22.

SUDAREA MATERIALELOR PLASTICE

22.1. Noţiuni generale

Materialele plastice utilizate în tehnică sunt materiale

macromoleculare cunoscute şi sub numele de polimeri şi se obţin, după
caz, prin polimelizare, policondensare sau poliadiţie.
În cazul polimerizării de exemplu, prin unire unui număr foarte
mare de molecule (monomeri) ca etilena, C 2H4, se obţine polietilena
(fig. 22.1).
Numărul de
molecule de
monomer care
se unesc pentru
a forma poli-
merul, se nu-
meşte grad de
polimerizare. Fig. 22.1 Schema de obţinere a polietilenei
În prin-
cipiu, polimerii se pot clasifica în trei grupe principale:
● Termoplaste. Acestea pot fi:
- parţial cristaline (de exemplu polietilena PE şi polipropilena
PP);
- amorfe (policlorura de vinil PVC, polistirenul PS, ş.a.
Termoplastele se înmoaie la încălzire, se pot topi şi se solidifică din
nou la răcire, ciclu care se poate repeta. Ele se pot deci prelucra prin
injecţie, extrudare sau sudare.
Proporţia masei cristaline determină atât densitatea (de exemplu
polietilena de joasă densitate PELD are cca. 0,92 … 0,93 g/cm 3, iar
216 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

polietilna de înaltă densitate PEHD are cca. 0,95 … 0,97g/cm 3) cât şi

proprietăţile mecanice. Figura 22.2 prezintă, de exemplu, structura
PEHD, în micrografie
electronică (zonele de
cristalinitate lamelară
apar de nuanţă mai
deschisă, comparativ cu
zonele amorfe de
nuanţă închisă).
● Duroplastele
sunt termorigide şi
termoreactive. Nu pot fi
transformate termic
decât o dată, de aceea
nu pot fi topite din nou, Fig. 22.2 Micrografia electronică
deci nu pot fi sudate a unei structuri PEHD
(răşini epoxidice,
fenolice, poliesterice, poliuretanice ş.a.; din această categorie fac parte
bachelita, textolitul, ebonita, ş.a.).
● Elastomeri. Structura moleculară spaţială le conferă o ridicată
deformabilitate şi elasticitate dar nu pot fi retopite decât în anumite
condiţii speciale astfel că nu se pot suda prin metode termice. Din
această categorie fac parte cauciucul natural şi sintetic, cauciucul
siliconic ş.a..
Materialele plastice sunt tot mai mult utilizate în present. De
exemplu, numai consumul anual de PEHD este de cca. 6 milioane de
tone, pe cap de locuitor, revenind cca.15 kg pe continentul american de
nord şi cca. 10 kg în Europa de Vest sau Japonia. Prezintă reale
avantaje faţă de aliajele fier-carbon, cum ar fi:
- densitate redusă (0,9 … 1,5 g/cm3), deci greutate mică a
piesei;
- rezistenţă chimică mare;
- conductibilitate termică redusă (pierderi mici de căldură);
- conductele din materila plastic au un grad redus de formare a
condensului, asigură conectări etanşe şi au suprafeţele
netede;
Capitolul 22 – Sudarea materialelor plastice 217

- sunt compatibile cu produseler alimentare şi se pot colora.

Ca dezavantaje, trebuie însă menţionate dilatarea termică foarte
mare (de 10 … 20 de ori mai mare ca cea a oţelului), gradul înalt de
inflamabilitate, sensibilitatea la radiaţii ultraviolete ş.a.

22.2. Procedee de sudare a termoplastelor

În funcţie de sursele de încălzire, procedeelor de sudare se pot

împărţi în două mari grupe:
● Cu sursă directă de încălzire, care la rândul lor sunt clasificate
astfel:
- cu gaz încălzit (aer, azot, argon, CO2, ş.a.);
- cu dispozitive încălzite;
- cu material de adaos încălzit.
● Prin generarea căldurii în material. Acestea se clasifică în
procedee:
-prin frecare;
-prin curenţi de înaltă frecvenţă (se pot suda PVC, poliamide
ş.a.);
-cu ultrasunete (PS,PP, aminoplaste, policarbonaţi, PE,
ţesături sintetice ş.a.);
-cu radiaţii infraroşii.
Se menţionează, de asemenea, utilizarea pe scară tot mai largă a
procedeelor de lipire a materialelor plastice, ca urmare a dezvoltării unei
largi game de adezivi ce conferă îmbinărilor proprietăţi demne de luat în
seamă ( se utilizează cu succes, în cadrul tuturor categoriilor de
materilae plastice).

22.3. Sudarea componentelor din reţelele de transport

şi distribuţie a gazelor naturale, apei ş.a., din polietilenă

Ca urmare a avantajelor pe care le prezintă comparativ cu

materialele metalice (între care, de exemplu, o durabilitate garantată de
50 de ani pentru reţelele subterane de gaze), în ultimii ani a luat o foarte
mare amploare sudarea ţevilor şi fitingurilor din PE, cu deosebire din
PEHD.
218 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

Pe plan mondial, cca. 8% din consumul total de PEHD de exemplu

(cca. 500.000 tone annual), se utilizează pentru aceste elemente. Ţevile
se realizează prin extrudare, la diametrele ( 20 …  630, de regulă) şi
grosimile de perete necesare, iar fitingurile sau armăturile (mufe, reducţii,
coturi, teuri, flanşe, ventile) se obţin, de regulă, prin injecţie.
Îmbinarea prin sudare a componentelor din PE se poate face prin
trei procedee:
- sudare prin polifuziune;
- sudare prin electrofuziune ( electrosudarea);
- sudare cap la cap ( de regulă, pentru ţevi).
● Sudarea prin polifuziune constă în utilizarea unui element
metalic de încălzire,de formă
şi dimensiuni specifice
îmbinării, care încălzeşte
simultan suprafaţa exterioară a
ţevii şi suprafaţa interioară a a.
fitingului, până la temperatura
de topire, după care se
procedează la asamblare prin
punerea în contact a
suprafeţelor încălzite (fig. b.
22.3), [33]. Sudarea prin
polifuziune se recomandă
până la diametre de cca. 125
mm. Echipamentul pentru
sudare constă dintr-un c.
dispozitiv de sudare propriu-
zisă, dispozitive de prelucrare
a capetelor şi suprafeţelor care
se sudează, un element Fig. 22.3 Schema sudării
încălzitor, dispozitive pentru prin polifuziune
calibrare şi de măsurare a
temperaturii şi duratei de sudare, şi în mod corespunzător o serie de
accesorii.
● Sudarea prin electrofuziune (electrosudarea) se bazează pe
încălzirea şi topirea suprafeţelor de sudat cu ajutorul unei rezistenţe
Capitolul 22 – Sudarea materialelor plastice 219

electrice filiforme încorporate în fitingul utilizat (în apropierea suprafeţei

care trebuie sudată), aşa cum se prezintă în figura 22.4, [33].

a. b.

Fig. 22.4 Schema sudării prin electrofuziune

Fitingurile sunt fabricate special pentru această utilizare şi sunt

prevăzute cu borne pentru cuplarea la sursa de curent (utilajul care
controlează şi presiunea, durata şi temperatura de sudare), precum şi cu
eventuale elemente constrictive de asigurare a poziţiei corecte a
componentelor care se îmbină.
Înainte de sudare, suprafeţele respective se ajustează
corespunzător, se curăţă mecanic (raşchetare) şi se degresează cu
atenţie.
Aparatura asigură respectarea parametrilor de sudare prestabiliţi
de producătorii de fitinguri.
Se menţionează că, pe lângă o serie de avantaje recunoscute
(calitatea superioară a îmbinării, operaţii relativ simple ş.a.), trebuie avut
în vedere şi costul relativ ridicat al fitingurilor speciale.
● Sudarea cap la cap a ţevilor constă, în principiu, în aducerea
suprafeţelor respective la temperatura de topire (cu ajutorul unui element
încălzitor) şi îmbinarea lor sub presiune. Datorită acestei presiuni, cea
mai mare parte a materialului topit, de pe cele două suprafeţe, se
amestecă realizând (prin întrepătrunderea amorfă a macromoleculelor
filiforme), îmbinarea care prin răcire revine la structura parţial cristalină
iniţială. O mai mică parte din materialul topit este împinsă spre exteriorul
zonei de presiune unde formează o bavură.
220 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

Sudarea se face cu un înalt grad de mecanizare şi automatizare a

procesului propriu-zis, ceea ce asigură realizarea unei calităţi deosebite.
Parametrii de bază ai procesului (temperatura, timpul şi presiunea)
sunt prestabiliţi de producătorul de utilaj, în figura 22.5 prezentându-se
diagrama presiune-timp pentru o anumită temperatură de sudare.

Fig. 22.5 Diagrama presiune-timp pentru o anumită

temperatură de sudare

Se sudează, curent, ţevi cu diametrul de la 40 până la 250 mm.

De exemplu, la sudarea cu un utilaj specializat, parametrii pentru
sudarea unei ţevi din PE, cu diametrul de 125 mm şi grosimea peretelui
de 10 mm, sunt:
- presiunea de adaptare (aliniere): 16,2 bar;
- presiunea de încălzire: 1,6 bar;
- durata încălzirii: 114 secunde;
- durata maximă pentru
îndepărtarea încălzitorului: 8 secunde;
- presiunea de sudare şi răcire: 24,2 bar;
- durata răcirii: 15 minute.