6.3.

PRETENSIONAREA CONDUCTELOR
6.3.1. Generalităţi. Explicarea fenomenului fizic.

În condiţii de montaj, când t = 0, (tm = tr), dilataţia va fi:

Δl=α t lΔt =0 (6.30)
şi drept urmare:
t t t
F x =A⋅E α Δt =0 (6.31)
În condiţii de regim, când
Δt ¿¿tm ¿ , conducta tinde să se dilate cu cantitatea,
t
Δl=α lΔt (6.32)
Dacă această dilatare, l, nu se poate dezvolta liber, atunci dilatarea, l, se va dezvolta ca
o deformaţie termică specifică,
Δl
ε=
l (6.33)
şi deci în învelişul cilindric al materialului tubular se va dezvolta o stare de tensiuni de natură
t
termică σ x , dată de relaţia:
t t t
σ x =E ⋅α ⋅Δt (6.34)
Evident este faptul că starea de deformaţii de natură termică este o stare de deformaţii
elastice (întrucât ea se anulează odată cu anularea cauzei care o produce – diferenţa de
temperatură), şi drept urmare dependenţa σ x =f ( ε ) , este o dependenţă liniară, fiind deci
t t

valabilă legea lui Hooke. În condiţii de regim, dependenţa σ x =f ( ε ) este reprezentată în figura
t t

6.5.

Fig. 6.5 Starea de tensiuni după direcţia meridională de natură termică în condiţii de regim
nepretensionat

Dacă, în condiţii de montaj, printr-un mijloc oarecare conducta se supune unei solicitări
de întindere care să reprezinte o anumită valoare din valoarea solicitării de natură termică ce s-au
dezvoltat în condiţii de regim, atunci conducta s-a pretensionat.
 Deci, pretensionarea este metoda prin care în condiţii de montaj, se dezvoltă în conducta
20
tehnologică o stare de tensiuni de întindere σ x antagonistă stării de tensiuni de natură termică,
cu scopul micşorării stării de tensiuni de natură termică în condiţii de regim. Rezultă că, în acest
caz, finele montajului conductei tehnologice nu va corespunde punctului 0, cum corespunde la
conducta nepretensionată (fig. 6.5), ci punctul A (fig. 6.6)

Fig. 6.6 Starea de tensiuni după direcţia meridională în condiţiile pretensionării la montaj

Punând în funcţiune conducta pretensionată, temperatura peretelui ei creşte continuu de la

valoarea temperaturii la montaj, tm, până când atinge valoarea temperaturii de regim. Datorită
acestui fapt, deformaţia specifică termică (t) creşte şi se dezvoltă ca o compresiune care va anula
treptat deformaţia specifică de întindere introdusă în mod voit în peretele conductei la montaj
(20), astfel încât tensiunea de pretensionare (întindere) scade de la valoarea sa iniţială ( σ x ) până
20

la zero (fig. 6.7).

Fig. 6.7 Starea de tensiuni după direcţia meridională în condiţii de regim pretensionat

Dacă deformaţia specifică de întindere introdusă în mod voit în condiţii de montaj este
mai mică decât deformaţia specifică de natură termică ce s-ar dezvolta în conducta tehnologică în
condiţii de regim nepretensionat, atunci după anularea lui ( σ x ) , în peretele conductei se va
20

t
dezvolta tensiunea de compresiune de natură termică, ( σ tx ) , (fig. 6.7), care are valoarea:
t
( σ tx ) =σ tx−σ 20x (6.35)
 t
Deci, în condiţiile de regim pretensionat, starea de tensiuni de natură termică, ( σ tx ) , va fi
t
mai mică decât starea de tensiuni de natură termică în regim nepretensionat σx :
t
|( )
σ tx | ¿¿
(6.36)
Se numeşte coeficient de pretensionare şi se notează cu Kv, următorul raport:
100−v
Kv=
100 (6.37)
unde:
v – este pretensionarea exprimată în procente (%). Dacă v = 0, sistemul este
nepretensionat şi Kv = 1, iar dacă v = 100%, sistemul de conducte este pretensionat total şi K v =
0, deci:
0≤K v ≤1 (6.38)
Pretensionarea, (v), se defineşte ca fiind raportul dintre tensiunea de pretensionare ( σ x )
20

şi tensiunea de natură termică dezvoltată în condiţii de regim nepretensionat, adică:

20
σx
v = t ⋅100
σx ,% (6.39)