FITINGURILE PENTRU CONDUCTE
Denumirea de fitinguri corespunde atât limbii germane cât şi limbii engleze cu înţelesul
general de piese de legătură. Denumirea unor astfel de piese în limba franceză (raccords)
preluată de asemenea în limba română a căpătat un înţeles diferit (vezi racordurile utilajelor); o
excepţie totuşi există în cazul racordurilor olandeze care deşi intră în categoria fitingurilor au fost
denumite racorduri. Denumirea de fitinguri este şi în limba rusă (fitinghi) în locul denumirii mai
vechi de piese fasonate (fasonnâe detali).
Fitingurile sunt elemente ale conductelor care servesc fi la legarea a două ţevi cu acelaşi
diametru sau cu diametre diferite între ele, fie la schimbarea direcţiei traseului conductei, fie la
ramificarea unei conducte principale, fie la închidrea unui capăt sau al unui orificiu al acesteia.
Forma constructivă a fitingurilor depinde de funcţia tehnologică pe care o îndeplineşte,
astfel:
- fitingurile utilizate la montarea în aliniament a ţevilor (mufele, niplurile, reducţiile,
racordurile olandeze);
- fitingurile utilizate la schimbarea traseului conductei (coturi, curbe);
- fitingurile utilizate la ramificarea simplă sau multiplă a unei conducte principale (teuri,
cruci racorduri forjate de tip OLET);
- fitingurile utilizate la obturarea (închiderea) unui capăt de conductă sau al unui orificiu al
acesteia (blindă ochelar, capac, dop filetat).
În funcţie de modul de îmbinare cu elementele de conductă, pot fi:
- fitinguri pentru sudare cap la cap;
- fitinguri cu soclu pentru sudare;
- fitinguri lipite;
- fitinguri filetate (care la rândul lor diferă în funcţie de tipul filetului);
- fitinguri pentru tipuri speciale de îmbinare.
În funcţie de clasa materialului din care sunt fabricate fitingurile pot fi:
- din oţeluri carbon;
- din oţeluri aliate;
- din oţeluri inoxidabile;
- din fontă maleabilă;
- din aliaje speciale;din materiale plastice.
În funcţie de modul de execuţie, fitingurile pot fi:
- în execuţie fară sudură (fitinguri forjate);în execuţie sudată;executate prin tragere;
- în execuţie turnată.
La conductele din instalaţiile industriale, în special în cazul conductelor cu diametre
nominale mai mari de 50 mm., ponderea cea mai mare o au fitingurile pentru sudare cap la cap.
Fitingurile din această categorie sunt definite prin diametrul exterior, gRosimea peretelui şi
calitatea materialului; de regulă toate acestea trebuie sa corespundă ţevilor şi celorlalte elemente
cu care urmează să se îmbine fitingurile respective. Fitigurile din această categorie sunt de regulă
„în execuţie fără sudură”, dar în unele situaţii se admit utilizarea unor fitinguri „similare” în
execuţie sudată.
Pentru diametrele nominale pînă la 50 mm. (uzual până la 40 mm.), în foarte multe
instalaţii industriale, pe baza standardului ASME B16.11, s-a adoptat ca soluţie practică
utilizarea fitingurilor cu soclu pentru sudare (denumite uneori „fitinguri cu mufă pentru sudare”
sau „fitinguri cu mufă – soclu”). Ftingurile din această categorie sunt definite prin diametrul
nominal, presiunea nominală şi calitatea materialului. În locul diametrului nominal, în unele
documente, fitingurile de acest fel sunt definite în ţoli (½” în loc de DN15, ¾” în loc de DN20,
1” în loc de DN25 etc.).
La instalaţiile de apă, gaze şi încălzire din clădiri, ponderea cea mai mare o au de regulă,
fitingurile filetate. Aceste fitinguri sunt definite, de regulă, prin diametrul filetului (în ţoli,
presiunea nominală şi calitatea materialului.
