 1. Influenza porozitatii asupra
caracteristicilor mecanice ale unui material
sinterizat din pulbere de fier.

In functie de domeniul de aplicare si de scopul urmarit, la materialele sinterizate pot fi usor

realizate proprietati specifice si noi asocieri ale acestora: proprietatea de autolubrifiere, insotita de
un coeficient de frecare redus si de o functionare silentioasa a materialelor antifrictiune; o
rezistenta foarte buna la temperaturi ridicate, un coeficient de frecare mare, rezistenta buna la uzare
si o conductivitate termica foarte buna la materialele de frictiune; o duritate si o rezistenta la uzare
deosebit de mari la aliajele dure sinterizate; o rezistivitate electrica mica, o duritate si rezistenta
mecanica ridicate, o conductivitate termica si rezistenta la coroziune foarte bune la materialele de
contacte electrice; proprietati magnetice superioare celor realizabile pe baza altor tehnologii la
materialee magnetice fabricate din pulberi metalice etc.

2. Pulberile metalice

Materiile prime pentru orice produs sinterizat sunt pulberile metalice si cele nemetalice. O
pulbere metalica este alcatuita dintr-un numar foarte mare de particule de diferite dimensiuni.
Materialul acestor pulberi poate fi un metal pur, un aliaj, un compus intermetalic sau orice
compus chimic al metalelor care prezinta proprietati corespunzatoare (carburi, nitruri, boruri, oxizi
etc.). In anumite cazuri amestecurile de pulberi metalice mai pot contine si pulberi nemetalice (grafit,
stearat de zinc etc.).
Marimea particulelor care alcatuiesc pulberile metalice, poate fi intre limite foarte largi
totusi la pulberile utilizate in metalurgia pulberilor, granulele sunt cuprinse intre o miime de mm
si 0,4 mm.
 In prezent, industria de automobile, a aparatelor electrocasnice, a instrumentelor electrice
de masura si chiar a rachetelor nu pot fi concepute fara utilizarea pieselor si materialelor speciale
obtinute din pulberi metalice prin sintetizare.

Procesul tehnologic de fabricatie a produselor sinterizate este fundamental deosebit de

tehnologia metalurgiei clasice, unde semifabricatele obtinute prin turnarea metalelor si aliajelor
topite, sunt prelucrate prin laminare, forjare, matritare sau/si aschiere complexa pe masini-unelte,
ajungand astfel pana la piesele de masini finite, printr-un numar mare de operatii pretentioase,
costisitoare si de lunga durata. Prin metalurgia pulberilor, piesele sunt obtinute fara ca metalele si
aliajele sa treaca, de cele mai multe ori, prin faza topita. La acest procedeu, prin diferite metode,
prima data se fabrica pulberile metalice care, dupa o dozare si amestecare-omogenizare, sunt
compactizate, in cele mai multe cazuri presate in matrite de otel, iar semifabricatele astfel obtinute
se supun sinterizarii, adica unui tratament termic specific, realizat in atmosfera protectoare. Nu este
deci nevoie de strunjire, rabotare, frezare, gaurire, rectificare, nu avem pierderi de metal, nu se
formeaza aschii, ceea ce conduce la realizarea unor economii importante de metal, timp, manopera
si de capacitate de prelucrare pe masini-unelte. Gradul de utilizare al metalelor este de aproape 100%.
Metalurgia pulberilor asigura produselor si materialelor sinterizate o compozitie precisa si
uniforma, cu o mare constanta a proprietatilor. Devine posibila si inlocuirea unor materiale scumpe
sau deficitare cu altele mai ieftine si usor de procurat. Prin aceasta tehnologie, in alte cazuri, se
obtin materiale si produse metalice care nu pot fi elaborate prin procedee clasice, cum sunt
wolframul, pseudoaliajele wolfram-cupru si wolfram-cupru-argint, materialele periilor colectoare pe
baza de cupru si grafit etc.
Un alt avantaj deosebit de important al metalurgiei pulberilor este posibilitatea obtinerii
unor materiale si produse poroase, cu o porozitate fina, uniforma si dirijabila, dupa nevoie, intre
limite largi. Lagarele poroase imbibate cu ulei devin autolubrifiante, putand functiona fara uugere
ani de zile in diferite aparate de masura, masini si aparate elecrocasnice, masini de birou, motoare
electrice mici, ventilatoare, magnetofoane si casetofoane, video casetofoane, aparate electrice de
ras, masini agricole, masini-unelte etc.
Important si avantajos este si faptul ca utilajele necesare in tehnologia de fabricatie a
produselor sinterizate sunt universale (omogenizatoare, prese, cuptoare de sinterizare, instalatii de
imbibare).
Bineinteles exista si anumite dezavantaje. Astfel, domeniul limitat de aplicare a
metalurgiei pulberilor in constructia de masini se datoreaza: pretului mai ridicat al pulberilor
metalice; limitelor impuse complexitatii formei geometrice ale pieselor; limitelor impuse
dimensiunilor pieselor, determinate de capaciatea utilajelor de compactizare; pretului destul de
ridicat al matritelor, care se amortizeaza numai la serii mari de fabricatie; compactitatii mai mici si
fragilitatii mai mari a pieselor sinterizate, fata de cele turnate sau obtinute prin deformare
plastica, ceea ce cauzeaza diminuarea proprietatilor mecanice proportional cu marirea porozitatii.

2.1. Elaborarea pulberilor metalice

In practica se folosesc numeroase metode de fabricare a pulberilor metalice, care pot fi grupate
in metode mecanice (aschiere, macinare in diverse tipuri de mori, pulverizarea metalelor sau
aliajelor topite etc.) si fizico-chimice (reducerea metalelor din oxizi, electroliza solutiilor apoase sau a
sarurilor topite, descompunerea carbonililor de metale etc.).
 2.1.1. Fabricarea pulberilor prin metode mecanice

Dezintegrarea prin aschiere este utilizata foarte rar ca metoda directa pentru fabricarea
pulberilor metalice, desi cantitatea foarte mare de aschii care se formeaza la prelucrarea prin
aschiere a pieselor de masini ar putea sa reprezinte o sursa ieftina de metale sau aliaje pentru
obtinerea pulberilor prin macinare sau prin alte metode.
Macinarea in mori cu bile. Materialele suficient de casante si prealiajeie (diferitele carburi,
feroaliajele, aliajele Al-Fe si Al-Si-Fe, precmn s.i catozii porosi si fragili obtinuti prin electroliza) sunt
dezintegrate in prealabil in concasoare, mori cu ciocane sau cu role. Materialele si aiiajele tenace
si moi se pulverizeaza in prealabil din faza lichida si apoi se macina in mori cu bile pana ia finetea
dorita.
Un randament de macinare foarte ridicat au morile vibratoare cu bile, care servesc la
obtinerea pulberilor fine si foarte fine de aluminiu, carburi de wolfram si titan, ferite pentru magneti
sinterizati si benzi de magnetofoane, materiale ceramice, grafit etc.

:
Fig. 2. Moara cu bile: 1 — carcasa Inchisa; 2 —
tarnbur de macinare; 3 — usa de inchidere; 4
bilele si Incarcatura morii; 5 — roata dintata de
antrenare; 6 — burduf de panza cauciucata 7-
container de transport; 8-carucior ; 9 -sina

Pentru macinarea fina a cantitatilor mai mici de materiale se aplica morile planetare cu bile,
in care viteza de cadere a bilelor este mult marita datorita acceleratiei realizate, care este de 10...20
de ori mai mare ca acceleratia caderii libere.
 Fig.4. Moara planetara cu bile de tip laborator: a —,
vederea morii cu capacul deschis; b — principiul
realizarii miscarii planetare; c '— sectiune orizontala
printr-un tambur de macinare; J — sensul de miscare a
disculni morii; 2 — sensul fortei centrifuge; 5 —
sensul miscarii de rotatie a tamburului In jurul axei
proprii
Un alt tip modem de macinare reprezinta atritoarele, incarcate cu bile si materialul de macinat, la care
efectul intens de macinare se realizeaza prin rotirea arborelui amestecator vertical, prevazut cu un numar
mare de bare radiale.

5. Principiul de functionare al unui atritor.

Putverizarea din faza lichida, cu agenti lichizi sau gazosi sub presiune, a metalelor sau aliajelor, are o
productivitate deosebit de ridicata, dar forma granulelor in general apropiata de cea sferica, nu asigura
acestor pulberi ieftine proprietati fizice si tehnologice destul de avantajoase.

2.1.2. Fabricarea pulberilor prin metode fizico-chimice

Reducerea oxizilor la temperaturi ridicate cu reducatori solizi sau gazosi este o metoda foarte
raspandita la fabricarea pulberilor de fier (peste 50% din cantitatea folosita la nivel mondial) si la
majoritatea sortimentelor de pulberi de Ni,Cu,Co,W,Mo etc. Pulberile de mare puritate sunt
fabricate prin reducere cu hidrogen si sunt folosite aproape in exclusivitate la fabricarea, prin
tehnoiogia metalurgiei pulberilor, a wolframului, molibdenului, a materialelor magnetice moi si dure,
a aliajelor dure. Structura spongioasa a granulelor asigura proprietati de presare foarte bune.
 fig. 8. Pulbere de fier spongios (X50). Fig 9. Pulbere de fier spongios x500

Metoda elecirochimica. Trecand curentul electric continuu prin solutii apoase ale
sarurilor metalelor, sau prin topitura la malta temperatura a acestor saruri, in conditiile adecvat
alese ale procesului, metalul sau aliajul se depune la catod sub forma de pulbere, numite pulberi
eiectrolitice.
Aceste pulberi se caracterizeaza printr-o puritate deosebit de ridicata si prin proprietati de
presare si de sinterizare foarte bune. Granulele pulberilor eiectrolitice au o forma dendritica, cu
structura spongioasa.

Fig, 13. Pulbere electrolitica de cupru

la microseop electronic cu baleiaj Fig, 12. Pulbere etectrolitica de fier
(X500). (X300),

Pentru a realiza insa proprietatile favorabile amintite, pulberile dupa electroliza trebuie sa fie
bine spalate, uscate, eventual macinate si ulterior supuse unei operatii de tratament termochimic
reducator de recoacere. Pretul pulberii eiectrolitice de fier, ca exemplu, este de 3...6 ori mai mare ca
al puiberilor reduse sau al celor pulverizate din faza lichida. Prin electroliza pot fi fabricate si
pulberi de aliaje (Fe-Ni, Fe-Mo, Ni-Mo, Fe-Cr etc.) sau de combinatii chimice (boruri, siliciuri
etc.).
 Metoda carbonil permite obtinerea unor pulberi de mare puritate si cu o granuiatie foarte
fina, din metale care formeaza cu oxidul de carbon compusi chimici numiti carbonili (Fe, Ni, W, Mo
etc.). Datorita procesuiui complicat de fabricatie, aceste pulberi sunt de 7...15 ori mai scumpe decat
cele obtinute prin reducere, motiv pentru care sunt utilizate numai acolo unde se cer produse de inalta
puritate (industria eiectrotehnica, electronica, nucleara, tehnica vidului etc.).
Fabricarea pulberilor de prealiaje. Cu toate ca se pot elabora aliaje cu o compozitie chimica
foarte precisa, prin dozarea si amestecarea in proportie corespunzatoare a pulberilor pure de metale
si nemetale, urmata de presarea si sinterizarea semifabricatelor respective, in multe cazuri se
recomanda fabricarea produselor sinterizate din pulberi prealiate. Ca exemplu, lagarele autolubrifiate
de bronz sinterizat se pot fabrica fie din amestecul corespunzator de puiberi de cupru, staniu si
grafit, fie dintr-un amestec de pulbere de bronz si grafit.

2.2. Proprietatile pulberilor metalice si metodele de incercare ale acestora

Cunoasterea precisa a proprietatilor fizice, chimice si tehnologice ale pulberilor metalice

este foarte importanta atat din punctul de vedere al tehnologiei de fabricatie, cat si pentru a putea
asigura calitatea si proprietatiie cerute la produsele obtinute din aceste pulberi.

2.2.1. Proprietatile fizice ale pulberilor

Forma granulelor, care este determinata de metoda de fabricatie a pulberii, poate fi sferica,
ovoidala, poliedrica, lamelara, lenticuiara, dendritica, aciculara etc.
Structura interna a granulelor poate fi compacta sau poroasa, spongioasa.
Calitatea si marimea suprafetei granulelor. Suprafata granulelor poate fi neteda, respectiv
mai mult sau mai putin rugoasa, cu rugozitati rotunjite sau colturoase, cu crapaturi, pori, capilare etc.
Microduritatea granulelor depinde de compozitia chimica a materialului puiberii si de
procedeul de fabricatie.
Marimea granulelor si repartitia granulometrica are o influenta decisiva asupra
proprietatilor tehnologice ale pulberilor, asupra proprietatilor semifabricatelor presate si ale
produselor sinterizate finite.
Densitatea reala a materialului pulberii este raportul dintre masa unei probe de pulbere si
volumul porilor dintre granule si al celor din interiorul granulelor.

2.2.2. Proprietatile chimice ale pulberilor

Compozitia chimica, reprezinta cantitatea procentuala a componentelor dintr-un aliaj sau

dintr-un amestec de pulberi, respectiv cantitatea elementelor insotitoare si a impuritatilor, se
determina prin metodele cunoscute si in majoritate standardizate, ale chimiei analitice.
Determinarea continutului de oxigen este analiza cea mai importanta dintre cele aplicate in
metalurgia pulberilor.
Rezistenta la coroziune si rezistenta la oxidare are o importanta practica foarte mare la
caracterizarea pulberilor metalice. Pulberile foarte fine ale unor metale mai sensibile la oxidare
(Al,Fe,Ni,Co etc.), sunt piroforice, in aer prezentand fenomenul periculos de autoaprindere, ceea
ce necesita un tratament de pasivizare prealabila livrarii pulberii, denumit si depiroforizare.
 2.2.3. Proprietatile tehnologice ale pulberilor

Densitatea aparenta de umplere, in stare liber varsata , trebuie sa fie cunoscuta la

dimensionarea matritelor de presare. Acasta densitate se detennina conform STAS 8432-79.
Compactitatea de umplere arata cat din volumul ocupat aparent de o pulbere este efectiv
umplut de materialul acestei pulberi.
Porozitatea de umplere este o alta proprietate tehnologica a pulberilor.
Densitaiea de tasare (scuturare):, este densitatea aparenta a pulberii dupa o scuturare intensa
intr-un recipient. Aceasta densitate este cu 20...25% mai mare decat densitatea de umplere a
aceleiasi pulberi.
Fluiditatea (viteza de curgere) este caracterizata prin timpul, in secunde, in care o anumita
cantitate de pulbere trece printr-un orificiu calibrat, al palniei standardizate.
Pulberile bune trebuie sa aiba o fluiditate cat mai mare, care sa asigure o umplere cat mai
rapida, sigura si completa a cavitatii matritelor de presare, chiar daca acestea au o forma geometrica
mai complexa.
Presabilitatea (compresabilitatea) se determinma dupa STAS 9089-80 si arata densitatea
comprirnatului obtinut prin presarea bilaterala a unei mase definite de pulbere, la o presiune data, intr-
o matrita cilindrica.
Coeficientul de umplere trebuie sa fie cunoscut la proiectarea si reglarea matritelor de presare,
in cazul eel mai raspandit al dozarii volumetrice, pentru a asigura introducerea in cavitatea
matritei a cantitatii de pulbere exact necesara realizarii unei piese cu greutatea si dimensiunile
cerute.

Stabiliiatea forrnei semifabricatului dupa compactizare caracterizeaza rezistenta mecanica a

acestuia, care trebuie sa permita manipularea semifabricatelor de la prese pana la intrarea lor in
cuptoarele de sinterizare. Acesta proprietate se exprima prin rezistenta muchiilor.

3. Formarea pieselor in metalurgia pulberilor

Amestecul de pulberi se poate compactiza prin diferite metode de formare, obtinandu-se un

comprimat, un semifabricat presat poros, cu o compactitate mai mica sau mai mare, in functie de
conditiile tebnologice concrete ale formarii. Rezistenta mecanica a comprimaruiui nesinterizat este foarte
mica, insuficienta pentru a putea fi folosit in practica.
Metodele pentru fonnarea semifabricatelor din pulberi metaiice se pot clasifica in:
A. Metode de formare cu aplicarea presiunii:
- presarea in matrite de otel;
- presarea la cald;
- sintermatritarea;
- presarea izostatica;
- extrudarea pulberilor;
- laminarea pulberilor.
B. Metode de formare fara aplicarea presiunii:
- turnarea pulberilor in forme de ipsos;
- presararea pulberilor fara tasare;

A. Presarea pulberilor in matrite de otel. Metoda cea mai frecvent utilizata pentru formarea
pieselor de masini din amestecuri de pulberi este presarea in matrite de otel, deoarece aceasta
asigura o precizie ridicata si forme geometrice destul de complexe, o calitate superioara a suprafetei
semifabricatului, o productivitate mare, acest proces de presare putandu-se mecaniza si automatiza
usor.
Dozarea amestecului de pulberi in cavitatea matritei se face prin metoda volumetrica, folosind un
dozator automat.

cu

dozator
oscilant

Poanso
n

Fig, 26. Principiul presarii automate.

Valoarea presiunii de compactizare se determina, pe baza densitatii cerute de presare, din

diagrama de presare a amestecului folosit.

Fig. 39. Prezentarea schematica a contractiei

neuniforme la sinterizare (in dreapta), cauzata de

zonele de densitate mai mica In corpul presat (din
stinga).

Evacuarea semifabricatului din marrita are loc dupa retragerea poansonului superior, prin
ridicarea poansonului interior. Pe masura presarii matritei, semifabricatul presat se relaxeaza,
marindu-si putin dimensiunile, atat in directia presarii, cat si perpendicular pe ea. Aceasta revenire
elastica la nivelul superior al cavitatii matritei poate conduce la aparitia unor tensiuni de forfecare
destul de mari. Pentru ca acestea sa nu cauzeze fisurarea laterala a semifabricatului presat, trecerea
de la suprafafa interioara a cavitatii spre suprafata frontala a matritei se face usor conica (inclinata).
Forta de scoatere (de evacuare) este determinata de frecarile dintre presat si peretii cavitatii
matriti si poate sa ajunga pana la 20...40% din forta de presare. Lubrifiantii adaugati In amestecul de
pulberi contribuie ia reducerea fortei de presare, la uniformizarea densitatii In interiorul presatului, la
reducerea fortei de scoatere si a uzarii matritei, marind considerabil durata de functionare a
acesteia. De obicei, ca lubrifiant se foloseste un adaos de 0,5...1% stearat de zinc introdus in
amestecul de pulberi.
Utilajele de presare sunt presele mecanice si hidraulice de mare putere (utilaje universale),
putand fi folosite pentru fabricarea unui numar foarte mare de piese si produse diferite, fiind
necesara numai schimbarea matritelor de presare.
Presarea la cald. Presarea si sinterizarea sunt unite intr-o singura operatie, in timpul presarii
materialul este incalzit pana ia temperatura de sinterizare, prin care se realizeaza compactitati
mult mai mari ca la presarea obisnuita, datorita maririi plasticitatii si curgerii materialului pulberii.
Presiunile de compactizare la presarea la cald, In general, sunt mult mai mici fata de cele aplicate la
presarea la rece.
Sintermatritarea este un procedeu nou care se extinde din ce in ce mai mult in fabricarea
din pulberi a pieselor de masini de mare rezistenta mecanica si precizie ridicata. Greutatea pieselor
fabricate prin acest procedeu nu depaseste 5 kg.
Presarea izostatica a pulberilor. Cantitatea necesara din amestecul de pulberi, introdusa
intr-o forma flexibila care se inchide etans, se aseaza In camera de presiune cu pereti foarte
rezistenti a instalatiei de presare izostatica, in care se introduce apoi de la o pompa de foarte
inalta presiune un lichid, prin care fortele de compactizare vor actiona In mod uniform din toate
directiile, realizandu-se o presare realmente izostatica si o densitate foarte mare, deosebit de uniform
repartizata in tot volumul semifabricatului presat.
O variants posibila a presarii izostatice este si cea prin expiozie, unde forta de presare creste
foarte rapid.
 La o alta varianta foarte simpla a presarii izostatice se foloseste o captuseala groasa de
cauciuc sau alt material elastic , intr-o matrita obisnuita din otel.

Extrudarea pulberilor . acest procedeu de formare permite obtinerea unor produse cu sectiune
uniforma , cu lungimi foarte mari si cu proprietati foarte constante. La varianta clasica a
metodei , pulberile se amesteca cu un liant sau plastifiant , fiind apoi extrudate la tempertura
mediului ambiant.

La
temperature ridicate pulberile pot fi extrudate fara nici un adios. Forma sectiunii poate fi oricat
de complicate , putand contine si goluri longitudinal de forme variate , obtinandu-se astfel
sectiuni compacte sau tubulare.
Laminarea pulberilor. Amestecul de pulberi este dozat intre 2 cilindrii de laminare ,
fiind antrenat in zona de lucru , unde este compactizat intr-un semifabricat continuu , de grosime
mica si o lungime teoretic infinita.