REFERAT :Tratamente

termochimice aplicate
materialelor metalice
 Tratamente termice aplicate
materialelor metalice

1.Definirea si clasificarea tratamentelor termice

Tratamentul termic este un proces tehnologic in urma caruia se produc

modificari structurale in aliajul metalic, cu scopul obtinerii anumitor proprietati
tehnologice, mecanice, fizice, etc.
La baza tratamentelor termice stau transformarile in stare solida.
Orice tratament termic consta dintr-un ciclu de incalzire si un ciclu de
racire.
Parametrii oricarui tratament termic sunt:
- viteza de incalzire;
- temperatura de incalzire;
- timpul de incalzire;
- viteza de racire.

Dintre acestia importanta deosebita prezinta temperatura si timpul

prin urmare orice tratament termic poate fi reprezentat grafic in
coordonate temperatura functie de timp T=f(t) reprezentare ce poarta
denumirea de ciclograma de tratament termic si arata astfel:

De la temperatura ambianta
se face incalzirea cu o anumita
viteza de incalzire a carei
valoare momentana este
tgα1;vinc=tgα1, pana la
temperatura de incalzire, unde
materialul se mentine un timp
necesar uniformizarii
temperaturii si desavarsirii
transformarii structurale, numit
timp de mentinere. Apoi se face
racirea cu o anumita viteza de racire a carei valoare momentana este
tgα2;vr=tgα2.
Sunt si situatii cand incalzirea trebuie facuta cu viteza mica (in trepte) -
cazul materialelor cu conductivitate termica scazuta si a pieselor cu forma
geometrica complexa – pentru a nu fisura materialul in timpul incalzirii.
Deasemenea racirea se poate face cu viteza mica sau mare, intr-unul sau
doua medii, in trepte sau izoterm.
Functie de cerintele tehnologice si solicitarile din exploatare, tratamentele
termice pot fi:
- tratamente termice primare (preliminare);
- tratamente termice secundare (finale).

In cadrul tratamentelor termice primare se urmareste obtinerea unor

proprietati tehnologice cum ar fi:
- imbunatatirea prelucrabilitatii prin aschiere;
- refacerea capacitatii de deformare plastica;
- reducerea tensiunilor interne;
- stabilitate dimensionala ridicata;
- obtinerea unor structuri favorabile tratamentelor termice secundare.
Din categoria tratamentelor termice primare fac parte recoacerile.
In urma t.t. primare se obtin structuri ce tind spre echilibru.

In cadrul tratamentelor termice secundare se urmareste obtinerea unor

proprietati de exploatare, de valori ridicate,cum ar fi:
- duritate ridicata;
- rezistenta mecanica ridicata;
- proprietati electrice si magnetice ridicate, etc.
Tratamentele termice secundare asigura obtinerea unor structuri in afara
de echilibru.
Din categoria tratamentelor termice secundare fac parte :
- calirea;
- revenirea;
- tratamentele termo-chimice, termo-mecanice;
- tratamente de durificare structurala.

Un produs functie de cerintele tehnologice si solicitarile din exploatare

poate fi tratat termic complex
aplicandu-se atat tratament termic primar cat si tratament termic secundar, sau i
se poate aplica numai tratament termic primar sau numai tratament termic
secundar.
In majoritatea cazurilor, produsele sufera o prelucrare complexa,
aplicandu-se ambele tratamente.
O clasificare generala a tratamentelor termice ar fi :
- tratamente termice propriu-zise:
- recoacerea;
- calirea;
 - revenirea.
- tratamente termo-mecanice:
- cu deformarea austenitei;
- cu deformarea martensitei.
- tratamente termo-chimice:
- cementare;
- nitrurare;
- carbo-nitrurare;
- cromizare;
- senicizare;
- borizare, etc.

2.Recoacerea otelurilor

A: Definire, scop, clasificare:

Recoacerea este un tratament termic primar care are drept scop, pe de o

parte corectarea structurilor defectuase obtinute la prelucrarile anterioare
(eliminarea structurilor dendritice de la turnare, eliminarea tensiunilor interne si a
ecruisajului specific aschierii si deformarii plastice, uniformizarea si finisarea
structurilor de supraincalzire rezultata in urma sudarii), iar pe de alta parte,
obtinerea unor structuri optime prelucrarii ulterioare prin presare, aschiere,
tratamente termice, sudare.
Prin urmare, recoacerea este o operatie intermediara in procesul
tehnologic de obtinere a unui produs, rareori fiind operatie finala.
Din punct de vedere conventional, recoacerile se impart in doua categorii:
- recoaceri de ordinul 1 (omogenizare, recristalizare, detensionare) care se
desfasoara indiferent de transformarile structurale care pot sau nu avea
loc.
- recoaceri de ordinul 2 (completa, incompleta, de globulizare, de
normalizare, izoterma) care au
loc de obicei la temperaturi
ridicate, mai mari decat Ac1 si
Ac3, si in timpul carora se
urmareste obtinerea unor
structuri ce tind spre echilibru.
Suprapuse peste diagrama Fe-Fe 3C,
tipurile de recoacere amintite au
aspectul:
 1 – recoacerea de omogenizare
2 – recoacerea pentru recristalizare
3 – recoacerea pentru detensionare
4 – recoacerea incompleta
4’– recoacerea incompleta aplicata otelurilor hipereutectoide
5 – recoacerea completa
6 – recoacerea pentru normalizare.

B: Recoaceri de ordinul 1:

Studiul recoacerilor de ordinul 1 se face cu ajutorul ciclogramei de

tratament termic pe care se suprapune si valoarea principalilor parametrii.

Recoacerea de
omogenizare:

Lingourile si piesele
turnate din orice material
metalic sunt caracterizate
intr-o masura mai mare
sau mai mica de
neomogenitati de ordin
chimic ca urmare a
desfasurarii cu viteza
insuficient de mare a
difuziei carbonului,
fosforului, sulfului si a elementelor de aliere in timpul racirii acestor produse in
lingotiere sau forma de turnare.
Pentru reinstalarea fenomenelor de difuzie, la aceste produse se necesita
reincalzirea lor la temperaturi ridicate aproape de linia solidus pe Fe–Fe 3C.
In mod practic,se face incalzirea cu viteza mica pana la T inc=(1050- 1200)ºC, deci
,Tinc=Ac3 + (100-200) ºC.
Timpul de mentinere este tmen= (8-20) h, uneori chiar 50h.
In timpul incalzirii si mentinerii la temperaturi ridicate are loc difuzia
carbonului si elementelor de aliere, se inlatura microsegregatiile intercristaline si
are loc uniformizarea compozitiei chimice la nivelul fiecarui graunte cristalin.
Se face apoi racirea in cuptor (30-50 )ºC/h pana la o temperatura imediat
sub Ac1, dupa care se continua racirea in aer.

Dezavantaje:
- durata foarte mare de mentinere (uneori 50 h) face sa creasca granulatia
structurala si de aceea este obligatoriu dupa omogenizare,
o recoacere completa sau una pentru normalizare.
 Recoacerea pentru recristalizare:

Recoacerea pentru recristalizare se aplica fie inaintea prelucrarii prin

deformare la rece pentru pregatirea structurii, fie in timpul prelucrarii la rece
pentru inlaturarea ecruisajului si continuarea deformatiei, fie dupa deformarea la
rece pentru asigurarea unui optim de proprietati produselor ambutisate, matritate,
stantare, etc.
Temperatura de incalzire trebuie sa fie mai mica decat Ac 1, dar trebuie sa
fie mai mare decat cea a pragului de recristalizare.

Trec=0,4 ·Tf
unde: Trec - temperatura de recristalizare
Tf - temperatura de fuziune

Temperatura de incalzire depinde de compozitia chimica a otelului si de

prelucrarile anterioare (in general 650 – 700 ºC)
La otelurile cu sub 0,2% carbon predominant feritice si destinate pieselor
ambutisate, stantate, matritate, laminate, temperatura de racire este 680-700ºC.
Cresterea procentului in carbon si a elementelor de aliere ridica valoarea
pragului termic, temperatura de incalzire fiind 730 – 760ºC grade .
Durata de mentinere este( 0,5 – 1) h la otelurile cu continut scazut in
carbon, si de (1 – 2 )h la cele cu continut ridicat in carbón si elemente de aliere.
Racirea se face in aer pentru
evitarea precipitarilor
intergranulare a carbonului si
elementelor de aliere cu
efecte de scadere a
deformabilitatii.
In urma acestui tratament,
structura fibroasa alungita
este inlocuita de o structura cu
graunti fini, echiaxiali, fara tensiuni remanente si duritate mica.

Recoacerea pentru detensionare:

Recoacerea pentru detensionare se aplica pieselor ce au fost prelucrate

prin aschiere, turnare sau sudare.
Are ca scop reducerea tensiunilor interne si cresterea stabilitatii
dimensionale.
Temperatura de incalzire este mai mica decat Ac 1, de obicei( 350 – 600 )
ºC, iar timpul de mentinere( 1-3) h. Racirea se face in cuptor pana la 200 ºC,
dupa care se face in aer.
 In cazul aschierii, detensionarea se aplica intre operatii astfel: dupa
degrosare, temperatura de incalzire va fi mai mare, iar dupa finisare, valori
mai mici, circa( 200 – 300) ºC.

C: Recoaceri
de ordinul 2:

Studiul recoacerilor de
ordinul 2 se face
suprapunand ciclograma de
tratament termic peste
diagrama C.C.T. a marcii de
otel.

Recoacerea completa:

Recoacerea completa se aplica produselor din oteluri hipoeutectoide cu

scopul finisarii granulatiei structurale si implicit a structurilor microscopice
rezultate in urma prelucrarii anterioare.
De exp: Un otel hipoeutectoid cu structura F+P prin incalzire peste Ac 3
trece in A cu graunti mai fini deoarece a avut loc o recristalizare fazica prin
trecerea de la Feα la Feγ cu micsorare de volum.

F+P→A

In urma racirii austenita trece in ferita si perlita mai fina, moale, usor
prelucrabila. Timpul de mentinere este functie de dimensiunile produsului; el
trebuie sa asigure omogenizarea si desavarsirea transformarii structurale.

Recoacerea incompleta:

Recoacerea incompleta se aplica produselor de dimensiuni mari din

oteluri hipoeutectoide.

Temperatura de incalzire este mai mare decat Ac 1, iar timpul de mentinere

este functie de dimensiunile produsului.

Nu provoaca modificari ale naturii constituentilor structurali, ci le modifica

gradul de dispersie, reduce starea de tensiuni, scade duritatea si creste
prelucrabilitatea.

Recoacerea de globulizare:
 Recoacerea de globulizare este o recoacere incompleta aplicata otelurilor
hipereutectoide (scule de dimensiuni mici) in scopul obtinerii unei perlite
globulare.

Regimul de incalzire consta in pendulari in jurul lui Ac 1 (4-5 pendulari). Se

face incalzirea la temperatura mai mare de Ac 1, urmata de o mentinere scurta la
aceasta tempertatura, apoi o racire sub Ac 1, mentinere o scurta perioada, din nou
incalzire peste Ac1, mentinere, si ciclul se repeta. In timpul incalzirii si mentinerii
la temperaturi mai mari de Ac1, lamelele ce cementita secundara de la marginea
grauntilor perlitici incep sa se dizolve in austenita. Prin racire lenta imediat sub
Ac1, zonele de austenita mai bogate in carbon, ca urmare a dizolvarii cementitei
secundare, constituie centre de cristalizare a cementitei globulare. Ridicarea
temperaturii peste Ac1 favorizeaza dizolvarea de cementita lamelara in austenita,
crearea de noi zone de austenita neomogena sub aspectul procentajului in
carbon, care la recirea sub Ac1 constituie centre de cementita globulara.
Mentinerea la o temperatura sub Ac 1 cu(30 – 50) ºC favorizeaza coalescenta
carburilor si ciclul se repeta, dizolvandu-se carburile de dimensiuni mici si
crescand cele de dimensiuni mari, rezultand o perlita globulara. Acest tratament
mai este numit si recoacere pendulara.

Dezavantaje:se poate aplica la piese de dimensiuni mici in cuptoare de

dimensiuni mici si cu inertie térmica mica, adica sa se poata mentine
temperatura constanta la o valoare prescrisa.

Recoacerea pentru normalizare:

Recoacerea pentru normalizare se aplica atat produselor din oteluri

hipoeutectoide cat si celor din oteluri hipereutectoide.

Recoacerea pentru normalizare are ca scop finisarea granulatiei, finisarea

fazelor constitutive ale perlitei si cresterea cantitatii de perlita din structura.

Temperatura de incalzire este mai mare decat Ac 3, iar timpul de mentinere

este functie de dimensiunile produsului.

Racirea se face in aer linistit.

Obs: Recoacerea pentru normalizare este singurul tratament termic la

care racirea se face in aer, la celelalte facandu-se in cuptor.
ş
Prin incalzirea la o temperatura mai mare de Ac 3, structura ferito-perlitica
trece intr-o austenita fina, iar la racire se obtine o perlita cu o structura mai fina,
ce asigura proprietati mai bune comparative cu un otel recopt obisnuit.
 Normalizarea aplicata tuturor otelurilor cu un continut de carbon cuprins
intre (0,2 – 0,5) % C poate inlocui tratamentele termice de calire si revenire
(imbunatatirea), avand avantajul scurtarii duratei si un pret de cost mai scazut.