De ce sudarea cu ultrasunete?

Proprietatea sudurii cu ultrasunete de a steriliza zona tratata

Sigilarea pungilor sterile pentru instrumentarul necesar operatiilor

laparoscopice

PUNCTE DE ATINS
-

Cum se profileaza varful centratorului de sudare

Procedeu ( sudarea cu ultrasunete nu topeste, ci aduce materialul intre o
stare de topire vascos)
Se produce coeziune intermoleculara si apoi prize, sudarea se realizaze la o
frecventa de peste 18khz.
Aplicatii materialele plastic se plastefiaza, substante explosive

Sudarea cu ultrasunete a materialelor

plastice
(aplicatii in industria medicala)
Introducere
Conform legilor fizicii, o definitie potrivita a caldurii ar fi aceea ca, energia este asociata cu
miscarile si vibratiile aleatorii dintre molecule. In teorie, doar temperatura de zero absolut (-273 grade C) ar
putea provoca sistarea acestor vibratii si miscari dintre molecule. In practica, moleculele din orice substanta
sunt intr-o vibratie permanenta. Temperatura este determinate de numarul de vibratii moleculare(frecventa).
Cu cat moleculele vibreaza mai mult, cu atat creste temperatura substantei din care fac parte.
Un simplu exemplu de generare a caldurii prin frecare, este acel moment iarna, cand iesim afara la zapada,
dupa ce am facut destui bulgari si ne-au inghetat mainile, primul lucru pe care il facem este acela de a freca
mana una de cealalta ca se ne incalzim, si cu cat frecventa de frecare este mai mare cu atat mainile se
incalzesc mai tare si de asemenea intr-un timp mai scurt.
Sudarea cu ultrasunete este un proces prin care materialele plastice sunt imbinate, folosind caldura
generata de o miscare ultrasonica cu o frecventa ridicata (vibratii la frecventa inalta 20-30kHz). Asemenea
vibratie este atinsa prin conversia energiei electrice la o frecventa inalta intr-o deplasare mecanica la
frecventa inalta. Aceasta deplasare, coroborata cu o forta aplicata, genereaza caldura prin frecare in zona de
imbinare a suprafetelor materialelor. Astfel se produce starea de topire vascoasa a materialului, formand o
legatura la nivel molecular intre materiale.Sudarea cu ultrasunete reprezinta un proces industrial important
pentru contopirea materialelor plastice, este un proces economic si satisface cererea intensa de sudare a
materialelor plastice cu un nivel de calitate al finisajelor foarte ridicat, fara a mai fi nevoie de prelucrari
ulterioare. De asemenea procedeul de sudare cu ultrasunete este foarte rapid, dureaza mai putin de 1s, fara a
se folosi alti adezivi sau solutii de aderenta la suprafete.
Alte modalitati de sudare a materialelor plastice, cum ar fi sudarea cu gaz, extrudarea, sudarea prin
contact cu suprafete incinse, sunt dependente de reglaje fine a temperaturii de lucru si dificil de controlat
pentru materialele plastice de finete (polietilena).
Sudarea cu ultrasunete este aleasa in special pentru nivelul ridicat de eficienta energetica si
productivitate, cost scazut si usurinta cu care sistemele sunt implementate si automatizate intr-o fabrica.
Aceasta tehnica este utilizata mai mult pentru productie in masa, deoarece produsele finale cu design
rafinat au nevoie de o sudura perfecta fara reziduri (aparatura medicala, componente din domeniul
automobilelor, etc.).
O aplicatie importanta, in afara celor de productie in masa, este in domeniul medical, pentru
sigilarea si totodata sterizilarea zonei de contact. In industria medicala, se cauta atingerea unui nivel cat mai
ridicat pentru realizarea sterilizarii echipamentelor, reducerea la 0 a impuritatilor si bacteriilor ramase dupa
sterilizare. Proprietatea pentru care acest procedeu de sudarea cu ultrasunete este preferat in industria
medicala, este acela ca in momentul procesului de sudare se produce si o sterilizare a zonei de imbinare
fara a rezulta reziduri si fara a mai fi nevoie de orice alta interventie (sigilarea pungilor pentru
instrumentarul de operatie).

Totusi, sudarea cu ultrasunete prezinta un mic impediment, procesul executat de fiecare

echipament in parte este dependent de proprietatile materialului folosit. Echipamentele sunt optimizare pe
specific de material cu o anumita grosime predefinita, astfel ca odata cu modificarea proprietatilor sau
inlocuirea materialului, necesita si inlocuirea echipamentului. O situatie bine cunoscuta este legata de
schimbarea comportamentului rezonantei a unui traductor ultrasonic in concordanta cu cresterea sarcinii
(diferite tipuri de materiale plastice).
In figura 1.1 este prezentat graficul Admitanta vs Frecventa, ce ilustreaza comportamentul
rezonantei a unui traductor ultrasonic supus unor diferite sarcini, in acest caz determinate de mostre diferite
de material plastic.
Admitanta (Admittance), reprezinta inversul impendantei sau se mai numeste si conductanta
electrica. Unitatea de masura in SI este Siemens [S]. Unitatea de masura este denumita dupa Ernst
Werner von Siemens.
Pentru un element conductor sau semiconductor, rezistenta electrica R si conductanta electrica G
sunt definite dupa cum urmeaza:
G = 1/R = I/U
unde I reprezinta curentul electric [A] si U reprezinta voltajul.
Unitatea Siemens pentru conductanta G este definita de :
S = ^1 = A/V unde reprezinta ohm, A reprezinta amperi, and V reprezinta volti.
Pentru o conductanta de 1S, curentul electric ce va strabate dispozitivul va creste cu 1A pentru
fiecare crestere de 1V a diferentei de potential la polii dispozitivului.

Fig 1.1 Graficul Admitanta versus Frecventa a unui traductor ultrasonic sub anumite sarcini pentru
a ilustra comportamentul rezonantei.
Cercetarile lui J. Tsujino, arata ca, cu cat frecventa de operare a unui dispozitiv de sudare
ultrasonic este mai mare, cu atat este mai eficient sistemul, datorita pierderilor masive de vibratii in probele
de material plastic. S-a constatat de asemenea ca odata cu cresterea frecventei de operare a sistemului creste
calitatea si rezistenta sudurii.

Definirea Procesului
Sudarea cu ultrasunete reprezinta contopirea a doua materiale prin folosirea caldurii generate de
o miscare mecanica la frecvente inalte (Mistry, 1997).
Procedeul este realizat prin transformarea energiei electrice in miscare mecanica, la frecvente
inalte (vibratii), acestea generand caldura prin frecare la nivelul suprafetei de imbinare. Vibratiile, cand sunt
aplicate cu o anumita presiune/forta asupra unei componente din material plastic, genereaza caldura prin
frecare. Materialul trece intr-o stare de topire vascoasa in zona de imbinare, realizandu-se o contopire a
materialelor la nivel molecular (Troughton, 2008).
Prin procesul de sudare ultrasonica, dispozitivul transmite vibratii ultrasonice prin material,
localizate in zona de imbinare dorita, provocand cresterea temperaturii in zona respectiva, mod prin care se
va realiza coeziunea moleculara dintre materiale.

Cum functioneaza
Sudarea cu ultrasunete se realizeaza prin conversia energiei electrice de inalta frecventa in miscare
mecanica de inalta frecventa. Aceasta miscare fiind urmata de o forta aplicata, creeaza caldura prin frecare
la suprafetele de contact dintre cele doua materiale plastice, asfel incat acestea vor ajunge intr-o stare de
topire vascoasa si vor forma o legatura la nivel molecular.
Generatorul este alimentat de la o linie standard de curent alternativ de 50/60Hz ce o converteste
la o frecventa de la 15kHz pana la 30kHz. Aceasta energie electrica de inalta frecventa este conectata la un
convertor ce o transforma in vibratii mecanice. Aceste vibratii, atunci cand sunt aplicate cu o anumita forta
asupra materialelor plastice, va crea caldura prin frecare si va realiza contopirea celor doua materiale. Pe
masura ce zona de contopire se raceste, o legatura moleculara omogena se va forma intre cele doua
materiale.
Sudarea cu ultrasunete este cea mai intalnita dintre aplicatiile ce folosesc vibratiile generate de
ultrasunete. In sudare, varful centratorului este adus in contact cu unul dintre materiale, presiunea este
aplicata si vibratia la frecvente inalte ce strabate materialul, genereaza caldura prin frecare in punctul de
imbinare al celor doua materiale. Materialul plastic intre intr-o stare de topire vascoasa, stare prin care se
poate realiza contopirea celor doua materiale. Cand vibratiile sunt oprite, materialul plastic se solidifica si
se realizaza legatura intre materiale.
In figura 1.2 este prezentat procesul de sudare ultrasonica in detaliu.

Fig. 1.2 ( procesele urmate in procedeul de sudare cu ultrasunete)

1) Cele doua materiale plastice sunt unite si asezate pe o suprafata fixa numita si stand de fixare
2) Varful centratorului (varf din titaniu sau placat cu aluminiu) este adus in contact cu
suprafata exterioara a materialului superior
3) O presiune controlata este aplicata asupra centratorului, presand cele doua materiale in
standul de fixare
4) Se produce vibratia verticala asupra centratorului (15,000 30,000 hz), pe distante
masurate in ordin micrometric, intr-o perioada de timp determinata numita timp de sudare.
Vibratiile mecanice sunt transmise prin materiale pana in zona de contopire pentru a genera
caldura prin frecare. Cand temperatura in zona de imbinare atinge punctul de topire vascoasa,
materialul plastic se topeste vascos si vibratia este oprita. Aceasta permite racirea materialului
topit.
5) Forta de presare este mentinuta o perioada de timp determinata, pentru a permite racirea si
solidifierea zonei de contact dintre cele doua materiale. Acest timp se mai numeste si timp de
mentinere. O buna rezistenta a imbinarii poate fi atinsa prin marirea fortei de presare in
momentul de racire.
6) In momentul in care imbinarea s-a solidificat, centratorul este retractat iar componeta
rezultata din sudarea celor doua materiale este eliberata din standul de fixare.

Avantaje/Dezavantaje
Componentele unui sistem cu ultrasunete si sculele folosite de acesta sunt foarte usor de inlocuit,
oferind flexibilitate si versatilitate ce nu pot fi gasite in alte sisteme de sudare a materialelor.
Investia in acest echipament este relativ mica, in raport cu fiabilitatea oferita, viata lunga,
performanta constanta si repetabilitate. Acest lucru face ca echipamentul de sudare cu ultrasunete
sa fie preferat de majoritatea industriilor (medicale, de automobile, electrice si electronice,
produse textile). Sudarea cu ultrasunete este un proces economic, care poate creste in mod
semnificativ productia si reduce costurile de asamblare.

Efectul sudarii cu ultrasunete asupra materialelor plastice

Exista doua grupe principale de materiale plastice, termorigide si termoplastice.

Termorigide

Aceste materiale plastice sunt constituite din lanturi mari continue de molecule chimice,
care sufera o reactie permanenta pentru a forma o structura interconectata stransa cu puternice
legaturi covalente (Mistry, 1997). Cand materialul este rece, rigiditatea provine din structura
incrucisata de molecule. Un dezavantaj al acestui material plastic o reprezinta incapabilitatea de a
fi sudat sau contopit. Echipamentele de sudare plastica, nu pot fi folosite pentru aceste materiale.
Aceasta incapacitate este datorata de structura incrucisata ce previne ruperea lanturilor moleculare
si deplasarea libera a moleculelor. In exces de caldura aceste materiale plastice se degradeaza.
Exemple de termorigide : formaldehida (C3H8N2O3), formaldehida melamina
(C4H6N6O) si poliuretan (C25H42N2O6).

Termoplastice

Termoplasticele sunt de asemenea constituite din lanturi mari continue de molecule

denumite mers, care atunci cand sunt contopite formeaza polimeri (Mistry, 1997). Rezultatul
acestui proces de formare a polimerilor este denumit polimerizare. Legaturile dintre lanturile de
molecule ale termoplasticelor sunt fundamental liniare si lipsite de conexiuni incrucisate. Asupra
caldurii, acestea se topesc, devin vascoase si curg, astfel ca sunt potrivite pentru sudare (Mistry,
1997). Insa exista doua materiale plastice, care nu pot fi sudate cu usurinta prin procedeul de
sudare cu ultrasunete, si anume, polipropilena (PP) si polietilena (PE).

Elementele componente ale unui sistem de sudare cu ultrasunete

Un sistem complet este de obicei compus din patru componente principale:
o
o
o
o

Sursa de alimentare
Traductorul ultrasonic
Dispozitivul de modificare a amplitudinii (Booster)
Varf centrator acustic
Figura 1.3 ilustreaza ordinea functionala a unui echipament de sudare cu ultrasunete.

Fig 2.1 Schema functionala a unui echipament de sudare cu ultrasunete

1.1 Sursa de alimentare
Functia principala a sursei de alimentare a dispozitivului de sudare cu ultrasunete, este de a transforma
tensiunea de la reteaua de alimentare de joasa frecventa intr-o tensiune de iesire de inalta frecventa, cu
o putere specifica sarcinii impuse de material. Astfel de surse de alimentare funcioneaz, de obicei,
ntr-o gam de frecvene de 20 pn la 40 kHz (Malloy, 1994: 405).
Tensiunea de alimentare de joasa frecventa (AC) este convertita in tensiune de alimentare de curent
continuu (DC) ajutorul unei punti redresoare si un condensator paralel cu rol de filtraj. Apoi, este
folosit un converter DC-DC, pentru a creste sau descreste tensiunea. Un invertor converteste tensiunea
de curent continuu in tensiune de curent alternativ de inalta frecventa. Tensiunea de curent alternativ de
inalta frecventa este furnizata sarcinii ultrasunete formata de traductorul ultrasonic, dispozitivului de
modificare a amplitudinii si varful centrator.
1.2 Traductorul ultrasonic
Traductorul ultrasonic este un dispozitiv care converteste energia electrica in energie mecanica
acustica. Energia acustica generata este sub nivelul audibil al unei fiinte umane, de obicei peste 20kHz.
Traductoare ultrasonice prezente pot utiliza fie efectul piezo-electric sau magneto-strictiv, pentru a
produce unde ultrasonice.
Piezo-electricitatea a fost descoperita de Pierre si Marie Curie. Ei au descoperit iniial c sarea
Rochelle (tartrat de sodiu i potasiu tehnic) a produs o sarcin electric atunci cnd a supus unei forte.
Aceast proprietate a fost utilizata iniial n pick-upurile fonograf i dispozitive de msurare de forta.
De asemenea, a fost descoperit c materialul si ar schimba dimensiunea sau crea o for dac o sarcina
electrica a fost ii este aplicata. Acesta este principiul utilizat n traductoare ultrasonice.
Efectul magneto-strictiv reprezinta proprietatea unui material de a-si modifica volumul in prezenta
unui camp magnetic. Acesta efect se produce datorita rearanjarii domeniilor magnetice din structura
materialului sub influenta unui camp magnetic. Schimbarea volumului se poate face prin crestere sau
micsorare, in dependenta cu specificul materialului folosit. Materialul cel mai uzual in traductoarele
ultrasonice magneto-strictive este Nichelul sau aliaje ce contin Nichel in componenta. Pentru a produce
un camp magnetic necesar schimbarii volumului unui material megneto-strictiv
Varful centratorului de sudare ultrasonica propriu-zis ce incorporeaza si traductorul ultrasonic este
prezentat in figura 2.2

Fig 2.1 Varful centratorului de sudare ultrasonica propriu-zis impartit in 3 elemente.