Martensita - soluţa solidă suprasaturată de carbon în Fe, are reţea cristalină tertagonală cu volum

centrat (TVC), gradul de tetragonalitate fiind c/a  1,1 (gradul de tetragonalitate depinde de
conţinutul de carbon find dat de relaţia c/a  1 + 0.046 %C. Acest lucru face ca duritatea
martensitei să depindă, preponderent de conţinutul de carbon).
Formarea reţelei TVC a martensitei este explicată prin aşa numita distorsiune Bain.
Celula elementară TVC obţinută , conform figurii 6.15 din două celule elementare CFC,
ale austenitei, ar avea gradul de tetragonalitate c/a ş 1.43, mult mai mare decât cel real.
Rezultă, deci că pentru a se forma celula elementară a martensitei are loc :
- o contracţie după axa Oz, de 18 %;
- o dilatare după axele Ox si Oy, de 12 %.
Per total transformarea martensitică are loc cu creştere de volum de circa 4 %.
În cazul aliajelor Fe - C martensita este, din punct de vedere microstructural, platiform -
lenticulară, apărând la ananliza metalografică sub formă aciculară. Transformarea martensitică
prezintă următoarele particularităţi :
- formarea lamelei de martensită în interiorul grăuntelui de austenită se produce fără
perioadă de incubaţie, cu viteză foarte mare, primele lamele de martensită străbătând integral
grăuntele de austenită. O lamelă de martensită nu poate depăşii limitele gruntelui de austenită
care se transformă, rezultând din acest punct de vedere importanţa deosbită a dimensiunii
acestuia. (v.fig. 6.16 a)
- transformarea este atermică, continuând prin formarea de noi lamele de martensită
(v.fig. 6.16 b), ca urmare a creşterii diferenţei între energiile libere ale celor două stări, prin
răcirea în continuare. În concluzie transformarea are loc la răcirea continuă în intervalul de
temperaturi (Ms , Mf) unde Ms poartă numele de punct martensitic superior (temperatura la care
începe transformarea de tip martensitic la răcirea cu viteză de răcire mai mare decât viteza critică
de călire) iar Mf - punct martensitic inferior.

Fig. 6.15
Formarea martensitei prin distorsiunea reţelei CFC a austenitei (distorsiunea Bain)
 a. b
Fig. 6.16
Formarea structurii aciculare a martensitei

Poziţia punctelor Ms si Mf depinde de conţinutul de carbon al austenitei (aliajului) care se

transformă si este prezentată în figura 6.17.
Prin formarea lamelelor de martensită, austenita este comprimată si deci eza se va
transforma mai greu. Chiar în condiţiile răcirii continue intre M s si Mf nu se transformă intreaga
cantitate de austenită în martensită. Austenita netransformată poartă numele de austenită
reziduală (v. fig.6.18, curba 1) . Procesul de stabilizare a austenitei, care va conduce la creşterea
cantităţii de austenită reziduală, este favorizat de menţinerea la o temperatură în intervalul (M s ,
Mf). Acest fenomen este prezentat în figura6.18. Curba 2 reprezintă procentul de austenită
transformată în condiţiile întreruperii răcirii un timp 1 la temperatura ti (Ms , Mf) si în mod
similar curba 3 , pentru intreruperea răcirii un timp 2  1 la aceaşi temperatură ti . Se constată că
după menţinerea la temperatura ti urmată de continuarea răcirii , procesul de transformare
martensitică are nevoie de o creştere a subrăcirii (pentru o majorare a diferenţei dintre energiile
libere ale celor două stări) cu atât mai mare cu cât timpul de intrerupere al răcirii este mai mare.

Fig. 6.17 Fig. 6.18