6.4.

COMPENSATOARE DE DILATAŢIE
Pentru traseele de conductă care nu se pot autocompensa, micşorarea tensiunilor de
natură termică se realizează montând pe traseu compensatoare de dilataţie.
Compensatoarele de dilataţie sunt dispozitive care, prin construcţia lor, pot prelua
deformaţii (dilataţii) mari ale sistemului, fără a creea în pereţii tubulaturii conductei tensiuni
periculoase, în acelaşi timp asigurând rezistenţa, rigiditatea şi etanşeitatea necesară conductei.
Constructiv, compensarea dilataţiilor unui traseu de conductă se realizează prin
împărţirea conductei în tronsoane distincte, separate prin puncte (reazeme) fixe. Fiecare tronson
cuprins între două puncte fixe (numit “bloc compensat termic” BCT), este compensat prin
intermediul unui compensator de dilataţie. După modul de preluare a dilataţiilor termice sau a
deplasărilor, compensatoarele de dilataţie se pot încadra în două mari clase, şi anume:
 compensatoare elastice care îşi bazează principiul funcţional pe mărirea flexibilităţii
sistemului. În această categorie se pot încadra:
- compensatoarele din ţeavă îndoită;compensatoarele lenticulare;compensatoarele cu
burduf;compensatoarele cu discuri.
 compensatoare alunecătoare care-şi bazează principiul funcţional pe deplasarea axială a unui
sistem telescopic prevăzut cu cutie de etanşare.
Compensatoarele din ţeavă îndoită
Acestea sunt elemente de conductă care preiau sau compensează dilataţiile termice ale
unor porţiuni de conductă sub forma unor deformaţii elastice de încovoiere, pentru sistemele
plane şi de încovoiere şi răsucire, pentru sistemele spaţiale. Ele sunt realizate din ţeavă îndoită la
cald sau la rece, având configuraţiile geometrice prezentate în figura
Construcţia lor simplă, capacitatea mare de compensare, siguranţa în funcţionare şi
cheltuielile minime de întreţinere şi supraveghere, fac ca aceste tipuri de compensatoare să aibă o
largă utilizare în cazul sistemelor de conducte ale platformelor chimice, petrochimice şi din
rafinării.
Dintre compensatoarele din ţeavă îndoită prezentate în figura 6.8, cel mai des întâlnit este
compensatorul în formă de U, a cărui utilizare se bazează pe următoarele avantaje:
 capacitatea de compensare poate atinge 600 mm;
 forma simetrică pe care o are, conferă o solicitare egală a punctelor fixe.
Îmbinarea compensatoarelor din ţeavă îndoită în cadrul traseului de conductă, se face fie
prin sudură cap la cap (cel mai des mod de îmbinare), fie prin flanşe, fie combinat.

Fig. 6.8 Tipuri de compensatoare din ţeavă îndoită:

a – în formă de L; b – în formă de Z; c – în formă de U; d – în formă de S; e – în formă de liră; f –
în formă de P

Compensatoarele lenticulare
 Compensatoarele lenticulare de dilataţie se compun din elemente de legătură şi elemente
flexibile cu proprietăţi elastice şi de rezistenţă mecanică, ce permit compensarea dilataţiilor
termice şi amortizarea vibraţiilor.
Compensatoarele lenticulare pot prelua deplasări axiale, laterale (perpendiculare pe axul
lor) sau unghiulare şi aceasta pe baza flexibilităţii la încovoiere a elementului (sau a grupului de
elemente) ondulat(e), frecvent numit(e) lentilă(e).
În orice domeniu industrial unde se lucrează cu diferenţe de temperatură sau cu mase
neechilibrate în mişcare (vibraţii) se utilizează, din ce în ce mai frecvent, compensatoarele
lenticulare de dilataţie cu următoarele avantaje:
 compensarea dilataţiilor termice;
 amortizarea vibraţiilor;
 reducerea forţelor de reacţiune;
 reducerea cheltuielilor de întreţinere legate de dimensionarea punctelor fixe;
 creşterea fiabilităţii şi siguranţei în exploatare.
 numărul de straturi şi calitatea materialului utilizate pentru execuţia elementului lenticular.
Constructiv, un compensator lenticular este constituit din una sau din mai multe lentile,
racordate la tubulaturile de capăt.
În funcţie de deplasările ce le pot prelua şi de modul lor de funcţionare, compensatoarele
lenticulare pot fi:
Compensatoarele lenticulare axiale
Sunt construite pentru a fi montate pe conducte şi aparate de schimb de căldură în
vederea preluării dilataţiilor termice după direcţia axială.

Fig. 6.13 Compensator lenticular axiaL

6.4.3 Compensatoarele alunecătoare (cu presetupă) care-şi bazează principiul
funcţional pe deplasarea axială a unui sistem telescopic prevăzut cu cutie de etanşare (presetupă)
După modul de construcţie al acestora, ele pot prelua dilatări numai dintr-o parte sau din
ambele părţi. Avantajul principal al acestor compensatoare îl constituie capacitatea lor mare de
compensare (300mm şi uneori mai mult), precum şi gabaritul lor redus.
Dezavantajele lor sunt:
 etanşările nu sunt suficient de sigure în exploatare, motiv pentru care nu pot fi utilizate pentru
produse inflamabile, toxice sau explozibile;
