1.6.

INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA PUNCTELOR CRITICE LA

INCALZIRE

Elementele din grupa nichelului coboara A iar cele din grupa cromului il ridica. O
actiune asemanatoare exercita elementele de aliere si asupra punctului A (fig. 7).
O puternica influienta manifesta elementele de aliere asupra concentratiei la care
se gasesc diferitele puncte critice. Toate elementele de aliere deplaseaza punctul
S al diagramei de echilibru spre concentratii mai mici micsorand continutul in
carbon al perlitei (fig. 8). O influenta asemanatoare manifesta elementele de
aliere si asupra pozitiei punctului E al diagramei Fe-C ; la un continut ridicat in
elementele de aliere punctul E este atat de puternic deplasat spre stanga incat se
formeaza ledeburita chiar si la un continut de citeva zecimi de procente de
carbon.

1.7. INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA CRESTERII GRAUNTELVI DE

AUSTENITA LA INCALZIRE

Toate elementele de aliere cu exceptia manganului micsoreaza tendinta de

crestere la incalzire, a grauntelui de austenita cea mai puternica influenta
manifestand elementele care formeaza carburi ; cu cat carburile se dizolva la o
temperatura mai ridicata cu atit grauntele de austenita creste mai putin.

1.8. INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA TRANSFORMARII AUSTENITEI

LA RACIRE SI ASUPRA CALIBILITATII

S-a aratat ca elementele de aliere modifica puternic modul de transformare al

austenitei la racire deplasand, cu exceptia cobaltului, curbele in C la dreapta si in
jos marind prin aceasta calibilitatea. Daca elementele de aliere formeaza la racire
carburi in afara de deplasarea curbelor in C la dreapta si in jos ele separa si
domeniul de transformare perlitic de cel de transformare bainitic.

Aceste influente ale elementelor de aliere se prodnc numai daca elementele de

aliere sunt uniform si bine dizolvate in austenita.

1.9. INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA PUNCTELOR DE INCEPUT Si

DE SFIRSIT DE TRANSFORMARE MARTENSITICA SI ASUPRA PROPORTIEI DE
AUSTENITA REZIDUALA

Elementcle de aliere, cu mici exceptii (Co si Ai), coboara temperaturile M si M,

marind proportia de austenita reziduala. Influenta elementelor de aliere asupra
punctului M si asupra procentului de austenita reziduala pentru un oxel cu 1% C
este data in figura 9.

1.10. INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA TRANSFORMARILOR LA

REVENIRE

In procesul revenirii martensitei aliate se produc accleasi transformari ca si la

revenirea martensitei din otelurile nealiate insa in acest caz formindu-se carburi
ale elementelor de aliere sau cementita aliata este necesara o insemnata difuzie
a elementelor de aliere. Deoarece viteza de difuzie a elementelor de aliere este
foarte mica, prezenta lor micsorand si viteza de difuzie a carbonului, elementele
de aliere vor influenta puternic toate procesele de la revenire care se bazeaza pe
difuzie.

Primnl stadiu al descompunerii martensitice este practic neinflueniat de

elementele de aliere insa al doilea stadiu al acestui proces este puternic
influentat, viteza cu care se produce descompunerea martensitei si precipitarea
carburilor fiind mult incetinita de elementele de aliere. Elementele de aliere
maresc deci stabilitatea martensitei, martensita din otelurile aliate fiind stabila
pana la temperaturi mai ridicate decit martensita otelurilor carbon. Cea mai
puternica influenta asupra descompunerii martensitei si precipitarii carburilor o
manifesta siliciul si elementele care formeaza carburi cromul, molibdenul,
woltramul etc. Nichelul si manganul exercita asupra celui de-al doilea stadiu al
descompuncrii martensitei o influenta mai putin importanta.

Cea de a doua transformare de la revenire, descompunerea austenitei reziduale,

este de asemenea influentata de prezenta elementelor de aliere.

Acestea micsoreaza viteza de transformare a austenitei reziduale si ridica

tcmperatura la care aceasta transformare are loc ; cea mai mare influenta in
aceasta directie o manifesta manganul, cromul si siliciul.

O influienta deosebit de puternica manifesta elementele de aliere asupra

coalescentei carburilor (a patra transformare la revenire). Micsorand viteza dc
difuzie a carbonului, elementele de aliere franeaza puternic cresterca parliculelor
de carburi. Siliciul si elementele care formeaza carburi cromul, vanadiul.
molibdenul, wolframul franeaza deosebit de puternic coalescenta carburilor. Ca
urmare dupa revenire la aceeasi temperatura dispersia carburilor in otelurile
aliate cu astfel de elemente este mult mai inaintata (particulele de carburi sunt
mult mai fine. Nichelul si cobaltul manifesta o mica influienta asupra coalescentei
carburilor.

Considerand procesul formarii carburilor la revenirea otelurilor in cazul revenirii la

temperaturi scazute, mai mici de 300C, a unui otel aliat deoarece la astfel de
temperaturi viteza de difuzie a elementelor de aliere este foarte mica se va forma
o carbura aliata cu acelasi continut in elemente de aliere ca si martensita din
care provine. La temperaturi mai mari, peste 400C, viteza cu care se desfasoara
difuzia elementelor de aliere devenind mare, se produce o redistribuire a
elementelor de aliere intre matrice si carburi, o mare parte din elementele care
formcaza carburi trecand in cementita. Daca in cazul otelului considerat faza de
echilibru este o anumita carbura dupa saturarea cementitei in elemente de aliere
are loc transformarea cementitei cu formarea carburii respective. Influenta
elementelor de aliere asupra transformarilor la revenire este scoasa in evidenta
cu ajutorul curbelor de variatie cu temperatura de revenire a duritatii otelului
calit la martensita. Astfel de curbe sunt aratate pentru otelurile carbon din figura
10, a, pentru otelurile aliate cu elemente care nu formeaza carburi ci se gasesc
dizolvate in matrice, ca siliciul, nichelul etc., in figura 10, b, iar pentru otelurile
aliate cu elemente care formeaza carburi, in figura 10, c si d. Din aceste figuri se
constata ca la otelurile carbon, exceptand otelurile cu continut de carbon ridicat,
duritatea scade continuu la cresterea temperaturii de revenire ; la otelurile cu
peste 0,8 %C se observa ca la revcnire pina la 100%C are loc o usoara crestere a
duritatii, determinata de precipitarea carburilor coerent legate cu matricea ;
pentru un otel cu 1%C, cresterea de duritate este de 1 - 2 unitati HRC. exceptand
aceasta mica crestere a duritatii se poate considera ca la revenirea otelurilor
carbon duritatea scade continuu cu temperatura de revenire figura 10, b arata ca
la alierea cu elemente care nu formeaza carburi, siliciu, nichel, mangan etc.,
duritatea se micsoreaza continuu dar mult mai lent decit la otelurile carbon, ceea
ce indica o crestere a stabilitatii martensitei la ridicarea temperaturii. O concluzie
asemanatoare se obtine si din analiza figurilor 10, c si d care corespund otelurilor
aliate cu elemente care formeaza carburi ba mai mult decit atit, in cazul alierii cu
astfel de elemente, are loc chiar si o crestere a duritatii in intervalul de
temperaturi cuprins intre 350600C. Acest fenomen se numeste durificare
secundara si este determinat de precipitarea carburilor elementelor de aliere si
de transformarea austenitei reziduale. Fenomenul de durificare secundara este
deosebit de important in cazul otelurilor de scule inalt aliate cum sunt otelurile
rapide. In astfel de cazuri dupa calire rezulta o mare cantitate de austenita
reziduala ; duritatea otelurilor in aceasta stare se numeste duritate primara; La
revenire are loc procesul de precipitare a unor carburi extrem de fin dispersate in
masa de baza si austenita reziduala se transforma la racirea dupa revenire in
martensita. Ca urmare se produce durificarea secundara, duritatea creste

depasind duritatea otelului calit ; duritatea obtinuta dupa revenire se numeste

duritate secundara.

1.11. PROPRIETATILE MECANICE ALE OTELURILOR ALIATE REVENITE.

FRAGILITATEA DE REVENIRE

Proprietatile mecanice ale unui otel aliat calit si revenit, difera foarte mult de
proprietatile mecanice ale unui otel carbon cu acelasi continut in carbon, calit si
revenit la aceeasi tempetratura, otelul aliat prezentand rezistenta si tenacitate
superioare otelului carbon. Inflnenta continutului in elemente de aliere asupra
proprietatilor mecanice ale unui otcl cu 0,35%C, calit si revenit la 200C este
aratata in figura 11, a si b, iar influenta elementelor de aliere
asupra,proprietatilor mecanice ale unui oiel cu 0,4%C calit si revenit la 650C, in
figura 12.

Influenta temperaturii de revenire asupra proprietatilor mecanice ale otelurilor

aliate poate fi ilustrata prin diagrame de variatie cu temperatura de revenire a
proprietatilor mecanice. Considerand un otel cu 0,26 %C, 1,25 %Cr Si 0,24 % Mo
calit si revenit, variatia proprietatilor mecanice cu temperatura de revenire este
data in figura Se vede ca incepand de la aproximativ 200C proprietatile de
rezistenta (Rezistenta la rupere Rm si limita de curgere Rc) scad continuu iar
proprietatile de plasticitate (alungirea la rupere A5 si gituirea la rupere Z) cresc,
scaderea rezistentei fiind insa destul de lenta astfel ca la temperaturi de revenire
de ordinul 500: . .600C otelul este inca suficient de rezistent. Din diagrama 13
se vede si faptul ca spre deosebire de otelul carbon la care rezilienia creste
continuu cu temperatura de revenire, la otelul considerat rezilienta scade
pronuntat in intervalul de temperaturi 250:..400C, ofelul calit si revenit in acest
domeniu de temperaturi fiind fragil. Acest fenomen este numit fragilitate de
revenire si este caracteristic multor oteluri aliate. Mai mult decit atit, in cazul
unor oteluri aliate de construciii (oteluri care contin pina la 0,6% C) se observa
chiar doua intervale de fragilitate, primul in domeniul de temperaturi cuprins
intre 250. . . 400C, iar al doilea intre 500650C. Acest fenomen este reprezentat
schematic in figura 19. Fragilitatea din intervalul de tem-

peratura 250400C, numita fragilitate de revenire de ordinul intii, se produce la

revenirea otelului la temperaturi cuprinse in acest interval. Odata produsa
aceasta fra- gilitate nu mai poate fi inlaturata. Pentru acest motiv se numeste
'fragilitate de neanlaturat ' sau 'fragilitate ireversibila'. Pentru a evita o astfel de
fragilitate otelul calit nu trebuie revenit niciodata la aceste temperaturi.

Multa vreme s-a presupus ca fragilitatea ireversibila este determinata de

transformarea austenitei reziduale care constituie un fel de cement tenace intre

cristalele de martensita. In ultimul timp a fost emisa ipoteza ca fragilitatea

ireversibila este determinata de descompunerea neuniforma a martensitei de
calire in martensita de revenire. La aceste temperaturi transformarea decurge
mai intens la limitele grauntilor si mai putin intens in interiorul lor ; ca urmare in
timp ce la limitele grauntilor transformarea martensitei de calire in martensita de
revenire este aproape completa in interiorul grauntilor aceasta transformare a
avut loc numai partial. Apare ca urmare o diferenta de rezistenta intre straturile
de material situate la suprafata grauntilor si cele situate in interior, straturile de
la exterior, mai putin rezistente, jucand rol de concentratori de tensiuni ceca ce
duce la ruperea fragila. La cresterea duratei de mentinere sau a temperaturii de
revenire, transformarea martensitei de calire in martensita de revenire se
realizeaza in intreg volmnul grauntilor tenacitatea otelului restabilindu-se dar
micsorandu-se in acelasi timp duritatea.

Fragilitatea de revenire care se produce la revenirca la temperaturi mai mari de

500C, in intervalul de temperaturi cuprins intrc 500650C, se numeste fragilitate
de revenire de ordinul doi. Caracteristic pcntru aceasta fragilitate este faptul ca
ea apare numai daca dupa revenire piesele sint racite lent. La racire rapida dupa,
revenire tenacitatea nu sem icsoreaza ci creste monoton cu temperatura dc
revenire (fig. 14) dar fragilitatea reapare daca dupa prima revenire se aplica o a
doua revenire la temperaturi inalte urmata de o racire lenta. Pentru acest motiv
aceasta fragilitate se numeste si fragilitate reversibila. Ca si la fragilitatea de
revenire de primul ordin si la aceasta fragilitate celelalte proprietati mecanice nu
sunt afectate. Fragilitatea de revenire reversibila este intr-o oarecare masura
caracteristica tuturor otelurilor aliate ea neproducindu-se la otelurile carbon ,(fig.
12.30). Trebuie subliniat insa ca nu toate otelurile manifesta aceeasi inclinatie
pentru aceasta fragilitate ; in timp ce la unele oteluri fragilitatea de revenire
reversibila este neglijabila, la altele ea este deosebit de accentuata. S-a constatat
ca otelucile de constructii., aliate cu crom sau cu crom si nichcl, care contin si
circa 0,001%P sint deosebit de sensibile la acest gen,de [Link] se
adauga alaturi de crom si nichel si alte elemente de aliere in timp ce unele, ca de
exemplu manganul accentueaza inclinarea otelului pentru fragilitatea de revenire
altele, ca molibdenul si wolframul, o micsoreaza. In prezent se admite ca
fragilitatea de revenire de ordinul doi este provocata de faptul ca la revenirea la
temperatura inalta formarea cementitei, saturarea ei in crom, mangan etc. si
formarea carburilor elementelor de aliere au loc cu viteze mai mari la limitele
dintre graunti decit in interiorul lor. Ca urmare se produce saracirea in elemente
de aliere a zonelor situate in vecinatatea limitelor de graunte. La racirca lenta
dupa revenire sau la mentinerea in intervalul de temperaturi 500. . .520C,
zonele saracite in elemente care formeaza carburi se imbogatesc prin difuzie in
fosfor, deoarece la aceste temperaturi are loc difuzia negativa a fosforului care
face ca zonele din vecinatatea limitelor de graunte, sarace in elemente de aliere,
sa se imbogateasca tot mai mult in fosfor in timp ce zonele situate in interiorul
grauntilor, bogate in elemente de alicre, sa devina tot mai sarace in fosfor. Ca
rezultat al imbogatirii in fosfor, zonele situate in vecinatatea limitelor dintre
graunti devin fragile. O noua revenire la temperaturi mai mari de 600C urmata
de racire cu viteza mare inlatura fragilitatea, deoarece reincalzirea la temperaturi
mai mari de 600C determina o redistribuire a fosferului in intreg volumul de
material. Influenfa favorabila a molibdenului in proportii pina pe la 0,6 %, care
frineaza sau inlatura complet [Link] de revenire reversibila, se explica prin

aceea ca la astfel de concentratii molibdenul nu participa practic la formarea

cementitei aliate nefonnand nici carburi proprii. Ca urmare zonele situate in
vecinatatea limitelor nu saracesc in molibden, ceea ce are ca efect micsorarea
diferentei intre viteza de formare a carburilor la limitele grauntilor si viteza de
formare a aceatora in interiorul grauntilor si odata cu aceasta impiedicarea
difuziei fosforului spre zonele situate in vecinatatea limitelor dintre graunti.
Aceasta influenta favorabila a molibdenului dispare la continuturi mari in
molibden deoarece in aceste cazuri se formeaza carburi proprii de molibden ceea
ce are ca efect o accentuare a saracirii in elemente de aliere a zonelor situate in
vecinatatea limitelor dintre graunti si ca urmare o accelerare a procesului de
concentrare a fosforului in aceste zone. Influenta favorabila a wolframului se
explica in acelasi mod.

2. NOTAREA SI CLASIFICAREA OTELURILOR ALIATE

2.1. NOTAREA OIELURILOR ALIATE

Otelurile aliate se noteaza dupa modul de obrinere a pieselor si semifabricatelor,

prin turnare sau prin deformare, printr-un simbol format din cifre si litere.

Din categoria otelurilor aliate turnate in piese se deosebesc otelurile aliate

turnate in piese pentru constructii de masini, oteluri aliate refractare si
anticorosive turnate in piese si oteluri manganoase rezistente la uzura turnate in
piese.

Otelul aliat turnat in piese se noteaza cu un simbol format din litera T urmata de
alte litere si de doua grupuri de cifre primul dupa litera T iar ultimul la sfirsitul
simbolului. Litera T indica starea turnata, celelalte litere fiind simbolurile
elementelor de aliere fnscrise in ordinea cresterii continutului sau a importantei
lor in otelul respectiv. Grupul de cifre care urmeaza dupa litera T indica, in sutimi,
procentul mediu de carbon, iar cifrele de la sfirsitul simbolului indica in zecimi,
continutul mediu in elementul principal de aliere. Citeva dintre otelurile aliate
turnate in piese sunt date in tabelul 1.

Otelurile aliate deformabile se subampart in oteluri deformabile cu destinatie

generala si oteluri deformabile cu destinatie precisa. La rindul lor otelurile aliate
deformabile cu destinatie generala se subimpart in oteluri aliate pentru
constructii de masini, oteluri aliate superioare pentru constnictii de masini, oteluri
rezistente la coroziune si refractare prelucrate la cald etc.

Otelurile aliate deformabile pentru constructii de masini sint notate prin simbolari
formate din litere si cifre, cifrele fiind situate inaintea literelor si la sfirsitul
simbolului. Cifrele situate inaintea literelor arata continutul mediu de carbon, in
sutimi de procent iar cele situate la sfirsitul simbolului arata continutul mediu, in
zecimi de procent, din elementul principal de aliere. Literele sint chiar simbolurile
elementelor de aliere si sint scrise in ordinea crescinda a continutului si
importantei lor in cazul otelurilor aliate superioare la simbolul marcii se adauga si
litera X. Otelurile rezistente la coroziune si refractare prelucrate la cald sint
notate prin simboluri formate in mod asemanator cu deosebirea ca simbolurile
elementelor nu sint date in intregime ci prescurtat astfel : C, crom ; N, nichel, ; W,
wolfram ; V, vanadiu ; S, siliciu etc.

Din categoria otelurilor deformabile cu destinatia precisa se mentioneaza

otelurile aliate pentru scule si otelurile pentru rulmenti. Notarea otelurilor se face
si fn acest caz cu ajutorol unor simboluri obtinute, cu mici deosebiri, asemanator
obtinerii simbolurilor pentru otelurile aliate deformabile cu destinatie generala.
Un simbol diferit este folosit la otelurile rapide pentru scule ; in acest caz o marca
de otel notandu-se cu simbolul Rp (prescurtare de la 'rapid') dupa care urmeaza
numarul de ordine al marcii : Rp2, Rp3 etc. Otelurile pentru rulmenti se noteaza
cu simbolul Rul urmat de un numar de ordine, de exemplu Rul 1. Cfteva otelcri
aliate deformabile sunt date fn tabelul 2.

2.2. CLASIFICAREA OTELURILOR ALIATE

Otelurile aliate se pot clasifica dupa mai multe criterii : a - dupa structura in
starea de echilibru adica dupa structura in stare recoapta ; b - dupa structura
obtinuta la racirea in aer, adica dupa structura in stare normalizata ; c - dupa
destinatie.

Clasificarea otelurilor aliate dupa structura in stare recoapta se bazeaza pe

influenta manifestata de elementele de aliere asupra pozitiei punctelor S, E, A3
si, A4 ale diagramei fier-carbon. La 0% element cfe aliere punctul S se afla la
0,77% C, punctul E la 2,11 % C, punctul A3 la 910C iar punctul A4 la 1 392C. La
cresterea continutului in element de aliere, indiferent de natura elemcntului de
ardere, punctele S si E se deplaseaza spre continuturi mai mici in carbon, iar
punctele A 3 si A4 se deplaseaza pentru elementele din grupa cromului asttel
incat ingusteaza domeniul iar pentru elementele din grupa nichelului astfel incat
maresc domeniul . Aceste influente ale elementelor de aliere sint ilustrate grafic
in figura 15, a si b unde sint trasate si diagramele structurale corespunzatoare
care arata ca otelurile aliate cu elemente din grupa cromului pot aparline uneia
din urmatoarele clase : hipocutectoide, hipereutectoide, ledeburitice, feritice si

semiferitice iar otelurile aliate cu elemente din grupa nichelului pot apartine
elaselor : hipoeutectoide, hipereutectoide ledeburitice. austenitice si
semiaustenitice. Pentru a ilustra acest mod de clasificare in figura 16 se arata
diagrama structurala a otelului cu crom.

Clasificarea dupa structura in stare normalizata se bazeaza pe diagrama

descompunerii izoterme a austenitei. S-a aratat ca la cresterea continutului fn
elemente de aliere curbele in C se deplaseaza la dreapta si in jos iar punctul Ms
in jos. Ca urmare considerand curba vitezei de racire in aer, aceasta va taia
curbele in C ale otelurilor aliate la tempeuaturi diferite. Intr-adevar considerand
trei oteluri, unul slab aliat, al doilea cu un continut in elemente de aliere mai
ridicat si al treilea cu un continut si mai ridicat in elemente de aliere ale caror
curbe in C sint reprezentate in figura 17, a, b, si c, in timp ce la primul otel
structura obtinuta la racirea in aer este perlitica, la cel de-al doilea otel structura
va fi martensitica, iar la cel de-al treilea austenitica. Rezulta astfel ca dupa
structura obtinuta la racirea in aer otelurile aliate pot fi : a - otelurile cu structura
normala numite si oteluri perlitice: ; b - oteluri cu structura martensitica ; c oteluri cu structura austenitica. Otelurile din clasa perlitica se impart in oteluri
care contin pfna la circa 0,25%C numite oteluri de cementare deoarece se
folosesc pentru cementare si oteluri care contin peste 0,25% C numite si oteluri
pentru imbunatatire, deoarcce se folosesc in stare obtinuta prin imbunatatire.

Considerand acest criteriu, se pot trasa diagrame structurale, numite diagrame

Guillet, care arata in functie de continutul in carbon si in element de aliere
structura otelului dupa normalizare. Pentru otelurile mangan diagrama Guillet
este data in figura 18. O diagrama asemanatoare se obtine si pentru otelurile
nichel (fig. 19). Daca se considera otelurile aliate cu elemente care formeaza
carburi, elemente din grupa cromului, la continuturi mici in carbon si mari in
element de aliere, otelul la orice temperatura va fi alcatuit numai din ferita
aliata ; astfel de oteluri se numesc feritice. In sfirsit tot in cazul otelurilor aliate cu
elemente din grupa cromului, la continuturi mari in elemente de aliere si in
carbon se obtine a cincea clasa de oteluri, oteluri cu carburi. Un exemplu de
diagrama structurala pentru oteluri aliate cu elemente din grupa cromului este
dat in figura 20 care reprezinta diagrama otelurilor crom. Dupa structura obtinuta
la normalizare se fntilnesc deci urmatoarele clase de ofeluri: a - oteluri cu
structura normala sau oteluri perlitice ; b - oteluri cu structura martensitica ; c oteluri cu structura austenitica ; d - oteluri feritice ; e - oteluri cu carburi.

Dupa destinatie otielurile se impart in : a - oteluri de constructii folosite pentru

fabricarea diferitelor organe de masini si elemente de construciii metalice ; b oteluri de scule, intrebuintate pentru fabricarea sculelor de calitate superioara ca
de exemplu scule utilizate pentru taiere, pentru lovire matritare si instrumente de
masura ; c - oieluri cu proprietati fizice, chimice si mecanice deosebite avand
destinaiii speciale.

3. OTELURI ALIATE PENTRU CONSTRUCTII

Fie pentru inceput otelurile aliate folosite in constructia de masini la fabricarea

diferitelor organe de masini. Date fiind solicitarile la care sint supuse asemenea
piese otelurile din care sint fabricate trebuie sa posede o asociatie de proprietati
cat mai utila ele trebuie sa aiba o rezistenta la rupere cat mai mare, sa fie
plastice si tenace pentru a rezista actiunilor dinamice si de soc, sa aiba o
rezistenta la oboseala cat mai ridicata pentru a rezista sarcinilor variahile etc.
Astfel de proprietati se obtin in mod curent prin utilizarea de oteluri aliate calite si
revenite. Dupa continutul in carbon otelurile de constructii de masini se impart
in : a - oteluri pentru cementare, sint oteluri cu continut scazut in carbon de la
0,06 %C la 0,25 % C utilizate pentru confectionarea pieselor ce urmeaza a fi
cementate ; b - oteluri pentru imbunatatire, sint oteluri cu continut in carbon de
la 0,25% la circa 0,6% ; sint utilizate pentru confectionarea pieselor ce urmeaza a
fi calite si revenite la temperaturi ridicate. Otelurile pentru constructii de masini
sint aliate fie cu un element de exemplu cu crom (oteluri crom), cu nichel (oteluri
nichel), cu mangan (oteluri mangan) etc., fie cu mai multe elemente de exemplu
oteluri aliate cu crom si mangan (oteluri crom-mangan), oteluri aliate cu crom si
nichel (oteluri crom-nichel), oteluri aliate cu crom si vanadiu (oteluri cromvanadiu), oteluri aliate cu crom, nichel si molibden (oteluri crom-nichelmolibden), oteluri aliate cu crom, nichel si wolfram (oteluri crom-nichel-wolfram)
etc. Cromul in otelurile de constructii se gaseste in mod obisnuit in jur de 1 % si
se adauga cu scopul de a mari calibilitatea otelului. In acelasi timp dizolvindu-se
in ferita el mareste duritatea, tenacitatea si ductilitatea ei si joaca un rol foarte
mare la revenire martensita cu crom fiind mai stabila decit martensita din
otelurile carbon. Toate aceste influente fac ca proprietatile dupa calire si revenire
ale unui otel ce contine circa 1% Cr sa fie mult imbunatatite. Cromul ridica insa
punctele critice A1 si A 3, motiv pentru care temperaturile de incalzire pentru
calirea unui otel cu crom sint mai ridicate decit la un otel carbon. Nichelul se
adauga in otelurile de constructii pina la cel mult 5%. Ca si cromul el mareste
puternic stabilitatea austenitei subracite ceea ce are ca efect deplasarea curbelor
in C la dreapta, micsorarea vitezei critice de calire si marirea calibilitatii.
Coborand punctele A1 si A3 contribuie la obtinerea unei structuri mult mai fine
ceea ce are ca urmare imbunatatirea considerabila a proprietatilor. Se dizolva in
ferita imbunatatind mult rezistenta, ductilitatea si tenacitatea acesteia. Nichelul
coboara insa puternic punctul Ms ducand la cresterea proportiei de austenita
reziduala. Manganul se utilizeaza in otelurile de constructii in proportie pina la
aproximativ 1,6 %. Si acest element deplaseaza puternic curbele in C la dreapta
micsorand viteza critica de calire si marind calibilitatea. Dizolvindu-se in ferita
mareste mult limita de curgere, rezistenta de rupere, duritatea, ductilitatea si
tenacitatea acesteia ; ca urmare in cazurile in care se cere cresterea rezistenlei
unui otel fara a creste continutul in carbon, pentru a nu inrautati sudabilitatea se
poate realiza aceasta prin aliere cu mangan. Titanul se adauga in otrelurile de
cnnstructii in proportii relativ mici, pana la 0,1%, cu scopul micsorarii tendintei de
crestere a grauntelui si pentru cresterea calibilitatii; se adauga de regula alaturi
de alte elcmente dc exemplu de crom. In aceleasi scopuri se adauga si molibden
pina pe la 0,9% si wolfram circa 1% . In mod asemanator titanului, molibdenul si
wolframul se adauga alaturi de alte elemente cum sint cromul, sau cromul si

nichelul ; la aceste continuturi atit molibdenul cat si wolframul reduce mult

sensibilitatea otelurilor la fragilitatea de revenire reversibila. Vanadiul contribuind
la micsorarea tendintei de crestere la incalzire a grauntilor se adauga pina la
0,2% 3.1. OjELURILE DE CEMENTARE

Sint oteluri cu continut scazut in carbon intre 0,06 si 0,25 % C. Din aceste ojeluri
se confectioneaza organe de masini de mare importanta ca axe cu came, roti
dintrate etc., care sint supuse cementarii dupa care sint calite si revenite la
temperaturi joase. Dupa tratamentul temnic piesele trebuie sa aiba un strat
exterior format din martensita de revenire cu continut ridicat in carbon, foarte
dur si un miez rezistent dar tenace cu structura ferito-perlitica, troostitica,
bainitica, sau formata din martensita saraca in carbon. Dintre otelurile aliate de
cementare se mentioneaza olelurile crom, crom-vanadiu-mangan, crom-mangan,
crom-mangan-titan, crom-nichel-molibden si crom-nichel-wolfram. In tabelul 3
sint mentionate citeva oteluri din aceasta clasa.

Oteluri crom-vanadiu contin in afara de circa 1 % Cr si 0,1 - 0,2 % V adaugat

pentru a micsora susceptibilitatea la supraincalzire si pentru imbunatatirea
proprietatilor mecanice ; avand insa in vedere ca otelurile crom-vanadiu au o
calibilitate scazuta nu sunt utilizate decit pentru piese relativ mici (axe de
pistoane, ace cu came etc.).

Otelurile mangan sint putin utilizate ca oteluri de cementare, manganul crescand

susceptibilitatea la supraincalzire.

Otelurile crom-mangan contin circa 1% Cr si 1% Mn. Un astfel de otel este otelul

18MnCrlO. Manganul creste calibilitatea otelurilor si dizolcindu-se in ferita
mareste tenacitatea si rezistenja acesteia.

Otelurile crom-mangan-titan de exemplu 2lTiMnCrl2 ; titanul micsoreaza sensibil

susceptibilitatea la supraincalzire.

Otelurile crom-nichel contin circa 1 % crom si pina la aproximativ 4% nichel,; ca

exemplu se mentioneaza l3CrNi3O. Adaugarea simultana a cromului si nichelului
mareste sensibil rezistenta, ductilitatea si tenacitatea miezului in care se obtine
prin calirea dupa cementare martensita saraca in carbon sau bainita inferioara,
structuri caracterizate printr-un ansamblu de proprietati mecanice foarte ridicate.
Nichelul are o actiune favorabila si asupra stratului cementat crescand rezistenta
si ductilitatea sa. Otelurile crom-nichel sint purin susceptibile la supraincalzire in
procesul cementarii ; austenita subracita a acestor oteluri cste foarte stabila,
ceea ce permite obtinerea unor caliri patrunse pe dimensiuni foarte mari chiar la
ractrea in ulei sau uneori in aer.

Otelurile crom-nichel-molibden contin in afara de crom si nichel si pina la 0,40%

Mo. Un astfel de otel este otelul 18MoCrNil3 ; molibdenul micsoreaza
susceptibilitatea la supraincalzire si mareste stabilitatea austenitei subracite
crescand foarte mult calibilitatea otelului. Stabilitatea austenitei la aceste oteluri
este atit de mare incat se pot cali chiar la racirea in aer piese cu sectiuni variind
intre 150.. .200 mm, cea ce reduce considerabil pericolul de deformare la calire.
Otelurile crom-nichel-molibden au dupa calire si revenire la 200C un complex de
proprietati mecanice deosebit de ridicate: Rm= 100 daN/mm, K= 12 daJ/cm,
Z=50% etc. Un rol asemanator in otelurile de cementare il joaca wolframul ; un
exemplu de otel crom-nichel-wolfram de cementare este otelul cu circa 0,2%C,
circa 1,5 % Cr, 9% Ni si 1 %W.

3.2. OTELURI DE IMBUNATATIRE

Sint oteluri cu continut in carbon intre 0,25-0,60% aliate cu crom, mangan, cu

crom si vanadiu, cu crom, nichel si molibden etc. Otelurile de imbunatatire sunt
utilizate pentru confectionarea organelor de masini ce urmeaza a fi calite si
revenite de regula la temperaturi ridicate.

Otelurile crom sint oteluri cu aproximativ 0,4 % C si 1 % Cr, de exemplu otelul

40Cr10. Aceste oteluri au calibilitate relativ mare si viteza critica de calire mica,
motiv pentru care la sectiuni mai mici de 50 mm pot fi calite in ulei.

Oielurile mangan contin 0,3-0,6%C si circa 1,5% NIn; un exemplu il constituie

otelul 35Mn16.

Otelurile crom-vanadiu contin de la 0,3-06%C circa 1%Cr si 0,1 - 0,25% V ; drept

exemplu se mentioneaza otelul 50VCrll. Vanadiul micsorand mult grauntele de
austenita asigura o structura cu graunti mici ceea ce usurcaza tratamcntul
termic.

Otelurile crom-nichel contin pina la 1%Cr si 1-4 % Ni. Alierea simultana cu crom si
nichel influenteaza puternic proprietatile mecanice dupa tratamentul termic
datorita cresterii calibilitatii. Desi aceste oteluri se remarca prin proprietatile lor
mecanice bune sint putin folosite fiind deosebit de susceptibile la fragilitatea de
revenire.

Otelurile crom-nichel-molibden sint oteluri de imbunatatire crom-nichel, care

contin si pina la 0,4% Mo. Ca exemplu de oteluri crom-nichel-molibden se

mentioneaza otelul 34MoCrNil5 ; sint foarte utilizate din cauza calibilitatii foarte
mari fiind in acelasi timp insensibile la fragilitatea de revenire. Asemanatoare ca
proprietatile otelurilor de imbunatatire crom-nichel-molibden sint si otelurile
crom-nichel-wolfram cu circa 1 %W.

3.3. OTELURI DE RULMENTI

Otelurile de rulmenti se deosebesc de otelurile aliate de constructie obisnuite

printr-un continut de carbon mai ridicat, in jur de 1%. Rulmentilor, bilelor, rolelor
etc. li se cere rezistenta mecanica mare, rezistenta la uzura si la oboseala foarte
mare pentru a suporta sarcini variabile foarte mari. Spre deosebire de otelurile
aliate de constructii obisnuite care contin carbon pina la 0,6-0,7% C, otelurile de
rulmenti sint hipereutectoide continand 0,95 la 1,05%C. In afara de carbon
otelurile de rulmenti mai contin crom de la 1,3 la 1,65%, continuturile de sulf si
fosfor sint foarte mici, iar nichelul nu este admis deoarece favorizeaza formarea
austenitei reziduale. Pentru a mari calibilitatea aceste oteluri contin mangan si
siliciu in limitele obisnuite pentru otelurile de constructii. in tara noastra sint
standardizate doua oteluri de rulmenti. Rul 1 : (0,95-1,05%C, 0,2-0,45%Mn, 0,170,37%Si, 1,3-1,65%Cr) si Rul 2: (0,95-1,05% C, 0,9-1,2% 0,9-065% Si, 1,3-1,65%
Cr). Diametrul critic pentru Rul 1 este de la 23 la 25 mm iar pentru Rul 2 de la 50
la 65 mm.

3.4. OTELURI MARTENSITICE DE TIP MARAGING

O categorie aparte de oteluri de constructii o constituie otelurile martensitice de

tip maraging care sint oteluri de mare rezistenta avand Rm =220240 daN/nnn,
Rc= 150180 daN/mm A5=12I5%, Z = 40. ..55% si K = 6. . . 10 daJ/cm2. Aceste
oteluri au un continut scazut iu carbon, circa 0,03%C si aproximativ 18% Ni, 10%
Co, 3%Mo, 0,5%Ti, 0,4 % Al. Un astfel de otel dupa calire estc format din
martensita saraca in carbon caracterizata prin limita de curgere si rezistenta la
rupere mari si plasticitate ridicata. Prin revenire la 980500C se produce
precipitarea unor particule fin disperse de compusi intermetalici de tip TiNi sau
Ni3Ti care maresc considerabil rezistenta la rupere pastrand o mare plasticitate.
Datorita continutului ridicat in elemente de aliere, racirea pentru calire a
otelurilor maraging se face in aer ; in stare calita otelurile sint deformahile prin
laminare, forjare etc. si pot fi prelucrate prin aschiere si sudare.

3.5. OTELURI PENTRU CONSTRUCTII METALICE

Prin oteluri pentru constroctii metalice se inteleg otelurile utilizate la fabricarea

structurilor metalice ca grinzi, ferme, poduri, conducte pentru transportul
diferitelor fluide (gaze, produse petroliere etc.), cazane, recipiente sub presiune si
altele. Constructiile metalice pot fi : a - constructii metalice obt inute prin
imbinarea prin nituri sau suruburi ; b - constructii metalice obtinute prin sudare.
Structurile metalice obtinute prin sudare sint deosebit de raspandite, mai mult de
28% din productia mondiala de oiel fiind utilizata pentru astfel de constructii.
Construcliile metalice sint structuri solicitate mecanic, dinamic sau static, fiind
exploatate in conditii climaterice caracterizate prin temperaturi care pot varia in
limite foarte largi de la +50C la -50, -60C. Otelurile din care sint confectionate
astfel de construciii trebuie sa satisfaca o serie de conditii dintre care se
mentioneaza : a - sa fie ieftine pentru a nu scumpi structura ; b - sa aiba
proprietati mecanice de rezistenta cat mai ridicate pentru a realiza structuri cat
mai usoare ; c - sa-si pastreze proprietatile mecanice in intregul interval de
temperaturi in care trebuie sa functioneze.

Structurile metalice fiind utilizate la temperaturi climaterice pina la -60C,

materialele utilizate pentru confeclionarea lor trebuie sa posede o temperatura
de tranzitie ductil-fragil (un prag de tranzitie) cat mai mic. Pentru constructii
metalice imbinate cu nituri sau suruburi se folosesc in mod obisnuit oteluri de uz
general pentru construclii 0L32, 0L34 0L37, 0L42 etc. In mod obisnuit pentru
astfel de coustruciii se aleg produse din oteluri din clasele de calitate 1 sau 2.
Clasa de calitate 2 se alege in cazul constructiilor importante, cu clemente
puternic solicitate si care lucrcaza la temperaturi pina la -25C. Pentru constructii
in care unele elemente lucreaza la temperaturi mai joase de -25C se utilizeaza,
pentru acele elemente, oteluri din clasa 3 de calitate.

Otelurile pentru constructiile metalice sudate. trebuie sa indeplineasca toate

conditiile impuse otelurilor pentru construciii metalice imbinate prin nituri in plus
ele trebuie sa fie sudabile (anexa 2). Gradul de sudabilitate al unui otel depinde
de compozilia chimica si de grosimea t a piesei. Dependenta de compozitia
chimica a gradului de sudabilitate a otelurilor este data in tabelul 4 din care
rezulta clar ca necesitatea unei bune sudabilitaSi impusa otelurilor pentru
constructii metalice sudate limiteaza in mod drastic continutul in carbon al
otelurilor utilizate pentru astfel de constructii la cel mult 0,25 %. In cazul
otelurilor slab aliate, gradul de sudabilitate se poate aprecia si dupa carbonul
echivalent pentru calcularea caruia pot fi utilizate diferite relatii de exemplu :

Se deosebtsc cinci mari grupuri de oteluri pentru construciii .metalice sudate : a oteluri carbon ; b - [Link] aliate ; c - oteluri cu continutextrem de scazut in
carbon ; d - oteluri durifiabile prin dispersie ; e - oteluri bainitice.

Otelurile carbon au o compozitie chimica care se incadreaza in limitele C 0,25%

(dupa normele institutului international de sudura I.I.S., : C 0,20) ; Mn = 0,3. . .
0,8 % ; Si = 0,3. . .0,6% ; sulful si fosforul sint limitate fiecare la 0,09 sau 0,03 %
cu conditia ca % S + %Y sa nu depaseasca 0,07% sau chiar o,05%. In mod
obisnuit aceste oteluri sint utilizate intr-o stare caracterizata prin structura feritoperlitica obtinuta direct din procesul laminarii la cald sau prin normalizare.
Imbunatatirea performantelor acestor oteluri se realizeaza numai pe baza
structurii metalografice : reducerea impuritatilcr, a incluziunilor, a continutului in
gaze si a elementelor nedorite, finisarea grauntilor cristalini si a lamelcr de perlita
etc.

Tratamentul tcrmic de imbunatatire, calire martensitica plus revenire la

600650C, are un efect favorabil asupra tuturor proprictaiilor acestor oteluri
coborand puternic pragul de fragilitate si ducand la cresterea proprietatilor de
rezistenla limita de curgere ajungand la 28-30 daN/mm. Pragul de fragilitate T5o
al unui otel carbon cu 0,2% C calmat, in diferite stari structurale este : a - dupa
laminare la cald T5o = 0C : b - dupa normalizarea otelului laminat la cald T5o =
-20C ; c - dupa calirea martensitica si revenirea la 650C a otelului laminat la
cald T5o = -[Link] mod obisnuit otelurile carbon pentru constructii metalice
sudate sint utilizate dupa nonnalizare.

Cresterea continutului in mangan peste 0,5% atunci cand carhonul se afla la

limita superioara adica la 0,25% are efecte negative asupra sudabilitatii.

Otelurile slab aliate pentru constructii metalice sudate sint oteluri cu continut in
carbnn sub 0,25% aliate cu elemente care fara a dauna sudabilitatii marcsc
rezistenta otelurilor in special limita de curgere si tenacitatea la temperaturi
scazute. Elementul chimic utilizat cu precadere in aceste scopuri este manganul
care poate fi adaugat in aceste doua oteluri pina pe la 1,8%. Dupa normele I.I.S.
compozitia chimica a acestor oteluri se incadreaza in limitele : C < 0,2 % ; Mn =
0,6. . . 1,6 % ; Si = 0,3. . .0,6 %. Aceste oteluri pot avea si Ni = 1 . . .1,5% ; Cr =
0.2. . . 1,3 % ; Mo =0,4 % ; V = 0,15 % ; Zr =0,1 5 %; B = 0,005 % ; Nb = 0,02
%; Ti =0,005 1% ; A1 =0,02% si N = 0,002%, continutul in fiecare element (Mn,
Cr si Ni) in parte fiind cel mult 2%, suma tuturor elementelor de alicre fiind
limitata la maximum 5 %. La aceste oteluri se obtin limite de curgere Re > 36
daN /mm si rezilienta KCV la temperaturi scazute mai mari de 3,5 daj/cm. Aceste
oteluri se pot utiliza in stare normalizata sau dupa calire si revenire la 600. . . . . .
650C. Ca si fn cazul otelurilor carbon pentru constructii metalice, prezen(a
vanadiului, niobiului, aluminiului etc. reduce marimea grauntelui si contribuie la
durificarea prin precipitare a otelului. Pe aceasta cale se pot obtine oteluri
sudabile cu limite de curgere de 80 daN/mm.

Potrivit standardelor romanesti sint utilizate ca oteluri carbon si slab aliate pentru
constructii metalice sudate, oteluri de uz general pentru constructii, clasa de
calitate a otelului alegindu-se in functie de temperatura de exploatare a
constructiei, de grosimea produsului si de un coeficient de periculozitate care ia

fn considerare natura si severitatea solicitarilor. Pentru conditii de solicitare si mai

grele se prevede utilizarea ofelurilor cu greutate fina : 0CS44*, 0CS52, 0CS55 si
0CS58. Acestea sunt oteluri calmate care prin compozitia lor chimica si
tehnolcgia de fabricaiie se caracterizeaza prin prezenja unor precipitate de
nitruri, carburi etc. fin distribuite care impiedica cresterea grauntelui de austenita
; compozitia chimica pe produs a unui astfel de otel, olielul 0SC52 este:
maximum 0,22% C; 1,05-1,65% Mn; maximum 0,5 %Si ; maximum 0,035 % S ;
maximum 0,035 %P ; minimum 0,059%V ; maximum 0 7 %Ni ; minimum 0,015
%A1 ; minimum 0,02 % Nb si aproximativ 0,02/o N.

Din categoria otelurilor carbon si slab aliate pentru constructii metalice fac parte
si otelurile destinate tablelor de cazane si recipiente sub presiune pentru
temperatura ambianta si scazuta. pn jara noastra notarea accstor oteluri se face
cu litera R urmata de cifre care indica valoarea minima a rezistenjei la rupere la
tractiune in kgf/mm: R37, R49, R52 ete. Compozitia chimica pe produs a otelului
R52 este : C = maximum 0 20 %; Mn = 1,,05. . . 1,65 % ; Si = 0,17 . . .0,45 % ; P
= maximum 0,090 % ; S = maximum 0,040 % ; V = maximum 0, 15 % ; A1 =
minimum 0,020%.

Otelurile cu continut foarte mic in carbon C <0,05 % utilizatc pcntru constructii

metalice sudate sint de data mai recenta si ca urmare mai puiin raspindite in
tehnica. Caracteristic pentru aceste oteluri este faptvl ca micsorarea drastica a
continutului fn carbon a permis ridicarea continutvlui in elemente de aliere fara a
dauna sudabilitatii. La aceste ateluri in ZIT se formeaza martensita care datorita
conlinutului mai mic fn carbon, nu este fragila. Drept exemplu ,de oteluri cu
continut foarte mic in carbon se mentioneaza otelurile FAMA produse de
compania suedeza Fargesta. Continutul in carbon al acestor oteluri este sub
0,03% siliciul in jur de 0,39%, mangan 2,5%
(FAMA 25) 3,5%, (FAMA 35) si
40,5% (FAMA 45) si niabiu 0 005% (FAMA 25) s-au 0,01% (FAMA 35si 45).
Prezenta niobiulm in aceste oteluri produce durificarea prin precipitare.

Otelurile durificabile prin precipitare pentru construcxii metalice sudate sint

o$eluri cu continut scazut in carbon inalt aliate cu nichel sau cu crom. Ojelurile
durificabile prin prrcipitare cu continut ridicat in nichcl sint ojeluri de tip maraging
cu urmatcarc.a compozitie chimica : C < 0,03 % ; Si < 0,10 %; Mn < 0 1 % ;
Si<0,01 % ; P < 0,01 % ; Ni <18 % ; Co <9 % ; Mo=8 % ; Ti = 0,5% ; A1 =0 1 %.
Otelurile durificabile prin precipitare cu continut ridicat in crom contin : C < 0,08
%; Si < 1,0 %; Si < 1 % ; Cr < 17% ; Ni <7% precum si Al, Nb, Ti si N,.
Tratamentul termic al otelurilor durificabile prin precipitare cu continut ridicat fn
nichel consta in calire rezultand martensita foarte plastica din care la imbatrfnire
la 980C precipita compusii Ni3Mo si Ni,Ti. In cazul ojelurilor durificabile prin
precipitare cu continut ridicat fn crom, Sn functie de compozitie, acestea pot fi
martensitice, semiaustenitice sau austenitice.

Otelurile sudabile bainitice contin circa 0,3 % C ; 0 6 % Mn ; 0 4 %Si 1 4% Ni;

0,8Cr; 0,4%Mo si 0,2% V. Un astfel de otel este austenitizat la 890C si mentinut
izoterm la 300C pentro transfermarea austenitei Sn bainita.

4. OTELURI DE SCULE

Dupa destinatie sculele se impart fn : scule de aschiere, scule de lovire=

matrijare si instrumente de masura. Citeva dintre otclurile de scule sint date tn
tabelul 5.

4.1. OTELURI PENTRU SCULE DE ASCHIERE

Aschierea este un proces complex care da nastere unor puternice forte de frecare
intre suprafata materialului si a sculei de aschierefrecare ce deterxnina incalzirea
atit a tnaterialului ce se prelucreaza cat si a sculei utilizate ; in fitcctie dc
condit,iile'cle aschieie, temperatura seulei'de aschiere poate cieSte ina la
500600C sau chiar mai mult.

Pentru a rezista acestor grele conditii de lttcru, sculele de calitate trebuie sa aiba
urmatoarele Proprietal i : n - duritate mare (cel putin 60 HRC) pentru a asigura
capacitatea de taie-:e si rezistenta la uzura ; b - rezilienla mare, pentru a
preintimpina,distrygerea prin,socuri intimplatoare ; c - rezistenta la.'uzura
[Link]-u ca scula aschtetoare sa arba o mare dutata de funcyonare ; d stabilrtate la rosu, adica capacitatea de a pastra duiittte la temperatura ridicata.
Duritatea se obtine prin calire la orice otel de scule cu suficient carbon. La otelul
carbon calibilitatea este redusa, neputindu-se cali piese decft pina la 3-8 mm si
aceasta numai la calirea in apa. Pentro a obtine adincime de calire mare sfnt
necesare ojeluri aliate. Rezilienta fn conditiile unei duritati mari se obtine prin
tratament termic corect si prin folosirea unor ojeluri foarte curate, cu cat mai
putine impuritati. Rezistenta la uzura este determinata de duritate ; cu cat
duritatea este mai mare cu atit rezistenja la uzura va fi mai ridicata. Stabilitatea
la rosu se obtine exclusiv prin aliere. I.a un con#inut mic in elemente de aliere
ojelul calit la martensita isi pastreaza duritatea mare si capacitatea de aschiere
pfna pe la 180250C. La alierea cu cel puiin 15o elemente de aliere otelul fsi
pastreaza duritatea mare si capacitatea de aschiere pina la 500. . .600C. O
stabilitate la rosu si mai mare, pina la 9001 000C se obtine la asa numitele aliaje
dure.

Otelurile aliate utilizate la confectionarea scvlelor de taiere prin aschiere se

impart dupa gradul de aliere si dupa conditiile de lucru in trei grupe : a - 01
eteluri slab aliate ; b - of eluri fnalt aliate numite si oxeluri rapide ; c-aliaje dure.

Otelurile slab aliate contin circa 1-2o elemente de aliere Si Sn cazuri speciale
pina la 6%. Sint fntrebuintate pentru scule de taiere la care temperatura nu trece
de 200280C. Con)in in mod obisnuit de la 0,8 la 1,3% C si ca element principal
de aliere cromul care se gaseste Sn mod obisnuit Sn proportie de la 1 la 3 % si in
cazuri speciale pina la 5 %. Se mai poate adauga wolfram pina la 5 %, vanadiu si
molibden pina la 0,9 % si pentru a creste tenacitatea si stabilitatea la rosu, siliciul
pina la 1,6t0. Nu se aliaza niciodata cu nichel deoarece acest element mareste
proportia de austenita reziduala micsorand duritatea. Din aceasta categorie se
mentioneaza ojelurile cu crom, otelurile crom-wolfram, otelurile cu crom si siliciu,
ojelurile crom-wolframmangan, otelurile cu crom-wolfram-vanadiu, otelurile
vanadiu-mangan etc. Otelurile cu crom contin in jur de 1 %, C si aproximativ 1,9
% Cr. Otelurile din aceasta clasa se calesc in ulei si se revine la maximum 200C
la o duritate de 60 HRC. Sint utilizate pentru cutite de strung, burghie, pile etc.
Okelurile crom-wolfram contin circa 1 % C, 0,759%Cr si 2 % W. Un astfel de otel
este CW 20 utilizat la scule pentru prelucrare la rece tarozi, freze, alezoare ete.
Otelurile cu crom si siliciu contin circa 0,9% C, aproximativ 1,9% Si si 1 % Cr ;
aceste oteluri se calese in ulei si se revin la 275. . .290C la o duritate minima de
60 HRC. Se folosesc pentru cutite de strung, burghie, freze, alezoare etc. Otelurile
crom-wolfram-mangan contin aproximativ cite 1 %C, Mn si Cr si 1,4%,W (otelul
MCW 14) si au aceleasi utilizari ca si ojelurile crom-wolfram. Otelurile cu crom,
wolfram si vanadiu pot fi de mai multe tipuri. Un prim exemplu il reprezinta
otelurile cu circa 0,9% C, 5% Cr, 1 % W si 0,2% V, iar un al doilea exemplu
otelurile cu aproximativ 1,35% C, 0,6 %Cr, 5 %W si 0,2 %V. Otelurile vanadiumangan contin circa 0,9% C, 1,8% Mn si 0,2% V (de cxemplu VM 18) si sint
utilizate la scule nedefomiabile, de precizie.

Otelurile inalt aliate pentru scule sint numite obisnuit oteluri rapide deoarece
sculele fabricate din aceste oteluri sfnt folosite pentru aschiere la viteze mari de
taiere. in otelurile rapide carbonul variaza de regula de la 0,81a
1'o,uneorimergindu-se chiar la 1 9%. Elementele principale de aliere sint : Cr =
3,8 . . .4,4 % , AV = 5 . . . 18 %, V = 1 . . .9 %, Mo = 0,3 %; daca wolframul este
scazut se poate merge cu molibdenul pina la 5 %, uneori adaugindu-se si cobalt
in jur de 5 %. Otelurile rapide standardizate fn $ara noastra sint Rp2, Rp3, Rp5,
Rp9 si RplO. Un otel rapid foarte cunoscut este otelul Rp3 care contine circa 18 %
W. Este un otel din clasa ledeburitica. in stare turnata este format din carburi
primare, ledeburita si austenita. Dupa deformare plas-

tica structura este alcatuita din carburi primare (FeCr), C3, Fe,WaC si VC pe un
fond format din austenita sau din produse de descompunere ale acesteia. Se
utilizeaza in stare calita si revenita. Calirea se face de la 1 2601 300C in ulei, iar
revenirea consta in mai multe incalziri timp de circa o ora la 560590C, urmata
de racire rapida. Dupa calire duritatea este mica 60-62 HRC fiind format din
martensita, o mare cantitate de austenita reziduala (uncori peste 300) si carburi.

Prin revenire se urmareste in principal transformarea austenitei reziduale in

martensita proces care are loc la racirea dupa mentinerea la 560590C (fig. 21,
a). Transformarea austenitei reziduale se poate face si prin asocierea revenirii cu
un tratament termic sub 0C (fig. 21, b). Dupa revenire duritatea creste pina la
69-65 HRC. Deoarece otelurile rapide sint foarte scumpe au fost intreprinse
cercetari [Link] gasirea de noi [Link] convenabile economic.
Principalele tendinte in productia otelurilor rapide sint : utilizarea unor oieluri mai
economice, dar cu proprietaii comparabile cu cele pe care le inlocuiesc ;
obtinerea unor oteluri cu caracteristici superioare ; utilizarea unor procedee mai
eficiente tehnologic si economic de obtinere a sculelor ; utilizarea unor
tratamente termice optime atit din punct de vedere al caracteristicilor
[Link] de exploatare, cat si al reducerii consumului de materiale si
energie. Considcrand primul aspect se remarca deplasarea centrului de grcutate
al productiei de oteluri rapide aliate cu W catre oteluri aliate cu W si hio si
tendinta de eliminare a marcilor de oteluri rapide aliate cu Co. De asemenea sc
remarca tendinte de ridicare a continutului de carbon (cu cca. 0,2%) in special la
otelurile aliate cu W-Mo, concomitent cu cresterea procentului de Si, ceea ce
permite reducerea conxinutului in wolfram cu circa 1% si cresterea in aceeasi
proportie a conlinutului in crom realizindu-se pe aceasta cale importante
economii. Ca exemplu de otel rapid cu continut ridicat incarbon si siliciu se
mentioneaza otelul Rp5Si. In directia obtinerii unor oteluri rapide cu caracteristici
superioare se remarca tendinta de obtinere a unor oteluricu segregatie de carburi
amcliorata si cu stabilitate dimensionala prin utilizarea retopirii sub vid, retopiri
sub zguri electroconductoare (REZ) sau prin metalurgia pulberilor. Referitor la
procesele tehnologice eficiente si economice de prelucrare a sculei.o directie
interesanta o constituie turnarea directa a sculelor. Dupa turnare si aplicarea
tratamentului termic de recoacere de difuzie se pot obtine caracteristici
asemanatoare sculelor din ojel rapid prelucrat pe calea clasica cu forjare si
prelucrare ulterioara a sculei.

Aliajele sau metalele dure sint folosite pentru scule de aschiere utilizate la
aschieri cu viteze foarte mari. Aliajele dure sint caracterizate prin continut ridicat
in carbon si in elemente de aliere care formeaza foarte multe carburi. Deoarece
aliajele dure nu pot fi prelucrate prin defcrmare plastica ele se incarca prin
sudura sau se lipesc sub forma de placute pe suportul cutitului. in primul caz se
folosese aliaje dure turnate iar in cel de-al doilea caz aliaje dure sinterizate.
Dintre aliajele dure turnate se mentioneaza sormaitul (2,5-4 % C, 3-4% Si. 2530% Cr, 3-5% Ni, 55-67% Fe) sistelitul (1-2% C, 20-35% Cr 9-15% W 35-55% Co,
4-13% Fe) iar dintre aliajcle dure sinterizate pobeditul sau widia (71 % WC, 21%
TiC si 8% Co). Duritatea aliajelor dure sinterizate este de 88-90 HRC si se
pastreaza pina la aproximativ 1000C.

4.2. OjELURI PENTRV SCULE DE LOVIRE-MATRIjARE

Dupa conditiile de lucru aceste oteluri se impart in : n - oleluri pentru scule

folosite la deformarea la rece ; b - oteluri pentru a ule folosite pentru deformarea
la cald.

Principalele tipuri de scule folosite la deformarea metalelor la rece sint matritele,

poansoanele de perforare, filierele pentru tragerea sirmelor etc. Ojelurile utilizate
pentru astfel de scule trebuie sa aiba duritate mare, rezistenta la uzura si
tenacitate ridicata. in mod curent pentru sculele din aceasta categorie se
folosese oteluri cu 0,8-1,29% C calite si revenite la temperaturi. joase, astfel incat
sa aiba o duritate de 58-60 HRC. Pentru conditii de lucru usoare se folosesc
ojeluri carbon nealiate iar pentru conditii de lucru ceva mai grele oteluri crom,
crom-molibden-vanadiu, crom-volfram-vanadiu, cromvanadiu ete. cu continutul in
crom de la aproximativ 190 la cel mult 7% ; din aceasta grupa se mentioneaza
otelurile CV6. Pentru conditii de lucru foarte grele sint utilizate oteluri din clasa
ledeburitica adica oteluri care contin mult carbon, peste 1,5%si mult crom, peste
11% cum sint otcluri C 120 si VMoC 120.

Principalele scule pentru deformarea metalelor la cald sint matritele. Otelurile

pentru matrite trebuie sa aiba rezilienia mare, tenacitate, rezistenta la uzura la
temperaturi ridicate si calibilitate mare. In functie de conditiile de lucru se pot
folosi fie oieluri carbon cu 0,3-0,7 9%C, fie oteluri cu 0,3-0,7 % C aliate cu cel
mult.9 % Cr (in mod curent cel mult 3% Cr) cu pina la 4,5 % Ni si cu 0,15%-0,60%
Mo. Uneori se adauga pina la 5% W, pina la 0,5% V si siliciu circa 1 %. Aceste
oteluri sint calite si revenite la 500. . .600C. Citeva oteluri din aceasta categorie
sint : MoCN 15, VMoCN 17, VCW 85.

4.3. OTELURI PENTRV INSTRVMENTE (APARATE) DE MASURA .

Aparatele de masura trebuie sa aiba dimensiuni si forme cat mai precise

si sa se uzeze cat mai putin. Pentru confectionarea lor sint utilizate atit oteluri
carbon cat si ojelurile aliate, continutul in carbon al acestor oteluri fiind cuprins
intre 0,8-1,5 %. In mod curent sint utilizate oteluri din categoria otelurilor pentru
scule de aschiere foarte folosit fiind otelul CW 20. Tratamentul termic al acestui
otel consta fn calire de la. 800. ..825C si revenire joasa intre 150230C. Dupa
acest. tratament duritatea este de 60-63 HRC. In vederea stabilizarii
dimensiunilor dupa calire si recenire, piesele se supun unei incalziri prelungite
(10-30 ore) la 120. ..170C si tratamentului la frig. Pentru a mari rezistenja la
uzura adesea aparatele de masura sfnt cromatc.

5. OTELURI SI ALIAJE PE BAZd DE FIER CU PROPRIETATI SPECIALE

Din aceasta categeriev fac parte : a - aliaje cu proprietati termice speciale; baliaje cu reaisticitate mare; c-oteluri si aliaje pe baza de fier cu proprietali
magnetice specialc ; d - oteluri cu marc rezistenta la uzura ; e - oteluri si aliaje
stabile la cald, refractare si anticorosice etc.

5.1. OTELURI 51 ALIAJE CU PROPRIETArI TERMICE SPECIALE

Din aceasta clasa fac parte aliajele care in anumite internale de temperatura au
un coeficient de dilatare foarte mic. Un astfel de aliaj numit invar este aliajul fiernichel cu aproximativ 37%Ni si pina la 0,3%o C care are pfna la 100C un
coeficient de dilatare foarte mic, practic nul. Se feloseste la construirea
instrumentelor de masura care nu trebuie sa-si schimbe dimensiunile la variatia
de temperatura (etaloane de lungime, pendule, aparate geodezice etc.). Daca la
invar se adauga 10-12%Cr se obtine elinvarul deosebit de rezistent la coroziune
si cu mare elasticitate. Aliajul fiernichel-carbon cu peste 0,3 % C si 42-48%Ni se
numeste platinit ; are coeficient de dilatare egal cu al platinei si al sticlei.

5.2. ALIAJE PE BAZA DE FIER CU REZISTIVITATE RIDICATA

Din aceasta categorie fac parte aliajele pe baza de fier utilizate la confectonarea
elementelor de incalzire pentru cuptoare electrice si pentru reostate. In general
astfel de aliaje sint solutii solide si trebuie sa posede rezistivitate electrica
ridicata, coeficient de temperatura al rezistivitafii electrice mic, rezistenta la
oxidare la temperaturi ridicate mare. Aceste conditii sint satisfacute de o serie de
aliaje solutie solida pe baza de cupru, nichel si fier. Dintre aliajele pe baza de fier
se mentioneaza fecralul si cromalul. Fecralul este un aliaj Fe-Cr-Al care contine
C<= 0,12 %, circa 17% Cr si 5% Al; el poate fi utilizat pina la 1100C. Cromalul
este tot un aliaj Fe-Cr-Al cu compozifie C < 0,12%, Cr = 26% si Al = 5 %,
temperatura pina la care poate fi utilizat fiind 1200C. Marind ccntinutul de crom
pana la 27% si cel de aluminiu pina la 8%, temperatura pina la care pot fi
utilizate aliajele Fe-Cr-Al creste pfna la 1 250. . . 1300C. in aceste cazuri aliajele
Fe-Cr-A1 pot inlocui baghetele de silita de la cuptoarele electrice.

5.3. OJELURI ,jl ALIAJE PE BAZA DE FIER CU PROPRIETAti MAGNEfICE SPECIALE

Dupa proprietaii si conditrii de lucru materialele utilizate pentru proprietatile lor

magnetice se impart in materiale magnetic moi caracterizate prin permeabilitate
magnetica mare si pierderi prin histeiezis si curenti Foucault mici, folosite la
mieznri de transformatoare, relee, electromagneti, rotorii si statorii masinilor
electrice etc. si materialele magnetic dure care se caracterizeaza prin cimp
coercitiv si energie magnetica mari. In aceasta grupa intra materialele pentru
magnefi permanenti.

Dintre materialele magnetic moi se mentioneaza fierul pur si aliajele fier-siliciu,

fier-nichel, fier-aluminiu-siliciu si fier-aluminiu. Fierul pur este folosit in multe
scopuri practice, de exemplu la miezurile si la piesele polare ale
electromagnetilor, la ecranele magnetice, la membranele telefonice etc.
Proprietatile magnetice ale fierului pur sint puternic influentate de impuritati, de
marimea de graunte si de tensiunile interne. Aliajele fier-siliciu sint intrebuintate
in principal la obtinerea tablelor pentru transformatoarele de energie electrica ;
ele contin de la 3,5 la 9,5% Si si au proprietati remarcabile dupa texturarea
cristalina. Aliajele fier-nichel sint folosite pentru a dctecta si transmite semnale
mici in coinunicatii si automatizare ; sfnt cunoscute sub numele de permalloy si
confin intre 65 si 80% Ni, cele mai bune proprietati obtinindu-se pentru 78,5 % Ni.
Sfnt fntrebuintate fn stare tratate termic care consta intr-o incalzire la 900950C
mentinerea la aceasta temperatura cfteva ore si racire urmata de o noua
fncalzire la 600650C si racire cu viteza mare pina la 350450C, dupa care
racirea se face in aer. O imbunatatire remarcabila a proprietatilor magnetice ale
aliajelor permalloy se obtine daca racirea dupa tratamentul termic se face intr-un
cimp magnetic de aproximativ 800 A/m. Un astfel de tratament se numeste
termomagnetic si se aplica aliajelor cu 67% Ni, la care se dovedeste a fi cel mai
eficient. Aliajele Fe-Si-A1 cu 9,5% Si, 5,5% A1 si 85% Fe cunoscut sub numele de
alsifier au proprietati similare permalloyului.

Dintre aliajele magnetic dure pe baza de fier se mentioneaza otelurile pentru

magneti, aliajele fier-nichel-aluminiu si aliajele fier-nichel-aluminiucobalt.
Otelurile folosite pentru magneti permanenti sint oteluri cu 0,9-1 % C calite la
martensita. Proprietatile magnetice ale acestor oteluri se imbunatatesc
considerabil prin aliere cu circa 4,5% Cr, cu circa 6% W sau cu 4% Cr, 3% Co si
0,9% Mo; sint cunoscute ca oteluri pentru magneti perntanenii si ojeluri cu circa
35 % Co, 5 % W si 9 % Cr. Un progres important in acest dcmeniu s-a obtinut prin
folosirea aliajelor Fe-Al-Ni cu aproximativ 63%Fe, 12%Al, 25%Ni, aliaje cunoscute
sub numele de alni. Proprietaii si mai bune au fost obtinute prin folosirea aliajelor
Fe-Al-Ni-Co numite alnico cu compozitia aproximativa 63%Fe, 12% Al, 10% Ni si
5%Co.

5.4. OTELURI CU REZISTENTA FOARtE MARE LA UZURA (OTELURI HADFIELD)

Piesele care lucreaza in conditii de frecare abraziva, de presiuni ridicate si de soc

cum sint cupele pentro excavatoare, ace si inimi pentru macaze de cale ferata,
falcile concasoarelor etc. se obtin din oteluri austenitice cu inalt continut in
mangan cunoscute sub numele de oteluri austenitice manganoase sau oteluri
Aadfield. Aceste oteluri contin de la 0,9 la 1,3% C, si de la 11,5 la 14,5%Mn. In
mod obisnuit se folosesc sub forma de produse turnate si numai rareori sub
forma de produse obtinute prin deformare la cald. Dupa turnarc structura estc
formata din austenita si carburi de tipul (Fe, Mu)3C in exces, precipitate la
limitele grimntilor (fig. 22, n). Dcoarcce carburile precipitate altereaza rezistenta
si ductilitatea olelului piescle dupa turnare se supun calirii in apa de la
10501100C, tratament care duce la dizolvarea carburilor astfel incat dupa calire
in structura se obtine numai austenita (fig. 22, b). in aceasta stare caracteristicile
mecanice sint : rezistenta la rupere R m = 80 . . .90 daN /mm ; limita de
elasticitate R0,002= 31 la 35 daN/mm, A5 = 25 la 15%, Z = 3020%, HB =
180220. O caracteristica f oarte importanta a acestui otel o constituie faptul ca la
presiune, de exemplu la deformarea plastica la rece, se durifica puternic.
Influenta deformarii plastice la rece asupra duritatii oielului manganos este data
in figura 23. Durificarea deosebit de puternica a otelului manganos se explica
prin marea lui capacitate de ecruisare determinata in primul rand prin formarea
unor blocuri in mozaic foarte fine. S-a emis si ipoteza ca durificarea puternica a
acestor oieluri este determinata de formarea in procesul deformarii plastice a
martensitei a potricit succesiunii austenita -. martensita -> martensita ->
martensita -> martensita fiind martensita cu retea hexagonal compacta,
martensita e', martensita cu retea romboedrica, iar martensita a, martensita
obisnuita tetragonala ; martensitele E si e' se formeaza in otelurile cu peste 10%
Mn. Deoarece proportia de martensita care se formeaza chiar la grade foarte
mari de deformare si la temperaturi scazute nu depaseste 0,5-1,5%, rolul
principal in durificarea otelurilor manganoase il joaca ecruisarea.

Durificarea prin deformare a otelurilor austenitice cu mangan se produce in

conditiile mentinerii unei tenacitati ridicate, prin aceasta aceste oieluri
deosehindu-se de toate cclelalte materiale rezistente la uzura la care cresterea
rezistentei la uzura este insotita de marirea fragilitatii. Pentru aceasta otelurile
austenitice cu mangan sint materiale de neinlocuit in foarte multe cazuri.

5.5. OjELURI INOXIDABILE

Prin otel inoxidahil se inielege in mod obisnuit un otel care poseda o mare
rezistenta la coroziune in atmosfera, in vapori de apa, in solutie de saruri si de
acizi etc. adica la coroziune electrochimicd (anexa 3). Fierul pur si otelurile slab
aliate nu sint rezistente la coroziune electrochimica deoarece pelicula de oxid
care se formeaza pe ele nu este suficient de compacta pcutru a izola metalul de
interactiunea chimica cu mediul corosiv. Rezistenta la coroziune a fierului si

otelului creste insa la alierea lor cu crom. Cresterea rezistentei la coroziune a

aliajelor fier crom, la adaugarea cromului, nu este continua ci prin salt. Pina la
129% crom rezistenta la coroziune a fierului nu se modifica insa cand continutul
in crom atinge 12% ea creste brusc ; aceasta comportare este legata de faptul ca
pina la 12%Cr potentialul de oxidare al aliajelor fier-crom nu se modifica
raminand ca si la fier, egal cu-0,6 volti, insa la 12% crom el creste brusc la
aproximativ 0,2 volti devenind pozitiv (fig. 24).

Rezistenta la coroziune a otelurilor inoxidabile cu crom creste si mai mult prin

aliere cu nichel. Rezistenja buna la coroziune prezinta si unele oteluri Cr-bIn, CrMn-Ni si Cr-Mn-V care ofera si avantajul ca sint mult mai ieftinc decit aliajele
inoxidabile Cr-Ni, motiv pentru care sint utilizate ori de cite ori este posibil, ca
aliaje de inlocuire ale acestora. Deoarece chiar otelurile inoxidabile crom-nichel
se dovedesc insuficient de rezistente la coroziune in medii acide agtesice, de
exemplu in acid sulfuric, azotic, clorhidric, fosforic etc. in amestecuri de acizi de
diferite concentratii si la diferite temperaturi pentru astfel de scopvri se folosesc
oteluri austenitice cromnichel-molibden, crom-nichel-molibden-cupru sau cromnichel-molibden cupru-titan-aluminiu. Rezistenta la coroziune si mai mare in
medii acide o au aliajele Ni-NIo de tip hastelloy si metalele greu fuzibile Mo, Nb,
Ta.

Otelurile inoxidabile cu crotn se impart dupa continutul mediu in crom in oieluri

cu 13, 7 si 27% crom numite oteluri Cr 13, Cr 17 si Cr 27. In timp ce la otelurile cu
13% crom carbonul poate varia de la 0,08 % la 0,45% la otelurile cu 17 si 27%
crom, continutul in carbon nu depaseste in mod obisnuit0,15%. In compozitia
otelurilor 17 si 27% crom intra uneori, pentru faramitarea grauntelui si
imbunatatirea proprietatilor mecanice, titan si nichel in procente nu prea mari.
Otelurile inoxidabile cu crom se clasifica si dupa structura obtinuta la racirea in
aer in:feritice, ferito-martensitice si martensitice. Cateva oteluri inoxidabile cu
crom sunt date in tabelul 6. Dupa structura obtinuta la racirea in aer otelurile de
tipul Cr 13 sint pentru continuturi mici in carbon (C < 0,09% ) si mari in crom (Cr
> 13 % ) feritice, pentru continuturi medii in carbon si in crom, martensito-teritice
iar pentru continuturi mari in carbon (C'= 0,15) si mici in crom (Cr =12%
martensitice. Astfel otelul 0H13 este feritic pentru C = 0,08o si Cr = 13/o feritomartensitic pentru C = 0,08% si Cr = 11% iar otelul 12 C 130 feritic pentru C = =
0,09 % si Cr > 1390, ferito-martensitic pentru valori medii ale continutului in
carbon si crom si martensitic pentru C = 0,15% si Cr = 12%,Natural ca otelul H19
este feritic iar ojelurile 20C130, 30C130 si 40C130 [Link] astfel ca
otelurile 0H13 si 12C130 sunt nestabile ca proprietati, o abatere nu prea mare Tn
compozitia lor, in limitele compozitiei de marca, producand modificari mari in
structura, dc la structura feritica la marttnsitica. Este clar ca olelurile feritice
neprezentand transformare a nu pot fi tratate termic, o astfel de operatie putand
fi aplicata numai otelurilor martensitice sau ferito-martensitice, oteluri care
prezinta transfonnare . In acest caz efectul de durificare obtinut prin calire este
cu atit mai mare cu cat proportia de martensita este mai ridicata. In cazul cand
continutul in crom este constant, iar continutul in carbon diferit, durificarea
obtinuta prin calire va fi cu atit mai insemnata cu cat continutul in carbon este
mai ridicat si cu cft temperatura de austenitizare este mai mare (fig. 25).
Conditiile de tratament termic pentru citeva dintre ojelurile crom 13 sint date in

tabelul 7. Tratamentul termic al otelului 12C130 consta din tr-o casire de la

1000.1050C in ulei si revenire la 600.790Ca acestui otel nu este permisa
deoarece se produce separarea feritei care micsoreaza rezistenta; dupa cum se
vede din figura 26 temperatura de revenire influenteaza puternic proprietatile
acestui otel, reveniri in intewalul 450.. .550C producand o micsorare insemnatii
a tenacitatii si micsorarea rezistenjei la coroziune. Otelurile crom 13 sint cele mai
raspindite si mai ieftine oteluri inoxidabile. Otelurile crom 13 cu carbon scazut
12C130 si 20C130 sint utilizate la confectionarea pieselor cu plasticitate mare
care sint supuse solicitarilor prin soc ca ventile pentru prese hidraulice, palete
pentru turbine cu abur si turbine hidraulice, aparate de uz casnic, in industria
alimentara etc. Otelurile crom 13 cu carbon ridicat 30C130 si 90C190 au
duritatea si rezistenta ridicata, motiv pentru care sint utilizate pentru scule cu
taiere, scule de masurat instrumente chirurgicale, arcuri, ace de carburator, utilaj
petrolifer, articole de uz casnic etc. Otelurile crom 17 din clasa feritica (8C170 si
08H17T) au o rezistenta la coroziune si mai ridicata si sint utilizate primul pentru
utilaje chimice ca tuburi de absorbtie, schimbatoare de caldura pentru gaze
nitroase si acid azotic cald, rezervoare pentru acizi etc., iar al doilea in constructii
sudate care nu se supun socurilor si temperaturilor mai mici de -20C si la
construirea aparatajelor pentru industria chimica, rezistente la acizi cu exceptia
acidului acetic, lactic, formic, oxalic. Otelurile crom 17 feritice pot fi utilizate si ca
oteluri rezistente la oxidare la cald pina la 900C. Otelurile crom 25-28 apartin de
asemenea clasei feritice. Ele sunt utilizate cel mai frecvent fara tratament tennic
pentru piese de cuptoare ca mufle, tuburi (teci) pentru termocuple, retorte sau
pentru piese care lucreaza in mediifoarte agresive ca acid azotic la fierbere. In
stare turnata au un graunte mare, susceptibil la crestere la temperaturi mai mari
de 850C (de exemplu in procesul sudarii) ceea ce imprima materialului
fragilitate ; deoarece aceste oteluri nu sufera transformarea nu este posibila
faramijarea grauntelui prin tratament terrnic.

Otelurile inoxidabile crom-nichcl sint de regula oteluri austenitice care contin

peste 13%Cr in mod obisnuit de la 17 % in sus si nichel mai mult de 8 %, nichelul
fiind introdus pentru stabilizarea avstenitei. Deoarece si manganul stabilizeaza
austenita, uneori o parte din nichel este inlocuita prin mangan. Influenja
nichelului asupra stabilizarii austenitei rezulta din figura 27, unde sint date trei
sectiuni izoccmponente prin diagrama Fe-Cr-Mi-C, in toate cele trei cazuri cromul
fiind egal cu 18% iar nichelul variind de la 0 90 la prima sectiune, la 9 %la cea de
a doua si mai departe la 8 % la cea de a treia seciune. Din aceasta figura rezulta
ca la temperatura camerei austenita in otelurile crom-nichel cu aproximativ
18%crom, 0,1% carbon si 8-9% nichel este metastabila, obtinandu-se numai la
citezc dc racire relativ mari. Ca urmare in anumite conditii aceasta austenita se
descompune pariial : la racire sub 0C o parte din ea se poate transforma in
martensita ; la deformarea plastica la rece o parte din ea trece in martensita
hexagonala (epsilon) care ulterior se transforma in martensita alfa ; la fncalzire
austenita metastabila se poate descompune potrivit reactiei y a -. y + ferita -Ecarburi, sau y t ferita a -I- faza a. Spre deosebire de temperaturile scazute cand
reactia y t y t- martensita a se face pe cale martensitica, la incalzire
transformarea Y t f + ferita a, se face cu difuzie. Carburile care se formeaza la
descompunerea austenitei sunt carburi bogate in crom. Austenita din otelurile
cromnichel cu 18 o crom este metastabila pana la continuturi de 14 o nichel ;
peste aceasta limita nu se mai obtine martensita din austenita nici la racire, nici

1a deformarea ei la temperaturi scazute. Formarea martensitei, feritei si a

carburilor in otelurile austenitice diminueaza rezistenta acestor oteluri la
coroziune, in special la coroziunea intercristalina. Pentru a inlatura acest neajuns,
fie se reduce continutul de carbon din otel pana la limita sa de solubilitate in
austenita, adica pana la 0,02-0,03 o C, fie se adauga elemente puternic
carburigene, Ti si Nb, care sa lege carbonul nedizolvat in austenita sub forma de
TiC si NbC. Otelurile austenitice inoxidabile crom-nichel contin in mod ebisnuit si
alte elemente ca b'In, Mo, Si etc. Aceste elemente se impart in clemente care
ajuta transformarea y t a numite alfagene si elemente care frineaza aceasta
transformare numite gamagene. Din prima categorie fac parte alaturi de crom,
wolframul, titanul, tantalul, molibdenul, siliciul si niobiul iar din cea de a doua
categorie alaturi de nichel, carbonul, azotul si manganul. Influenta acestor
elemente asupra structurii obtinuta la racirea in aer a otelurilor este data de
diagrama Schaeffler (fig. 28) construita in coordonate Ni echivalent, Cr echivalent
unde Niechiva, = % Ni + 30% C + 0,5% Mn iar Crechiv = % Cr +% Mo + 1,5%
Si+0,5% Nb. Otelurile noxidabile crom-nichel sunt : a - oteluri cu austenita stabila
; b - oteluri cu austenita instabiIa numite si oteluri austenito-martensitice ; c oteluri austenito-feritice. Citeva oteluri inoxidabile crom-nichel sunt dtte in
tabelul 8. OSelurile cu austenita stabila sau simplu austenitice sunt otelurile cu
cel putin 17% Cr si cu 13-14% nichel echivalent. sunt caracterizate prin
proprietati mecanica scazute ; dupa calire otelul08H18N10 are R', = 48 d3V /. mt
si Rt .t, 20 daN/m-n, la o alungire de 400. Dintre otelurile inoxidabile austenitice
cele mai mari valori ale proprietatilor mecanice le au otelurile cu azot : ot.;lul
lO.AzMVCl7O are R', >t 55 diN/mmt, Rt t 30 daNJmn;, A; = 35t0. Proprietatile
mecanice ale otelurilor inoxidabile austenitice sunt modificate puternic prin
deformzre plastica la rece, obtinandu-se dupa o deformare la un grai dt [Link]
dt 30-9090, R,t t 120140 daN/mm2, R- t 100 120 dW1 mnt in con3itiile
conservarii unei pMsticitati foarte mmi. La otelurilc austeaito-martensitice cromul
nu depaseste 17-18 %, nichelul echivalent tiiud mai mic dt 11-12 % ; sint utilizate
dupa tratament termic care consta dintr-o c tlire de la temperaturi ridicate pentru
obtinerea austenitei, racire la temperaturi sub 0C, pentru ca o parte din
austenita nb;in,.ita la calire sa se transforme in martensita, dupa care se aplica o
reveniro ca martensita s:t se durifice prin dispersie. O;tlirile ferito-martensitice
sunt foarte putin utilizate,

OSeluriIe si aliajele st [Link] acizi sunt destinate lucrului in medii corosive

puternice in care nu sunt s-t3bile nici chiar otelurile austenitice crom-nichel.
Dintre otelurile.'inoxidxbile care pot fi utilizate in astfel de scopuri se
menfioneaza otelurile austenitice ccom-niehel-malibden, crom-nichelmolibdencupru (tabelul 8). Cea mai mare rezistenta la coroziune in astfel de
medii o au aliajele de tip 80% Ni-20% Mo nnmite hastelloy care in afara de nichel
si molibden mai contin si alte elemente : crom, vanadiu, cohalt, fier etc.

352

nivl care sa formeze straturi de oxizi compacte Crz08, AlzOg si SiOz capabile sa
protejeze oxelul de acxiunca oxidanta a mediului, otelurile utilizate in astfel de

cazuri sunt oteluri aliate cu crom, cu crom si siliciu san cu crom siliciu si aluminiu.
In functie de continutul in aceste elemente otelurile stabile la cald pot avea dupa
racirea in aer, o structura martensitica, martensito-feritica sau feritica. Prin adaus
de nichel se obtin oteluri stabile la cald austenitice, cu proprietati superioare
otelurilor martensitice si feritice. Cateva exemple de oteluri stabile la cald
apartinand acestor clase sunt mentionate in tabelul 10. Principalul element de
aliere al acestor oteluri este cromul, stabilitatea la cald crescand proportional cu
continutul in crom (fig. 29). Nichelul este introdus pentru a stabiliza austenita,
otelurile austenitice avand o stabilitate la cald mai mare decit cele feritice. Siliciul
pana la 2 o si aluminiul in proportii mai mari de 0,59a contribuie atat la
cresterea stabilitatii la cald cat si la imbunatatirea proprietatilor mecanice.
Titanul, niobiul si tantalul leaga carbonul in carburi impiedicand formarea
carburilor de crom pentru a nu saraci in crom matricea. Molibdenul si wolframul
in cantitati nu prea mari nu influenteaza stabilitatea. la cald, imbunatatesc insa
considerabil comportarea la fluaj a otelului ; molibdenul ?n proportii de 3-4ro
inrautateste brusc stabilitatea la cald a otelului din cauza instabilitatii oxizilor sai.
Ceriul si beriliul pana la I to ridica stabilitatea la cald. Otelurile rezistente la
oxidare la cald sunt utilizate in stare obtinuta prin tratament termic (tabelul 1t).
Din otelurile martensitice se fabrica tevi, schimbatoare de caldura, gratare de
cuptoare (15H5) supape de emisie pentru motoare cu combustie interna
(40H9C2) etc., din otelurile ferito-martensitice diferite piese pentru instalatii de
cazane si turbine (12C130, 1SH6CA1), din otelurile feritice Ievi pentru instalatiile
de piroliza, Ievi pentru protectia termocuplelor (10H13CAl, 8C170) iar din otelurile
ferito-austenitice si austenitice armaturi pentru cuptoare de incalzire, supape de
emisie, retorte etc. In cazul in care solicitarile mecanice la care sunt supuse
materialele ce lucreaza in conditii de temperatura ridicata sunt mari alaturi de
stabilitatea la cald, materialele trebuie sa satisfaca si conditii de refractaritate. In
astfel de cazuri sunt utilizate materialele refractare care satposede simultan atft
rezistenja la coroziune gazoasa cSt si proprietati mecanice ridicate la temperaturi
mari.

;35.5

Pcin oteiuri refractare se fnteleg otelurile care au capacitatea de a-si pastra

proprietakile mecanice la temperaturi ridic ate (anexa 4). Refractaritatea
otelurilor se obtine prin aliere cu elemente care fie se dizolva in ferita marind
temperatura de recristalizare a acesteia si precipita sub forma de carburi sau de
compusi intunnetalici franand procesele de alunecare fie, daca se afla in procente
mai mari, stabilizeaza austenita care este mai refractara decit ferita. Astfel de
elemente sunt cromul, molibdenul, wolframul, vanadiul, niobiul, tantalul, nichelul,
azotul etc. Daca temperatura de lucru este mai mare de 590C, temperatura de
la care otelurile incep sa se oxideze puternic, otelurile trebuie sa fie si rezistente
la oxidare la cald, motiv pentru care ele contin si crom, siliciu si aluminiu care
maresc rezistenta la oxidare la cald. yn functie de strtictura matricei (masei de
baza) otelurile refractare pot fi cu matricea feritica sau cu matricea austenitica,
primele putand fi utilizate pana la temperaturi de lucru de cel mult 600C, iar
ultimele pana la 790C. Dupa structura obiinuta la racirea in aer, otelurile
refractare se impart in oteluri perlitice, formate din ferita si perlita, otelurile
martensitice, martensito-feritice si austenitice. Otelurile refractare cu matricea

austenitica se impart in oteluri refractare austenitice omogene, oteluri refractare

austenitice durificabile prin carburi si oteluri refractare austenitice durificabile
prin compusi interme

356

talici. Citeva dintre compozitiile otelurilor refractare apartinand claselor de oteluri

menkionate sunt date in tabelul 12.

Otelurile perlitice sunt utilizate pentru fabricarea pieselor componente ale

instalatiilor energetice (tuburi de supraincalzire a aburilor, conducte pentru aburi,
armaturi ale conductelor si incalzitoarelor de abur bulonerie etc.), care lucreaza la
temperaturi ce nu depasesc 500. . .580C. sunt oteluri cu carbon scazut deoarece
din ele se confectioneaza in principal tevi ce urmeaza a fi imbinate prin sudura
ori cresterea continutului in carbon inrautateste suda bilitatea. Aceste oteluri
sunt slab aliate, continand crom-molibden si vanadiu toate in jur de 1 o care
dizolvandu-se in ferita maresc temperatura de recristalizare facand difuzia mai
dificila, prin aceastamarind rezistenta la cald. yn stare normalizata sunt formate
din ferita si perlita (otelurile 16Mo3, 14C14Io4) sau din ferita si bainita ; dupa
calire in ulei aceste oteluri sunt formate din martensita sau martensita si bainita.
Otelurile perlitice sunt utilizate dupa normalizare la 950 sau 1 O50`C, dupa care
se aplica o incalzire la 650. 720C utata de racire in aer, tratament care confera
otelului o structura perIitica cu lamele foarte fine (perlita sorbitica). Se poate
aplica si calire martensitica + revenire la sorbita, dar structura perlittca fina
asigura o refractaritate mai mare decit structura sorbitica.

Otelurile martensitice sunt de asemeni oteluri cu continut scazut in carbon fnsa

complex aliate cu W, V, Mo, Nb, Ti care ridica temperatura de recristalizare si
formeaza carburi de tipul MzaCe, MsC, MQC, MC si faze Laves FetW si FepMo. Cea
mai mare influenta asupra rezistentei la cald a otelurilor o manifesta W si V
combinat cu Mo. Daca se adauga B, Zr, Ce si N, rezistenta 1a cald a ofelurilor
martensitice creste si mai mult. Temperatunle maxime [Link] pentru aceste
oteluri sunt cuprinse fntre 600 si 620C. sunt utilizate pentru fabricarea pieselor
compenente ale turbinelor cu gaz, instalatiilor de vapori etc. Tratamentul termic
al oteluriler din aceasta clasa consta intr-o calire :n aei sau ulei urmata de o
revenire inalta, la o temperatura superioara cclei de serviciu. Otelul IOCMolO calit
in aer de la 900. . .960C si revenit la 680. . .780` i are o rezistenia tehnica de
durata R,JlO 000 egala cu aproximatic 6,7 daV Jmm,, si R,J100 000 ,t.. 4,4 daiV
mmz.

La cresterea continutului in crcm, wolfram molibden, vanadiu etc. in conditiile

unui continut in carbon scazut se obtin oteluri din clasa feritomartensitica. Dintre
otelurile ferito-martensitice se mentioneaza 1SHIlMF si 15Hl2VNMF (GOST).
Acesteotelurisint utilizateinstare calita si revenita! Otelul 15H llMF se caleste in
ulei de la 1 030C la 1 060C iar o1 elul 15H l2VNMF tot in ulci de la 1 000`C la 1

020C. Temperatuia inalta de austenitizare este necesara pentru dizolvarea in

austenita a carburilor Mp8C. si MC. Tempetaturi mai .inalte de austenitizare nu
sunt indicate deoarece se formeaza ferita 8. Revenirea acestor oteluri se face la
structura sorbitica. Rezistenja de durata a otelului 15H11MF la 550C este R,J100
000 = 15. ..17 daN Jmm=, iar pentru otelul 15Hl2VNMF aproximativ egala cu 20
daN/mm2. Cresterea mai departe a continutului in crom wolfram, molibden etc.
are efecfe nefavorabile asupra refractaritatii marindu-se proportia de ferita, astfel
incat oje= lurile devin semiferitice si ca urmare nu se mai calesc complet
deoarece o parte fnsemnata din material nu mai sufera transformarea a t t. Din
clasa [Link] martensitice si ferito-martensitice fac parte si otclurile cu 1214io. Cr, cu diferite conf inuturi in carbon nealiate fnsa cu wolfram, molibdcn,
titan, vanadiu etc. Din aceasta categorie se mentioneaza otclurile 12C130 (GOST
1 H13), t20C130 (GOST 2H13) etc., (tab. 12). Structura si proprictatile acestoi

357

oteluri depind de continutul in carbon si crom. yn mod obisnuit aceste oteluri sunt
utilizate ca otcluri inoxidabile ( 5.5), insa datorita continutului mare in crom elc
sunt si refractare, motiv pentru care sunt utilizate pe scara larga pentro palete de
turbine rezistenta tehnica de durata X,t10 000 la 520`C a otelului 12C130 (1H13)
dupa tratamentul [Link] tiind egala cu aproximativ 22 daN mm=, iar X,otl,ooou
t'gal:i cu 9,5 daN/tnmv.

Din categ!;ria otclurilor refractarc ferito-martensitice si martcnsiticc fac parte si

ali;ljcle cu continut ridicat in crom si siliciu, cunoscute in gcneral sub numcle dc
silicromuri (tab. 13). Aceste oteluri sunt folositc cand nu se

Ttll3ELVL 18

cer condioii de sudabilitate, de exemFlu la confectionaret supapelor de evacuare

de la motoarele cu explozie. sunt utilizate in stare calita si revenita. Refractaritate
si mai mare se obtine la otelurile refractare austenitice ; acestea sunt aliaje
complexe pe baza sistemelor Fe-Cr-Ni si Fe-Cr-Ni-Co care contin si b, W, Ti, VIo A1
etc. Din aceste oteluri se confectioneaza supape pentru motoarele cu explozie,
palete pentru turbinele cu gaz precum si piese componente refractare pentru
motoarele cu reactie, temperaturile maxime de lucru pentru astfel de piese tiind
situate intre 600 si 700C. Dintre proprietatile otelurilor refractare austenitice se
mentioneaza marea refractaritate si stabilitate la cald plasticitzte ridicata,
sudabilitate buna si coeficient de dilatare termica mare. Dintre inconvenientele
ce caracterizeaza aceste oteluri se mentioneaza : prelucrabilitatea prin
deformare plastica Si aschiere relativ grea, fragilitatea ridicatd [Link] de
sudura, imposibilitatea fnlaturarii prin tratament termic, ca urmare a lipsei
transformarii a. y, a eventualelor structuri grosolane rezultate din suprafncalziri si
fragilizarea materialului la incaiz:re andelungata in intervalul 550600f, in urma
precipitarii diferitelor faze la limitele dintre graunti. Dupa modul de durificare se

decsebesc : a - oteluri refractare austenitice omogene ; b - oteluri refractare

austenitice durificabile prin dispersie de carburi c - oxeluri refractzre austenitice
durificabile prin dispersie de faze intermetalice. Otelurile rcfractare austenitice
omogene sunt oxeluri austenitice care nu se durifica prin dispersie ; ele sunt
numite concentional omogene desi intr-o oarecare masura contin si ele faze
secundare dar in proportii care sa nu provoace efecte de durificare puternice.
sunt oteluri cu continut scazut in carbon cu crom de la 17-249o si nichel de la 821 tb, care pot contine si N b, W, Ti, N etc. Din aceasta gropa fac parte ofelurile
7NbNCl8O, 12NC180 si lSSNCSO (t,ab. 12). Tratamentul lor termic consta in calire
de la 1 050. . . I 100C urmata de revenire la 750C care duce la coalescent
proportiilor nu prea mari de faza [Link], in principal carburi de tipul
M2aC, si la stabilizarea structurii. Mentinerea indelungata

Oteluri refractare crom-siliciu (silicromuri)a acestor oteluri la temperatura de

lucru (intre 500 si 700C) duce la fragilizarea lor ca urmare a precipitarii
particulelor de faza secundara Sntre graunti si formarii fazei Q (faza FeCr).
Otelurile refractare austenitice durificabile prin dispersia de carburi contin carbon
de la 0,34 la 0,5%, crom de la 13 la 16'0, nichel de la 7 la 30 % precum si W, Mo,
V, Ti etc. Durificarea acestor oteluri este determinata atat de carburile primare de
tipul TiC, VC, ZrC, NbC, etc. cat si de carburile secundare MzgCe, MaC, M7C9 fin
dispersate in masa de baza. Otelurile refractare austenitice durificabile prin
dispersia unor faze intermetalice contin de asemenea putin carbon, pana la max.
0,1290, crom de la 10 la 25t0, nichel de la 18 la 90% si Ti, Al, B, VV etc. In
aceste conditii faza durificanta este faza y' de tipul NiaTi, NisAl, Ni3(Ti, Al), NitNb
etc. Otelurile austenitice durificabile prin dispersia unor faze intermetalice sunt
mai refractare decit o$elurile austenitice durificabile prin dispersia carburilor. Si
unele si altele sunt utilizate dupa calire de la 1 0501 200C in apa, ulei sau aer
urmata de revenire la 600800`C pentru precipitarea fazei disperse.

5.8. OTELVRI PENTRV TEMPERATURI SCAZUTE

Otclcrile destinate lucrului la temperaturi scazute, mai mici decit temperatnra

camerei. se Smpart in oteluri destinate lucrului in conditii aapre caracterizate prin
temperaturi climaterice scazute, de la temperatura camerei pana la aproximativ
-60C si oteluri destinate lucrului in conditii extrem de atpre de la temperatura
camerei pfna la temperaturi mai scazute, de -80C, arrcniafe chiar de O K numite
oteluri criogene.

Dintre otelurile destinate lucrului la temperaturi climaterice scazute se

mentioneaza otelurile pentru constructii metalice si otelurile pentru constructii de
masini care trebuie sa funciioneze sub 0C ; acestea sunt oteluri carbon sau
aliate cu temperatura de tranziiie mica (tab. 14).

Otelurile criogene sunt folosite la fabricarea masinilor si utilajelor destinate

obtinerii, transportului si conservarii gazclor lichefiate si utilizarii acestor gaze
pana la temperatura lor de fierbere: oxigenul -183C, azotul -196C, neonul
-247C, hidrogenul -253C, heliul -269C, diftrite hidrocarburi ca metan, butan
etc. de la -80 la -180C si altele. Ca oricare otel pentru constructii de masini
otelurile criogene se caracterizeaza prin rezistenta, plasticitate si tenacitate.
Deosebirea dintre otelurile criogene si restul otelurilor pentru constructii de
masini provine din conditiile specifice de lucru : Sn timp ce majoritatea otielurilor
pentru construc>iii de masini lucreaza intr-un interval Sngust de temperaturi
situat in jurul temperaturii camerei, interval de temperaturi in carc proprietatile
mecanice nu se modifica eseniial, ojclurile criogenc lucreaza Sntr-un interval
mare de temperaturi de la temperatura camerei pfna la temperatura de fierbere
a heliului lichid (4,2 iC), interval de temperaturi in care proprietatile se modifica
dcosebit de mult. Deoarece la micsorarea tempetraturii rezistenja la rupere
creste, iar plasticitatea si tenacitatea scade, rezistenja de rupeYe a otelurilor
criogene trebuie garantata la temperatura camerei, iar plasticitatea si tenacitatea
la temperatura de exploatare. Elementul principal de aliere din otelurile criogene
este nichelul deoarece el manifesta o puternica influenta pozitiva asupra pragului
de fragilitate, un proceut de 6 ro Ni coborand temperatura de tranzitie Tt la
-200C. Influenka nichelului asupra proprietatilor de tranzitie sunt date in tabelul
15. in

afara de nichel, otelurile criogene pot conline si crom, mangan, titan, azot etc.
Din punct de vedere structural aceste oteluri pot fi feritice, austenitice si
austenito-martensitice ; citeva .oteluri criogene si proprietaSile lor mecanice sunt
date in tabelul 16.

Tn mod curent, Sn scopul economisirii nichelului, pentru piesele care nu sufera

solicitari dinamice se alege drept criteriu pentru pragul de fragilitate T;t, criteriul
T9o alegandu-se numai pentru piesele care sunt supuse la solicitari dinamice.
Astfel otelul feritic cu 6% Ni se foloseste pfna la -100C in cazul sarcinilor
dinamice si pana la -196C in cazul sarcinilor statice.

In cupru se pot gasi cele mai diferite impuritati : Bi, Sb, As, Fe, N,, Pb, Sn, S, O,
Se, Te, P etc. La calitatile superioare de cupru impuritatile nu trebuie sa
depaseasca 0,1 t, la cele inferioare admit,andu-se pana la 1 %. Oxigenul,
bismutul, plumbul Si sulful sunt insolubile in cupru solid, motiv pentru care ele se
vad la microscop ca incluziuni. Celelalte impuritati sint, la concentrat,iile in care
se gasesc in cupru, solubile formfnd solutii solide. Cele mai daunatoare impuritati
din cupru sunt bismutul si plumbul. Aceste impuritati nedizolvandu-se in cupru
formeaza cu el eutectice usor fuzibile bismutul la 99,8 io Bi (fig. 14.3) iar
plumbul la 99,94 o Pb (fig. 19.4). Tiind bogate in bismut, respectiv in plumb,
eutecticele Cu-Bi respectiv Cu-Pb sunt practic confundate cu bismutul sau cu
plumbul topindu-se primul la 270C iar al doilea la 326C fata de 271C respectiv
327C temperaturile de topire ale celor doua metale. Avand o temperatura de
topire foarte mica eutecticele Cu-Bi si Cu-Pb provoaca fragilitate la cald a cuprului

chiar si la continuturi extrem de mici in bismut si in plumb, fapt ce face imposibila

prelucrarea plastica la cald a unui astfel de cupru. Pentru acest motiv, in calitatile
superioare de cupru nu se admite mai mult de 0,005 o Bi si cel mult 0,02 % ,Pb
[Link] obisnuit insa sub 0,05 % Pb. Cu oxigenul cuprul formeaza un eutectic
bogat in cupru care contine 0,39'o O., avand temperatura de topire 1 065C.

Diagrama de echilibru a sistemului cupru-oxigen este data in figura 14.5.

Oxigenul formand eutecticul Cu -t- CuzO, care se topeste la o temperatura foarte
inalta, este o impuritate relativ inofensiva in cupru notiv penttu care este admis
pana la 0,1 io ; el provoaca fragilitatea cuprului cunoscuta sub numele de boala
de Taidsogeae a cuprului care consta in aceea ca in prezenja oxigenului cuprul nu
poate fi prelucrat la cald fisurandu-se. Aceasta fragilitate se explica prin faptul ca
la incalzire in vederea deformarii, daca atmosfera cuptorului contine gaze
reducatoare Hz, CO, CH, ete. aceste gaze patrurd la temperatura inalta in cupro
reacxioneaza cu oxigenul continut in el si formeaza vapori de apa care creeaza o
mare presiune astfel incat la laminarea la cald acesti vapori provoaca ruperi
locale, adica fisuri. Sulful este de asemenea insolubil in cupru formand si el un
eutectic Cu + CuzS la 0,77 o S care se topeste la temperaturd inalta, la 1 067C
(fig. 14.6); ca urmare sulful ca si oxigenul nu provoaca fragilitate la rosu.

74.7.4. DOMENII DE UTILIZARE

Cuprul este utilizat pe scara larga pentru conductori electrici, schimbatoare de

caldura, radiatoare, racitoare, placi de focar etc. Ca material pen!ru constructii de
masini este purin folosit, el este insa foarte folosit sub forma de aliaje pe baza de
cuprn : Cu-Zn, Cu-Sn, Cu-Al, Cu-Si, Cu-I3e, Cu-Pb etc. Cu exceptia aliajelor Cu-Zn
care se numesc alame, aliajele cuprului cu staniu, cu aluminiu, cu siliciu etc. se
numesc bronzuri : bronzuri cu staniu, bronzuri cu aluminiu etc.

14.2. ALIAJE CUPRU-ZINC (ALAME)

In practica se folosesc pe scara larga aliajele cuprolui cu zincul care contin pana
la aproximativ 45'o Zn. Aceste aliaje se numesc alame ; uneori se numesc alame
numai aliajele cupru-zinc care contin peste 259o Zn, aliajele cu mai putin de 25%
Zn tiind numite tombacuri. Alamele pot fi simple aliaje binare cupru-zinc
continand alte elemente numai sub forma deimpuritatisau aliaje complexe
numite alame aliate care, alaturi de cupru, contin si alte elemente aluminiu,
staniu, mangan, fier, siliciu, nichel, plumb etc.

366

tl.8.t. ALAME BINARE

Diagrama de ecbilibru a sistemUlui Cu-Zn .este reprezentata In figura 9.63,

partea dinspre cupru tiind redata in figura 14.7. Faza a tiind o faza moale se
deformeaza plastic la rece usor, fnsa la temperaturi mari cuprinse intre 350 si
700`C, ea devine fragila din cauza incluziunilor de plumb si bismut care, gasinduse sub fetm a de eutectice usor fuzibile, se topesc Spre deosebire de faza a, faza
ti este o faza dura care la temperaturi mici, in domeniul in care exista starea
ordonata ti', se deformeaza plastic fcarte greu dar la temperaturi mai mari decit
temperatura de ordine-dezordine (454 468C), trecand in starea dezordovata t,
devine plastica la 800`C deformandu-se foarte usor. Faza y este dura si fragila.

Alamele au proprietati mecanice superioare cuprulni tiind in acclasi timp si mult

mai ieftine. Proprietatile mecanice ale alamelor depind de raportul cantitativ
dintre fazele prezente. Din figura 14.7, b se vede ca in domeniul a rezistenja si
alungirea cret.c cu continutul in zinc, ductilitatea atingird un maxinmm la 30!!u
Zn. Prezenia fazei ti determina o scadere rapida a alungirii si o accentuata
crestere a rezistentei care atinge un maximum cand aliajul este format in ?
ntrcgime numai din faza ti. Rezistenta scade insa rapid cand in structura apare
faza y fragila. Rezistenja la soc (rezilienta) se micsoreaza iar duritatea se mareste
pe masura ce proportia de faza p creste, atiajul devenind extrem de dur si de
fragil cand apare faza r, motiv pentru care aliajele de interes practic nu contin
aceasta faza.

Alamele se caracterizeaza printr-o mare rezistenta la coroziune, totusi in anumite

conditii txt0

se pot coroda. Dintre tipurile de coroziune deosebit 83= de periculoase intilnite la

alame se mentioneaza 970

coroziunct sau fisurarea sezoniera(season-cracking)

si pittingul. Coroziunea sezoniera se produce in principal in timpul anotimpurilor

umede si consta

in atacul limitelor dintre graunXi sub influenia ( 5tp c5c i5B atmosferci nmede si a
tensiunilor reziduale care

s-au mentinut de la operaf iile deformare plastica

la rece (ambutisare etc.). La fisurarea sezoniera t t; i coroziunea [Link] din

exterior spre interior

pe marginea graun)ilor, ruperea care se pro- t0 t 27 a0 i05o 60 t0 duce avand un

caracter intercristalin. Suscepti- t' %Zn bilitatea la fisurare sezoniera este
inlaturata prin

recoacerea produselor din alama deformate piastic la rcce la temperatura mica

200300C astfel incat nu se produce inmuierea materialului ci numai o
andepartare partiala a tensiunilor interne. Susceptibilitatea la coroziune
sezoniera poate fi pusa in evidenta prin introducerea materialului i intr-o solu[ie
apoasa continand io nitrat mercu

ros si 1 io acid azotic. yn figura 14.8 se arata o

teava pentru condensatori dintr-o alama cu 70 % - iZn Cu si 30ia Zn supusa

5ncercarii pentru deter

minarea sensibilitatii la coroziune sozoniera. rtK. 15.t. siytemal c''-zn: PlLtiIigul

eStC O c'OrOGlutle lOCala, pllnCtllaI.I SI SC a-dlegramo de ecl,llilnw 6prcduce in
tuburile de alama trase la rece aflate ''latla ProprletGlllur n,ana

nlcu cu camPozitla.

367

m prezen$a apei talcaroase sau a apei de mare si au ca efect de cele mai multe
ori perforarea tubului.

Alamele sc pot utiliza fie sub forma tur nata fie dupa deformare plastica.
Proprietatile ; de turnare ale alamelor sunt bune. Distanta

dintre lichidus si solidus tiind foarte mica, 'st alamele se caracterizeaza printr-o
tendinta redusa la segregatie, printr-o fluiditate buna si prin tendinta de a forma
retasura de contractie concentrata. Alamele se defonneaza plastic usor, motiv
pentru care din ele se confectioneaza semifabricate laminate ca table, benzi,
profile etc. Din punct de vedere structural ala

, mele utilizate in practica se Smpart in alame a caracterizate printr-o xnare

capacitate de a se deforma plastic la rece si alame + ti care se

Fig., 19.8. ,.t . ,.': din alama cn pot deforma plastic mai usor la cald. Alamele a
70 ;o Cu si .;u ;. Zn 9ncereati

pentrn torozsnte sezon;era. au in stare turnata o structura dendritica (fig. 14.9, a)

care poate fi Pnlaturata prin recoacere (fig. 14.9, b). In stare recoapta. ele pof fi
deformate sub forma de bare, table, benzi, fire, tevi etc. La temperaturi mai mari
de 350C ele sunt foarte fragile, motiv pentru care in mod obisnuit sunt
prelucrate prin deformare plastica la rece. La obtinerea tablelor de alama a din
lingouri mari prin deformare plastica la rece sunt necesare mai multe recoaceri
intermediare care ridica mult costul operatiei de deformare plastica. I'entru
acest'motiv in astfel de cazuri deformarea plastica a alamelor a se poate face la
cald insa acest lucru este posibil numai daca continutul in impuritatile usor
fuzibile,

plumbul sibismutul, este tinut la nivele foarte mici (Pbmax. 0,02% si Bi max.
0,002,0); actiunea fragilizanta a plumbului si bismutului poate fi compensata prin
adaosuri de zirconiu si uraniu.

in practica sunt utilizate dioerite tipuri de alame deformabile plastic la rece.

Alamele cu 90 pana la 98 io Cu, respectiv 2 pana la 10 o Zn cunoscute si sub
numele de tombac rosu ; sunt foarte plastice si au o mare rezistenta la coroziunto
motiv pentru care sunt utilizate pentru tevi de radiatoare (alamele cuo2 si 6 /o
Zn) si pentru table, benzi si fire (alama cu 10o Zn). Alamele cu 10 /o Zn sunt
utilizate si pentru ornamente si imitarea bijuteriilor. Alamele cu 15 pfna la 20 io
Zn cunoscute si sub numele de tombac galben sunt caracterizate de asemenea
prin mare rezistenta la coroziune si prin capacitate de deformare ridicata, motiv
pentru care sunt utilizate la fabricarea tablelor, benzilor etc. Pentru culoarea lor
frumoasa si pentru marea lcr rezistenla la coroaiune aceste alame sunt utilizate si
la confectionarea ornamentelor si bijuteriilor. Alama cu 30 /o Zn caracterizata de
asemenea yrin mare plasticitate, poate fi prelucrata la rece la [Link] de
deformare; este ntilizata pentru table, benzi, sirma etc. Tinind mult folosita la
fabricarea cartuselor pentru arme este cunoscuta si sub numele de alama de
cartuse. Dupa deformarea la rece este recoapta pentru recristalizare. Alama cu
37 io Zn este ductila si se preseaza bine la rece tiind mai ieftina decit alama cu
30 % Zn. In stare turnata cont,ine si putin ,t; duya deformare la rece este
recoapta pentru recristalizare. Proprietatile mecanice pentru citeva alame
prelucrabile la rece sunt date in tabelul 14.3. Alamele t- ti utilizate in practica
contin in mod obisnuit

TABELDL ll.d

de la 54 la 61a Cu, respectiv de la 46 la 39n Zn. Aceste alame sunt utilizate fie
pentru turnare in piese fie peritru deformare plastica la cald lamia nare,

extiudare, stampare etc. Desi la rece alamele -t- (1 se defonneaza mai greu
decit alamele a ele pot fi prelucrate si prin deformare plastica la rece. Dintre
alamele -i- ti cea mai buna asociatie de proprietati dt rezistenta si de
plasticitate o are alama cu 60io Cu si 40'o Zn numita si metal Muntz; tiind
utilizata pe scara larga pentru fabricarea monedelor este cunoscuta si sub
numele de alama pentru monede. Temperatura solidus a alamei cu 40 % Zn este
egala cu 875C. De la temperatura camerei pana la 770C, [Link] format din
+ ,3 iar de la 770C pana la 875C din ti. Structura microscopica a alamei cu
40% Zn, obtinuta dupa turnare sau dupa deformare plastica la cald in domeniul p
urmata de racire in aer, este o structura de tip tVidmanstatten formata din
graunti de ti si faza dispusa la limitele dintre grauntii (3 si pe

24 - tetalut&e Plzica - cd. i61

3.G9

Proprietdtile mecanice ale unor alame deforma6ile la rece

planele de clivaj ale accstor graunti (fig. 14.10). La racire eu viteza mica din
faza ,3 se serar:t la limitele dintre graun#ii (1 si pe planele lor de clivaj incepand
de la 770C faza ; propcrtia relativa dintre si ti este cu atft mai mica cu cit
viteza de ricire este mai mare, la o viteza de racire suficient de mare formarea
fazei tiind suf,rimata. pn mod obisnuit la calirea alamei cu 90o Zn din
domeniul ti formaret fazei x nu este suprimata complet obtinandu-sc alaturi de
faza ,3 t.i [Link] proport,ie de faza a formata la limitele cristalelcr ,3. tn figura
19.11 se arata structura unui astfel de aliaj calit in apa de la 825 C. Un astfel de
[Link] duce la cresterea rezisten(ei pe seama ductilitatii. Daca dupa aceasta
calire se aplica un tratament de revenire de pilda la 450C, faza rcprecipita la
limitele de graunti si pe planele de clivaj reaparand structura Widmanstatten (fig.
19.12). Distributia fazei a in ti in alamele a+t este puternic modificata prin
prelucrarea plastica la cald ; pentru aliajul Cu-Zn cu 40to Zn, domeniul de
deformare la cald este situat de la 600C .

fn sns, la temperaturi mai mici deformarea plastica producindu-se la rece. Cele

mai bune proprietari ale acestor alame se obtin prin deformare plastica la cald in
intervalul de temperaturi 700-600C, in domeniul + ti, in aceste conditii
rezultand o structura formata din graunti fini. Aplicfnd dupa aceasta Si o usoara
deformare plastica la temperaturi mai mici rezulta o structura fibroasa formata
din graunti si particule ,t usor alungite (fig. 19.13). Micsorarea grauntiloi
alameti Muntz se poate obtine prin incalzirea in imediata apropiere a liniei de
transfcrmare t zt a in domeniul t, urmata de racire cu viteza mica. In aceste
conditii faza reprecipita in forma de mici particule rotuntite distribuite in ma
tricea ,3. Daca temperatura de fncalzire este mare, grauntii t cresc foarte repede.
Alamele a + ti sunt utilizate in mod obiSnuit pentru prelucrare la cald.

370

t4.2.2. ALAME ALIATE (ALAME SPECIALE)

Imbunatatirea diferitelor proprietafi ale alamelor ca rezisten(a mecanica (limita

de curgere si rezistenta la rupere), proprietatile de plasticitate (alungirea si
gituirea la ruperej, tenacitatea, rezisten(a la coroziune, rezisten(a la oxidare la
cald, prelucrabilitate etc. se realizeaza prin aliere.

Alierea cu aluminiu, care se adauga Sn proport,ii pana pe la 6'0, are o puternica

influenta asupra proprietat,ilor de rezistenta ale alamelor 19o Al ducfnd la
cresterea rezisten(ei la rupere cu cirea 88 N/mm2. Aluminiul contribuie si la
cresterea rezisten(ei la coroziune si a rezisten(ei la oxidare la cald a alamelor el
fmbunatatind stabilitatea structurii lor, la incalzire prevenipd cresterea grauntilor.

Manganul se adauga in mod obisnuit pana la 2% crescand rezistenta la rupere,

limita de curgere si alungirea ; este utilizat curent ca agent . dezoxidant sub
forma de feromangan.

Siliciul fngusteaza domeniul solutiei solide a micsorand solubilitatea zincului in

cupru. Adaugarea siliciului in alame duce la cresterea proprietatilor de rezistenta,
la cresterea fluiditatii si la inlaturarea pericolului de oxidare a zincului din alartle
in timpul turnarii Sn forme.

Nichelul largeste domeniul de existenfa al solutiei solide a erescand solubilitatea

zincului in cupru; Smbunata(este proprietatile antifrictiune si mareste rezisten(a,
plasticitatea, tenacitatea si rezisten$a la coroziune la temperaturi ridicate ;
imprima alamei o culoare frumoasa si proprietatea de a se lustrui bine.

Fierul mareste rezisten(a la rupere, limita de curgere si alungirea la rupere. Limita

de solubilitate a fierului atat Sn faza a cat si in ftza p este de 0,2 %, peste
aceasta limita precipitfnd sub forma cempusului FeZn7 de culoare albastra care
actioneaza in directia finisarii structurii; in cazul alamelor a -f t fierul finiseaza
structura Widmanstatten si Smbunata(este prelucrabilitatea prin aschiere.

Staniul produce cresterea rezistentei la coroziune, rezistenjei de rupere, a limitei

de curgere si a duritatii, dar ductilitatea alamelor scade brusc la procente mai
mari de 1,% Sn, datorita formarii unui constituent dur si fragil.

plumbul este practic insolubil in cupru chiar la 0,1tu separandu-se sub forma de
mici globule care au un efect favorabil asupra prelucrabilitatii prin

371

aschiere a alamelor, motiv pentru care in alamele destinate prelucrarii prin

aschiere se introduce fntre 1 5-3,5o plumb.

Majoritatea elementelor folosite pentru alierea alamelor micsoreaza solubilitatea

zincului in cupru afectand microstructura in acelasi mod ca si zincul, adica
favorizand formarea tazei ti ; exista o singura exceptie--nichelul care are un efect
opus. Unele elemente ca manganul nichelul, fierul si aluminiul maresc printre
altele si tenacitatea fazei p. Capacitatea elementelor de a fnlocui zincul atunci
cand sunt adaugate la alame se exprima prin echivalentul in zine determinat de
Guillet ; echivalentul in zinc al unor elemente este dat Pn tabelul 14.4 din care
rezulta ca Iio Si are un efect echivalent cu 10 t Zn

TABELUL If.f

fn timp ce 1 % Ni este eshivaient cu 1,2 % Cu. Echivalentul in zinc al elementeior

serveste la [Link] procentual in zine echivalenY ntnnit

n . % Zn -f- t; ksts

titlul fictiv t al alamei* definit prin relatia t = =1 n unde % Cu-j- % Zn -f- t, k,ci,

i=1

k, este echivalentul in zinc al elementului i iar c, coneentratia in acest element.

Pentru o alama cu 62 % Cu, 34 % Zn, 2 % A1 si 2 % Mn; t t _ 34 -t (2 X 6 -t- 2 x
0,5) t 43,1. Ca urmare desi dupa continutul Pn 62 -t- 34 + (2 X 6-t-2 X0,5)

zinc (34 % Zn) acest aliaj este o alama alfa datorita alierii cu aluminiu si mangan
a crescut continutul in zine echivalent la 43,1 % ceea ce are ca efect aducerea
aliajului in domeniul a t- ti.

yn practica sunt utilizate mai multe tipuri de alame aliate.

Alamele cu plumb sunt alame a + p utilizate atat pentrn obtinerea prin defolmare
pIastica la cald (presare forjare, stampare, tragere) a unor produse semifabricate
(bare, sfrme table etc.), cat si a unor produse turnate. plumbul adaugandu-se
pentru a imbunata#i prelucrabilitatea piin aschiere.

Alamele cu aium'iniu sunt caracterizate prin rezistenja mecanica mai mare decit
a alamelor obisnuite si prin rezistenta la coroziune si la oxidare la temperaturi
ridicate mai mari. Un exemplu de alama cu aluminiu este alama cu 76 o Cu, 22
% Zn si 2 % A1 utilizata, din cauza rezistenjei mari la coroziune pexitru tevi de
Condensatoare.

Alamele cu [Link] utilizate de la coroziune ; o astfel de alama este contine 70

% Cu, 29 o Zn si 1 % Sn ; tionarea tevilor de condensatoare,

aseme,[Link] marea lor rezlstenta alama amiral (admiralty brass) care este
utilizata de asemenea la confec

' In Ump ce tltlul real al unM alame tepneZintg E;pnlinutul real de e determihat pe
cale chimica tittva fictiv ai rittet trie

ltta oon mn

fn zinc rezultat din tspgcWl stnstatal. . ., . u.. . . .w.': .. , ., tiIOt.t

372

Ecbivalentul 9n zioc a1 unot elemente

` Alaitielt:cu siliciu contin in mod obisnuit cirea 3% Si. Un astfel de aliaj este
alama cu.60.!o Gu 37% Zn si 3!o Si,;.tjt].t:,fictiv.a;l [Link] este 52 5%
structura ei tiind aproape,in-intregime p. Aceste alame sunt caracterizate printr-o
fluiditate mare, motiv pentru care sunt folosite la turnarea pieselor cu pereti
subtiri. Au o rezistenta buna la c,oroziune ixx. apa de mare, apa dulce,
petrOl;.,benziria,'alcool etc.

Alamele cu nichel sunt aliaje Cu-Zn-Ni. sunt doua clase de al'ame cu nichel :
alama a si alame a -1- p. Alamele a cu nichel contin de la 7 la 30 % Ni,
aproximativ de la 5 la 30 ro zinc, restul cupru. Pentru culoarea lor frumoasa, desi

nu contin argint, sunt numite si argint german sau argint de nichel.'Nichelul are
un remareabil efect decolorant asupra alamei care la 20% Ni are o culoare alb
argintie. Se lustruiesc foarte bine, au mare rezistenta la coroziune si proprietati
mecanice bune atat la rece cat si la cald, pfna la 800C. Aliajele din aceasta clasa
care contin 5565% Cu aproximativ l8io Ni si 27-17% Zn sunt cunoscute si stb
denumitea [Link] er, Meillechort, Argentan Packfong etc. sunt deformabile la
rece si la caldtioprietatile mecanice in diferite stari structurale ale unor aliaje
din,aceasta clasa sunt date in tabelull4.5.

Alamele a cu nichel sunt folosite pentru imitarea argintului la fabricarea

tacimurilor si: ornamentelor ; in telefonie si radiotelegrafie pentru contacte si
arcuri ; sub forma de benzi si . fire pentru rezistente electrice ; fitinguri pentru
nave; grupuri sanitare, edificii publice etc. si pentru-gite de-ochelarit fermoare si
chei pentru Iocuinte. Alamele -t p cu nichel au compozitia aproximativ 959o Cu,
45% Zn si 10io Ni si se pot prelucra usor prin extrudare. Datorita culorii lor
frumoase sunt utilizate in scopuri arhitecturale si ornamentale. Uneori sunt
denumite si bronzuri de argint.

O grupa importanta de alame aliate o reprezinta alamele complex aliate numite

si alame de inalta rezistenta, sunt alame a + p aliate cu aluminiu, fier, mangan si
nichel, [Link] cresc puternic rezistenja fara a afecta ductilitatea. Exista
doua clase de alame de fnalta rezistenta. La prima dintre acestea continutul in
staniu este de-cirea I % iar cel de aluminiu de maximum 2,5io iar la a doua
conFinutul in aluminiu este ridicat de la 3 la 69o iar procentul de staniu limitat la
0,2 % (tab. 19.6). sunt utilizate in constructia de nave marine; din ele se
confectioneazt elice pentnu nave, cftme de directie etc.

14.2.3. CLASIFICAREA SI SIMBOLIZAREA ALAMELOR

Potrivit standardelor romanesti simbolurile alamelor cuprind simbolul chimic al

cuprului urmat de simbolul chimic al zincului, de coniinutul nominal in zinc in
procente, de simholurile chimice ale celorlalte elemente componente si uneori de
con><invtul procentual in aceste elemente. Pentru a exemplifica se-mentioneaza
alamele CuZnS si CuZn36Pbl. Dupa aceleasi standarde alamele se impart in:. aalame deformabile; b-alame turnate [Link]. La randul lor alamele deformabile
se subimpart in : alame cupru-zinc fara plumb (CuZnS, CuZnlO etc.), alame
cupru-zinc cu plumb (CuZn36Pbl CuZn39Pb2 etc.), si alame cupru-zinc speciale
(CuZn28Sn1 CuZn3lSi1 etc.). Dintre alamele turnate in piese se mentianeaza :
CuZn4OPb, CuZn9OMn2A1 si CuZn 3OAISFe3Mn2. .

14.3. ALIAJE CUPRU-STANIU (BRONZURI CU STANIU) '' ; .

14.3.1. ALIAIE BINARE CUPRUtSTANIU

Aliajele cuprului cu staniu se numese bronzuri cu staniu. Diagrama de echilibru a

sistemului Cu-Sn este data in figara 9.64, aspectul diagramei Cu-Sn care
corespunde conditiilor practice de solidificare a acestor aliaje fisnd dat in figura
9.65 ; partea dinspre cupru a acestei ultime diagrame este iedata Sn figura
14.19, a, in figura 14.19, b tiind reprezentata variatia proprietatilor mecanice ale
bronzurilor cu continutul in staniu. S-a aYatat ca forma diagramei depinde
puternic de viteza de racire, diagrama precedemta apropiindu-se de cea care
corespunde conditiilor practice, cand faza 8 nu se mai descompune la 350C, ci
este stabila pana la temperatura camerei. Mai mult chiar, [Link] in forme
metalice faza a apare chiar de la 6% Sn. Pozilfia medie a limitei domeniului 8
pentru bronzurile turnate in forme metalice sau in amestec de formare este
reprezentata punctat in diagrama 19.14; in mod curent structura care rezulta la
turnarea bronzurilor corespunde diagramei cu limita de solubilitate la aproximativ
6=7 % (linia punctata), la continuturi mai mici de 6-7% staniu structura tiind o
structura dendritica a iar la continuturi mai mari o structura formata din dendrite
a t- eutectold (a t- S).

Deoarece la temperaturi scazute micsorarea solubilitatii staniului in cupru in

aliajele turnate si nedeformate plastic sau deformate la un grad de deformare
mai mic de 70-80to se realizeaza deosebit de greu interpretarea structurilor
obtinute dupa recoacerea bronzurilor turnate trebuie facuta dupa diagrama
simplificata la care limita de solubilitate a staniului in cupru este la temperatura
camerei de 13,99o Sn. Structura de echilibru se obtine dupa recoaceri
andelungate si doar in cazul aliajelor puternic defonnate plastic.

Fluiditatea bronzurilor nu este prea buna, intervalul dintrc lichidus si solidtts tiind
mare. Din aceeasi cauza la turnarea bronzurilor nu se obtine retasura concentrata
ci produsele turnate din bronz sunt caracterizate printr-o porozitate dispersa t
pentru acelasi motiv tendinta de segregatic la solidificarile bronzurilor este foarte
mare, in cazul racirii cu viteza obisnuita fonnandu-se o structura dendritica bine
mareata. Daca bronzul contine pana pe la 5-6,o Sn dupa turnare structura sa
este formata numai din dendrite de solutie solida a (fig. 14.15, a). Structura de
turnare poate fi inlaturata fie numai prin recoacere cand rezulta o structura
poliedrica de solutie solida omogena a (fig. 19.15, b). fie prin deformare plastxca
la rece si rccristalizare rezultand structura poliedrica de solutie solida omogena
cu graunti maclati (fig. 14.15, c). Daca bronzul coniine de la cirea 10 ,o Sn pana
la aproximativ 30 `:n Sn structura dupa turnare este formata din solutie solida si
eutectoid a i- 8. Structura de turnare a unui bronz cu 10% Sn este aratata in
figura 14.16 ; la recoacerea bronzurilor turnate ce contin pana la 149b Sn,
eutectoidul a t- 8 se descompune, structura transformandu-se intr-o structura
tipica de solutie solida a omogena ca cea reprezentata in figura 14.15, b.

Staniul influenjeaza proprietatile mecanice ale cuprului asemanator zincului insa

mult mai brusc, plasticitatea incepand sa scada chiar la 5to Sn (fig. 14.14, b).
Rezistenja mecanica creste pana la 20a Sn de unde incepe sa scada deoarece in
structura exista prea multa faza a motiv pentru care aliajul devine fragil. Prezenja
fazei 8 in bronzurile cu 10'o Sn turnate imbunatateste foarte mult proprietatile
antifrictiune ale acestui aliaj. Datorita staniului bronzurile se caracterizeaz5
printr-o mate rezistenta la coroziune.

14.3:?. IMPURITdti 1N BRONZURILE CU STANIU

Dintre impuritatile care se pot inYilrii Sn bronzurile cu staniu se'menfioneaza

fieTul, bismutul, arseniul, stibiul, aluminial, siliciul si oxigetl.

Fierul la continuturi mai mici de 0,2 % are un efect favorabiI asupra bronzurilor
ducand la cresterea proprietatilcr lui mecanice ca urmare a finisarii grauntilor
insa la continuturi matl siiaii de 0;2% dttritatea creste mult bronzurile devcnind
fragile.

Bismutul fragilizeaza puternic bronzurile ca urmare a formarii unor pelicule

intercristaline, motiv pentru care in bronzurile laminabile continutul in bismut
este limitat..la cel mult 0,0004o pentru alte tipuri de bronzuri admitandu-se
maximum 0,19o Bi.

Arseniul si stibiul in proportie pana la 0,3io fiecare nu influenteaza negativ

proprietatile bronzurilor, insa la concentratii mai mari maresc fragilitatea
deoarece formeaza cu staniu [Link] compusi care se separa la limitele
cristalelor.

Aluminiul are o aetiune daunatoare contribuind la [Link] piese turnate cu

graunli mari, cu porozitate ridicata si cu rezistenla mica la incercarile hidraulice.

Siliciul in proportii de zecimi de procente reduce foarte mult elasticitatea

bronzurilor.

Oxigenul se poate gasi in bronzuri sub forma de incluziuni dure si fragile de 5n20
(apropiate ca duritate de martensita) extrem de daunatoare, motiv pentru care
bronzurile se supun obisnuit dezoxidarii cu fosfor pana ia cel mult 0,3t P, adesea
utilizfndu-se in acest scop prealiaje Cu-P.

74.3.3. ADAOSURI DE ALI9tE

Bronzurile cu staniu utilizate in practica sunt in general aliate cu zinc, fier, plumb,
fosfor, nichel, mangan si alte elemente.

Zincul amelioreaza proprietalile tehnologice ale bronzului mictcrand intervalul de

cristalizare, marind fluiditatea aliajului, reducand tendinia lui la saturare in gaze
si impiedicand formarea macro si microsulfurilor insa micsoreaza proprietatile
antifricliune. Zincul dizolvandu-se in cupru se gaseste sub forma de soluiie solida
a ; este utilizat in bronzurile de turnatoric in proportii pana la aproximativ 11 o.

Fierul in proportii mici micsorand grauntii are efecte favorabile ; se utilizeaza

pentru alierea bronzurilor pana la cel mult 0,3-0,4'% la continuturi mai mari
degradand proprietatile tehnologice, rezistenta mecanica si rezistenta la
coroziune.

Plumbul nedizolvandu-se nici in cupru nici in staniu se va gasi in bronzuri liber

sub forma de particule moi. pana la 2 o nu modifica proprietatile bronzului insa ii
imbunatateste prelucrabilitatea prin aschiere si rezistenja la coroziune in mediu
acid.

Fosforul se introduce in bronzuri pana la 0,3 u pentru dezoxidarea pSna la o

astfel de concentrat,ie neformand faze noi si nemodificand proprietatile
bronzului. La continuturi mai mari de 0,3 'n formeaza fosfura CuBP care
amelioreaza proprietatile de turnare, micsoreaza tendinja de saturare in gaze a
bTonzului marind rezistenta mecanica, duritatea, elasticltatea si imbnnatateste
proprietatile antifrictiune.

377

ltTichelnl se dizolva in cupru form?nd solutie solsda a ; el amelioreaza

proprietatile mecanice ale bronzurilor, rezistenja la coroziune si densitatea
pieselos turnate diminuand segregatiile.

[Link] exercita in bronzuri o actiune dezoxidanta, mareste densitatea

bronzurilor si imhunatateste proprietatile lor mecanice.

14.3.4. PRINCIPALELE VARIETATI DE BRONIURI CU STAHtU

Dupa continutul in staniu se deosebese mai multe grupe de bronzuri. Bronzurile

cu 6-7% Sn au In stare bruta turnata o structura formata

exclusiv din faza a. La aceste bronzuri fosforul se adauga in proportii de cel mult
0,1 /a cu scopul dezoxidarii. Bronzurile a sunt folosite pentru deformare plastica
la rece. Deoarece in trecut aceste bronzuri erau utilizate la baterea monedelor
sila turnarea obiectelor de arta, ele erau cunoscute sub denumirea de bronz
pentru monede respectiv bronz de arta.

Bronzurile cu cel mult 6-7 to Sn in afara de staniu mai contin si alte elemente,
de pilda zincul si plumbul. Mai multc alame complexe apartin acestei grupe de
bronzuri de exemplu asa numitul bronz universal care contine 5% Zn, 5% Sn si
5% Pb (bronzul SJSjS) sau bronzul cu 7o Zn, 3'o Sn si 3t, Pb (bronzul 7 J3 J3) ;
acestei grupe ii apartine si bronzul cu plumb (Sn 5/0, Pb 20%).

Bronzurile pentru constructii mecanice contin de la 8 la 10o Sn, proportii mici de

zinc si eventuah alte elemente. Din aceasta grupa face,parte si bronzul cunoscut
sub numele de gun-mctaI (10 o Sn si cirea t2% Zn). Dupa structura bruta de
turnare, bronzurile pentru construc ii mecanice fac parte din categoria bronzurilor
+ eutectoid a -1- &.. sunt utilizate pentru cuzineti, angrenaje etc. yn evul mediu
din bronzurile cu 10 'o Sn se turnau tunuri, motiv pentru care aceste bronzuri au
fost cnnoscute multa vreme sub denumirea de bronz de tunuri.

Bronzurile fosforoase sunt bronzuri cu 6-t9 a Su, 0,1-0,6o P si eventual si alte

elemente ca nichel si plumb. Structura in [Link] bruta de turnare este data in
figura 14.17. sunt utilizate in stare bruta de tuinare la confectionarea cuzinetilor
si angrenajelor ; avand proprietati mecanice bu,te si o mare rezistenta la
coroziune in apa de mare sunt utilizate si in construciiile navale.

BronzuriIe cu pina la 109o Sn si continuturi ridicate in plumh de la 8 la 20o san

chiar pfna la 30% (fig. 19.18) sunt utilizate pcntru anumitc tiruri de cuzineti.

Bronzurile cu mult staniu contin dc la 16 la 229a sau cbiar ma la BO% Sn si mici

proportii de zinc si plumb. Datorita continutului ritcat in staniu cantitatea de
eutectoid a -t- $ este mare iar aliajul fragil, motiv pentru care astfel de bronzuri
sunt utilizate putin In practica. In trecut erau foarte folosite la turnarea clopotelor
de unde si denumirea de bronz de clopote.

14.3.5. CLASffIGREA $1 SIMBOLIZAREA BRONZURILOR CU STANIU

Bronzurile utilizate in practica se impart in broneuri laminabile si bronzuri pentru

turnatorie notarea si simbolizarea lor tiind asemanatoare alamelor.

Bronzurile laminabile sunt fie simple aliaje binare cupru-staniu cu cel mult 8% Sn
(CuSn2, CuSn4, CuSn6 si CuSn8), fie aliaje mai complexe (CuSn4 Pb9Zn9). sunt
livrate sub forma de semifabricate bare, table, benzi si sirme tiind utilizate pentru
arcuri, membrane, lamele arcuitoare, piese de alunecare si piese pentru
constructii de aparatura in industria chimica.

Bronzurile turnate in piese sunt de asemenea fie aliaje binare Cu-Sn cu continut
ridicat in staniu (CuSnl9, CuSnl2, CuSnlO), fic aliaje mai complexe cu Zn, Pb si Ni
(CuSnl2Ni, CuSnlOZn2, CuSn9ZnS, CuSn6Zn4Pb4 etc.). Din astfel de bronzuri se
toarna, organe de masini supuse la uzura, lagare pentru masini unelte, piese
pentru aparatura hidrostatica, cuplaje, piese de articulatie, roti melcate, ro#i
dintate elicoidale, armaturi, carease de pompe etc.

14.4. BRONZURI FARA STANIU

Aliajele cuprului cu aluminiu, siliciu, beriliu, plumb etc. cu continut scazut In

aceste elemente se numesc tot bronzuri : bronzuri cu aluminiu, bronzuri cu siliciu,
bronzuri cu beriliu, bronzuri cu plumb etc.

14.4.1. BRONZURI CU ALUMINIU

Diagrama de echilibru a sistemului Cu-A1 este data in figura 9.66, partea dinspre
cupru a diagramei Cu-A1 simplificata tiind data in figura 14.19 b undf se arata si
variatia cu cont,inutul in zinc a proprietatilor mecanice ale aliatelor Cu-A1 in stare
turnata (fig. 14.19 c).

9liajele care contin intre 9,4o A1 si cirea 15% A1 (fig. 14.19 b) la racire cu vitcza
mica din domeniul ti sufera transformare cu difuzie eutectoida ti t -t -t yz care
decprge asemanator transformarii perlitei, eutectoidul a t- yz tiind lamelar ca si
perlita (fig. 14.19, a). La cresterea vitezei de racire se obtine eutectoidul a + yz
cu structura din ce in ce mai fina ; transformarea fazei ,3 subracita se reprezinta
cu ajutorul diagramelor TTT, o astfel de diagrama tiind data In figura 14.20.

La viteze de racire si mai mari aliajele trec cu usurinta in stari metastabile.

Diagramele Cu-A1 determinate de Kurdiumoc pentru starile metastabile obtinute
la calirea acestor aliaje sunt date in figura 14.21. Se vede ca alia7ele Cu-A1 care
prezinta transformare eutectoida la subraciri ceva mai mari sufera mai fntii o
transformare cu difuzie din solutia solida dezordonata ,t ohtinandu-se solutia
solida ordonata p, dup5 care ti, trece printr-o transformare martensitica in
martensita aciculara ; in timp ce la aliajele care contin pana la cirea 13 % A1 se
obtine martensita ti'

3T8

cu retea trigonala, la aliajele cu mai mult de 13 o A1 rezulta martensita y cu

structura hexagonala compacta asemanatoare magneziului ; constantele re$elei
fazei y' pentru 13,5 In A1 sunt a = 2,6D kX, c = 4,22 kX si - = 1,62.

a Transformarile martensitice til -. ti' si tit -. y' s?nt reversibile la incalzire in

domeniul til rezultand solutia solida ordonata til cu structura cubica de tip CoAs3
sau BiFs constanta retelei, la 300C, tiind egala cu 5,84 kX.

Transformarile oblinute la calirea si revenirea aliajelor Cu-A1 cu aluminiu fntre

cirea 10'o si 13'o sunt aratate schematic in figura 14.19, c. Microstructurile unui
bronz cu aluminiu cu 10,5% A1 dupa racire ?nceata de la 900C si dupa calire
sunt date in figurile 14.22, a si b.

Din figura 14.19 b rezulta ca bronzurile care contin pana pe la 5% Al, au

plasticitate ridicata dar rezistenta relativ mica. La conynuturi in aluminiu mai
mari de 6 %, cand in structura de turnare apare si eutectqidul t- YQ, rezistenta
creste fnsa scade plasticitatea ; la conlinuturi in aluminiu mai mari de 10-12io Al
c?nd cantitatea de faza ya in aliajul turnat devine insemnata, ?ncepe sa scada si
Yezistenja aliajului. In acest fel in stare turnata cea mai buna asociatie de
rezistenta si plasticitate o au aliajele cu cirea 5 % Al.

Bronzurile cu aluminiu au rezistenta buna la coroziune si proprietati mecanice si

tehnologice ridicate. La continuturi in aluminiu pana la 7% se prelucreaza usor
prin deformare la rece iar la continuturi mai mari pana la 10-ilo A1 prin
deformare la cald. Proprietatile bune de turnare permit utilizarea acestor bronzuri
pentru turnarea in blocuri sau piese ; in acest scop s?nt utilizate in mod curent
bronzuri cu 9-I 1 o AI, existand si situatis cand sunt utilizate pentru turnare
bronzuri cu aluminiu pana la 15 % Al.

yn practica sunt utilizate atft bronzuri cu aluminiu binare cat si bronzuri cu

alummiu complexe care in afara de cupru si aluminiu contin si alte elemente
dintre care se mentioneaza fierul nichelul si manganul care se adauga in proportii
de pana la 4-5% fiecare ; bronzurile complexe pot contine unul sau mai multe
elemente de alierc. Fierul afineaza structura si amelioreaza tToprietatile mecanice
si antifrictiune, nichelul imbunatateste proprietatile

381

mecaaice la rece ti la cald si creste rezistenira la uzura, iar manganul mareste

rezistenia la coroziune. Se deosebesc trei tipuri de bronzuri de aluminiu : 1 - aliaje
[Link] deformare la rece sunt bronzuri cu aluminiu cu pana la 7'o A1 ; 2 - aliaje
cu 10-11 o AI destinate deformarii plastice la cald ; 3 - aliaje cu 9-I 1 o A1
mergand uneori pana la 15 o Al, destinate turnarii in blocuri sau piese. Aceste
aliaje, potrivit normelor romanesti, sunt simbolizate asemanator bronzurilor cu
staniu. yn tabelul 19.7 sunt date proprietatile in stare recoapta ale ttnor hronzuri
cu aluminiu.

TABELUL It.7

Propriet3lile mecenice ale unor 6ronzud cu aluminiu

BetzpsNtrtta ial Alnngortm I Duritatra Ti nl 6ronzului rn ae R,a A HB

nronz cn luminiu cu 6-8 % A1 I GO 10 I 90-60 I3ronz cu alnminin cu 9,5-11/, Al,

3,5-5,5% 1e

si 3,5-5,5j :v'i 65 5 1t0

F3ronzurile cu aluminiu sunt fntrebuintate pentru obtinerea de table, benzi, bare,

profile extrudate, tevi, sirme, piese forjate, piese turnate ca de exempln piese
pentru industria chimica si alimentara, armaturi, utilaje chimice, pompe de apa
pentru mine, rotori de pompe centrifuge, cuzineti, angrenaje elicoidale, materiale
cu rezistenta mecanica si la coroziune ridicate in apa de mare, calda sau rece,
elice si flanse pentru industria navala etc.

74.4.2. AUAJE CUPRUSILICIU (BRON2UR1 CU SILICIU)

Diagrama Cu-Si este aratata in figura 14.23 ; din acest sistem de aliaje
importanla practica prezinta aliajele care contin intre 1,5 pfna la 5a Si, deoarece
aceste aliaje se disting prin proprietati mecanice si prin rezistenta la coroziune
excelenta. Nichelul si manganvl amclicreaza proprietatile mecanice si rezistenta
la coroziune a acestor bronzuri. Ele se deformeaza plastic,se prelucreaza usor
prin aschiere si se sudeaza bine. Posedand proprietati mecanice bune, rezistenta
la coroziune ridicata si elasticitate foarte mare, sunt utilizate pentru fabricarea
arcurilor si elementelor elastice ale aparatelor si echipamentelor radio, pieselor
destinate lucrului la temperaturi pfna la 250C sau in medii coresive (apa dulce si
apa de mare).

14.4.3. ALIAJE CUPRUBERILIU (BRONIURI CU BERILRTI

Diagruna Cu-Be este data in figura 14.24, in figura 14.25 tiind reprezentata
partea dinspre cupru a acestor diagrame. Un interes deosebit il prezinta aliajele
cu 2,u Be, aliaje care se durifica prin dispersie. La temperatura obisnuita cuprul
dizolva maximum 0,2% beriliu insa prin calire de la 800C sc poate obtine la 20C
solutia solida a suprasaturata de beriliu in cupru ; prin fmbatrSnire artificiala la
300350C are loc precipitarea fazci y (CuBe sau CulBea), duritatea crescand la
300-400 HB. Rezistenja la rupere, rezis

383

tenta la coroziune, rezisten(a la deformari elastice mari, sudabilitate si

prelucrabilitate bune fac ca aceste bronzuri sa fie foarte apreciate la
confectionarea arcurilor diafragmelor, contactelor arcuite etc. In afara de aceasta
bronzurile cu beriliu sunt fntrebuinjate si la confectionarea sculelor utilizate in
lucrarile de minerit deoarece astfel de scule, spre deosebire de cele din otel, nu
formeaza scfntei deci este fnlaturat pericolul de explozie.

14.4.4. ALIAJE GUPRU-PLUMB (BRONZURI CU PLUMB)

Plumbul si cuprul sunt partial solubile in stare lichida si total insolubile In stare
solida (fig. 14.4). Din acest sistem sunt utilizate in constructia de masini pentru
proprietatile lor antifrictiune ridicate, la confectionarea de lagare, bronzurile cu
25-30 % plumb t structura unui astfel de aliaj este format din graunti de cupru in
care sunt dispersate particule de plumb. Bronzurile cu plumb pot contine si staniu
pana la 10 %, un astfei de material prezentand proprietaki anticorosive bune.

14.4.5. AUAJE CUPRU-NICHEL

Cuprul si nichelul formeaza o serie continua de solutii solide cu rejea [Link]. (fig.
14.26). Alierea cuprului cu nichel duce la cresterea neta a proprietatilor
mecanice, la marirea rezistenjei la coroziune a rezistivitatii electrice si a
proprietatilor termoelectrice ale cuprului. Dintre aliajele cuprului cu nichelul se
mentioneaza cupronichelurile si [Link] sunt aliajecare
contin de la IS la 35% Ni; sunt caracterizate prin capacitatea mare de a se
deforma plastic la rece [Link] cald, prin rezistenta la coroziune foarte ridicata,
prin .refractaritate si rezistenta la oxidare la cald. Din aceasta grupa fac parte : a
- aliajele cu cirea 20 % Ni numite si maillechort* extrem de plastice,
asemanatoare cu alama de cartu e dar mai rezistenta la coroziune si de culoare
alba ; b - aliajele cujcirea 25 t Ni utilizate pentru monede av?nd culoarea

,,t ' Uneori aceastg denumire este folositd'yi fpentns aliajeletjCu-Zn-Ni do tip
alpaca.

a84

de asemenea alba ; c - aliajele cu cirea 52 'o Ni numite nichelina caracterizate

prin rezistivitate mase. Cupronichelntiie sunt utilizate la confectionarea
instrumentelor medicale, tacimerilor, bijuteriilor etc. Aliajele de tip constantan
contin 40-45 % Ni. Ele poseda o mare rezistivitate electrica si o forta
termoelectrica ridicata. sunt utilizate la fabricarea reostatelor, cuplurilor
termoelectrice si a aparatelor de incalzire care lucreaza pana la 500. ..700C.

i4.4.6. AUAJE CUMtUMANGAN

Aliajele cuprului cu manganul utilizate in practica sunt aliaje solutii solide. Dintre
acestea se mentioneaaa aliajele cu 5 si 12 o Mn, caracterizate prin 1eziBtivitate
electrica mare, motiv pentru care au utilizari similare nieheIinei si constantanului.
Adaugand 2-4% Ni aliatului Gu-Mn cu 12o Mn se obtirie aliajul numit manganin
caracterizat prin rezistivitate electrica foarte mare p = 0,43 S2 mm2fm si un
coeficicnt de temperatura al rezistivitatii electrice foarte mic ( t- 5810t'),
caracteristica care face ca manganinul sa fie foarte apreciat la confeetionarea
reostatelor. Dintre aliajele complexe cuprumangan se mai menlioneaza :
izabelinul (84'6 Cu, 13''/o Mn si 3% Al), novoconstantanul (82,5 % Cu, 12 % Mn,
1,5 % Fe si 4 o Al), aliajul A numit si terlo (85 o Cu, 9,5 '% Mn, 5,5 9o Al) si
manganinul dublu (75 % Cu, 20 to Mn si 5 o Al) toate caracterizate prin
rezistivitate electrica mare, manganinul dublu avand rezistivitatea de doua ori
mai mare dec?t manganinul. In afara de rezistivitate, aliajele cuprului cu
manganul se caracterizeaza si prin o rezistenta deosebita la coroziune in apa de
mare si la oxidare la temperaturi inalte.

loading...