Forma suprafeţelor de etanşare se stabileşte în funcţie de condiţiile concrete de lucru ale

îmbinării. Tipurile de suprafeţe de etanşare, standardizate în ţara noastră, conform SR ISO 7005-
1-1999, sunt indicate în figura 3.5.
Suprafeţele de etanşare plane cu umăr simbolizate “tip B” (fig. 3.5) sunt cele mai utilizate
– în mod obişnuit – până la presiuni de 2,5 MPa (25 bar). Pentru a creşte capacitatea de etanşare,
pe umărul de etanşare se execută 2…4 şanţuri de etanşare: la cerere, însă, aceste flanşe se pot
livra şi fără aceste şanţuri de etanşare.
Suprafeţele de etanşare cu prag “tip E” (fig. 3.5) şi adâncitură “tip F” (fig. 3.5) sunt
folosite uzual, până la presiuni de 6,4 MPa (64 bar). Sunt recomandate în mod special, în
asamblarea traselor de conducte prin care sunt vehiculate fluide toxice sau penetrante (amoniac,
freon etc).
Suprafeţele de etanşare cu canal “tip D” (fig. 3.5) şi pană “tip C” (fig. 3.5)sunt
recomandate a fi utilizate pe sistemele aflate sub vacuum, la conductele prin care se vehiculează
fluide cu pericol de incendiu sau de explozie, cu presiuni de până la 10MPa (100 bar).
Suprafeţele de etanşare cu parg şi adâncitură pentru garnitură torică “tip G” (fig. 3.5) şi
prag şi şanţ pentru garnitură torică “tip H” (fig. 3.5) sunt utilizate mai rar şi numai în cazuri
speciale, datorită prelucrării mai complicate pe care o necesită.

Suprafeţele de etanşare conice pentru inele metalice “tip J” sunt recomandate pentru
presiuni mai mari de 6,4 MPa (64 bar).