Culegere Fizica PDF

Probleme de fizica
Emil Petrescu Viorel Paun

October 6, 2004
Cuprins
1 OSCILAT
II
ANALITICA
2 MECANICA
35
3 TERMODINAMICA
73
STATISTICA
4 FIZICA
168
5 CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
212
Capitolul 1
OSCILAT
II
PROBLEMA 1.1
Cunoscand vitezele v1 si v2 ce corespund elongatiilor x1 si x2 ale unui oscilator armonic, sa se determine amplitudinea si
perioada oscilatiilor acestuia.
SOLUT
IE
Din expresiile elongatiei x1 si a vitezei v1
x1 = A sin(t1 + )
v1 = A cos (t1 + )
rezulta
x1
= sin (t1 + )
A
v1
= cos (t1 + )
A
Prin nsumarea patratelor expresiilor 1.1 si 1.2 rezulta:
v12
x21
+
=1
A2 2 A2
(1.1)
(1.2)
(1.3)
In mod analog, se obtine relatia dintre elongatia x2 si viteza v2 .

x22
v22
+
=1
A2 2 A2
5
(1.4)
CAPITOLUL 1. OSCILAT
II
O
k
6
A
k
2
m
F
Figura 1.1: Resoarte legate n serie

Din sistemul format din relatiile 1.3 si 1.4 rezulta pulsatia
s
v22 v12
=
x21 x22
si amplitudinea
s
A=
x21 v22 x22 v12

v22 v12
Perioada oscilatiilor este

s
2
T =
= 2
x21 x22
v22 v12
PROBLEMA 1.2
O masa m este legata de un punct fix O prin
intermediul a doua resorturi cu constantele elastice k1 si k2 montate n
serie, apoi n paralel. Sa se determine n fiecare caz perioada micilor
oscilatii.
SOLUT
IE
a) Cazul resoartelor legate n serie (Fig. 1.1)
Se noteaza cu x1 si x2 deplasarile punctului A si a masei m din pozitiile
lor de echilibru. Aceasta nseamna ca deformarea celui de-al doilea resort
este: x2 x1 .
Ecuatia de miscare a masei m este:
..
m x2 = k (x2 x1 )
(1.5)
Deoarece tensiunea n cele doua resoarte este egala:

k1 x1 = k2 (x2 x1 )
(1.6)
II
7
O
k
1
Figura 1.2: Resoarte legate n paralel

Se elimina x1 din ecuatiile 1.5 si 1.6 si se obtine
..
m x2 +
k1 k2
x2 = 0
k1 + k2
Aceasta este ecuatia unui oscilator armonic cu pulsatia

s
k1 k2
=
m(k1 + k2 )
In acest caz perioada micilor oscilatii este:
s
2 m(k1 + k2 )
T =
k1 k2
b) Cazul resoartelor legate n paralel (Fig. 1.2)
In acest caz deformarea celor doua resoarte este egala. Ecuatia de
miscare a corpului de masa m este
..
m x= (k1 + k2 ) x
iar perioada de oscilatie
r
T = 2
m
k1 + k2
PROBLEMA 1.3
Un areometru (densimetru) de masa m cu diametrul tubului cilindric d efectueaza mici oscilatii verticale cu perioada
T ntr-un lichid cu densitatea . Sa se determine densitatea lichidului.
II
F
8
F
x
0
a )
r
A
x
0
+ x
b )
Figura 1.3: Areometru care oscileaza n lichid
SOLUT
IE
Asupra areometrului actioneaza forta gravitationala si forta arhimedica.
In Fig. 1.3 sunt prezentate doua situatii:
a) areometrul este n echilibru
b) areometrul este scos putin din pozitia de echilibru.
Cand areometrul este n pozitia de echilibru, FA = G, adica
d2
x0 g = mg
4
(1.7)
unde m este masa areometrului.

Cand areometrul este scos din pozitia de echilibru si este introdus mai
adanc n lichid forta arhimedica este mai mare decat forta gravitationala.
Rezultanta celor doua forte este:
R = FA G =
d2
(x0 + x) g mg
4
(1.8)
In expresia de mai sus s-a notat cu x deplasarea areometrului fata de

pozitia de echilibru.
T
inand cont de relatia 1.7, din 1.8 rezulta
R=
d2
gx = kx
4
(1.9)
II
Figura 1.4: Piston care oscileaza ntr-un tub
Deoarece rezultanta fortelor este proportionala cu deplasarea si este

ndreptata n sensul revenirii areometrului n pozitia de echilibru, rezulta
r
2
d2
=
=
g
T
4m
si
=
16m
gd2 T 2
In cazul recipientului reprezentat n Fig. 1.4 un

PROBLEMA 1.4
piston de masa m poate culisa n interiorul tubului cilindric de sectiune
S.
Cand pistonul este n pozitia de echilibru, volumul aerului din recipient este V , iar presiunea sa este egala cu presiunea atmosferica p0 . Daca
pistonul este scos din pozitia de echilibru el ncepe sa oscileze. Daca se
considera ca interiorul cilindrului este izolat adiabatic, sa se determine
perioada micilor oscilatii.
SOLUT
IE
Daca pistonul este deplasat din pozitia de echilibru cu distanta x
volumul aerului din recipient creste cu:
V = xS
Din ecuatia transformarii adiabatice
pV = const
II
10
se obtine
V p + V 1 pV = 0
Rezulta astfel variatia presiunii gazului din interiorul recipientului:
p0
V
V
Se arata ca daca volumul de gaz din recipient creste presiunea acestuia
scade astfel ca forta rezultanta actioneaza din exterior nspre interior, iar
daca volumul de gaz se micsoreaza, rezultanta actioneaza spre exterior.
Rezulta ca forta are tendinta de a readuce pistonul n pozitia de echilibru.
Expresia ei este:
p =
p0 S
p0 S 2
V =
x
V
V
Aceasta forta este de tip elastic astfel ca pulsatia este:
r
p0 S 2
=
Vm
iar perioada micilor oscilatii
s
2
Vm
T =
= 2
p0 S 2
F = pS =
PROBLEMA 1.5
Un punct material m se misca fara frecare n
interiorul unei cicloide plasate n plan vertical. Ecuatiile parametrice ale
cicloidei sunt:
x = R ( + sin )
(1.10)
z = R (1 cos )
(1.11)
Sa se calculeze abscisa curbilinie s n functie de parametrul .

Sa se arate ca perioada oscilatiilor n jurul pozitiei de echilibru x = 0
si z = 0 este independenta de amplitudinea acestor oscilatii.
II
11
z
x
O
Figura 1.5: Forma unei cicloide n vecinatatea originii
SOLUT
IE
In Fig. 1.5 este aratata forma cicloidei. Punctul x = 0 si z = 0
corespunde valorii = 0.
Deoarece:
s
2
2
dz
dx
ds =
+
d
(1.12)
d
d
Introducand 1.10 si 1.11 n 1.12 rezulta:
q
ds = R (1 + cos )2 + sin2 d = 2R cos d

2
si integrand
2
Energia cinetica a punctului material este:
2
1
ds
1 .2
Ec = m
= ms
2
dt
2
s = 4R sin
(1.13)
(1.14)
Energia potentiala este de natura gravitationala si este data de expresia:
Ep = mgz = mgR (1 cos ) = 2mgR sin2
mgs2
=
2
8R
(1.15)
II
12
2
1
k
m
0
k
0
Figura 1.6: Sistem de trei resoarte si doua corpuri care oscileaz
Energia totala este:

1 . 2 mg 2
E = Ec + Ep = m s +
s
(1.16)
2
8R
Deoarece n sistem nu exista forte neconservative, energia mecanica
se conserva. Derivand n raport cu timpul relatia 1.16 se obtine:
g
s=0
4R
Relatia 1.17 este ecuatia unui oscilator armonic cu pulsatia
r
g
=
4R
..
s+
(1.17)
Perioada micilor oscilatiilor este

s
T = 4
R
g
Se considera un sistem compus din doua corpuri

PROBLEMA 1.6
de mase m legate cu ajutorul a 3 resoarte cu constantele de elasticititate
k0 si k (vezi Fig. 1.6).
La momentul initial se aplica un impuls corpului 1 astfel ncat viteza
acestuia sa devina egala cu v0 .
Sa se determine ecuatiile de miscare ale celor doua corpuri.
SOLUT
IE
II
13
Pozitiile celor doua corpuri vor fi date de deplasarile acestora fata de

pozitiile de echilibru: x1 pentru corpul 1 si x2 pentru corpul 2.
Ecuatiile de miscare ale celor doua corpuri sunt:
..
m x1 = k0 x1 k (x1 x2 )
(1.18)
..
m x2 = k0 x2 k (x2 x1 )
(1.19)
Se aduna cele doua relatii

..
..
m(x1 + x2 ) = k0 (x1 + x2 )
(1.20)
si se scad cele doua relatii

..
..
m(x1 x2 ) = (k0 + 2k) (x1 x2 )
(1.21)
Atunci se pot face schimbarile de variabile:

q1 = x1 + x2
(1.22)
q 2 = x1 x2
(1.23)
Ecuatiile de miscare 1.20 si 1.21 devin:

..
q1 +
k0
q1 = 0
m
(1.24)
k0 + 2k
q2 = 0
m
Solutiile generale ale acestor ecuatii sunt
..
q2 +
(1.25)
r
q1 = A1 sin (1 t + 1 )
1 =
r
q2 = A2 sin (2 t + 2 )
Conditiile initiale la momentul t0
2 =
k0
m
(1.26)
k0 + 2k
m
(1.27)
II
14
x1 = 0
x2 = 0
;
;
x1 = v 0
.
x2 = 0
;
;
q1 = v0
.
q2 = v0
devin pentru noile variabile:

q1 = 0
q2 = 0
Utilizand conditiile initiale rezulta

1 = 2 = 0
v0
v0
A1 =
A2 =
1
2
Astfel relatiile 1.26 si 1.27 devin:
q1 =
v0
sin 1 t
1
(1.28)
v0
sin 2 t
(1.29)
2
T
inand cont de modul de definire a variabilelor q1 si q2 , rezulta:
v0 sin 1 t sin 2 t
x1 =
+
2
1
2
v0 sin 1 t sin 2 t
x2 =
2
1
2
q2 =
PROBLEMA 1.7
Un punct material de masa m si sarcina q se
afla ntr-un plan xOy sub actiunea unei forte F~ = k~r, unde ~r este raza
vectoare a punctului material. Daca n aceasta regiune exista un camp
~ perpendicular pe planul xOy sa se calculeze pulsatia miscarii
magnetic B
oscilatoarii. Se va considera cazul unui camp magnetic slab.
II
15
SOLUT
IE
In acest caz legea a doua a dinamicii este:
d2~r
~
= k~r + q~v B
dt2
(1.30)
In planul xOy se obtine:

..
x+
k
qB .
y
x=
m
m
k
qB .
x
y=
m
m
Se fac urmatoarele notatii: 02 = k/m si l = qB/2m.
Se nmulteste ecuatia 1.32 cu i si se aduna cu 1.31. Rezulta:
..
.
..
x +i y + 02 (x + iy) = i2l x +iy
..
y+
(1.31)
(1.32)
(1.33)
Introducand o noua variabila:

u = x + iy
ecuatia 1.33 devine
..
u +2i u l + 02 u = 0
(1.34)
Relatia 1.34 este o ecuatie diferentiala de ordinul al doilea cu coeficienti

constanti a carei ecuatie caracteristica este:
r2 + 2il r + 02 = 0
si are solutiile
r1,2
q
= il i l2 + 02
In cazul campurilor magnetice slabe B este mic astfel ncat se poate

considera ca
l 0
Atunci solutiile ecuatiei caracteristice pot fi puse sub forma mai
simpla:
r1,2 = i (l 0 )
II
16
iar solutia ecuatiei 1.34 este
u = eil Aei0 t + Cei0 t

A si C sunt constante care se determina din conditiile initiale.
Se constata ca n camp magnetic pulsatia 0 se schimba cu o valoare
l astfel ncat:
= 0 l
PROBLEMA 1.8
Asupra unei sfere de raza r care se deplaseaza
cu o viteza v ntr-un fluid cu coeficientul de vascozitate actioneaza o
forta de frecare care are expresia:
f~ = 6r~v
O sfera de masa m este suspendata de un resort cu constanta elastica
k. Perioada de oscilatie n aer, unde frecarea este neglijabila, este T0 .
Cand sfera este introdusa ntr-un fluid perioada oscilatiilor devine T <
T0 . Sa se determine coeficientul de vascozitate n functie de T si T0 .
SOLUT
IE
Legea a doua a lui Newton pentru sfera care oscileaza n fluid este
..
m x= kx 6r x
(1.35)
Notand = 3r, ecuatia 1.35 devine:

..
m x +2 x +kx = 0
(1.36)
Ecuatia caracteristica a ecuatiei diferentiale 1.36 este

mr2 + 2r + k = 0
si are solutiile
r1,2
r
2
k
2
= i
m
m m
(1.37)
II
17
In cazul n care k/m 2 /m2 miscarea este aperiodica. Deoarece

se considera ca sfera efectueaza oscilatii n fluid se va considera cazul
k/m > 2 /m2 . Solutia ecuatiei 1.36 este:
x = Aet/m exp i (t + )
unde:
r
=
2
k
2
m m
(1.38)
(1.39)
In cazul n care sfera oscileaza n aer, forta de frecare este neglijabila.

Atunci se poate considera = 0 iar pulsatia oscilatiilor este
r
k
0 =
(1.40)
m
Din 1.39 si 1.40 rezulta:
q
=m
02 2
Deoarece = 3r, 0 = 2/T0 si = 2/T

s
2m
1
1
=
2
2
3r T0
T
PROBLEMA 1.9
O particula este legata de un resort cu constanta
elastica k. Ea poate executa oscilatii fara amortizare. La momentul initial particula se afla n pozitia de echilibru. Asupra particulei
actioneaza o forta F un timp egal cu secunde. Sa se determine amplitudinea oscilatiilor dupa ce forta nceteaza.
SOLUT
IE
Ecuatia de miscare n intervalul de timp [0, ] este
..
m x= kx + F
(1.41)
II
18
cu conditiile initiale
x (0) = 0
.
x (0) = 0
(1.42)
Solutia ecuatiei de mai sus este de forma

x = A cos (t + ) +
F
k
(1.43)
p
unde: = k/m
Pentru determinarea constantelor A si se tine cont de conditiile
initiale. Rezulta
F
x = (1 cos t)
(1.44)
k
Ecuatia de miscare pentru t > este
..
m x= kx
(1.45)
x = A0 cos [ (t ) + ]
(1.46)
Solutia ecuatiei 1.45 este:
Pentru determinarea amplitudinii A0 se pune conditia de continuitate

pentru elongatie si viteza n momentul t =
Se obtine
F
(1 cos ) = A0 cos
k
F
sin = A0 sin
k
Cele doua relatii se ridica la patrat si se aduna. Rezulta
A0 =
2F
sin
m
2
PROBLEMA 1.10
O masa m legata de un resort oscileaza , decrementul logaritmic al amortizarii fiind . Dupa timpul t1 , energia oscilatorului scade de n ori. Sa se determine constanta de elasticitate a
resortului.
II
19
SOLUT
IE
Deoarece energia unui oscilator este proportionala cu patatrul amplitudinii oscilatiei raportul energiilor oscilatorului corespunzatoare momentelor t0 si t1 este:
2
E1
A1
1
=
(1.47)
=
E0
A0
n
Notand cu coeficientul de amortizare:
A1
= exp (t1 )
A0
(1.48)
Din relatiile 1.47 si 1.48 rezulta:
ln n = t1
si decrementul logaritmic este:
ln n
T
= T =
t1
Cum
k
2
m
2
2
4
2
2
+
k =m + =m
T2
(1.49)
2 = 02 2 =
(1.50)
Daca se tine cont de relatia 1.49 din relatia 1.50 se obtine constanta de
elasticitate a resortului:
"
#
2
2 ln n
k=
+ 2
t1
Un corp de masa m este suspendat de un resort
PROBLEMA 1.11
cu constanta de elasticitate k. Forta de atractie este proportionala cu
viteza. Dupa s oscilatii amplitudinea scade de n ori. Sa se determine
perioada de oscilatie si decrementul logaritmic .
II
20
SOLUT
IE
Miscarea corpului este o miscare amortizata. Ea are loc dupa legea
x = A0 et cos (t + )
unde:
2
=
=
T
(1.51)
q
r
02 2
(1.52)
k
(1.53)
m
Amplitudinea n timpul miscarii oscilatorii scade exponential n timp:
0 =
A = A0 et
Conform datelor problemei:
A0
= A0 esT
n
(1.54)
ln n = sT
(1.55)
Rezulta:
Din relatiile 1.52 si din 1.55 se obtine:
=p
0 ln n
4 2 s2 + ln2 n
p
4 2 s2 + ln2 n
ln n
T =
=
s
s0
Decrementul logaritmic este
= T =
ln n
s
PROBLEMA 1.12
Un corp de masa m=5 kg este suspendat de
un resort care oscileaza. In absenta fortelor de rezistenta perioada de
oscilatie este T0 = 0, 4 s. Atunci cand exista o forta de rezistenta
proportionala cu viteza, perioada de oscilatie devine T = 0, 5 s. Sa se
determine ecuatia de miscare a corpului presupunand ca n momentul
initial acesta se gaseste la distanta x0 = 4 cm fata de pozitia de echilibru
si apoi este lasat liber.
II
21
SOLUT
IE
Miscarea corpului este o miscare cvasiperiodica amortizata cu pulsatia
si perioada T date de relatiile:
2 = 02 2
4 2
4 2
=
2
T2
T02
Rezulta ca:
= 2
T 2 T02
2
=
2
2
T T0
T0 T
q
T 2 T02 = 3 s1
Deoarece ecuatia de miscare a corpului este de forma:

x = A0 et sin (t + )
(1.56)
viteza sa este:
dx
v=
= A0 et sin (t + ) + A0 et cos (t + )
dt
Aplicand conditiile initiale
x(0) = x0
(1.57)
v(0) = 0
se obtine:
0 = A0 sin + A0 cos
(1.58)
x0 = A0 sin
(1.59)
Din relatiile 1.58 si 1.59 rezulta A0 = 5 cm si

= arcsin
x0
4
= arcsin
A0
5
Ecuatia de miscare este:

x = 5e3t sin (4t + arcsin 4/5)
cm
PROBLEMA 1.13
Sa se scrie ecuatia de miscare a unui punct
material de masa m care este supus actiunii unei forte elastice kx si unei
forte constante F0 avand aceiasi directie ca forta elastica. Se considera
ca la momentul t = 0 n punctul x = 0 viteza este nula.
II
22
SOLUT
IE
Legea a doua a mecanicii este:
m
x + kx = F0
(1.60)
Solutia acestei ecuatii diferentiale neomogene este suma dintre solutia

generala a ecuatiei diferentiale omogene
r
k
x1 = A sin (t + 0 )
cu
=
(1.61)
m
si o solutie particulara a ecuatiei neomogene
x2 =
F0
k
(1.62)
Atunci solutia ecuatiei 1.60 este:

x = x1 + x2 =
F0
+ A sin (t + 0 )
k
(1.63)
Viteza punctului material este

v=
dx
= A cos (t + 0 )
dt
Din conditiile initiale

x(0) = 0
si
v(0) = 0
si din ecuatiile 1.63 si 1.64 se obtine:

A=
F0
k
si
0 =
iar ecuatia de miscare este:

x=
F0
(1 cos t)
k
(1.64)
II
23
PROBLEMA 1.14
Sa se scrie ecuatia de miscare unidimensionala
a unui punct material de masa m care este supus actiunii unei forte
elastice kx si unei forte F = at care are aceiasi directie ca si forta
elastica. La momentul t = 0 n punctul x = 0 viteza este nula.
SOLUT
IE
Legea a doua a mecanicii se scrie:
m
x + kx = at
(1.65)

r
k
x1 = A sin (t + )
cu
=
(1.66)
m
si o solutie particulara a ecuatiei neomogene
x2 =
at
k
(1.67)
Atunci solutia ecuatiei 1.65 este:

x = x1 + x 2 =
at
+ A sin (t + )
k
(1.68)

v=
dx
a
= + A cos (t + )
dt
k
(1.69)

x(0) = 0
si
v(0) = 0

A sin = 0
(1.70)
a
+ A cos = 0
k
(1.71)
II
24
Din 1.70 si din 1.71 rezulta:

=0
A=
a
k
Ecuatia de miscare 1.68 devine:
a
1
x=
t sin t
k
PROBLEMA 1.15
Sa se scrie ecuatia de miscare unidimesionala a
unui punct material de masa m care este supus actiunii unei forte elastice
kx si unei forte F = F0 exp (t). La momentul t = 0 n punctul x = 0
viteza este nula.
SOLUT
IE
Legea a doua a mecanicii se scrie:
m
x + kx = F0 exp (t)
(1.72)

r
k
x1 = A1 sin (t + )
cu
=
(1.73)
m
si o solutie particulara a ecuatiei neomogene de forma:
x2 = A2 exp (t)
(1.74)
Pentru a determina valoarea constantei A2 introducem 1.74 n 1.72.

Se obtine:
m2 A2 exp (t) + kA2 exp (t) = F0 exp (t)
Rezulta:
A2 =
F0
m2 + k
(1.75)
II
25
Atunci solutia generala a ecuatiei 1.72 este:

x = x1 + x2 =
F0
exp (t) + A1 sin (t + )
m2 + k
(1.76)

v=
dx
F0
=
exp (t) + A1 cos (t + )
dt
m2 + k
(1.77)

x(0) = 0
si
v(0) = 0

F0
+ A1 sin = 0
m2 + k
F0
+ A1 cos = 0
m2 + k
Din 1.78 si din 1.79 se obtine:
r
F0
2
A1 =
1
+
m2 + k
2
si, prin mpartirea acestora, unghiul :
tg =
(1.78)
(1.79)
PROBLEMA 1.16
O sursa aflata ntr-un mediu elastic unidimensional oscileaza dupa legea
y = 0, 5 sin 100t mm
Lungimea de unda a undelor longitudinale emise este = 20 m.
a) Dupa cat timp va ncepe sa oscileze un punct aflat la distanta
x1 = 8 m fata de sursa?
b) Ce defazaj exista ntre oscilatia punctului aflat la distanta x1 de
sursa si oscilatia sursei?
c) La ce distanta se afla doua puncte ale caror oscilatii sunt defazate
cu /3?
II
26
SOLUT
IE
a) Din ecuatia de oscilatie a sursei rezulta ca = 100 astfel ca:
T =
2
= 2 102 s
100
Deoarece lungimea de unda este = vT , viteza de propagare a undei

este:
v = = 103 m/s
T
Timpul dupa care punctul aflat la distanta x1 ncepe sa oscileze este:
t=
x1
8
= 3 = 8 103 s
v
10
b) Ecuatia undei este:
x1
y1 = 0, 5 sin 100 t
mm
v
Defazajul dintre oscilatia sursei si oscilatia punctului considerat este:
x1
x1
8
= 100 =
= s p = 100t 100 t
rad
v
v
10
c) Se considera defazajul dintre doua puncte aflate la distanta x
unul de altul
x2
x1 100 (x1 x2 )
= 100 t
100 t
=
v
v
v
Atunci:
x = (x1 x2 ) =
v
= 3, 3 m
100
PROBLEMA 1.17
Un avion cu reactie zboara cu viteza constanta
v = 1000 m/s la naltimea h = 10, 2 km. Care este forma frontului undei
de soc produsa de avion? La ce distanta de o casa se va afla avionul cand
geamurile acesteia ncep sa vibreze? Viteza sunetului este c = 340 m/s.
II
27
v t
B
D
A
a
c t
a
Figura 1.7: Unda de soc produsa de un avion
SOLUT
IE
Daca un corp (glont, avion supersonic) se deplaseaza ntr-un fluid cu
o viteza mai mare decat a undelor sonore apare asa numita unda de soc.
Undele produse de avion se propaga n toate directiile sub forma de unde
sferice. Deoarece viteza v a avionului este mai mare decat a sunetului,
frontul de unda are forma unui con n varful caruia se afla avionul n
fiecare moment (Fig. 1.7).
Daca la un moment dat avionul se afla n punctul A dupa trecerea
timpului t, el s-a deplasat n punctul B iar AB= vt. Frontul undei emise
n A va avea raza AC = ct. In punctul C se presupune ca se afla casa
unde este simtita unda de soc. Se observa n Fig.1.7 ca:
sin =
ct
c
=
vt
v
Distanta BC fata de o casa aflata n punctul C de pe sol este:

d=
h
hv
=
= 30 km
sin
c
PROBLEMA 1.18
O sursa punctiforma emite unde sonore cu frecventa . Sa se gaseasca frecventele sunetului pe care-l receptioneaza un
observator care se apropie de sursa cu viteza v. Sa se gaseasca frecventa
sunetului pe care acelasi observator l receptioneaza daca se departeaza
de sursa cu viteza v. Viteza sunetului n aer este c.
II
28
SOLUT
IE
Sursa fiind punctiforma undele emise de aceasta sunt sferice. Suprafetele de unda sunt sfere concentrice distantate una de alta cu lungimea de
unda. Daca observatorul ar fi n repaus el ar receptiona ct/ unde n timpul t. Daca observatorul se apropie de sursa el va receptiona (c + v) t/
unde n timpul t. Frecventa cu care observatorul receptioneaza undele
este
(c + v)t
c+v
(c + v)
v
0 =
=
=
= 1+
t
cT
c
Daca observatorul se departeaza de sursa cu viteza v el va receptiona
(c v) t/ unde n timpul t. Frecventa receptionata de observator va fi:
0 =
(c v)t
cv
(c v)
v
=
=
= 1
t
cT
c
Putem astfel sa exprimam frecventa receptionata de observatorul care

se apropie sau se departeaza de sursa astfel:
v
0 = 1
c
unde semnul + corespunde cazului cand observatorul se apropie de sursa
iar semnul corespunde cazului cand observatorul se departeaza de
sursa. Acesta este efectul Doppler.
PROBLEMA 1.19
O sursa punctiforma emite unde sonore cu frecventa . Sa se gaseasca frecventele sunetului pe care-l receptioneaza un
observator n cazul n care sursa se apropie de observator cu viteza v. Sa
se gaseasca frecventa sunetului pe care acelasi observator l receptioneaza
daca sursa se departeaza de observator cu viteza v. Viteza sunetului n
aer este c.
SOLUT
IE
Deoarece viteza de propagare a sunetului depinde numai de proprietatile mediului, n timpul unei oscilatii unda se va propaga nainte cu
distanta . Dar n timpul unei perioade si sursa se deplaseaza n sensul
II
29
de deplasare al undei cu vT , unde T este perioada. Atunci lungimea de

unda va fi:
0 = vT = cT vT = (c v) T
Frecventa perceputa de observator va fi:
0 =
c
c
=
cv
Daca sursa se departeaza de observator cu viteza v lungimea de unda

va fi:
0 = + vT = cT + vT = (c + v) T
Frecventa perceputa de observator va fi:
0 =
c
c
=
c+v
Astfel n cazul n care sursa se apropie sau se departeaza de observator

frecventa perceputa de acesta este:
0 =
c
c
=
cv
unde semnul + corespunde cazului n care sursa se apropie de observator

iar semnul corespunde cazului n care sursa se departeaza de observator.
PROBLEMA 1.20
Sa se rezolve ecuatia undelor

2u
1 2u
=
x2
v 2 t2
pentru o coarda de lungime l = 1 care initial este n repaus si prezinta

proprietatile:
x/5
daca 0 x 1/2
u (x, 0) =
(1 x) /5 daca 1/2 x 1
II
30
SOLUT
IE
Solutia generala a ecuatiei undelor este o suprapunere de forma:
u (x, t) =
(An cos nvt + Bn sin nvt) sin nx
(1.80)
n=1
deoarece l = 1. Avand n vedere ca

X
u
=
nv (An sin nvt Bn cos nvt)t=0 sin nx = 0
t t=0 n=1
coeficientii Bn sunt nuli.
Atunci relatia 1.80 devine:
u (x, t) =
An cos nvt sin nx
(1.81)
n=1
La momentul t = 0 din 1.81 se obtine:

u (x, 0) =
An sin nx
n=1
Coeficientii An se calculeaza cu formulele:

Z 1
An = 2
u (x, 0) sin nxdx
(1.82)
T
inand seama de proprietatile functiei u(x, 0) 1.82 devine:
Z
Z
2 1/2
2 1
An =
x sin nxdx +
(1 x) sin nxdx
5 0
5 1/2
Se efectueaza substitutia:
nx =
x=
dx =
d
n
Atunci:
2
An =
5
n/2
0
d
2
sin
+
n
n 5
n
n/2
1
n
sin
d
n
II
2
An =
5 (n)2
"Z
31
Z
n/2
sin d + n
0
Dar
sin d
n/2
sin d
n/2
Z
sin d = sin cos
si
Z
sin d = cos
Atunci:
h
i
2
n/2
n
n
An =
(sin cos )|0 n cos |n/2 (sin cos )|n/2
5 (n)2
si
An =
n
4
2 sin
2
5 (n)
(1.83)
Solutia ecuatiei este:

u (x, t) =
X
n=1
4
n
sin nx cos nvt
2 sin
2
5 (n)
PROBLEMA 1.21
Sa se gaseasca unda rezultanta obtinuta prin
suprapunerea a doua unde care au aceiasi amplitudine dar a caror lungime
de unda si pulsatie difera putin.
u1 (x, t) = A sin
2
(x v1 t)
1
u2 (x, t) = A sin
2
(x v2 t)
2
SOLUT
IE
Deoarece
2
2v
si
= 2 =
k1 x 1 t k2 x + 2 t
k1 x 1 t + k2 x 2 t
cos
u = u1 + u2 = 2A sin
2
2
k=
II
32
k1 + k2
1 + 2
k1 k2
1 2
u = 2A sin
x
t cos
x
t
2
2
2
2
In relatia de mai sus vom introduce notatiile:
k1 = k + dk
k2 = k dk
1 = + d
2 = d
Atunci:
u = 2A cos (xdk td) sin (kx t)
Termenul
2A cos (xdk td)
reprezinta amplitudinea undei progresive iar factorul de faza este:
2

sin (kx t) = sin
x t
PROBLEMA 1.22
viteza de grup.
Sa se gaseasca legatura dintre viteza de faza si
SOLUT
IE
d
d (vf k)
dvf
=
= vf + k
dk
dk
dk
dvf
2 dvf d
2
2 dvf
k
=
=
2
dk
d dk
k
d
vg =
Dar
dvf
4 2 2 dvf
dvf
k
=
=
2
dk
4 d
d
Atunci:
dvf
d
Marimea dvf /d masoara dispersia cauzata de mediu. Daca nu exista
dispersie, energia va fi transportata cu viteza de faza iar vf = vg .
vg = vf
II
PROBLEMA 1.23
33
Sa se reduca ecuatia undelor neomogene

2u
1 2u
=
+ v (x)
x2
v 2 t2
la trei ecuatii diferentiale.

SOLUT
IE
Daca se ncearca substitutia
u = X (x) T (t)
se obtine:
d2 X
X d2 T
=
+v
dx2
v 2 dt2
Se observa ca variabilele nu pot fi separate.
Se alege urmatoarea substitutie:
T
u = X (x) T (t) + (x)

Atunci:
u
dX d
=T
+
x
dx
dx
2
2
u
d X d2
=
T
+ 2
x2
dx2
dx
si
d2 T
2u
=
X
t2
dt2
Atunci
d2 X d2
X d2 T
T 2 + 2 = 2 2 + v (x)
dx
dx
v dt
Se alege functia astfel:
d2
= v (x)
dx2
Atunci 1.84 devine:
T
X d2 T
d2 X
=
dx2
v 2 dt2
(1.84)
(1.85)
II
34
Aceasta ecuatie se mai poate scrie:

v 2 d2 X
1 d2 T
=
X dx2
T dt2
Admitand solutii periodice se poate face o separare de variabile astfel
ncat:
d2 X 2
+
X=0
dx2
v
d2 T
+ 2T = 0
dt2
Se obtin astfel doua ecuatii diferentiale la care se mai poate adauga
si ecuatia 1.85.
Capitolul 2
ANALITICA
MECANICA
PROBLEMA 2.1
Sa se scrie ecuatiile diferentiale de miscare ale
unui pendul matematic de masa m2 si lungime l al carui punct de suspensie de masa m1 se deplaseaza orizontal (Fig. 2.1).
SOLUT
IE
Se aleg coordonatele generalizate ca fiind x coordonata pe axa Ox a
punctului cu masa m1 si unghiul facut de firul pendului cu verticala.
x1 = x
x2 = x + l sin
y1 = 0
y2 = l cos
Componentele vitezelor sunt:

x1 = x
y1 = 0
x2 = x + l cos
y2 = l sin
Energia cinetica a sistemului este:

Ec =
m2 2
m1 2
(x1 + y1 2 ) +
(x2 + y2 2 )
2
2
(2.1)
sau
m1 2 m2 2
x +
(x + 2lx cos + 2 l2 )
2
2
Energia potentiala este datorata campului gravitational:
Ec =
35
(2.2)
ANALITICA
CAPITOLUL 2. MECANICA
m
O
x
x
1
j
1
x
y
36
Figura 2.1: Pendul al carui punct de suspensie se deplaseaza orizontal
Ep = m2 gy2 = m2 gl cos
(2.3)
Functia lui Lagrange se obtine din relatiile 2.2 si 2.3

L = Ec Ep =
m1 + m2 2 m2 2 2
x +
( l + 2lx cos ) + m2 gl cos (2.4)
2
2
Ecuatiile de miscare sunt:

d L
dt x

d L
dt
L
=0
x
(2.5)
L
=0
(2.6)
Pentru a determina forma concreta a acestor ecuatii se va calcula

fiecare termen separat.
L
= (m1 + m2 )x + m2 l cos
x

d L
= (m1 + m2 )
x + m2 l( cos 2 sin )
dt x
ANALITICA
37
Deoarece functia lui Lagrange nu depinde de x

(L/x) = 0
si ecuatia 2.5 devine:
(m1 + m2 )
x + m2 l( cos 2 sin ) = 0
(2.7)
Ecuatia 2.7 se poate integra n raport cu timpul. Se obtine:

(m1 + m2 )x + m2 l cos = const
(2.8)
Se observa ca expresia din stanga reprezinta componenta dupa directia

Ox a impulsului total. Relatia 2.8 exprima conservarea componentei impulsului dupa axa Ox.
Pentru a obtine forma concreta a ecuatiei 2.6 se vor calcula urmatoarele
derivate partiale:
L
= m2 l2 + m2 lx cos

d
dt
= m2 l2 + m2 l
x cos m2 lx sin
L
= m2 lx sin m2 gl sin
Atunci ecuatia 2.7 devine:

m2 l2 + m2 l
x cos + m2 gl sin = 0
(2.9)
Ecuatiile de miscare sunt date de relatiile 2.7 si 2.9.

PROBLEMA 2.2
Sa se determine ecuatia de miscare a unui electron n campul creat de un nucleu cu numarul atomic Z presupus fix
(Fig. 2.2).
SOLUT
IE
Cand nucleul este fix, forta de interactiune este o forta centrala:
F~ (r) = F (r)~r
ANALITICA
38
y
r
Z e
Figura 2.2: Electronul n campul electric al nucleului
Miscarea are loc ntr-un plan. Astfel, prin derivarea egalitatii ~l = ~r ~p

rezulta:
d~r
d~p
d~l
=
p~ + ~r
= ~v m~v + ~r F~ (r) = 0
dt
dt
dt
ceea ce arata ca momentul cinetic se conserva. Rezulta ca ~r se afla ntrun plan care este perpendicular pe ~l. Miscarea se face ntr-un plan si
exista doar doua grade de libertate. Se aleg coordonatele polare r si ca
fiind coordonatele generalizate. Centrul O al sistemului de coordonate
se considera nucleul cu sarcina Ze. Atunci
x = r cos
y = r sin
x = r cos r sin
y = r sin + r cos
Energia cinetica este:
m 2
m 2
2
2 2
(2.10)
Ec =
x + y =
r + r
2
2
Energia potentiala se determina pornind de la faptul ca fortele electrostatice sunt conservative. Deoarece
Ze2
dEp = F dr =
dr
40 r2
prin integrare se obtine:
ANALITICA
Zr
Ep (r) =
r
Ze2
Ze2
Ze2
dr =
=
40 r2
40 r
40 r
39
(2.11)
Functia lui Lagrange este:

L = Ec Ep =
m 2
Ze2
r + r2 2 +
2
40 r
Ecuatiile de miscare sunt:

d L
L
=0
dt
(2.12)
(2.13)
si
d
dt
L
r
L
=0
r
(2.14)
Pentru a determina forma concreta a acestor ecuatii se va calcula

fiecare termen n parte.

L
d L
2
= mr ;
= mr2 + 2mr r
dt
Deoarece L nu depinde explicit de

L
=0
Relatia 2.13 devine:

=0
mr2 + 2mr r
(2.15)
Prin integrarea acestei relatii se obtine:

mr2 = mr2 = mrv = const
Relatia reprezinta legea de conservare a momentului cinetic.
l = mr2 = mvr = const
Marimea mr2 este o integrala prima a miscarii.
Pentru a obtine forma concreta a ecuatiei 2.14 se calculeaza:
(2.16)
ANALITICA
L
= mr;
d
dt
L
r
40
= m
r
L
Ze2
= mr2
r
40 r2
Ecuatia 2.15 devine:
Ze2
m
r mr2 +
=0
(2.17)
40 r2
Aceasta ecuatie poate fi scrisa doar n functie de r. Pentru aceasta
se tine cont de relatiile 2.16 si 2.17. Rezulta:
m
r
l2
Ze2
+
=0
mr3 40 r2
(2.18)
PROBLEMA 2.3
Sa se demonstreze ca n cazul n care L nu depinde de timp (sisteme
conservative) marimea
H=
qk
L
L
qk
(2.19)
este o integrala prima a miscarii si reprezinta energia totala a sistemului.

SOLUT
IE
Deoarece L = L(qk , qk ) atunci:
dL X L dqk X L dqk
=
+
dt
q
qk dt
k dt
k
k
Se tine cont de ecuatiile de miscare
L
d L
=0
dt qk
qk
si se obtine:
dL X d
=
dt
dt
k
L
qk
qk +
X L dqk
qk dt
k
(2.20)
ANALITICA
sau
dL X d
=
dt
dt
k
L
qk
qk
41
de unde rezulta:
"
#
X L
d
L
qk = 0
dt
qk
k
Atunci:
H=
X
k
qk
(2.21)
L
L = const
qk
Marimea H poarta denumirea de hamiltonian, iar n cazul de fata

este o integrala prima a miscarii.
In plus:
X Ec
X L
=
qk
= 2Ec
qk
qk
qk
k
k
deoarece Ec este o functie omogena (forma patratica) n raport cu qk .
Atunci
H = = 2Ec L = 2Ec Ec + Ep = Ec + Ep = const
Rezulta ca hamiltonianul sistemului n acest caz coincide cu energia
mecanica a sistemului considerat.
PROBLEMA 2.4
Pe o parabola (Fig. 2.3) cu varful n jos, avand
ca axa de simetrie verticala si care se roteste cu viteza unghiulara =
const n jurul acestei axe, se poate misca fara frecare un punct material
de masa m. Sa se determine la ce naltime h se poate ridica punctul
material daca la momentul initial acesta se afla n varful parabolei si are
viteza v0 .
SOLUT
IE
Problema se va discuta ntr-un sistem neinertial cu centrul n varful
parabolei si care se roteste odata cu aceasta.
Deoarece punctul material se poate misca doar pe aceasta parabola
sistemul are un singur grad de libertate. Coordonata generalizata este
ANALITICA
42
m
x
O
Figura 2.3: Particula care se misca pe o parabola

coordonata x a punctului n sistemul considerat. Ordonata punctului
material este: y = ax2 . Aceasta reprezinta si ecuatia parabolei (a > 0).
Energia cinetica a punctului material este:
Ec =
m 2
x + y 2 =
1 + 4a2 x2 x 2
2
2
(2.22)
Miscarea de rotatie face ca asupra punctului sa actioneze o forta centrifuga Fc = m 2 x. Energia potentiala datorata rotatiei este:
Z x
Z x
m 2 x2
Epc =
Fc dx =
m 2 xdx =
(2.23)
2
0
0
Particula se afla n camp gravitational iar energia potentiala gravitationala este:
Epg = mgy = amgx2
(2.24)
Energia potentiala totala a punctului material este

Ep = Epc + Epg =
m 2 x2
+ amgx2
2
(2.25)
Atunci functia lui Lagrange este:
L = Ec Ep =
m
m 2 x2
(1 + 4a2 x2 )x 2 +
mgax2
2
2
(2.26)
Deoarece L nu depinde explicit de timp, hamiltonianul sistemului
ANALITICA
L
L
x
se conserva si reprezinta energia punctului material. Cum:
H = x
43
(2.27)
L
= m(1 + 4a2 x2 )x
x
relatia 2.27 devine:
m
m 2 x2
(1 + 4a2 x2 )x 2
+ gmax2 = const
(2.28)
2
2
La momentul initial x = v0 si x = 0. La momentul final x = 0
(punctul material s-a oprit) si x = xf .
Deoarece hamiltonianul este o marime care se conserva valoarea lui
este aceiasi n starea initiala si finala. Atunci:
H=
1 2
1
mv0 = m 2 x2f + gmax2f
2
2
de unde
x2f =
(2.29)
v02
2ag 2
si
av02
(2.30)
2ag 2
Daca 2 > 2ag atunci expresia lui h din 2.30 nu are sens. Aceasta
nseamna ca viteza punctului nu poate deveni nula si el urca pana ajunge
la marginea parabolei.
Se observa ca daca 2 < 2ag si 2 2ag atunci h , iar
particula se deplaseaza la infinit pe ramura principala.
Pentru ca particula sa se ridice la o naltime finita este necesar ca
2 < 2ag.
h = ax2f =
PROBLEMA 2.5
Un tub foarte lung aflat ntr-un plan vertical se
roteste n jurul capatului sau O, cu viteza unghiulara constanta (Fig.
2.4). La momentul t = 0 tubul se afla n pozitie orizontala. In interiorul
tubului se misca fara frecare o bila de masa m care la momentul initial
se afla n punctul O. Tubul se misca n sensul acelor de ceasornic. Sa se
determine ecuatia de miscare a bilei.
ANALITICA
44
x
O
w t
m
Figura 2.4: Bila de masa m ce se misca ntr-un tub care se roteste n

planul vertical Oxy n jurul punctului O
SOLUT
IE
Sistemul are un singur grad de libertate deoarece bila nu se poate
misca decat n lungul tubului. In figura 2.4 este ilustrat sistemul de coordonate ales. Coordonata generalizata este r (distanta de la punctul O
la bila de masa m).
Atunci:
x = r cos t
y = r sin t
x = r cos t r sin t
y = r sin t + r cos t
m 2
m 2
x + y 2 =
r + r2 2
2
2
Energia potentiala este doar de natura gravitationala :
Ec =
Ep = mgy = mgr sin t
(2.31)
(2.32)

L = Ec Ep =
m 2
r + r2 2 + mgr sin t
2
(2.33)
ANALITICA
45
iar ecuatia de miscare:

d
dt
L
r
L
=0
r
(2.34)
Calculand fiecare termen n parte se obtine:

L
d L
= m
r
= mr;
r
dt r
L
= mr 2 + mg sin t
r
iar ecuatia 2.34 devine:
r 2 r g sin t = 0
(2.35)
Ecuatia 2.35 este o ecuatie diferentiala de ordinul al doilea neomogena.

Solutia generala este data de suma dintre solutia generala a ecuatiei omogene si o solutie particulara a ecuatiei neomogene.
Ecuatia omogena este:
r 2 r = 0
(2.36)
Cum solutiile ecuatiei caracteristice t2 2 = 0 sunt t1 = si t2 = ,

solutia generala a ecuatiei omogene 2.36 este:
r = Aet + Bet
(2.37)
unde A si B sunt constante.

Pentru ecuatia neomogena se considera o solutie de forma:
r = a sin t
unde a este o constanta. Inlocuind n ecuatia 2.35 se obtine:
a 2 sin t a 2 sin t g sin t = 0
Rezulta:
a=
si
g
2 2
(2.38)
ANALITICA
46
g
sin t
2 2
Solutia generala a ecuatiei 2.35 este:
r=
r = Aet + Bet
g
sin t
2 2
(2.39)
Viteza punctului material este:

r(t)
= Aet + Bet
g
cos t
2
Constantele A si B se determina din conditiile initiale r(0) = 0 si r(0)
=0
(initial corpul este n repaus). Rezulta:
A+B =0
g
A + B
=0
2
Prin rezolvarea acestui sistem de ecuatii se obtine:
g
A = B = 2
4
Atunci ecuatia de miscare este:
r=
g t
e et 2 sin t
2
4
Un tub de lungime foarte mare se roteste cu

PROBLEMA 2.6
viteza unghiulara 0 n jurul unui ax vertical cu care face un unghi 0
n tot cursul miscarii. Axul intersecteaza tubul considerat (Fig.2.5). In
interiorul tubului se afla o bila de diametru aproape egal cu cel al tubului
si care se misca n interiorul acestuia fara frecare si fara viteza initiala.
Sa se determine legea de miscare a bilei.
SOLUT
IE
Alegem coordonata generalizata r distanta din punctul O la bila.
Atunci n raport cu sistemul de coordonate din Fig. 2.5:
x1 = r sin 0 cos 0 t
ANALITICA
x
3
m
0
x
O
47
w t
1
Figura 2.5: Bila ntr-un tub vertical care se roteste n jurul axei Ox3 cu
viteza unghiulara constanta
x2 = r sin 0 sin 0 t
x3 = r cos 0
Derivatele coordonatelor n raport cu timpul sunt:
x 1 = r sin 0 cos 0 t r0 sin 0 sin 0 t
x 2 = r sin 0 sin 0 t + r0 sin 0 cos 0 t
x 3 = r cos 0
Energia cinetica a bilei este:
m 2
m 2
x 1 + x 22 + x 23 =
r + r2 02 sin2 0
Ec =
2
2
(2.40)
Energia potentiala este de natura gravitationala si are expresia:

Ep = mgx3 = mgr cos 0
(2.41)

L = Ec Ep =
m 2
[r + r2 02 sin2 0 ] mgr cos 0
2
(2.42)

d
dt
L
r
L
=0
r
(2.43)
ANALITICA
48
Calculand fiecare termen n parte se obtine:

d L
L
= mr;
= m
r
r
dt r
L
= mr02 sin2 0 mg cos 0
r
r r02 sin2 0 = g cos 0
(2.44)
Ecuatia obtinuta este o ecuatie diferentiala de ordinul doi neomogena.

Ecuatia omogena este:
r r02 sin2 0 = 0
si are ecuatia caracteristica:
t2 02 sin2 0 = 0
cu solutiile t1,2 = 0 sin 0
Astfel solutia ecuatiei omogene este:
r = Ae0 t sin 0 + Be0 t sin 0
(2.45)
Solutia generala o vom gasi folosind metoda variatiei constantelor.

Considerand A si B dependente de t, se obtine:
0 t sin 0 + Be
0 t sin 0 = 0
Ae
0 sin 0 e0 t sin 0 B
0 sin 0 e0 t sin 0 = g cos 0
A
Rezulta:
g cos 0
A =
exp0 t sin 0
20 sin 0
g cos 0 0 t sin 0
e
B =
20 sin 0
Astfel:
A=
g cos 0 0 t sin 0
e
+ A1
202 sin2 0
ANALITICA
B=
49
g cos 0 0 t sin 0
e
+ B1
202 sin2 0
Solutia generala este:

r = A1 e0 t sin 0 + B1 e0 t sin 0 +
g cos 0
02 sin2 0
(2.46)
Considerand ca la momentul initial r(0) = R0 si r(0)
= 0 (bila este
n repaus), rezulta ca:
1
g cos 0
A1 = B1 =
R0 2 2
2
0 sin 0
Cu conditiile initiale de mai sus solutia ecuatiei de miscare este:
g cos 0
g cos 0
r = R0 2 2
[ch(0 sin 0 t)] + 2
(2.47)
0 sin 0
0 sin 0
Discutie:
a) 0 < /2
Daca:
R0 <
g cos 0
02 sin2 0
r descreste n timp si bila se apropie de origine.

Daca:
g cos 0
R0 = 2 2
0 sin 0
bila este n echilibru instabil n raport cu tubul.
Daca:
g cos 0
R0 > 2 2
0 sin 0
r creste n timp si bila urca n tub.
b) 0 = /2
r = R0 ch0 t
tubul este orizontal si bila se departeaza de origine.
c) 0 > /2
Tubul este orientat n jos astfel ca bila va cobor departandu-se de
origine.
ANALITICA
50
PROBLEMA 2.7
Sa se discute miscarea unui punct material greu,
de masa m care se deplaseaza, fara frecare, de-a lungul unei cicloide,
aflata n plan vertical care are ecuatiile parametrice:
x = a( + sin )
y = a(1 cos )
unde [, ]
SOLUT
IE
Se alege drept coordonata generalizata parametrul .
Atunci:
+ cos )
x = a(1
y = a sin
Ec =
m 2
x + y 2 = ma2 2 (1 + cos )
2
(2.48)
iar energia potentiala:

Ep = mgy = mga(1 cos )
(2.49)

L = Ec Ep = ma2 2 (1 + cos ) mga(1 cos )
(2.50)
sau
2mga sin2
2
2
Se efectueaza schimbarea de variabila:
L = 2ma2 2 cos2
z = sin
si z = cos
2
2
2
Atunci functia lui Lagrange devine:
(2.51)
ANALITICA
L = 8a2 mz 2 2mgaz 2
51
(2.52)
Considerand z noua coordonata generalizata ecuatia de miscare se va

scrie astfel:

d L
L
=0
dt z
z
Se calculeaza fiecare termen n parte:

L
d L
2
= 16a2 m
z
= 16a mz;
z
dt z
L
= 4mgaz
z
Atunci forma ecuatiei de miscare devine:
4a
z + gz = 0
(2.53)
Ecuatia obtinuta este o ecuatie diferential

a omogena de ordinul al
p
doilea. Solutiile ecuatiei caracteristice sunt i g/4a
Solutia ecuatiei de miscare se poate pune sub forma:
r
r
g
g
z = a1 sin
t + b1 cos
t
(2.54)
4a
4a
Sa consideram ca la momentul initial = 0 si = 0. Atunci la
t = 0, z = z0 = sin(0 /2), z(0)
=0
T
inand cont de conditiile initiale obtinem:
a1 = 0
b1 = z0
r
r
0
g
g
t = sin cos
t
z = z0 cos
4a
2
4a
Cum:
sin = sin cos

2
2
g
t
4a
(2.55)
ANALITICA
52
k
2 l
m
Figura 2.6: Particula ce oscileaza ntre doua resoarte
din 2.55 obtinem:
0
= 2 arcsin
cos
2
g
t
4a
PROBLEMA 2.8
Sa se determine perioada micilor oscilatii executate de o particula de masa m legata de doua resoarte precum si legea
de miscare a acesteia (Fig. 2.6). Sistemul se afla n camp gravitational,
particula se poate misca numai pe verticala iar lungimea nedeformata
a fiecarui resort este l. La momentul initial particula se afla n repaus
ntre cele doua resoarte nedeformate.
SOLUT
IE
Alegem ca sistem de referinta axa Oy cu originea n punctul de
legatura cu suportul a resortului inferior. Fie y coordonata particulei
de masa m. Energia sa cinetica este:
my 2
Ec =
2
(2.56)
Energia potentiala este suma dintre energia potentiala gravitationala

a particulei si energia potentiala a resoartelor:
k
k
Ep = mgy + (y l)2 + (l y)2 = mgy + k(y l)2
2
2
(2.57)
ANALITICA
53
Pozitia de echilibru stabil se determina din conditia de minim a energiei potentiale:

dEp
=0
dy
(2.58)

y0 = l
mg
2k
(2.59)
Functia lui Lagrange a sistemului este:

L=
my 2
mgy k(y l)2
2
(2.60)
Se introduce o noua coordonata:

z = y y0
care reprezinta deplasarea particulei fata de pozitia de echilibru. Atunci
2.60 devine:
mz 2
3m2 g 2
L=
kz 2 mgl +
(2.61)
2
4k

d L
L
=0
(2.62)
dt z
z
adica
2k
z=0
m
Aceasta este ecuatia unui oscilator armonic liniar cu solutia:
r
2k
z = A sin(t + )
cu
=
m
z +
Rezulta:
y = y0 + A sin(t + )
Viteza particulei este:
v = y = A cos (t + )
ANALITICA
q
0
q
0
54
x
Figura 2.7: Particula ncarcata electric care oscileaza ntr-un tub la

capetele caruia se afla sarcini de acelasi semn cu cele a particulei
Constantele A si se determina din conditiile initiale y(0) = l si

v(0) = 0.
Rezulta
mg
=
si
A=
2
2k
PROBLEMA 2.9
La capetele unui tub neconductor de lungime 2l
sunt fixate doua sarcini q0 (Fig 2.7). In centrul tubului se poate misca
fara frecare o bila de masa m ncarcata cu sarcina q de acelasi semn ca
sarcinile q0 . Sa se determine pulsatia micilor oscilatii ale bilei.
SOLUT
IE
Se alege ca sistem de referinta o axa n lungul tubului cu originea n
centrul tubului. Coordonata generalizata este coordonata x la care se
afla particula si ea reprezinta deplasarea fata de pozitia de echilibru.
1
Ec = mx 2
(2.63)
2
Energia potentiala a particulei de masa m este datorata interactiei
acesteia cu sarcinile q0 de la capetele tubului.
1
qq0 1
qq0 1
qq0
1
Ep =
+
=
+
40 l x 40 l + x
40 l x l + x
qq0
2l
qq0
Ep =
=
40 l2 x2
20 l
1
1 (x2 /l2 )
(2.64)
Considerand cazul micilor oscilatii (x l) se obtine pentru expresia

energiei potentiale:
ANALITICA
qq0
Ep '
20 l
x2
1+ 2
l
55
(2.65)

1
qq0
L = Ec Ep = mx 2
2
20 l
x2
1+ 2
l
(2.66)
Ecuatia de miscare poate fi pusa sub forma:

d L
L
=0
dt x
x
Calculand pe rand fiecare termen din ecuatia de miscare se obtine:
qq0
x=0
(2.67)
m0 l3
Relatia 2.67 este ecuatia unui oscilator armonic liniar cu pulsatia:
r
qq0
=
m0 l3
x +

y = A sin t + B cos t
unde A si B sunt constante care se determina din conditiile initiale.
PROBLEMA 2.10
Sa se gaseasca frecventa oscilatiilor unui corp
de masa m ce se poate deplasa pe o dreapta si este fixat de un resort a
carui extremitate este fixata ntr-un punct A la o distanta l de dreapta
(Fig. 2.8). Cand lungimea resortului este egala cu l el este solicitat de o
forta F .
SOLUT
IE
Consideram coordonata generalizata ca fiind x deplasarea corpului
fata de punctul O. Energia cinetica a acestuia este:
mx 2
Ec =
2
(2.68)
ANALITICA
56
m
x
Figura 2.8: Corp legat de un resort care oscileaza pe o dreapta orizontala
iar energia potentiala este:

Ep = F l
(2.69)
unde l este alungirea resortului considerata foarte mica. Atunci:
l =
r
l 2 + x2 l = l
x2
1 x2
1 x2
1+ 2 l 'l 1+ 2 l =
l
2l
2 l
Astfel relatia 2.69 devine:

F x2
2l
(2.70)
mx 2 F x2
2
2l
(2.71)
Ep =
L=
d
dt
L
x
Rezulta:
L
=0
x
(2.72)
F
x=0
(2.73)
ml
Relatia 2.73 este ecuatia unui oscilator armonic liniar cu pulsatia:
r
F
=
ml
x +
ANALITICA
m
q
3 l
4
57
3 l
4
l
l
4
4
h
q
Figura 2.9: Bara care la un capat este legata de un resort iar la celalalt
capat are un corp de masa m care oscileaza
PROBLEMA 2.11
Sa se gaseasca perioada micilor oscilatii ale sistemului din Fig. 2.9. Bara de lungime l are o masa neglijabila. Lungimea
resortului nedeformat este h.
SOLUT
IE
Alegem coordonata generalizata ca fiind unghiul de nclinare al
barei fata de orizontala. Energia cinetica este:
2
2
mv 2
m 3l
m 3l
Ec =
=
2
(2.74)
=
2
2 4
2 4
Energia potentiala este data de suma dintre energia potentiala gravitationala si cea elastica. Valoarea de zero a energiei potentiale gravitationale
se poate alege n pozitia n care bara este orizontala.
2
k l
3l
Ep =
mg
(2.75)
2 4
4
unde k este constanta de elasticitate.
In expresia de mai sus s-a considerat de la nceput ca este mic.
Pozitia de echilibru a sistemului se determina prin punerea conditiei ca
energia potentiala sa fie minima:
dEp
=0
d 0
ANALITICA
adica
58
l2
3l
k0 mg = 0
16
4
Rezulta:
12mg
kl
Introducand schimbarea de variabila:
0 =
(2.76)
= 0
(2.77)
unde reprezinta deplasarea unghiulara a barei fata de pozitia de echilibru, expresiile 2.74 si 2.75 care reprezinta energiile cinetica, respectiv
potentiala devin:
2
2
m 3l
m 3l
2
Ec =
=
2
(2.78)
2 4
2 4
k
Ep =
2
2
l
3l
kl2 2 9m2 g 2
( + 0 )2 mg ( + 0 ) =

4
4
32
2k
(2.79)
Functia lui Lagrange se poate scrie astfel:

2
m 3l
kl2 2
2
L = Ec Ep =

(2.80)
2 4
32
deoarece termenul constant din energia potentiala se poate omite.

d L
L
=0
(2.81)
dt
Rezulta:
k
=0
9m
Se obtine ecuatia unui oscilator armonic liniar cu pulsatia:
r
k
=
9m
+
ANALITICA
59
PROBLEMA 2.12
Sa se determine frecventa oscilatiilor unui pendul al carui punct de suspensie de masa m se poate deplasa orizontal.
SOLUT
IE
Utilizam rezultatele obtinute n problema 2.1. Ecuatiile de miscare
sunt:
(m1 + m2 )x + m2 l( cos 2 sin ) = 0
(2.82)
m2 l2 + (m2 l cos )
x + m2 gl sin = 0
(2.83)
Deoarece se studiaza cazul micilor oscilatii unghiul este mic si se

vor folosi aproximatiile:
sin ' ;
cos ' 1
In plus se neglijeaza produsele n care apar puteri mai mari ca 2 ale

lui .
Atunci ecuatiile 2.82 si 2.83 devin:
(m1 + m2 )
x + m2 l = 0
(2.84)
l + x + g = 0
(2.85)
Din relatia 2.84 rezulta

x =
m2 l
m1 + m2
Introducand expresia lui x n 2.85 se obtine ecuatia:

g(m1 + m2 )
=0
m1 l
care este ecuatia unui oscilator armonic liniar cu pulsatia:
s
g (m1 + m2 )
=
m1 l
+
ANALITICA
2
1
k
0
60
Figura 2.10: Sistem format din doua resoarte si doua corpuri care oscileaza ntr-un plan orizontal.
PROBLEMA 2.13
Sa se determine ecuatiile de miscare pentru sistemul format din doua mase m1 = m2 = m si doua resoarte cu constantele elastice k1 = k2 = k (Fig. 2.10). Ambele resoarte nedeformate au o
lungime egala cu l0 .
SOLUT
IE
Daca se noteza cu x1 si x2 coordonatele celor doua corpuri energia
cinetica a sistemului este:
Ec =
m1 x 21 m2 x 22
+
2
2
(2.86)
Energia potentiala este determinata de deformarea resorturilor

Ep =
k1
k2
(x1 l0 )2 + (x2 x1 l0 )2
2
2
(2.87)
Introducand schimbarea de variabile:

1 = x1 l0
2 = x2 2l0
relatiile 2.86 si 2.87 devin:
Ec =
m1 12 m2 22
+
2
2
k1 2 k2
+ (2 1 )2
2 1
2
Ep =
(2.88)
(2.89)
ANALITICA
61
m1 12 m2 22 k1 2 k2
+
1 (2 1 )2
(2.90)
2
2
2
2
Ecuatiile de miscare sunt determinate daca se rezolva ecuatiile Lagrange:
d L
L
=0
dt 1
1
d L
L
=0
dt 2
2
L=
Acestea devin:
m1 1 + k1 1 k2 (2 1 ) = 0
(2.91)
m2 2 + k2 (2 1 ) = 0
(2.92)
Pentru rezolvarea acestui sistem de ecuatii diferentiale se aleg 1 si 2

de forma:
1 = A1 sin(t + )
2 = A2 sin(t + )
Prin introducerea acestor expresii n relatiile 2.91 si 2.92 se obtine
sistemul omogen:
k1 + k2 m1 2 A1 k2 A2 = 0
k2 A1 + k2 m2 2 A2 = 0
Sistemul este compatibil daca determinantul sau este nul.
k1 + k2 m1 2
k
2
2 = 0
k2
k2 m2
Se obtine astfel ecuatia bipatrata:
m1 m2 4 [(m1 + m2 ) k2 + m2 k1 ] 2 + k1 k2 = 0
In cazul considerat m1 = m2 = m si k1 = k2 = k. Solutiile ecuatiei
de mai sus sunt:
3+ 5 k
2
1 =
2 m
ANALITICA
22
62
3 5 k
=
2 m
In cazul cand = 1 solutiile sistemului algebric sunt:

A1 = A
1+ 5
A2 =
A
2
unde A este o constanta.
In cazul cand = 2 solutiile sistemului algeric sunt
A1 = B
1 5
A2 =
B
2
unde B este o constanta.
Atunci:
1 = A sin(1 t + 1 ) + B sin(2 t + 2 )
1+ 5
1 5
2 =
A sin(1 t + 1 ) +
B sin(2 t + 2 )
2
2
Constantele A, B, 1 si 2 se determina din conditiile initiale.
PROBLEMA 2.14
Sa se determine functia lui Lagrange n cazul
unui pendul dublu, format din doua pendule suspendate unul de celalalat
cu masele m1 respectiv m2 si lungimile l1 si l2 (Fig. ??). Pentru cazul
particular cand tijele au lungimi egale sa se determine pulsatiile micilor
oscilatii iar n cazul maselor egale sa se determine si ecuatiile de miscare.
SOLUT
IE
Se aleg drept coordonate generalizate unghiurile de deviatie ale celor
doua pendule fata de verticala 1 si 2 . Atunci coordonatele maselor m1
si m2 sunt:
x1 = l1 sin 1
y1 = l1 cos 1
x2 = l1 sin 1 + l2 sin 2
ANALITICA
y
O
q
63
x
l1
1
m
1
l2
m
2
Figura 2.11: Pendulul dublu
y2 = l1 cos 1 l2 cos 2
Derivatele n raport cu timpul ale acestor coordonate sunt:
x 1 = l1 1 cos 1
y 1 = l1 1 sin 1
x 2 = l1 1 cos 1 + l2 2 cos 2
y 2 = l1 1 sin 1 + l2 2 sin 2
Energia cinetica totala este suma energiilor cinetice ale celor doua
particule
Ec = Ec1 + Ec2
(2.93)
unde
Ec1 =
m1 l12 12
m1 (x 21 + y 12 )
=
2
2
(2.94)
si
Ec2 =
i
m2 (x 22 + y 22 )
m2 h 2 2
=
l1 1 + l22 22 + 2l1 l2 1 2 cos (2 1 ) (2.95)
2
2
Energia potentiala este:

Ep = m1 gl1 cos 1 m2 g (l1 cos 1 + l2 cos 2 )
(2.96)
ANALITICA
64
Atunci functia lui Lagrange este:

m1 + m2 2 2 m2 2 2
l1 1 +
l + m2 l1 l2 1 2 cos (2 1 ) +
2
2 2 2
+ (m1 + m2 ) gl1 cos 1 + m2 gl2 cos2
(2.97)
L =
In cazul n care 1 si 2 sunt foarte mici sinusurile se pot aproxima cu

unghiurile iar cos ' 1 2 sin2 /2. Atunci relatia 2.97 devine:
m1 + m2 2 2 m2 2 2
l1 1 +
l + m2 l1 l2 1 2
2
2 2 2
(m1 + m2 ) gl1 12 m2 gl2 22
+ (m1 + m2 ) gl1 + m2 gl2 (2.98)

2
2
L =
Din
si
d
dt
d
dt
rezulta:
L
1
L
2
L
=0
1
L
=0
2
l1 (m1 + m2 ) 1 + l2 m2 2 + (m1 + m2 ) g1 = 0
(2.99)
l2 m2 2 + l1 m2 1 + m2 g2 = 0
(2.100)
respectiv
Daca se considera cazul l1 = l2 = l ecuatiile 2.99 si 2.100 devin:

l (m1 + m2 ) 1 + lm2 2 + (m1 + m2 ) g1 = 0
lm2 1 + lm2 2 + m2 g2 = 0
Daca pentru acest sistem se aleg solutii de forma:
1 = A1 sin(t + )
2 = A2 sin(t + )
se obtine urmatorul sistem omogen:
g
2
A1 m2 2 A2 = 0
(m1 + m2 )
l
ANALITICA
m2 2 A1 + m2
65
2 A2 = 0
l
Pentru ca sistemul sa aiba solutii nebanale deteminantul sau trebuie
sa fie egal cu zero:
2
2
(m
+
m
)
2
2
l
g
= 0
m2 2
m2
2
l
Rezulta ecuatia:
m2 g 2
m2 g 2
4
2 1+
+ 1+
=0
(2.101)
m1 l
m1
l
Solutiile ecuatiei 2.101 sunt:
s
2
m2 g
m2
m2 g
12 = 1 +
1+
(2.102)
m1 l
m1
m1 l
Pentru m1 = m2 = m solutiile ecuatiei devin:
g
12 = 2 + 2
l
22 = 2 2
l
Pentru = 1
prin rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice
se obtine
A1 = A si A2 = 2A. Pentru = 2 , A1 = B iar A2 = 2B

Atunci expresiile pentru 1 si 2 sunt:
1 = A sin (1 t + 1 ) + Bsin (2 t + 2 )
2 = 2A sin (1 t + 1 ) + 2Bsin (2 t + 2 )
unde constantele A, B, 1 , si 2 se determina din conditiile initiale.
PROBLEMA 2.15
O particula de masa m se misca n lungul axei
Ox ntr-un camp pentru care hamiltonianul este dat de expresia:
H=
1 2
p F0 tx
2m
unde F0 este o constanta. Sa se utilizeze ecuatia Hamilton - Jacobi pentru

a obtine legea de miscare. Se va presupune ca x(0) = x0 si v(0) = v0 .
ANALITICA
66
SOLUT
IE
Ecuatia Hamilton - Jacobi este:
2
S
1
S
+
F0 tx = 0
t
2m x
(2.103)
Deoarece nu putem separa variabilele iar energia potentiala depinde

doar liniar de x, se va cauta o integrala de forma:
S = f (t)x + g(t)
(2.104)
Atunci ecuatia 2.103 devine:

h
i
1 2
x f(t) F0 t + g +
f =0
(2.105)
2m
Ecuatia 2.105 trebuie satisfacuta pentru orice x. Acest lucru implica
satisfacerea simultana a ecuatiilor
f(t) F0 t = 0
(2.106)
1 2
f =0
2m
(2.107)
1
f = F0 t2 + a
2
(2.108)
si
g +
unde a este o constanta

1 F02 t5 F0 at3
2
g=
+
+a t
2m 20
3
Atunci functia S se poate scrie:
1 2
1 F02 t5 F0 at3
2
S=
F0 t + a x
+
+a t
2
2m 20
3
De aici rezulta o noua constanta b:
b=
1
at
S
=x
F0 t3
a
6m
m
(2.109)
(2.110)
ANALITICA
67
Atunci legea de miscare este:

1
at
F0 t3 +
6m
m
iar impulsul asociat coordonatei x este:
x=b+
(2.111)
S
1
= F0 t2 + a
(2.112)
x
2
Pentru determinarea constantelor se tine cont de conditile initiale.
Deoarece la t = 0, x = x0 rezulta x0 = b iar din faptul ca la t = 0,
v = v0 rezulta mv0 = a.
Legea de miscare este:
p=
x = x0 + v 0 t +
1
F0 t3
6m
1
p = mv0 + F0 t2
2
PROBLEMA 2.16
formarea:
Pentru ce valori ale parametrilor a si b transQ = q a cos bp, P = q a sin bp
este canonica? Determinati functia generatoare n cazul ca functia este

complet canonica.
SOLUT
IE
Pentru aceasta este necesar ca:
P Q Q P
=1
p q
p q
Se vor calcula derivatele partiale:
{P, Q}p.q =
Q
= aq a1 cos bp
q
Q
= q a b sin bp
p
(2.113)
ANALITICA
68
P
= aq a1 sin bp
q
P
= q a b cos bp
p
Cu aceste valori paranteza Poisson {P, Q}p.q devine:
{P, Q}p.q = baq 2a1
(2.114)
T
inand cont de 2.113 rezulta ca a = 1/2 iar b = 2
Astfel transformarea canonica devine:
Q=
P =
q cos 2p
q sin 2p
(2.115)
(2.116)
Conditia de canonicitate se scrie:

e
pdq (H H)dt
P dQ = dF
e si rezulta
Deaorece transformarea este complet canonica H = H
pdq P dQ = dF
Deoarece
(2.117)
dQ = cos 2p dq 2 q sin 2p dp
2 q
din 2.117 rezulta:

sin 2p cos 2p dq
+ 2q sin2 2p dp
2
De aici se obtin ecuatiile:
dF = pdq
(2.118)
F
sin 4p
=p
q
4
(2.119)
F
= 2q sin2 2p
p
(2.120)
Prin integrarea celor doua ecuatii rezulta:
ANALITICA
sin 4p
F =q p
4
PROBLEMA 2.17
69
Sa se demonstreze ca transformarea:
X=
1
(mx + ip)eit
2m
i
(mx ip)eit
2m
este o transformare canonica si sa se determine functia generatoare F .
P =
SOLUT
IE
Pentru a demonstra canonicitatea transformarii este necesar sa se
arate ca:
P X
P X
=1
p x
x p
Pentru aceasta se calculeaza derivatele partiale
{P, X}p,x =
X
meit
=
x
2m
X
ieit
=
p
2m
P
imeit
=
x
2m
P
eit
=
p
2m
care introduse n relatia 2.121 o satisfac.
{P, X}p,x =
m
i2 m
=1
2m
2m
Rezulta ca transformarea este canonica.
(2.121)
ANALITICA
70
Din conditia de canonicitate a transformarii:

e
pdx (H H)dt
P dX = dF
(2.122)
rezulta:
p=
F
x
P =
Din relatia:
X=
F
X
(2.123)
(2.124)
1
(mx + ip)eit
2m
rezulta:
p = imx i 2mXeit
(2.125)
T
inand cont de relatia 2.123 se obtine:
F
= imx i 2mXeit
x
Pentru a obtine P = P (x, X), n relatia
P =
(2.126)
i
(mx ip)eit
2m
se substitue p dat de 2.125. Se obtine:
F
P = i 2m xeit iXe2it =
(2.127)
X
Prin integrarea ecuatiilor 2.126 si 2.127 se obtine pentru functia generatoare expresia:
F =
imx2
iX 2 2it
i 2m eit Xx +
e
2
2
(2.128)
ANALITICA
71
PROBLEMA 2.18
Sa se arate ca pentru un sistem cu un singur
grad de libertate, o rotatie n spatiul fazelor
Q = q cos p sin
P = q sin + p cos
este o transformare canonica si sa se determine functia generatoare a
transformarii.
SOLUT
IE
Conditia de canonicitate este:
{P, Q}p,q =
P Q P Q
=1
p q
q p
(2.129)
Se calculeaza derivatele partiale:

Q
= sin
p
P
= sin
q
Q
= cos
q
P
= cos
p
Inlocuind aceste derivate n expresia 2.129 aceasta este satisfacuta.
Din conditia de canonicitate:
e
pdq P dQ (H H)dt
= dF
rezulta
p=
F
q
P =
F
Q
ANALITICA
72
Din relatiile de definitie a transformarii vom exprima p = p (q, Q) si

P = P (q, Q). Se obtine
P =
q
F
Qctg =
sin
Q
p = qctg
Q
F
=
sin
q
(2.130)
(2.131)
Prin integrarea ecuatiilor 2.130 si 2.131 se obtine functia generatoare

1
qQ
F = (q 2 + Q2 )ctg2
2
sin
Capitolul 3
TERMODINAMICA
PROBLEMA 3.1
a) Sa se demonstreze ca n cazul unui proces adiabatic aplicat unui gaz ideal este adevarata relatia:
pV = const
(3.1)
b) Sa se calculeze lucrul mecanic efectuat n cursul unui astfel de proces,

cand gazul trece din starea caracterizata prin parametri p1 , V1 , T1 n
starea caracterizata prin parametri p2 , V2 , T2 .
SOLUT
IE
a) Se utilizeaza principiul I al termodinamicii:
dU = Q pdV
(3.2)
n care dU = CV dT si Q = 0 deoarece procesul este adiabatic.

CV dT = pdV
(3.3)
Cum pentru gazul ideal ecuatia termica de stare este pV = RT ,

unde este numarul de kmoli, relatia 3.3 devine:
CV dT = RT
Prin integrarea acestei relatii se obtine:
73
dV
V
(3.4)

CAPITOLUL 3. TERMODINAMICA
74
CV
ln T = ln V + a
(3.5)
R
unde a este o constanta. Cum relatia Robert-Mayer pentru gazul ideal
este Cp = CV + R si = Cp /CV rezulta:
CV =
R
1
(3.6)
Astfel din relatia 3.5 se obtine:

T V 1 = const
(3.7)
Substituind p din ecuatia termica de stare rezulta:

pV = const
(3.8)
b)
ZV2
L=
pdV
(3.9)
V1
unde p = const/V . Atunci:

ZV2
L=
const
V2+1 V1+1
dV
=
const
V
1
(3.10)
V1
Deoarece
p1 V1
= p2 V2 = const, se obtine
L=
p2 V2 p1 V1
1
(3.11)
Un gaz ideal trece din starea caracterizata de

PROBLEMA 3.2
parametri p1 , V1 n starea caracterizata de parametri p2 , V2 printr-un
proces descris de ecuatia
p = a bV
unde a si b sunt constante pozitive.
(3.12)

75
a) Sa se calculeze lucrul mecanic efectuat de gaz n cursul acestui

proces.
b) Sa se stabileasca dependenta temperaturii de presiune.
SOLUT
IE
a) Avem
ZV2
L=
ZV2
pdV =
V1
(a bV ) dV
V1
(V22 V12 )
(3.13)
2
b) Se elimina V din ecuatia termica de stare (pV = RT ) si ecuatia
procesului considerat (p = a bV ). Rezulta:
L = a(V2 V1 ) b
T =
(ap p2 )
ap
=
Rp
R
(3.14)
Sa se determine o expresie pentru lucrul mecanic

PROBLEMA 3.3
efectuat de mediul extern asupra unui corp solid atunci cand presiunea
creste de la valoarea p1 la valoarea p2 , iar temperatura ramane constanta.
Coeficientul de compresibilitate izoterm

1
V
KT =
(3.15)
V
p T
se considera constant.
SOLUT
IE
L = pdV deoarece lucrul mecanic este efectuat de mediul extern
asupra sistemului. Deoarece V = V (p, T )
V
V
dV =
dT +
dp
(3.16)
T p
p T
Compresia fiind izoterma dT = 0 si relatia 3.16 devine:

O
- q
d x
76
+ q
E
r
Figura 3.1: Dipol n camp electric
dV =
V
p
dp = V KT dp
(3.17)
Atunci:
L = V KT pdp
(3.18)
Daca se neglijeaza variatia volumului n cursul transformarii:

Zp2
L = V KT
pdp = KT V
p22 p21
2
(3.19)
p1
PROBLEMA 3.4
Sa se determine lucrul mecanic elementar de polarizare a unitatii de volum a unui dielectric daca:
a) Sistemul este adus de la infinit n campul generat de o sarcina fixa.
b) Daca se aplica o diferenta de potential pe placile unui condensator
plan avand ca dielectric substanta considerata.
SOLUT
IE
a) Daca se noteaza cu n concentratia de dipoli cu momentul dipolar
p~, densitatea de polarizare este P~ = n~p. Considerand un dipol ntr-un
camp electric orientat ca n Fig. 3.1 forta ce actioneaza asupra acestuia
pe directia Ox este:
fx = qEx (x) + qEx (x + dx)
(3.20)

77
Dezvoltand n serie cel de-al doilea termen din 3.20 se obtine:
dEx
dEx
dx = q
dx
fx = qEx (x) + q Ex (x) +
dx
dx
fx = px
dEx
dx
(3.21)
deoarece campul electric este orientat de-a lungul axei Ox.

Se considera dipolii orientati pe directia axei Ox si campul orientat
dupa aceiasi directie. Forta totala ce va actiona asupra dipolilor din
unitatea de volum este:

dE
dE
Fx = np
=P
(3.22)
dx
dx
Lucrul mecanic efectuat cand sistemul de dipoli este deplasat cu dx
n campul electric este:
~
L = Fx dx = P~ dE
(3.23)
semnul minus intervenind deoarece mediul extern efectueaza un lucru

mecanic asupra sistemului.
b) In cazul considerat dielectricul este plasat ntre placile unui condensator plan cu aria armaturilor egala cu S si distanta dintre ele egala cu
h. Se presupune ca dielectricul umple complet spatiul dintre armaturi iar
condensatorul este suficient de mare pentru a neglija efectele de margine.
Cand se aplica o diferenta de potential, la trecerea sarcinii dq de pe o
armatura pe alta se efectueaza un lucru mecanic din exterior L = U dq
unde U = Eh iar dq = dS = SdD (E este intensitatea campului electric
iar = D, unde D este inductia electrica). Atunci:
L = EhSdD = V EdD
(3.24)
unde V = Sh. Generalizand putem scrie ca:

~ D
~
L = V Ed
~ = 0 E
~ + P~ , 3.25 devine:
Cum D
(3.25)

78
~2
~ 0 dE
~ + dP~ ) = V d 0 E
L = V E(
2
!
~ P~
V Ed
(3.26)
Pe unitatea de volum:
!
~2
L
E
~ P~
= d 0
Ed
V
2
(3.27)
Primul termen reprezinta lucrul mecanic necesar pentru generarea

campului electric care ar exista si n absenta dielectricului iar cel deal doilea termen reprezinta lucrul mecanic efectuat pentru polarizarea
unitatii de volum al unui dielectric izotrop.
PROBLEMA 3.5
Sa se determine lucrul mecanic elementar efectuat de o sursa de tensiune electromotoare pentru a realiza magnetizarea
unitatii de volum a unei substante din care este realizat miezul unei
bobine. Se presupune ca intensitatea campului magnetic H si densitatea
de magnetizare M sunt uniforme, iar corpul nu se deformeaza n timpul
magnetizarii sale.
SOLUT
IE
Intensitatea campului magnetic creat n interiorul unei bobine cu aria
sectiunii S si cu lungimea d suficient de mare este:
NI
(3.28)
d
unde N este numarul de spire iar I este intensitatea curentului electric
ce trece prin bobina.
Fluxul inductiei magnetice prin bobina este:
H=
= N SB
(3.29)
Cand I creste, cresc deasemenea H si M si deci si B. Aceasta duce

la aparitia unei tensiuni electromotoare autoinduse:
e=
dB
d
= SN
dt
dt
(3.30)

79
Energia furnizata de sursa n circuit n acest caz este:

dW = Iedt = SN IdB
(3.31)
Atunci lucrul mecanic efectuat de sursa este:
NI
L = SN IdB = (Sd)
dB = V HdB
(3.32)
d
Semnul minus apare deoarece lucrul mecanic calculat este un lucru
mecanic efectuat de mediul exterior asupra sistemului considerat.
Cum B = 0 (H + M ) relatia 3.32 devine
H2
0 V HdM
(3.33)
L = V H (0 dH + 0 dM ) = V d 0
2
si lucrul mecanic necesar magnetizarii unitatii de volum este:
L
H2
= d 0
0 HdM
(3.34)
V
2
Primul termen din relatia 3.34 reprezinta lucrul mecanic necesar pentru a crea campul H independent de existenta corpului magnetic. Al
doilea termen este lucrul mecanic efectuat pentru a magnetiza unitatea
de volum a substantei date.
PROBLEMA 3.6
Pentru un gaz ideal sa se determine:
a) Coeficientul de dilatare izobar
1 V
=
V T p
b) Coeficientul de variatie a presiunii cu temperatura

1 p
=
p T V
c) Coeficientul de compresibilitate izoterma
1 V
KT =
V p T

80
SOLUT
IE
Se utilizeaza ecuatia termica de stare a gazului ideal pV = RT . Din
aceasta rezulta:
V
R
=
(3.35)
T p
p
Atunci:
1
=
V
Deoarece:
V
T
V
p
=
p
R
1
=
pV
T
(3.36)
RT
p2
(3.37)
=
T
Atunci:
1
KT =
V
Deoarece:
p
T
V
p
=
T
R
V
=
V
1
p
(3.38)
(3.39)
Atunci:
1
=
p
p
T
=
V
1
T
(3.40)
PROBLEMA 3.7
Sa se demonstreze urmatoarea relatie ntre coeficientul de compresibilitate adiabatica si coeficientul de compresibilitate
izoterm:
CV
KS =
KT
(3.41)
Cp
(formula lui Reech)
Coeficientii de compresibilitate adiabatica KS , respectiv izoterma KT
sunt dati de expresiile:

1
KS =
V
1
KT =
V
81
V
p
V
p
(3.42)
S
(3.43)
T
SOLUT
IE
In cazul unui proces adiabatic Q = 0 si atunci:
dU + pdV = 0
(3.44)
Se considera U = U (p , V ) si atunci:
U
U
dU =
dp +
dV
p V
V p
(3.45)
Relatia 3.44 devine:
U
p
"
dp +
V
U
V
+ p dV = 0
(3.46)
si
"
#
U
p+
V p
p
=
U
V S
p V
(3.47)
Se pun sub o alta forma expresiile care apar la numitor, respectiv la

numaratorul relatiei 3.47:
U
T
U
T
=
= CV
(3.48)
p V
T V p V
p V
unde
CV =
U
T
(3.49)
V

82
este capacitatea calorica a sistemului la volum constant.
U
U
T
=
V p
T p V p
(3.50)
T
inand cont de relatia 3.50 numaratorul expresiei 3.47 se poate scrie:
p+
U
V
=p
p
V
T
T
V
U
T
T
V
(3.51)
p
sau
p+
U
V
"
=
p
U
T
+p
p
V
T
#
p
T
V
Din Q = dU + pdV rezulta:
U
V
Q
=
+p
Cp =
dT p
T p
T p
U
T
= Cp
p+
V p
V p
(3.52)
p
(3.53)
(3.54)
Se utilizeaza relatiile 3.48 si 3.54 si atunci relatia 3.47 devine:
p
Cp V p
Cp p
=
=
(3.55)
V S
CV T
CV V T
p V
astfel ca:
1
V
p

CV
1 V
=
Cp
V p T
(3.56)
Introducand n 3.56 relatiile 3.42 si 3.43 se obtine:

KS =
CV
KT
Cp
(3.57)

83
In cazul unei substante a carei ecuatie termica

PROBLEMA 3.8
de stare este de forma p = p (V, T ), sa se arate ca
(3.58)
KT
unde este coeficientul de variatie al presiunii cu temperatura, este
coeficientul de dilatare liniar iar KT este coeficientul de compresibilitate
izoterm.
p =
SOLUT
IE
Din relatia p = p(V , T ) rezulta:

p
p
dp =
dT +
dV
T V
V T
(3.59)
iar din 3.40
p
T
= p
(3.60)
precum si
p
V
=
T
1
V KT
(3.61)
Substituind 3.60 si 3.61 n 3.59 rezulta:

1 dV
KT V
Cand p = const, dp = 0 si relatia 3.62 devine:
dp = pdT
pdT
1 dV
=0
KT V
(3.62)
(3.63)
de unde:
1
=
V
V
T
= pKT
(3.64)
De aici rezulta imediat relatia ceruta:

p =
KT
(3.65)

PROBLEMA 3.9
84
Sa se demonstreze identitatea

p
V
T
= 1
V T T p p V
(3.66)
folosind proprietatile jacobienilor.

SOLUT
IE
Derivatele partiale se pot scrie
p
[p, T ]
=
V T
[V, T ]
V
[V, p]
=
T p [T, p]

T
[T, V ]
=
p V
[p, V ]
(3.67)
(3.68)
(3.69)
Atunci:
p
V
V
T
T
p
=
V
[p, T ] [V, p] [T, V ]

[V, T ] [T, p] [p, V ]
(3.70)
si
p
V
V
T
T
p
=
V
[p, T ] [p, V ] [T, V ]

= 1
[V, T ] [p, T ] [p, V ]
(3.71)
PROBLEMA 3.10
Dintr-un vas izolat termic se pompeaza aerul
realizandu-se un vid naintat. Vasul este n contact termic cu atmosfera
unde presiunea este p0 si temperatura T0 . La un moment dat robinetul de
evacuare se deschide si are loc umplerea vasului cu aer. Ce temperatura
va avea gazul din interiorul vasului dupa umplerea acestuia?

T
85
p
0
Figura 3.2: Recipient vidat n care patrunde aer
SOLUT
IE
Prin deschiderea robinetului, un volum V0 de aer din atmosfera intra
n recipient mpins de restul atmosferei care efectueaza un lucru mecanic
L = p0 V0 ( Fig. 3.2). In figura a fost delimitat formal volumul de aer V0
care va intra n vas prin deschiderea robinetului.
Procesul suferit de volumul V0 de aer este un proces adiabatic: schimbul de caldura nu are loc. Se aplica principiul I al termodinamicii. In
acest proces U = Q L. Cum Q = 0 iar lucrul mecanic are expresia
calculata mai sus se obtine:
U = p0 V0
(3.72)
Fie T temperatura aerului ce a intrat n recipient. Atunci:

U = CV T CV T0
(3.73)
Din relatiile 3.72 si 3.73 se obtine:

CV (T T0 ) = p0 V0
(3.74)
care tinand cont de ecuatia de stare a gazului ideal p0 V0 = RT0 devine:

CV (T T0 ) = RT0
(3.75)
CV + R
Cp
T0 =
T0 = T0
CV
CV
(3.76)
De aici rezulta:
T =

86
PROBLEMA 3.11
Sa se determine ecuatia termica de stare n
cazul unei substante pentru care se cunosc coeficientul termic al presiunii

1 p
=
= f (T )
(3.77)
p T V
si coeficientul de compresibilitate izoterm
1
1 V
KT =
=
V p T
p
(3.78)
SOLUT
IE
Se porneste de la relatia stabilita n problema 3.8:
= pKT
(3.79)
Se exprima - coeficientul de dilatare izobar sub forma:
1 V
=
=
ln V
V T p
T
p
si se tine cont ca 1/p = KT . Relatia 3.79 devine:
= = f (T )
ln V
T
p
(3.80)
(3.81)
Pornind de la definitia coeficientului de compresibilitate izoterm:
1 V
=
(3.82)
KT =
ln V
V p T
p
T
atunci:
ln V
T
=
T
1
p
(3.83)
Deoarece
d (ln V ) =
rezulta:
ln V
T
dT +
p
ln V
p
dp
T
(3.84)

1
d (ln V ) = f (T ) dT dp
p
iar prin integrare se obtine:
Z
ln V = f (T ) dT ln p + const
87
(3.85)
(3.86)
Sa se deduca ecuatia termica de stare a unei

PROBLEMA 3.12
substante pentru care coeficientul de dilatare volumica si coeficientul
de compresibilitate izoterm KT sunt dati de expresiile:
(V a)
1 V
=
=
(3.87)
V T P
VT
3(V a)
1 V
=
KT =
(3.88)
V p T
4pV
unde a este un volum constant.
SOLUT
IE
Se considera V = V (T, p) si prin diferentiere se obtine:
V
V
dT +
dp
dV =
T p
p T
(3.89)
T
inand cont de definitiile lui si KT rezulta:
dV = V dT KT V dp
(3.90)
Introducand expresiile lui si KT date n enuntul problemei relatia

3.90 devine:
dV = (V a)
dT
dp
3 (V a)
T
p
(3.91)
sau:
dV
dT
dp
=
3
V a
T
p
(3.92)

88
Prin integrare se obtine:
3/4
V a
T
= const
(3.93)
PROBLEMA 3.13
Sa se gaseasca relatia dintre Cp si CV (relatia
Robert - Mayer) pentru un sistem termodinamic ce poate fi caracterizat
de parametri p , V , T (dintre care doi sunt independenti) iar U =
U (T, V )
SOLUT
IE
Se utilizeaza primul principiu al termodinamicii sub forma diferentiala:
dU = Q pdV
Cum
dU =
U
T
dT +
V
U
V
(3.94)
dV
(3.95)
Din relatiile 3.94 si 3.95 se obtine:
U
U
+ p dV
Q =
dT +
T V
V T
(3.96)
Se considera V = const (dV = 0) si atunci relatia 3.96 devine:
U
Q =
dT
(3.97)
T V
de unde rezulta:
CV =
Q
dT
=
V
U
T
(3.98)
V
Cum V = V (p, T )
dV =
V
p
dp +
T
V
T
dT
p
T
inand cont de relatiile 3.98 si 3.99 relatia 3.96 devine:
(3.99)

Q = CV dT +
U
V
"
+p
T
V
T
89
dT +
V
p
#
dp
(3.100)
Se considera p = const. Atunci dp =0 iar relatia 3.100 devine:
U
V
Q = CV dT +
+p
dT
(3.101)
V T
T p
Din 3.101 se obtine:
Q
U
V
Cp =
= CV +
+p
dT p
V T
T p
PROBLEMA 3.14
Sa se demonstreze identitatea
V
U
+p
= Cp
T p
T p
(3.102)
(3.103)
SOLUT
IE
Se aplica primul principiu al termodinamicii dU = Q pdV ; rezulta:

Q
V
U
=
p
(3.104)
T p
dT p
T p
Cum
Cp =
Q
dT
(3.105)
p
se obtine:
Cp =
U
T
+p
p
V
T
(3.106)
p

90
PROBLEMA 3.15
Pentru un gaz sa se demonstreze relatia
H
U
V
V =
+p
(3.107)
p T
p T
p T
SOLUT
IE
Pentru un gaz
H = U + pV
(3.108)
dH = dU + pdV + V dp
(3.109)
de unde:
U
V
=
+p
+V
p T
p T
T
U
V
H
V =
+p
p T
p T
p T
H
p
PROBLEMA 3.16
(Cp CV )
2T
pV
(3.110)
(3.111)
Sa se demonstreze relatia
Cp
p
T
V
CV
V
T
p
=1
V
(3.112)
SOLUT
IE
Din relatia Robert - Mayer ( problema 3.13) rezulta:
T
U
(Cp CV )
=
+p
V p
V T
(3.113)
Se deriveaza aceasta relatie n raport cu p cand V = const si se obtine:

(Cp CV )
2T
V p
91
T
T
Cp
CV
+
=
p V V p
p V V p

U
=
+1
(3.114)
p V T V
dar:
CV
p
CV
T
T
p
(3.115)
V
si:
U
V
=
T
2U
T V
T
p
=
V
CV
V
T
p
(3.116)
V
T
inand cont de relatiile 3.115 si 3.116, relatia 3.114 devine:
Cp
T
2T
(Cp CV )
+
pV
p V V p
"
#
CV
CV
T
T
+
=1
T V V p
V T
p V
Se considera CV = CV (T, V ). Atunci:
CV
CV
dV +
dT
dCV =
V T
T V
Rezulta:
CV
V
=
p
CV
V
+
p
CV
T
T
V
(3.117)
p
astfel ca
(Cp CV )
2T
pV
Cp
p
T
V
CV
V
T
p
=1
V
(3.118)

92
p (z + d z )S
z + d z
r (z )S g d z
p (z )S
Figura 3.3: Cilindru de aer la naltimea z
PROBLEMA 3.17
Se presupune ca atunci cand aerul (considerat
gaz ideal) se ridica sufera un proces de destindere adiabatica. Sa se
determine variatia temperaturii cu cresterea altitudinii. Sa se evalueze
rata variatiei temperaturii cu altitudinea dT /dz considerand = 1,41,
= 28,9 g/mol si g= 9,8 m/s2 .
SOLUT
IE
Consideram aerul dintr-un volum cilindric de naltime dz si baza S
(Fig.3.3).
Conditia de echilibru pentru aceasta portiune de gaz este:
p(z)S p(z + dz)S (z)Sgdz = 0
(3.119)
dp(z) = (z)gdz
(3.120)
de unde rezulta:
sau:
dp (z)
= (z) g
dz
Cum n cazul unui gaz ideal:
=
p
RT
(3.121)
(3.122)

93
unde este masa molara a gazului, relatia 3.121 devine:

dp (z)
pg
=
dz
RT
(3.123)
dp
g
=
dz
p
RT
(3.124)
sau:
Cum transformarea la care este supus gazul este adiabatica:

p1 T = const
(3.125)
Prin diferentierea acestei relatii se obtine:

(1 ) p T dp + p1 T 1 dT = 0
(1 ) T dp + pdT = 0
(3.126)
dp
dT
=
p
1 T
(3.127)
adica:
dT = dz
1
R
(3.128)
dT
1 g
=
dz
R
(3.129)
de unde:
Aceasta nseamna ca odata cu cresterea altitudinii temperatura scade.

Din relatia de mai sus se obtine pentru rata scaderii temperaturii cu altitudinea o valoare de aproximativ 10 0 C/km. Totusi scaderea reala este
doar de 6 0 C/km, neconcordanta datorandu-se altor fenomene.
PROBLEMA 3.18
cu viteza
Propagarea sunetului n aer are loc adiabatic

94
s
dp
d
vs =
(3.130)
(unde este densitatea aerului)

a) Sa se determine relatia care exista ntre exponentul adiabatic si
viteza sunetului vs .
b) Sa se determine variatia lui vs n functie de temperatura si sa se
evalueze viteza sunetului la 0 0 C la presiunea de 1 atm.
SOLUT
IE
Din ecuatia transformarii adiabatice pentru gazul ideal pV = const
scrisa n variabilele p , V , se obtine prin diferentiere:
V dp + V 1 dV = 0
(3.131)
dp
dV
+
=0
p
V
(3.132)
Cum = m/V rezulta:

d = m
sau
dV
dV
=
2
V
V
d
dV
=
(3.133)
(3.134)

d
dp
=0
p
(3.135)
p
dp
=
d
(3.136)
de unde:
Atunci:
r
vs =
(3.137)

95
Astfel prin masurarea vitezei sunetului prin metode uzuale n conditii

cunoscute se poate determina exponentul adiabatic.
b) Din ecuatia termica de stare a gazului ideal
pV =
mRT
(3.138)
se obtine:
p
RT
=
si atunci utilizand relatia 3.130 si 3.136 se obtine:

s
RT
vs =
(3.139)
(3.140)
In cazul aerului = 1,41 , T = 273 K , R = 8310 J/Kmol K . Se

obtine:
vs = 332m/s
Admitand ca proprietatile radiatiei termice sunt

PROBLEMA 3.19
similare unui gaz sa se determine ecuatia transformarii adiabatice stiind
ca densitatea energiei interne este:
u = T 4
(3.141)
iar presiunea
p=
u
3
(3.142)
SOLUT
IE
Energia interna a radiatiei termice dintr-un volum V este:
U = uV = V T 4
In plus:
(3.143)

96
u
T 4
=
(3.144)
3
3
Utilizand expresia primului principiu al termodinamicii sub forma
diferentiala Q = dU + pdV precum si relatiile 3.143 si 3.144 se obtine:
p=
Q = d(V T 4 ) + pdV
(3.145)
sau
Q = T 4 dV + 4V T 3 dT +
Q =
T 4
dV
3
4T 4 dV
+ 4T 3 V dT
3
(3.146)
(3.147)
In cazul transformarii adiabatice Q = 0 si considerand relatia 3.147

se obtine:
dV
dT
+3
=0
V
T
(3.148)
ln V + 3 ln T = const
(3.149)
Prin integrare rezulta:
Se obtine astfel ecuatia transformarii adiabatice:

V T 3 = const
(3.150)
PROBLEMA 3.20
Sa se calculeze lucrul mecanic si caldura schimbate cu mediul extern de catre radiatia termica care se destinde izoterm
volumul variind de la V1 la volumul V2
SOLUT
IE
Lucrul mecanic este:

ZV2
L=
ZV2
pdV =
V1
T 4
T 4
dV =
(V2 V1 )
3
3
97
(3.151)
V1
(In calculul de mai sus am tinut cont de relatia 3.142) Cum:

Q = U + L
(3.152)
rezulta ca pentru determinarea lui Q este necesara cunoasterea lui U .

Dar
U = T 4 (V2 V1 )
(3.153)
T
inand cont de relatiile 3.151 , 3.152 si 3.153 rezulta:
4
Q = T 4 (V2 V1 )
3
(3.154)
Care este temperatura finala a unui mol de

PROBLEMA 3.21
gaz care se destinde adiabatic n vid de la volumul V1 la volumul V2
considerand ca:
a) gazul este ideal iar expresia energiei interne este de forma
3RT
(3.155)
2
b) gazul este real iar expresia energiei interne este de forma
U=
U=
3RT
a
2
V
(3.156)
unde a este o constanta

SOLUT
IE
In cazul destinderii adiabatice n vid Q = 0 , L = 0, deoarece
ocuparea de catre gaz a noului volum se face datorita agitatiei termice.
Rezulta U = 0 adica U = const si U1 = U2 .
a) n cazul gazului ideal:

98
3RT2
3RT1
=
2
2
(3.157)
de unde:
T1 = T2
Pentru gazul real:
3RT2
a
3RT1
a
2
V2
2
V1
(3.158)
de unde
2a
T2 = T1 +
3R
1
1
V2 V1
(3.159)
Cum V2 > V1 rezulta ca T2 < T1

Pentru gazul real destinderea are loc cu scaderea temperaturii sale.
In cursul unui proces Joule - Thomson gazul
PROBLEMA 3.22
aflat la presiunea p1 este lasat sa treaca printr-un dop poros ntr-un
compartiment n care presiunea este p2 . Cand gazul din volumul V1 se
destinde n volumul V2 sa se arate ca n cursul acestui proces entalpia
H = U + pV se conserva. Se presupune ca peretii exteriori izoleaza
adiabatic sistemul.
SOLUT
IE
Procesul este ilustratat n Fig. 3.4. Peretele din stanga este mpins
usor astfel ncat volumul compartimentului din stanga sa scada de la
valoarea V1 la valoarea 0 iar volumul compartimentului din dreapta sa
creasca de la valoarea 0 la valoarea V2 .
Lucrul mecanic efectuat de sistem este:
Z0
L=
ZV2
p1 dV +
V1
p2 dV = p1 V1 + p2 V2
(3.160)
Se aplica primul principiu al termodinamicii acestui proces si se obtine:

99
P e re te p o ro s
p
1
P is to n
P is to n
Figura 3.4: Procesul Joule - Thomson
U2 U1 = L = p1 V1 p2 V2
(3.161)
U2 + p2 V2 = U1 + p1 V1
(3.162)
H1 = H2
(3.163)
de unde:
adica:
PROBLEMA 3.23
Sa se arate ca variatia de temperatura n cursul
unui proces Joule-Thomson pentru un gaz oarecare se poate exprima
astfel:
1 H
V
T =
p
(3.164)
Cp V T p T
SOLUT
IE
Intr-un proces Joule-Thomson H = 0. Pentru un astfel de proces
se considera entalpia functie de parametri p ,T si atunci:
H
H
H =
T +
p = 0
(3.165)
T p
p T
de unde se obtine:

100
H
p T
p
T =
H
T p
(3.166)
H = U + pV
(3.167)
dH = Q + V dp
(3.168)
Deoarece:
Cand p = const rezulta ca dH = Q si

Q
H
Cp =
=
dT p
T p
Atunci
1
T =
Cp
H
p
(3.169)
Pentru H = H(p, V )
dH =
H
T
dT +
p
H
p
dp
(3.170)
Dar cum p = p (V, T )
dp =
p
T
dT +
V
p
V
dV
T

"
dH =
H
T
+
p
H
p
p
T
dT +
H
p
p
V
dV
T
(3.171)
Pentru H = H(V, T )
dH =
H
V
dV +
T
H
T
dT
V
(3.172)

101
Comparand relatiile 3.171 cu 3.172 obtinem:
H
H
p
=
V T
p T V T
De aici rezulta:
H
p
H
V
V
p
(3.173)
T

1
T =
Cp
H
V
V
p
(3.174)
Deoarece cresterea presiunii conduce la micsorarea volumului
V
<0
p T
se pot trage urmatoarele concluzii:
Daca
H
>0
V T
atunci T si p au acelasi semn
Daca
H
<0
V T
atunci T si p au semne contrare
Daca
H
=0
V T
atunci T = 0
PROBLEMA 3.24
Asupra unei bare realizata dintr-un material
elastic de lungime L1 , avand sectiunea S1 , aflata la temperatura T1 ,
actioneaza o forta F1 . Daca se cunoaste coeficientul de dilatare liniar

102

1
L
=
L
T F
(3.175)
precum si modulul lui Young

F
L
E=
S
L T
(3.176)
sa se determine lungimea L2 cand temperatura creste la valoarea T2 , iar

forta devine egala cu F2 .
SOLUT
IE
Considerand L = L(T, F ) se obtine:

L
L
dL =
dT +
dF
T F
F T
si introducand 3.175 si 3.176:
dL = LdT +
L
dF
ES
(3.177)
de unde:
ZL2
dL
=
L
L1
ZT2
1
dT +
SE
T1
ZF2
dF
F1
Rezulta:
ln
L2
L1
= (T2 T1 ) +
F2 F1
SE
(3.178)
Observatii:
a) F = const
ln
L2
L1
= (T2 T1 )
L2 = L1 exp [ (T2 T1 )]
(3.179)

103
Pentru variatii mici de temperatura se poate dezvolta n serie exponentiala

retinand primii termeni si rezulta:
L2 = L1 [1 + (T2 T1 )]
b) T = const
F2 F1
L2
=
L1
SE
F2 F1
L2 = L1 exp
SE
ln
(3.180)
In cazul n care F1 = 0 , iar

F2
1
ES
relatia 3.180 se poate scrie:
L2 = L1
F2
1+
ES
si se obtine:
F2
ES
adica o expresie care constituie legea lui Hooke.
L = L2 L1 = L1
PROBLEMA 3.25
Sa se arate ca pentru un metal elastic sub forma
de sarma cu lungimea L la temperatura T si asupra caruia actioneaza
forta F este satisfacuta relatia
F
= ES
(3.181)
T L
unde E este modulul lui Young iar este coeficientul de dilatare liniar
(semnificatiile marimilor care apar n problema au fost date n problema
precedenta)

104
SOLUT
IE

L
1 L
T F
L T F
F
=
S = ES
=
S L
L
T L
F T
L F T
PROBLEMA 3.26
tisfacuta relatia
Sa se arate ca pentru un gaz ideal este sa
U
p
=0
(3.182)
SOLUT
IE
Pentru U = U (T, V ) se obtine:
U
U
dT +
dV
dU =
T V
V T
Pentru o transformare izoterma dT = 0, si:
U
dV
dU =
V T
(3.183)
(3.184)
Atunci
U
p
=
T
U
V
V
p
(3.185)
T
Deoarece n cazul unui gaz ideal energia interna depinde doar de temperatura
U
=0
V T
iar din relatia 3.185 rezulta:
U
p
=0
T

105
PROBLEMA 3.27
Sa se arate ca n cazul unui proces adiabatic
ntr-un sistem a carui energie interna depinde de T si p are loc relatia:

T
U
V
Cp
=
+p
(3.186)
p S
p T
p T
SOLUT
IE
Considerand U = U (p, T )
U
U
dT +
dp
dU =
T p
p T
(3.187)
Dar:
dV =
V
T
dT +
p
V
p
dp
(3.188)
Atunci din primul principiu al termodinamicii

Q = dU + L = dU + pdV
si din relatiile 3.187 si 3.188 rezulta:
"
Q =
U
T
+p
p
V
T
dT +
U
p
+p
T
V
p

dp (3.189)
T
Deoarece:
Cp =
Q
dT
=
p
U
T
+p
p
V
T
(3.190)
p
relatia 3.189 devine pentru un proces adiabatic

U
V
Cp dT +
+p
dp = 0
p T
p T
de unde:
(3.191)

Cp
T
p
=
S
U
p
106
+p
T
V
p
PROBLEMA 3.28
Sa se studieze forma izotermelor pentru un gaz
real care satisface ecuatia Van-der-Waals:
2a
p + 2 (V b) = RT
(3.192)
V
unde este numarul de kmoli iar a si b sunt constante pozitive. Sa se
determine presiunea critica pc , volumul critic Vc precum si temperatura
critica Tc .
SOLUT
IE
Daca se noteaza cu v = V / volumul molar ecuatia de stare devine:
a
p + 2 (v b) = RT
v
sau:
p=
RT
a
2
vb v
(3.193)
de unde:
RT
2a
2 + 3
v
(v b)
T
"
#

2a
p
(v b)2 RT
=
v T
v3
2a
(v b)2
p
v
(3.194)
Pentru a studia semnul acestei derivate se considera functia:

f (v) =
(v b)2
v3
(3.195)
definita pentru v > b

Se studiaza variatia acestei functii. Pentru aceasta se considera derivata
sa n functie de v :

107
f (v )
4 / 2 7 b
3 b
Figura 3.5: Functia f(v)
df
vb
=
(3b v)
(3.196)
dv
v4
Cand v < 3b functia este crescatoare deoarece prima ei derivata este
pozitiva.
Cand v > 3b functia este descrescatoare deoarece derivata ei este
negativa. Cand v = 3b se obtine valoarea maxima a lui f (v) si anume:
4
27b
Mentionam ca daca: v b f (v) 0 iar daca: v f (v) 0
Graficul acestei functii este reprezentat n Fig.3.5.
Daca:
f (3b) =
4
RT
<
27b
2a
(3.197)
atunci:
Rezulta:
(v b)2 RT
<0
v3
2a

p
<0
v T
ceea ce nseamna ca presiunea scade monoton cu cresterea volumului.

Din relatia 3.197 rezulta ca:

T >
108
8a
27Rb
Daca:
4
RT
>
27b
2a
adica
T <
8a
27bR
ecuatia:
p
v
"
#
2a
(v b)2 RT
=
=0
v3
2a
(v b)2
are doua solutii v1 , v2 , (v1 < v2 ), unde v1 (b, 3b) si v2 > 3b

Cand v (b, v1 ),
(v b)2 RT
<0
v3
2a
si:
p
v
<0
T
Cand v (v1 , v2 )
(v b)2 RT
>0
v3
2a
si:
p
v
>0
T
Cand v > v2
(v b)2 RT
<0
v3
2a
si:
p
v
<0
T
(3.198)

109
A
B
v
1
V
2
Figura 3.6: Izoterma Van-der-Walls
Cand v1 = v2 = v
8a
27Rb
Alura unei izoterme este cea prezentata n Fig.3.6.
Se observa ca n punctul v1 , presiunea are un minim iar cand volumul este egal cu v2 , presiunea are un maxim. Cand temperatura creste
v1 3b , v2 3b adica punctele de extrem se apropie din ce n ce
mai mult pana ajung sa coincida. Acest lucru are loc la o temperatura
critica Tc . Cand T < Tc trebuie remarcat ca experimental maximele si
minimele de pe izoterme nu se observa. Sub temperatura critica ntr-un
anumit punct, A gazul ncepe sa se condenseze. Cand volumul descreste,
presiunea ramane constanta (linia AB ), pana n punctul B cand ntreg
gazul este transformat n lichid. Dincolo de punctul B cand volumul descreste, este comprimat un lichid, astfel ncat apare o crestere abrupta
a presiunii chiar cand exista variatii mici de volum. Punctul critic corespunde cazului cand cele doua extreme coincid (v1 = v2 ). Volumul critic
molar si temperatura critica sunt:
v=
vc = 3b
Tc =
8a
27Rb
(3.199)
(3.200)

110
Presiunea critica se obtine din relatia 3.193.

a
27b2
Rezultatul acesta se obtine direct atunci cand se pun conditiile:

p
=0
v T
2
p
=0
v 2 T
pc =
PROBLEMA 3.29
Sa se arate ca daca se neglijeaza variatia volumului la magnetizarea unei substante magnetice omogene caldura specifica
este data de expresia
M
u
0 H
(3.201)
cH =
H T
T H
cand intensitatea campului magnetic este constanta. M este densitatea
de magnetizare, H este intensitatea campului magnetic, cH este caldura
specifica a unitatii de volum, u energia interna a unitatii de volum, iar
0 permitivitatea vidului.
SOLUT
IE
Pentru unitatea de volum variatia energiei interne a unei substante
magnetice este:
du = Q + 0 HdM
sau
Q = du 0 HdM
(3.202)
Pentru u = u(T, H)
du =
u
T
dT +
H
u
H
dH
T
(3.203)

111
Pentru M = M (T, H)
M
T
dM =
M
H
dT +
H
dH
(3.204)
T
Q =
u
T
0 H
H
M
T
dT +
u
H
0 H
T
M
T

dH
H
si atunci:
cH =
Q
dT
u
T
o H
H
M
T
PROBLEMA 3.30
Daca se neglijeaza variatia volumului cand are
loc magnetizarea sa se demonstreze ca pentru o substanta omogena are
loc relatia:

cM
S =
T
(3.205)
cH
unde
T =
M
H
(3.206)
T
este susceptibilitatea magnetica izoterma iar
M
S =
H S
(3.207)
este susceptibilitatea magnetica adiabatica.

In 3.205 cM este caldura specifica a unitatii de volum la densitate de
magnetizare constanta, iar cH este caldura specifica a unitatii de volum
la intensitate constanta a campului magnetic.

112
SOLUT
IE
Starea sistemului este caracterizata de parametri T, H , M care sunt
legati printr-o ecuatie de stare. Atunci u = u(H, M ) unde u este energia
interna a unitatii de volum. Pentru unitatea de volum principiul I al
termodinamicii se scrie:
Q = du 0 HdM
(3.208)
Pentru o transformare adiabatica (Q = 0) se obtine:

du = 0 HdM
sau:
u
M
dM +
H
u
H
dH 0 HdM = 0
M
si regrupand termenii:
u
u
dH +
0 H dM = 0
H M
M H
(3.209)
de unde:
S =
M
H
=
S
u
M
u
H
(3.210)
0 H
H
Dar:
u
H
u
T
T
H
= cM
T
H
(3.211)
M
si:
u
M
0 H =
H
u
T
0 H
H
M
T
Cum n problema precedenta am demostrat ca:
T
M
(3.212)
H

cH =
Q
dT
expresia 3.212 devine:
u
M
u
T
113
0 H
H
0 H = cH
H
T
M
M
T
(3.213)
H
T
inand cont de relatiile 3.211 si 3.213, 3.210 devine:
cM
H M
cM M
cM
=
S =
=
T
T
cH H T
cH
cH
M H
PROBLEMA 3.31
Sa se arate ca ntr-un proces ciclic izoterm reversibil caldura schimbata cu mediul extern si lucrul mecanic sunt nule.
Se va utiliza:
a) egalitatea lui Clausius
b) formularea Thomson a principiului al doilea.
SOLUT
IE
a) In cazul unui proces ciclic izoterm reversibil:
I
1
Q = 0
T
adica:
I
Q = Q = 0
(3.214)
Cum:
U = Q L
Deoarece procesul este ciclic U = 0 si rezulta ca si L = 0.
(3.215)

p
114
b
A
3
Figura 3.7: Ciclu format din doua adiabate si o
b) Din formularea Thomson a principiului al II-lea rezulta ca sistemul

nu poate efectua lucru mecanic asupra mediului. Atunci:
L0
(3.216)
Daca L < 0 nseamna ca mediul extern efectueaza un lucru mecanic

asupra sistemului.
Se considera acelasi proces ciclic izoterm parcurs n sens invers. In
cursul acestui proces lucrul mecanic efectuat de mediu este -L . Atunci:
L 0
(3.217)
Din relatiile 3.216 si 3.217 rezulta ca L = 0.

PROBLEMA 3.32
Sa se arate ca pentru aceeasi cantitate de substanta doua adiabate nu se pot intersecta.
SOLUT
IE
Fie doua transformari adiabatice a si b precum si transformarea izoterma A1 A2 reprezentate n Fig.3.7 . A3 este punctul de intersectie al celor
doua adiabate.
Se considera ciclul A1 A2 A3 parcurs n sensul acelor de ceasornic. Sistemul preia caldura doar n cursul transformarii A1 A2 si, n plus, L > 0.

115
p
1
V
1
p
1
p
2
V
1
V
1
+ V
2
Figura 3.8: Destindere adiabatica n vid
Aceasta nseamna ca sistemul ia caldura de la o singura sursa si

poate efectua lucru mecanic asupra mediului extern, nsa acest lucru
este interzis de principiul II al termodinamicii si ipoteza facuta nu este
adevarata. (Se observa si faptul ca daca A1 A2 nu este izoterma, nu avem
o singura sursa de caldura)
Rezulta ca doua adiabate ale aceleiasi cantitati de substanta nu se
pot intersecta.
PROBLEMA 3.33
Sa se arate ca procesul de destindere adiabatica
a unui gaz ideal dintr-o incinta cu volumul V1 si temperatura T1 , ntr-o
incinta vidata cu volumul V2 este ireversibil. Sa se calculeze variatia de
entropie n cursul acestui proces.
SOLUT
IE
Deoarece destinderea este adiabatica si s-a realizat n vid Q = 0 si
L = 0. Rezulta ca U = 0 si cum pentru un gaz ideal U = CV T
rezulta ca T = 0, adica temperatura finala este egala cu cea initiala.
Procesul este reprezentat n Fig.3.8.
Procesul ar fi reversibil daca sistemul si mediul ar putea reveni la
starea initiala prin aceleasi stari intermediare, lucru care nu este posibil
deoarece gazul ar trebui sa treaca de la sine n incinta cu volum V1 n
incinta cu volumul V2 ramanand vid. Procesul este ireversibil si este
asociat cu crestere de entropie.

116
Calculul variatiei de entropie se realizeaza pornind de la faptul ca

aceasta este o functie de stare si exista posibilitatea evaluarii ei n cursul
unui proces reversibil ntre cele doua stari. In aceasta situatie se considera
o transformare izoterma reversibila ntre cele doua stari.
Atunci:
Q
T
Cum transformarea este izoterma iar pentru gazul ideal:
dS =
(3.218)
dU = Q L = 0
se obtine:
Q = L = pdV
(3.219)
Se utilizeaza ecuatia termica de stare a gazului ideal

pV = RT
si rezulta:
p
R
=
T
V
T
inand cont de 3.219 si 3.220 relatia 3.218 devine:
dS = R
(3.220)
dV
V
Integrand:
VZ
1 +V2
S = R
V1
dV
(V1 + V2 )
= R ln
>0
V
V1
Doua cantitati de apa de masa M se gasesc la

PROBLEMA 3.34
temperaturile T1 si T2 (T1 > T2 ). Cele doua cantitati de apa se introduc
ntr-un calorimetru care le confera o izolare adiabatica. Sa se calculeze
variatia de entropie n procesul de atingere a echilibrului termic.

117
SOLUT
IE
Deoarece n cursul procesului de atingere a starii de echilibru, cantitatii de apa cu temperatura mai mica i se transmite o cantitate de
caldura de la apa cu temperatura mai mare, pentru ca procesul sa fie
reversibil caldura cedata ar trebui sa treaca napoi de la sine. Din formularea lui Clausius a principiului II rezulta ca acest lucru nu este posibil; n
consecinta procesul nu poate fi decat unul ireversibil. Ca si n problema
precedenta, pentru calculul variatiei de entropie se considera un proces
reversibil ntre cele doua stari.
Se utilizeaza ecuatia calorimetrica:
M c (Te T2 ) = M c (T1 Te )
Pentru temperatura de echilibru rezulta:
T1 + T2
(3.221)
2
Se considera ca are loc un proces de racire reversibil pentru cantitatea
de apa de la temperatura T1 la temperatura Te (T1 > Te ). Variatia de
entropie este:
Te =
ZT e
S1 =
Q
=
T
T1
ZT e
T1
M cdT
Te
= M c ln
T
T1
(3.222)
In mod analog pentru cantitatea de apa aflata la temperatura T2 se

considera un proces reversibil de ncalzire la temperatura Te
ZTe
S2 =
Q
=
T
T2
ZTe
T2
M cdT
Te
= M c ln
T
T2
Te
Te
+ ln
S = S1 + S2 = M c ln
T1
T1
si considerand 3.221 se obtine:
(3.223)

118
Te2
(T1 + T2 )2
= M c ln
>0
T1 T2
4T1 T2
S = M c ln
(3.224)
PROBLEMA 3.35
Sa se arate ca n cazul unei substante a carei
ecuatie termica de stare are forma p = p (V, T ), este adevarata relatia

U
p
=T
p
(3.225)
V T
T V
SOLUT
IE
In cazul unui proces reversibil:
dS =
dU + pdV
T
(3.226)
Daca U = U (T, V )
dU =
U
V
dV +
T
U
T
dT
(3.227)

1 U
p
1 U
+
dT
dS =
dV +
T V T T
T T V
(3.228)
Cum entropia poate fi considerata ca functie de V si T si cum dS

este o diferentiala totala exacta
2S
2S
=
T V
V T
se obtine:
T
de unde rezulta:
1
T
U
V
p
+
T
=
V
1
T
U
T

1
2
T
U
V
1 2U
p
1
+
2+
T T V
T
T
119
p
T
=
V
1 2U
T V T
(3.229)
U fiind si ea o diferentiala totala exacta

2U
2U
=
T V
V T
si din 3.229 rezulta relatia ceruta:

U
p
=T
p
V T
T V
PROBLEMA 3.36
Sa se arate ca energia interna a unei substante
pentru care ecuatia de stare are forma p = T f (V ) este independenta de
volum.
SOLUT
IE
In problema precedenta s-a dedus ca:

p
U
=T
p
V T
T V
(3.230)
Cum:
p
T
= f (V )
V
atunci:
U
V
=0
T
adica energia interna nu depinde de volum.
(3.231)

120
PROBLEMA 3.37
Sa se demonstreze pentru un fluid relatia:

p
V
2
Cp CV = T
= TV
(3.232)
T V T p
KT
unde este coeficientul de dilatare izobar iar KT este coeficientul de

compresibilitate izoterm.
SOLUT
IE
Se tine cont de relatia lui Robert - Mayer
U
V
Cp CV = p +
V T
T p
(3.233)
si de relatia
U
V
=T
T
p
T
(3.234)
Se obtine:
Cp Cv = T
p
T
V
T
(3.235)
p
dar:
V

T p
p
=
V
T V
p T
(3.236)
Atunci 3.235 devine:
2
V
T p
Cp CV = T
V
p T
Cum:
(3.237)

121
V
= V
T p
V
= KT V
p T
se obtine:
Cp CV = T V
2
KT
PROBLEMA 3.38
Sa se determine energia interna a unui gaz pentru care ecuatia termica de stare este
u
(3.238)
3
unde u este energia unitatii de volum care depinde doar de temperatura.
p=
SOLUT
IE
Pentru un gaz care ocupa volumul V la temperatura T energia interna
este:
U = V u(T )
(3.239)
Cum:
p=
u (T )
3
(3.240)
folosind relatia:
U
V
=T
p
T
(3.241)
1 du (T ) u (T )
u (T ) = T
3
dT
3
(3.242)
densitatea de energie interna devine:
De aici rezulta:

122
du (T )
4dT
=
u (T )
T
(3.243)
Integrand se obtine:
ln u (T ) = 4 ln T + const
u (T ) = constT 4
Utilizand relatia lui Stefan-Boltzmann care penPROBLEMA 3.39

tru sistemul radiatie termica leaga densitatea de energie de temperatura
u = T 4 ( este o constanta) precum si relatia ce leaga densitatea de
energie de presiune p = u/3, sa se determine entropia si ecuatia transformarii adiabatice pentru acest sistem.
SOLUT
IE
Energia interna a unui volum V ocupat de radiatia termica este:
U =Vu
de unde:
dU = udV + V du
(3.244)
Atunci diferentiala entropiei

Q
dU + pdV
=
T
T
devine tinand cont de relatia 3.244
dS =
udV + V du + pdV
T
Cum expresia densitati de energie este:
dS =
u = T 4
iar presiunea este
p=
(3.245)
u
T 4
=
4
4

123

4
dS = 4V T 2 dT + T 3 dV
3
4
S = T 3V
3
Ecuatia adiabatei se obtine punand S = const.
(3.246)
(3.247)
T 3 V = const
PROBLEMA 3.40
Sa se determine expresia entropiei unui gaz
ideal alcatuit din kmoli, cunoscandu-se CV caldura molara la volum
constant si Cp caldura molara la presiune constanta.
SOLUT
IE
Utilizam ecuatia fundamentala pentru procese reversibile:
T dS = dU + pdV
(3.248)
n care
dU = CV dT
iar
p=
RT
V
Atunci:
dS = CV
dV
dT
+ R
T
V
(3.249)
Integrand rezulta:
S(T, V ) = CV ln T + R ln V + const
(3.250)

124
Pentru a obtine expresia entropiei n functie de parametri p si T se

nlocuieste n relatia 3.250 volumul obtinut din ecuatia termica de stare:
V =
RT
p
(3.251)
Rezulta:
S (T, p) = CV ln T + R ln
RT
p
+ const
S (T, p) = Cp ln T R ln p + const
(3.252)
Pentru a obtine expresia entropiei n coordonate p si V se nlocuieste

temperatura T din ecuatia de stare:
T =
pV
R
n ecuatia 3.250. Se obtine:

S (p, V ) = CV ln
pV
R
+ R ln V + const
S (p, V ) = CV ln p + Cp ln V + const
PROBLEMA 3.41
Van-der -Waals:
Fie un gaz real care satisface ecuatia de stare
2a
p+ 2
V
(V b) = RT
(3.253)
Considerand constanta caldura molara la volum constant CV sa se

stabileasca:
a) expresia energiei interne
b) expresia entropiei
c) ecuatia transformarii adiabatice.

125
SOLUT
IE
a) Se considera energia functie de volum si temperatura:
U = U (V, T )
Atunci:
dU =
U
V
dV +
T
U
T
dT
(3.254)
In aceasta relatie:
U
T
= CV
(3.255)
unde CV este caldura molara la volum constant. In plus

p
U
=T
p
V T
T V
(3.256)
Din ecuatia de stare a gazului real rezulta:

p=
RT
2a
2
V b
V
(3.257)
Atunci:
p
T
=
V
R
V b
T
U
2a
= 2
V T
V
(3.258)
(3.259)
Considerand 3.255 si 3.259 relatia 3.254 devine:

dU = CV dT + 2 a
dV
V2
(3.260)

2a
+ const
U = CV T
V
(3.261)

126
Se observa ca n cazul gazului real n afara termenului CV T n expresia energiei interne intra si termenul 2 a/V care exprima contributia
energiilor potentiale de interactie dintre moleculele gazului.
b) Din relatia fundamentala pentru procesele reversibile rezulta:
Q
dU + pdV
=
T
T
Considerand relatiile 3.257 si 3.260, relatia 3.262 devine:
dS =
CV dT
RdV
+
T
V b
Se integreaza aceasta relatie si se obtine:
dS =
S = CV ln T + R ln (V b) + S0
(3.262)
(3.263)
(3.264)
c) In cazul unui proces adiabatic S = const. Din relatia 3.264 se

obtine ecuatia procesului adiabatic.
T
CV
R
(V b) = const
Sa se demonstreze relatiile lui Maxwell n cazul

PROBLEMA 3.42
unor procese reversibile pentru un fluid oarecare caracterizat de parametri
p, V , T .

p
T
=
(3.265)
V S
S V
V
T
=
(3.266)
p S
S p

p
S
=
(3.267)
T V
V T

S
V
=
(3.268)
p T
T p

127
SOLUT
IE
Demostratiile se fac pornind de la faptul ca U , F , G , H sunt
functii de stare. Atunci dU , dF , dG , dH sunt diferentiale totale
exacte. Aceasta implica faptul ca daca forma diferentiala
dF = Xdx + Y dy
este o diferentiala exacta este valabila relatia:
Y
X
=
y
x
a)
dU = T dS pdV
T
V
=
S
p
S
(3.269)
V
b)
H = U + pV
dH = dU + V dp + pdV = T dS pdV + V dp + pdV = T dS + V dp
T
p
=
S
V
S
(3.270)
p
c)
F = U TS
dF = dU SdT T dS = T dS pdV SdT T dS = pdV SdT
p
T
=
V
S
V
(3.271)
T
d)
G = U T S pV

128
dG = SdT + V dp
S
p
V
T
(3.272)
p
PROBLEMA 3.43
Sa se determine variatia marimilor T , V , U si
H n cazul unei comprimari adiabatice.
SOLUT
IE
Variabilele independente pe care le consideram n acest caz sunt S si
p . Acesta nseamna ca T = T (S, p) si atunci:

T
T
dT =
dS +
dp
S p
p S
Dar cum dS = 0 pentru o transformare adiabatica, pentru variatia
temperaturii se obtine:

T
dp
dT =
p S
Conform relatiei 3.270:
T
p
=
S
V
S
astfel ca relatia de mai sus devine:

V
V
T
dT =
dp =
dp
S p
T p S p
T
inand cont de expresia coeficientului de dilatare izobar:
1 V
=
V T p
rezulta:
(3.273)

129
V
T
= V
(3.274)
Din:
Cp =
Q
dT
=T
p
S
T
rezulta:
T
S
=
p
T
Cp
(3.275)
T
inand cont de relatiile 3.274 si 3.275, relatia 3.273 devine:
V T
dp
Cp
dT =
(3.276)
Din expresia coeficientului de compresie adiabatic:
1 V
KS =
V p S
rezulta:
V
p
= KS V
S
si variatia volumului este:
dV =
V
p
dp = KS V dp
Variatia energiei interne se scrie:
U
U
V
dp =
dp
dU =
p S
V S p S
Din relatia:
dU = T dS pdV
rezulta:
(3.277)
(3.278)

U
V
130
= p
S
In plus:
V
p
= KS V
S

dU = pV KS dp
(3.279)
Variatia entalpiei este:
dH =
H
p
dp
(3.280)
Cum:
dH = T dS + V dp
atunci:
H
p
=V
S

dH = V dp
PROBLEMA 3.44
Sa se determine variatia entropiei S, volumului
V , energiei interne U , si a entalpiei H n cazul unei comprimari izoterme.
SOLUT
IE
Variabilele independente sunt T si p. In cazul unui proces izoterm
variatia entropiei este:

S
dS =
dp
(3.281)
p T

131
Dar conform relatiei 3.270:

S
V
=
= V
p T
T p
dS = V dp
(3.282)
Variatia volumului este:
dV =
V
p
dp = V KT dp
(3.283)
Pentru a exprima variatia energiei interne se considera S = S(T, p) si

V = V (T, p).
Atunci:

S
S
dS =
dp +
dT
(3.284)
p T
T p
V
V
dp +
dT
(3.285)
dV =
p T
T p
Cum
dU = T dS pdV
(3.286)
daca se considera relatiile 3.284 si 3.285 relatia 3.286 devine:

"
dU = T
S
p
dp +
T
S
T
dT p
p
"
V
p
dp +
T
V
T
dT
p
"

#
S
V
S
V
dU = T
p
p
dT
dp + T
p T
p T
T p
T p
(3.287)
Atunci:
U
S
V
=T
p
(3.288)
p T
p T
p T
Cum:

S
p
V
p
V
T
132
= V
(3.289)
= V KT
(3.290)
= V T + pV KT
(3.291)
U
p
Astfel ntr-un proces izoterm:
U
dU =
dp = V (T + pKT ) dp
p T
(3.292)
Variatia entalpiei este:

dH = TdS + Vdp
iar cu ajutorul relatiei 3.284 se obtine:
#
"

S
S
dp +
dT + V dp
dH = T
p T
T p

S
S
dH = T
+ V dp + T
dT
p T
T p
Deoarece H este o diferentiala totala exacta, folosind relatia 3.289 se
obtine:
H
p
=T
T
S
p
+ V = T
T
V
T
Astfel ntr-un proces izoterm:

dH = V (1 T ) dp
+ V = T V + V
p

133
PROBLEMA 3.45
Sa se determine variatia energiei interne U , entropiei S si a temperaturii T n cazul dilatarii izobare.
SOLUT
IE
In acest caz variabilele independente sunt presiunea si volumul. Cum
S(p, V ) se obtine:

S
S
dS =
dp +
dV
(3.293)
p V
V p
Deoarece
dU = T dS pdV
(3.294)
considerand relatia 3.293 se obtine:
dU = T
S
p
"
#
S
dp + T
p dV
V p
Cum presiunea este constanta:

"
dU = T
S
V
(3.295)
p dV
(3.296)
si
S
V
=
p
iar
Cp =
S
T
Q
dT
T
V
=
p
=T
p
S
T
dS =
S
V
dV
p
(3.297)
Cp
dU =
p dV
TV
Variatia entropiei
Cp 1
T V
(3.298)

134
se poate pune sub forma:

dS =
Cp
dV
TV
daca se considera relatia 3.297.

Variatia temperaturii se poate exprima n functie de coeficientul de
dilatare izobar:
1
T
dV =
dT =
dV
V p
V
PROBLEMA 3.46
Sa se determine Q = T dS n functie de variabilele (p, V ), (p, T ), (V, T ) considerand cunoscuti coeficientii calorici si
termici ai sistemului.
SOLUT
IE
a) In variabilele V , T diferentiala entropiei este:

S
S
dV +
dT
dS =
V T
T V
(3.299)
Utilizam relatia 3.271:
T p
p
S
=
=
=
V
V T
T V
KT
p T
unde s-a tinut cont de definitiile lui si KT .
In plus:

S
CV
=
T V
T
Relatia este justificata deoarece:

Q
S
CV =
=T
dT V
T V
(3.300)
(3.301)

135

dS =
CV
dT +
dV
T
KT
(3.302)
si
Q = CV dT +
T
dV
KT
b) In coordonate p si T diferentiala entropiei este:

S
S
dp +
dT
dS =
p T
T p
Se utilizeaza relatia 3.272 si se obtine:
V
S
=
= V
p T
T p
(3.303)
(3.304)
precum si relatia
S
T
=
p
Cp
T
(3.305)
demonstrata in problema precedenta

dS =
Cp
dT V T dp
T
(3.306)
si:
Q = Cp dT V dp
c) In coordonate V , p diferentiala entropiei este:

S
S
dS =
dp +
dV
p V
V p
Se utilizeaza relatia 3.272 si se obtine:
(3.307)
(3.308)

136
T V
S
V
=
=
S
p V
T S
V T
(3.309)
unde:
S
T
=
V
CV
T
(3.310)
iar:

T p
S
p
=
=
=
V
V T
T V
KT
p T
(3.311)
In 3.311 s-a tinut cont de definitiile lui si KT (date n problema

3.6).

S
CV KT
=
(3.312)
p V
T
Deoarece:
T p
p
S
=
=
S
V p
T S
p T
(3.313)
si:
S
p
S
T
atunci relatia 3.313 devine:
=
p
V
T
Cp
T
= V
p
(3.314)

S
V
=
p
137
Cp
T V
(3.315)
Considerand relatiile 3.312 si 3.313 expresia 3.308 devine:

dS =
CV KT
Cp
dp +
dV
T
V T
(3.316)
de unde rezulta:
Q = T dS =
C V KT
Cp
dp +
dV
(3.317)
PROBLEMA 3.47
Sa se arate ca ciclul Carnot ireversibil are randamentul cel mai mare n comparatie cu orice alt ciclu ce functioneaza
ntre doua temperaturi extreme date.
SOLUT
IE
Din inegalitatea pentru procese ireversibile:
dS
Q
T
(3.318)
se obtine pentru un ciclu:

I
I
dS >
Q
T
Cum entropia este o functie de stare

I
dS = 0
(3.319)
(3.320)
atunci din 3.319 se obtine:

I
Q
0
T
(3.321)
Se noteaza cu:
Z
Q1 =
Q > 0
p
caldura primita n cursul ciclului.
(3.322)

138
Se noteaza cu:
Z
|Q2 | =
Q > 0
(3.323)
caldura cedata n cursul ciclului.

Atunci daca se tine cont de relatiile 3.322 si 3.323, relatia 3.321 se
poate scrie:
I
Z
Z
Q
Q
Q
=
+
0
(3.324)
T
p T
C T
sau:
Z
Z
Q
Q
(3.325)
p T
C T
Se noteaza cu TM temperatura maxima atinsa n cursul ciclului. Atunci
R
Z
Q
Q
Q1
p
=
(3.326)
TM
TM
p T
sau:
Q1
TM
Z
p
Q
T
(3.327)
Se noteaza cu Tm temperatura minima atinsa n cursul ciclului. Atunci:

R
Z
c Q
Q
|Q2 |
=
(3.328)
Tm
Tm
c T
Din relatiile 3.325 , 3.327 , 3.328 obtinem:
Q1
|Q2 |
TM
Tm
(3.329)
Tm
|Q2 |
TM
Q1
Tm
|Q2 |
1
TM
Q1
adica randamentul ciclului Carnot este randamentul cel mai mare pentru
ciclurile care se desfasoara ntre doua temperaturi date.
1

139
In cazul unei masini termice ce lucreaza dupa

PROBLEMA 3.48
un ciclu Carnot exista posibilitatea ca diferenta T1 T2 dintre temperaturile sursei calde si reci sa fie marita cu T prin ncalzirea sursei calde
si prin racirea sursei reci. Cum trebuie distribuita variatia T pe cele
doua surse pentru ca randamentul sa fie maxim?
SOLUT
IE
Se considera:
T = T1 + T2
(3.330)
unde T1 reprezinta cresterea de temperatura a sursei calde iar T2

reprezinta scaderea n temperatura a sursei reci.
In aceste conditii randamentul devine:
=1
T2 T2
T1 + T1
(3.331)
Din relatia 3.330 se obtine:

T2 = T T1
astfel ca relatia 3.331 devine:
T2 T + T1
T1 + T T2
=
(3.332)
T1 + T1
T1 + T1
Randamentul este maxim cand numitorul este minim, adica T1 = 0.
Aceasta nseamna ca este mai eficient sa se scada temperatura sursei
reci pentru a mari randamentul masinii termice.
=1
PROBLEMA 3.49
Sa se determine randamentul ciclului Otto format din doua adiabate si doua izocore ( Fig. 3.9) avand ca substanta de
lucru un gaz ideal. Se cunosc V1 /V2 = si = Cp /CV .
SOLUT
IE
Caldurile schimbate de sistem pentru fiecare transformare n parte
sunt:

p
140
3
4
2
1
Figura 3.9: Ciclul Otto
Q12 = 0
Q23 = Cp (T3 T2 )
Q34 = 0
Q41 = Cp (T1 T4 )
Atunci:
T4
1
|Q41 |
T4 T1
T1 T1
=1
=1
=1
Q12
T3 T2
T2 T3
1
T1
Din transformarea 1-2 se obtine:
1
T1
V1
1
=
= 1
T2
V2
(3.333)
(3.334)
Se scriu transformarile 1-2 , 3-4 n coordonate p, T

T1 V11 = T2 V21
(3.335)
T4 V11 = T3 V21
(3.336)
Din aceste ultime doua relatii prin mpartire se obtine:

p
2
141
Figura 3.10: Ciclul Diesel
T4
T3
=
T1
T2
T
=1
(3.337)
PROBLEMA 3.50
Sa se determine randamentul ciclului Diesel
format din doua adiabate, o izobara si o izocora (Fig.3.10) avand ca
substanta de lucru un gaz ideal. Se cunosc = Cp /CV , V1 /V2 = si
V3 /V2 = .
SOLUT
IE
Se calculeaza caldurile schimbate de sistem pentru fiecare transformare n parte corespunzatoare ciclului reprezentat n Fig. 3.10.
Rezulta:
Q12 = 0
Q23 = Cp (T3 T2 ) > 0
Q34 = 0
Q41 = CV (T1 T4 ) < 0

142
Randamentul este:
T4
1
|Q41 |
1 T1
T1
=1
=1
Q23
T2 T3
1
T2
Din transformarea 1-2 rezulta:
1
1
V2
T1
=
= 1
T2
V1
(3.338)
(3.339)
iar din transformarea 2 - 3:

T3
V3
=
=
T2
V2
(3.340)
Pentru a calcula raportul T4 /T1 acesta va fi exprimat sub forma:

T4
T4
T3
T2
=
(3.341)
T1
T3
T2
T1
Din transformarea adiabatica 3 - 4 rezulta:
1
1
V3
V3 V2
T4
1
=
=
=
T3
V1
V2 V1
(3.342)
T
T4
=
T1
(3.343)
Atunci randamentul este:

1 ( 1)
=1
1 ( 1)
PROBLEMA 3.51
Sa se calculeze randamentul unei masini termice ce lucreaza dupa un ciclul Joule care este compus din doua adiabate si din doua izobare (p1 , p2 ), substanta de lucru fiind un gaz ideal cu
exponentul adiabatic . Se cunoaste raportul = p2 /p1 , (p2 > p1 ).

p
p
p
143
4
3
Figura 3.11: Ciclul Joule
SOLUT
IE
Reprezentarea ciclului n coordonate (p, V ) este data n Fig. 3.11
Caldurile schimbate de sistem cu mediul extern sunt:
Q12 = Cp (T2 T1 ) > 0
Q23 = 0
Q34 = CV (T4 T3 ) < 0
Q41 = 0
Atunci randamentul este:
T4
1
|Q34 |
T3 T4
T3
T3
=1
=1
=1
T1
Q12
T2 T1
T2
1
T2
(3.344)
Din transformarile 1 - 4 , 2 -3 se obtine:

1
T2 p1 = T3 p2
1
T1 p1 = T4 p2
de unde prin mpartire rezulta:
(3.345)
(3.346)

144
T2
T3
=
(3.347)
T1
T4
T
inand cont de relatiile 3.345, 3.346 si 3.347, relatia 3.341 devine:
=1
PROBLEMA 3.52
p1
p2
1
1
=1
Sa se demonstreze relatia:
H
V
= T
+V
p T
T p
(3.348)
SOLUT
IE
Se porneste de la expresia entalpiei:
H = U + pV
(3.349)
dH = T dS + V dp
(3.350)
Prin diferentiere obtinem:
dS =
dH V dp
T
(3.351)
dar:
dH =
H
T
dT +
p
H
p
dp
(3.352)
astfel ncat:
1
dS =
T
H
p
V
1 H
dp +
dT
T
T T p
Cum dS este o diferentiala totala exacta:
(3.353)

1
T
H
p
145
"
#
1 H
=
p T T p
(3.354)
T
de unde rezulta:
1 2H
1
2
T T p T
H
p
V
1
+ 2
T
T
V
T
=
p
1 2H
T pT
Atunci:
H
p
= T
T
V
T
+V
p
PROBLEMA 3.53
Sa se gaseasca expresia diferentiala pentru entropia unui gaz pentru care:
1 V
= const
(3.355)
=
V T p
Cp = const
(3.356)
H = U + pV
(3.357)
dH = T dS + V dp
(3.358)
dH V
dp
T
T
(3.359)
SOLUT
IE
Cum:
Atunci:
dS =
Considerand H = H(T , p):
dH =
H
T
dT +
p
H
p
dp = Cp dT +
H
p
dp
T
(3.360)

146
Asa cum s-a demonstrat n problema 3.52:
H
V
= T
+V
p T
T p
(3.361)

"
dH = Cp dT + T
V
T
+ V dp
(3.362)
T
inand cont de 3.362, 3.359 devine:
Cp
V
dp
dS =
dT
T
T p
Utilizand expresia coeficientului de dilatare izoterm
1 V
=
V T p
(3.363)
(3.364)

dS =
PROBLEMA 3.54
Cp
dT V dp
T
Sa se demonstreze ca
1 V
S =
V T S
(3.365)
(3.366)
coeficientul de dilatare adiabatic poate fi exprimat si sub forma:

CV T
S =
(3.367)
V T p V
SOLUT
IE
Se considera S = S ( T , V ):

S
S
dS =
dT +
dV
T V
V T
Rezulta:
(3.368)

147
T V
V
=
S
T S
V T
(3.369)
Dar:
S
T
=
V
CV
T
(3.370)
si cum:
S
V
=
T
p
T
(3.371)
V
V
T
CV
=
T
T
p
(3.372)
V
Atunci:
CV
S =
VT
PROBLEMA 3.55
T
p
Sa se demonstreze relatiile:
CV
p
=T
V T
T 2 V
2
Cp
V
= T
p T
T 2 p
(3.373)
(3.374)
SOLUT
IE
Cum:
CV = T
S
T
(3.375)
V

148
se obtine:
CV
V
=
V
S
T
=T
T V T
T
V T V
(3.376)
Cum:
S
V
=
T
p
T
(3.377)
V
din relatia 3.376 se obtine:
2
CV
p
=T
V T
T 2 V
(3.378)
Deoarece:
Cp = T
S
T
(3.379)
p
se obtine:
Cp
p
" #

S
=
=T
T
p
T p
T
p T p
(3.380)
Cum:
S
p
=
T
V
T
(3.381)
p
se obtine:
Cp
p
= T
T
2V
T 2
PROBLEMA 3.56
La o substanta paramagnetica susceptibilitatea
variaza cu temperatura dupa o lege de forma = C/T unde C este o
constanta pozitiva. Sa se determine caldura schimbata de unitatea de

149
volum a substantei cu mediul extern cand temperatura este mentinuta

la valoarea T1 iar intensitatea campului magnetic creste de la 0 la H1 .
Variatia volumului se va considera neglijabila.
SOLUT
IE
Se utilizeaza forma primului principiu al termodinamicii pentru substante magnetice (marimile se considera raportate la unitatea de volum)
du = q pdv + 0 HdM
(3.382)
Lucrul mecanic la magnetizare a fost calculat n problema 3.4 .

Cum T = const, v = const rezulta du = 0 astfel ca din relatia 3.382
rezulta:
q = 0 HdM
(3.383)
CH
T
(3.384)
Dar:
M = H =
Atunci:
CdH
T
Cum T = T1 din relatiile 3.383 si 3.385 rezulta:
dM =
q = 0
CH
dH
T1
(3.385)
(3.386)
Se integreaza si se obtine:
ZH1
q=
0
0
CH
0 C 2
dH =
H
T1
2T1 1
PROBLEMA 3.57
Pentru o substanta s-a gasit ca densitatea de
magnetizare este functie de raportul H/T . Sa se arate ca energia interna
a unitatii de volum este independenta de M si sa se determine expresia
entropiei (se va neglija variatia volumului).

150
SOLUT
IE
Aplicand primul principiu al termodinamicii pentru substante magnetice:
du = T ds 0 HdM
rezulta:
du + 0 HdM
T
unde s, u se refera la entropia si energia unitatii de volum.
Se considera u = u(T, M ) si se arata ca
u
=0
M T
ds =
(3.387)
Intr-adevar:
du =
u
T
dT +
M
u
M
dM
(3.388)
si relatia 3.387 devine:
1
u
1 u
dT +
0 H dM
ds =
T T M
T
M T
(3.389)
Deoarece ds este o diferentiala totala exacta, din relatia 3.390 rezulta:
1 u
1
u
=
0 H
M T T M T
T T
M T
M
sau:
1 2u
1
u
1 2u
H
= 2
+
0
T M T
T
M T T T M
T T M
de unde:
u
M
= 0 T
T
2
H
T
(3.390)
M
Cum M = f (H/T ) si M = const rezulta ca H/T = const si:

u
M
151
=0
(3.391)
Aceasta relatie arata ca energia interna a unitatii de volum este independenta de magnetizare.
Deoarece:

H
H
0
dM = f
d
(3.392)
T
T
du (T )
H
ds =
0 f 0
T
T
H
T

H
d
T
(3.393)
Pentru x = H/T se obtine:

Z
s=
du (T )
0
T
H/T
Z
xf 0 (x) dx
0
Integrand prin parti cel de-al doilea termen obtinem:

Z
s=
du (T )
H
0 f
T
T
H
T
H/T
Z
+ 0
f (x) dx
0
In cazul unei substante paramagnetice ideale

PROBLEMA 3.58
densitatea de magnetizare variaza cu temperatura dupa legea Curie:
M=
CH
T
(3.394)
unde C este o constanta.

Sa se arate ca n conditiile n care campul magnetic variaza iar sistemul este izolat adiabatic:
CH
dT = 0
dH
(3.395)
cH T
unde cH este capacitatea calorica a unitatii de volum.

152
SOLUT
IE
Se considera u , s energia interna si entropia unitatii de volum dependente doar de T si H (deoarece variatia de volum poate fi considerata
neglijabila)

s
s
q = T ds = T
dT + T
dH
(3.396)
T H
H T
rezulta:
cH =
q
dT
=T
H
s
T
(3.397)
H
Se exprima diferentiala entropiei:

s
s
ds =
dT +
dH
T H
H T
Se tine cont de relatia 3.397 si se obtine:
s
cH
dH
ds =
dT +
T
H T
(3.398)
(3.399)
Cum ntr-o transformare adiabatica ds = 0 din relatia 3.399 rezulta:
s
T
dH
(3.400)
dT =
cH H T
Pentru a exprima ultima derivata partiala se considera diferentiala
densitatii de magnetizare.
M
M
dM =
dT +
dH
(3.401)
T H
H T
T
inand cont de relatiile 3.398 si 3.401, diferentiala energiei interne
du = T ds + 0 HdM
se poate exprima astfel:
(3.402)

153

s
M
dT +
du = T
+ o H
T H
T H

s
M
+ T
+ 0 H
dH
H T
H T
(3.403)
Cum du este o diferentiala totala exacta rezulta ca:

s
M
T
+ 0 H
=
H
T H
T H T

s
M
T
+ 0 H
T
H T
H T H
(3.404)
Se obtine:
M
T
=
H
s
H
(3.405)
T

0 T
dT =
cH
M
T
dH
(3.406)
Deoarece M = CH/T
M
T
=
H
CH
T2
(3.407)
astfel 3.406 devine:

dT = 0
PROBLEMA 3.59
unde
CH
dH
cH T
Sa se demonstreze relatia
M
V
= 0
H T,p
p T,H
(3.408)
(3.409)

V
H
154
(3.410)
T,p
se numeste coeficient de magnetizare iar
M
0
p T,H
(3.411)
se numeste coeficient paramagnetic (M este magnetizarea totala).

SOLUT
IE
Forma diferentiala a primului principiu al termodinamicii n acest caz
este:
dU = T dS pdV + 0 HdM
(3.412)
La temperatura constanta:
S
S
dp +
dH
dS =
p H
H p
V
V
dp +
dH
dV =
p H
H p
M
M
dM =
dp +
dH
p H
H p
(3.413)
(3.414)
(3.415)

"
dU = T
S
p
dp +
H
S
H
"
+0 H
"
dH p
p
M
p
dp +
H
V
p
M
H
dp +
H
V
H
dH
p
sau

S
V
M
dU = T
p
+ 0 H
dp
p H
p H
p H
dH +
p

155
"
S
V
M
T
dH
p
+ 0 H
H p
H p
H p
Cum dU este o diferentiala totala exacta:

S
V
M
T
p
+ 0 H
=
H
p H
p H
p H
"
#
V
M
S
p
+ 0 H
T
p
H p
H p
H p
Rezulta:
M
p
=
T,H
V
H
T,p
PROBLEMA 3.60
Sa se arate ca atunci cand campul magnetic este
variat izoterm de la valoarea 0 la H, variatia volumului (V V0 ) este
data de relatia:
2

H
V = 0 V0

(3.416)
2
p T
unde

1
V
=
V
p H,T
(3.417)
si
M
(3.418)
VH
Se va presupune ca n interiorul probei campul este uniform iar si nu
depind de intensitatea campului magnetic (M - este magnetizarea totala,
- susceptibilitatea, - coeficientul de compresibilitate).
=
SOLUT
IE
Deoarece:

156
M = V H
(3.419)
tinand cont de rezultatul obtinut la problema precedenta:
sau
V
H
V
H
= 0
T,p
M
p
T,H
"
#
V
= 0 H
+V
p T,H
p T,H
= 0 H V + V
T,p
= 0 V H
p T
(3.420)
Se noteaza pentru simplificare:
k =
si 3.420 devine:
V
H
= k0 HV
(3.421)
T,p
sau:
dV
= k o HdH
V
(3.422)

ZV
dV
= k o
V
ZH
HdH
0
V0
Rezulta:
V
H2
= 0 k
V0
2
Cum V = V0 + V si V V0
(V0 + V )
V V
V
= ln
= ln 1 +
ln
=
V0
V0
V0
V0
ln
(3.423)
(3.424)

157
Deci:

V
H2
H2
k = 0
= 0

V0
2
2
p T
PROBLEMA 3.61
Sa se arate ca energia interna si entropia pe
unitatea de volum a unei substante feromagnetice, a carei susceptibilitate
n faza paramagnetica satisface legea Curie Weiss:
C
T T0
unde C si T0 sunt constante, pot fi scrise astfel:
=
ZT
u=
cM dT
0 T 0 M 2
+ const
2C
(3.425)
(3.426)
ZT
s=
cM
dT
0 M 2
+ const
T
2
(3.427)
unde cM este caldura specifica a unitatii de volum la densitate de magnetizare constanta.

SOLUT
IE
Conform relatiei 3.390:

u
H
2
= 0 T
M T
T T M
(3.428)
Cum:
M = H
si
C
T T0
rezulta:
H=
M (T T0 )
C
(3.429)

158
Atunci:
H
M (T T0 )
=
T
C
T
Se deriveaza relatia 3.430 si se obtine:

M
M T0
H
T T0
=
=
T T
C T
T
C T2
(3.430)
u
M T0
= 0
M T
C
(3.431)
Considerand s = s ( T , M )

s
dT + T
+ 0 H dM
du = T ds + 0 HdM = T
M T
M
(3.432)
Cum du este o diferentiala totala exacta:
=
+ 0 H
T
T
M
T M T
T
M T
M
sau
2s
T
=
M T
s
M
s
T
2s
+T
+ 0
T M
H
T
rezulta:
s
M
= 0
T
H
T
(3.433)
M
Cum:
cM = T
s
T
atunci:
cM
M
=T
M
s
T
2s
=T
=T
M T
T
s
M

159
sau tinand cont de 3.433:
cM
2H
= T 0
M T
T 2
T
inand cont de relatia 3.429 rezulta:
2H
=0
T 2
si
cM
=0
M T
este independent de M . Atunci:
adica cM
du =
u
T
dT +
M
u
M
dM = cM dT 0
T
T0 M
dM
C
si:
Z
Z
T0 M
u=
cM dT 0
M dM + const
C 0
0
Z T
T0 M 2
u=
cM dT 0
+ const
(3.434)
C 2
0
Pentru calculul entropiei se porneste de la diferentiala acesteia:
T
du 0 HdM
dT
M dM
= cM
0
T
T
C
Z
dT
0 M 2
s = cM
+ const
T
2C
ds =
PROBLEMA 3.62
Sa se stabileasca formula:
2
V
E
=
V
2
p
(3.435)
(3.436)
care da variatia relativa a volumului unui corp dielectric supus actiunii

unui camp electric ( - este diferenta de potential).

160
SOLUT
IE
Electrostrictiunea reprezinta fenomenul de deformare a unui dielectric
sub actiunea campului electric. Considerand un dielectric ce umple un
condensator cu aria armaturilor S si distanta dintre armaturi d, lucrul
mecanic furnizat sistemului pentru a varia volumul cu dV si a modifica
sarcina cu dq este:
L = pdV + dq
unde este diferenta de potential dintre armaturile condensatorului.
Atunci:
dU = T dS + L = T dS pdV + dq
(3.437)
Se introduce functia caracteristica numita entalpie libera:

G = U T S + pV q
(3.438)
Se diferentiaza relatia 3.438 si tinand cont de relatia 3.437 se obtine:

dG = SdT + V dp qd
(3.439)
Considerand un proces izoterm dT = 0, deoarece dG este o diferentiala

totala exacta:

q
V
=
(3.440)
p
p
Mentionam ca:
S
q = C = = SE
(3.441)
d
unde C este capacitatea iar E intensitatea campului electric. Cum
= Ed, si d fiind constante rezulta ca si E este constant. Atunci
tinand cont de relatia 3.441 rezulta:

q
= ES
(3.442)
p
p
Se utilizeaza relatia 3.442 si relatia 3.440 devine:

= ES
161
V
= E
d
Mentionam ca V = Sd . Rezulta
EV
dV =
d
Cum = Ed ,
(3.443)
d = d (dE), relatia 3.443 se poate scrie:

dV
EdE
(3.444)
=
V
p
Se integreaza aceasta relatie si se tine cont ca

p
este un coeficient care nu depinde de intensitatea campului electric. Se
obtine:

E2
V
ln
=
(3.445)
V0
p 2
Se noteaza V = V0 + V si tinand cont ca V V0 (variatiile de
volum sunt mici n cazul acestui fenomen) se obtine:

V
V + V0
V V
ln
= ln
= ln 1 +
(3.446)
=
V0
V0
V0
V0
V
=
V0
E2
2
PROBLEMA 3.63
Sa se calculeze efectul termic care apare datorita
polarizarii unitatii de volum a unui dielectric. Se va neglija variatia volumului la temperatura constanta. Se considera ca densitatea de polarizare

162
~ unde = r (T ) 1 Se va particulariza
este data de relatia P~ = 0 E
rezultatul pentru cazul n care
r = 1 +
const
T
(3.447)
SOLUT
IE
Se noteaza cu u energia unitatii de volum, iar cu s entropia unitatii
de volum. Utilizand expresia lucrului mecanic de polarizare, evaluat n
problema (3.4), variatia energiei interne este:
du = T ds + EdP
(3.448)
Se considera un proces izoterm care are loc ca urmare a aplicarii unui

camp electric ce variaza de la valoarea 0 la valoarea E. Atunci:
s
dE
ds =
E T
astfel ncat:
q = T
s
E
dE
(3.449)
Pentru a exprima derivata
s
E
se introduce entalpia libera a unitatii de volum:

g = u T s EP
(3.450)
Prin diferentierea lui g , tinand cont de relatia 3.448 se obtine:

dg = sdT P dE
(3.451)
Cum dg este o diferentiala totala exacta:
s
E
=
T
P
T
(0 E)
=
T
= 0 E
E
= 0 E
E
r
T E
(3.452)

163
Atunci:
q = T ds = 0 T
r
T
EdE
(3.453)
Prin integrarea aceastei relatii rezulta:
ZE
Q =
T 0
r
T
1
dr 2
EdE = T 0
E
2
dT
E
(3.454)
Admitand cazul particular:

r = 1 +
const
T
si evaluand derivata:
dr
const
= 2
dT
T
(3.455)

1
const
Q = E 2 0
<0
2
T
De aici rezulta ca dielectricul cedeaza caldura n cursul polarizarii sale.
PROBLEMA 3.64
Sa se demonstreze ca n procesele reversibile n
care T si V sunt constante variatia energiei libere F = U T S, cu semn
schimbat, este egala cu lucrul mecanic efectuat de fortele generalizate
altele decat presiunea.
SOLUT
IE
Cum:
dF = dU T dS SdT
(3.456)
iar conform principiului I al termodinamicii

dU = T dS L
Vom exprima lucrul mecanic sub forma:
(3.457)

L = pdV + L
164
(3.458)
reprezinta lucrul mecanic al fortelor generalizate altele decat

unde L
presiunea. Atunci relatia 3.456 devine:
dF = SdT pdV L
(3.459)
Pentru T = const si V = const rezulta dF = L

PROBLEMA 3.65
Sa se demonstreze ca n procesele reversibile n
care S si p sunt constante, variatia cu semn schimbat a entalpiei H =
U + pV este egala cu lucrul mecanic al fortelor generalizate altele decat
presiunea.
SOLUT
IE
Deoarece:
dH = dU + pdV + V dp
(3.460)
dU = T dS L
(3.461)
L = pdV + L
(3.462)
si
unde
este lucrul mecanic al fortelor generalizate altele decat presiunea. Se

L
obtine:
dH = T dS + V dp L
(3.463)
Cand p = const si T = const rezulta:
dH = L
PROBLEMA 3.66
Sa se arate ca n procesele reversibile variatia
cu semn schimbat a entalpiei libere G = U T S + pV cand p si T sunt
constante este egala cu lucrul mecanic al fortelor generalizate altele decat
presiunea.

165
SOLUT
IE
Pornind de la expresia entalpiei libere:
G = U T S + pV
(3.464)
dG = dU T dS SdT + pdV + V dp
(3.465)
dU = T dS pdV L
(3.466)
se obtine:
Cum:
este lucrul mecanic al fortelor generalizate altele decat presiunea

unde L
se obtine:
dG = V dp SdT L
(3.467)
Cand p = const si T = const
dG = L
PROBLEMA 3.67
Sa se demonstreze ca ntr-un proces ireversibil
realizat de un sistem n contact cu un termostat aflat la temperatura T ,
variatia energiei libere reprezinta lucrul maxim ce poate fi efectuat de
sistem.
SOLUT
IE
In cazul proceselor ireversibile:
Qirev
< dS
T
(3.468)
si:
Zf
Qirev
< Sf S i
T
(3.469)
unde indicii i si f se refera la starea initiala, respectiv starea finala.

166
In relatia de mai sus T reprezinta temperatura termostatului cu care

sistemul este n contact. T nu este temperatura sistemului deoarece pentru eventualele stari de neechilibru prin care trece sistemul aceasta nici
nu poate fi definita. Rezulta:
1
T
Zf
Qirev < Sf Si
(3.470)
adica:
Qirev < T Sf T Si
(3.471)
Qirev = U + Lirev = Uf Ui + Lirev
(3.472)
Cum:
atunci:
Uf Ui + Lirev < T Sf T Si
+Lirev < (Ui T Si ) (Uf T Sf )
+Lirev < Fi Ff = (Ff Fi )
Rezultatul arata ca sistemul nu poate efectua asupra mediului un
lucru mecanic care sa depaseasca o valoare maxima. Din acest motiv F
a primit denumirea de energie libera deoarece variatia ei (si nu a energiei
interne) determina valoarea maxima a lucrului mecanic pe care sistemul
l poate furniza n exterior.
PROBLEMA 3.68
Sa se arate ca pentru un sistem care nu efectueaza
lucru mecanic si care este n contact cu un termostat, energia sa libera
nu poate creste.
SOLUT
IE
Se tine cont de rezultatul obtinut n problema precedenta:
Lirev < Fi Ff
(3.473)

167
cum Lirev = 0 rezulta ca:

Ff < Fi
(3.474)
F < 0
(3.475)
sau:
Intr-o astfel de situatie starea de echilibru se atinge cand energia

libera este minima.
Capitolul 4
STATISTICA
FIZICA
PROBLEMA 4.1
Sa se determine constanta C din distributia
lui Maxwell a moleculelor dupa viteze si sa se scrie explicit aceasta
distributie.
SOLUT
IE
Constanta C poate fi determinata din conditia ca integrala din dn
(v x ,v y ,v z ), pe toate vitezele posibile, sa ne dea numarul total de molecule
n din unitatea de volum. Legea de distributie Maxwell a moleculelor dupa
viteze este
dn(vx , vy , vz ) = nCem(vx +vy +vz )/2kB T dvx dvy dvz
(4.1)
dn (vx , vy , vz ) = nf (vx , vy , vz ) dvx dvy dvz
(4.2)
sau
unde f (vx , vy , vz ) este functia de distributie dupa viteze.

Avem astfel:
Z Z Z
2
2
2
nC
em(vx +vy +vz )/2kB T dvx dvy dvz = n
sau
emv
2 /2k
168
BT
=1
(4.3)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
169
T
inand cont de integrala Poisson,
r
Z
e
x2
rezulta:
Z
e
mv 2 /2kB T
2kB T
m
(4.4)
Relatia 4.3 devine:
2kB T
m
3/2
=1
si
C=
m
2kB T
3/2
PROBLEMA 4.2
Sa se gaseasca functia de distributie a moleculelor
dupa viteza absoluta.
SOLUT
IE
In acest scop se scrie expresia functiei de distributie Maxwell n coordonate sferice:
vx = v sin cos
vy = v sin sin
vz = v cos
unde
v [0, +)
[0, ]
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
170
[0, 2]
Atunci:
dvx dvy dvx = v 2 sin dddv
Rezulta:
2
f (vx , vy , vz ) = Ce
2
= Ce
mv
2k
T
B
mv
2k
T
B
v 2 sin dvdd
v 2 sin dvdd = f (v, , ) dvdd
Din relatia de mai sus se obtine forma functiei de distributie n coordonate sferice:
2
f (v, , ) = Ce
mv
2k
T
B
v 2 sin
Atunci:
Z Z2
f (v, , ) v 2 dd = Ce
f (v) =
0
mv 2
2k
BT
Z Z2
v2
sin dd
0
de unde rezulta functia de distributie dupa viteza absoluta.

f (v) = C4v 2 e
mv
2k
T
B
(4.5)
PROBLEMA 4.3
Sa se determine constanta C din legea de
distributie a moleculelor dupa viteza absoluta si sa se scrie n mod explicit
aceasta.
SOLUT
IE
Metoda I.
O varianta a functiei lui Maxwell de distributie a moleculelor dupa
modulul vitezelor este:
dn(v) = nCemv
2 /2k
BT
4v 2 dv
(4.6)
Constanta C se obtine integrand dn(v) pe toate vitezele posibile

(modulul vitezelor poate fi cuprins ntre 0 si ) si egaland cu numarul
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
171
total de molecule n din unitatea de volum. dn(v) reprezinta numarul

de molecule din unitatea de volum care au viteza cuprinsa n intervalul
( v, v + dv ) .
Pentru determinarea constantei C se pune conditia de normare:
Z
dn(v) = n
0
Atunci:
Z
emv
4nC
2 /2k
BT
v 2 dv = n
sau
Z
emv
4C
2 /2k T
B
v 2 dv = 1
(4.7)
Cunoscand ca:
Z
x2
1
dx =
2
Prin derivarea sub semnul integralei n raport cu parametrul , se

obtine
Z
1
2
x2 ex dx = 1/2 3/2
4
0
Introducand
=
m
2kB T
si folosind relatia 4.7 se obtine:
C=
Metoda a II-a.
Conform conditiei de normare
m
2kB T
3/2
(4.8)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
172
Z
f (v)dv = 1
(4.9)
unde f(v) este data de relatia 4.5

Z
C4v 2 e
mv
2k
T
B
dv = 1
Avem astfel
1
C=
4
mv
v 2 e 2kB T
dv
Prin urmare
C=
m
2kB T
3/2
Forma functie de distributie dupa modulul vitezelor este:

f (v) = 4
m 32
2
mv
v 2 e 2kB T
2kT
(4.10)
PROBLEMA 4.4
Sa se gaseasca viteza cea mai probabila n cazul
distributiei lui Maxwell a moleculelor dupa viteza absoluta.
SOLUT
IE
Viteza cea mai probabila corespunde maximului functiei de distributie
f(v) data de relatia 4.10:
f (v) = 4
Conditia
m
2kB T
3/2
df
=0
dv
mv
2k
T
v2e
(4.11)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
173
implica
m
2kB T
3/2
mv
2 2kB T
v e
Se obtine:
r
vp =
mv 2
2v
kB T
=0
2kB T
m
(4.12)
(4.13)
Dar
kB
R
=
m
unde R este constanta universala a gazelor si este masa molara a gazului.

s
2RT
(4.14)
vp =
Observatie. Maximul functiei de distributie fmax = f (v = vp ) are valoarea

r
4
m
4 1
fmax =
=
e 2kB T
e vp
PROBLEMA 4.5
Sa se gaseasca viteza medie n cazul distributiei
Maxwell a moleculelor dupa viteza absoluta.
SOLUT
IE
Conform definitiei valorii medii:
Z
v=
vf (v)dv
0
unde f(v) este data de relatia 4.11. Atunci relatia 4.15 devine:
(4.15)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
v = 4
m
2kB T
174
3/2 Z
v 3 emv
2 /2k T
B
dv
(4.16)
Folosind un rezultat cunoscut

Z
2
ex x2r+1 dx =
r!
2r+1
(4.17)
integrala din 4.16, pentru r = 1, = m/2kB T si x = v are valoarea:

Z
3 mv 2 /2kB T
v e
1
dv =
2
2kB T
m
2
(4.18)
Se tine cont de relatia 4.18 si atunci relatia 4.16 devine:
v = 2
m
2kB T
3/2
2kB T
m
=2
2kB T
m
1/2
(4.19)
adica:
r
v=
8kB T
m
(4.20)
Cum
m
=
k
R
relatia 4.20 se mai scrie astfel:
s
v=
8RT
(4.21)
PROBLEMA 4.6
Sa se gaseasca viteza patratica medie n cazul
distributiei lui Maxwell a moleculelor dupa viteza absoluta.
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
175
SOLUT
IE
Conform definitiei valorii medii:
Z
v2
v 2 f (v)dv
(4.22)
unde f(v) este data de relatia 4.11
v 2 = 4
m
2kB T
32 Z
mv
2k
T
v4e
dv
(4.23)
Se cunoaste valoarea integralelor de tipul:

Z
2r x2
I2r =
x e
(2r 1)!!
dx =
2r+1
2r+1
(4.24)
iar integrala din 4.24, pentru x = v, r = 2 si = m/2kB T , va avea

valoarea:
Z
4 mv 2 /2kB T
v e
3
dv =
8
(4.25)
Se obtine astfel:
v2
= 4
m
2kB T
23
3 1/2 m 52
3kB T
=
8
2kT
m
v2 =
sau
3kB T
m
3RT
Observatie. Uneori se foloseste denumirea de viteza termica

s
r
p
3k
T
3RT
B
=
vT = v 2 =
m
v2 =
(4.26)
(4.27)
(4.28)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
176
Discutie. Dispunem acum de rezultatele care stabilesc o relatie de

ordonare ntre cele trei marimi determinate vp , v, vT . Avem vp < v < vT .
PROBLEMA 4.7
Sa se stabileasca o varianta a legii lui Maxwell,
unde distributia se exprima tinand cont de viteza redusa, u = v/vp .
SOLUT
IE
Se pleaca de la distributia
dn (v) = n
m
2kB T
3/2
emv
2 /2k
BT
4v 2 dv
(4.29)
Se efectueaza schimbarea de variabila:

u=
unde
r
vp =
v
vp
(4.30)
2kB T
m
Dupa calcule simple, se obtine:

4
2
dn (u) = n eu u2 du
(4.31)
Observatie. Asa cum

dn (v) = nf (v) dv
avem si
dn (u) = nf (u) du.
Utilitatea folosirii unei astfel de functii consta n faptul ca f (u) este
o functie universala, independenta de m si T.
Sa se gaseasca numarul de molecule din unitatea
PROBLEMA 4.8
de volum care au vitezele reduse cuprinse in intervalul [u1 , u2 ].
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
177
SOLUT
IE
Numarul de molecule se obtine prin integrarea lui dn (u) ntre limitele
date
Zu2
Zu2
4
2
n (u1 , u2 ) = dn (u) = n
eu u2 du
(4.32)
u1
u1
Se introduce functia:
Z
F (u) =
4
f (t) dt =
Z
2
et t2 dt
(4.33)
si rezulta:
n (u1 , u2 ) = n [F (u1 ) F (u2 )]
(4.34)
Dupa cum se observa, nF (u) reprezinta numarul moleculelor din unitatea de volum care au viteza redusa mai mare decat u. Pentru u 1
(practic pentru u > 3) se poate folosi o formula aproximativa:
F (u) 1, 128ueu
PROBLEMA 4.9
Sa se gaseasca valoarea medie a puterii a n-a a
valorii absolute a vitezei, n cazul distributiei maxwelliene.
SOLUT
IE
Prin definitie avem
v n = 4
m
2kB T
3/2 Z
emv
2 /2k T
B
v n+2 dv
(4.35)
Folosind rezultatele matematice cunoscute:

vn
2
=
2kB T
m
n/2
n+3
(4.36)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
178
Se deosebesc doua cazuri:

i) n = 2r, adica n este numar par si relatia 4.36 devine:
r
kB T
2r
2r
v =< v >=
(2r + 1)!!
m
(4.37)
ii) n = 2r + 1, adica n este numar impar si relatia 4.36 devine:

v 2r+1
=< v
2r+1
2
>=
2kB T
m
2r+1
2
(r + 1)!
(4.38)
PROBLEMA 4.10
Sa se gaseasca media patratului abaterii vitezei
absolute de la valoarea ei medie (v)2 = (v v)2 , adica abaterea
patratica medie a vitezei absolute, n cazul distributiei maxwelliene.
SOLUT
IE
Se folosesc proprietatile mediei si se calculeaza abaterea patratica
medie a vitezei absolute:
(v)2 = (v 2 ) + (v)2 2vv = (v 2 ) (v)2
In cazul distributiei Maxwell, s-a obtinut anterior:
v2 =
(v)2 =
3kB T
m
8kB T
.
m
Atunci:
(v) =
8
3
kB T
.
m
PROBLEMA 4.11
Sa se calculeze abaterea patratica medie a energiei cinetice de translatie a moleculelor unui gaz ideal ()2 = ( )2 ,
n cazul distributiei maxwelliene.
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
179
SOLUT
IE
Se folosesc proprietatile mediei si se calculeaza abaterea patratica
medie a energiei cinetice:
()2 = ( )2 = (2 ) ()2 .
T
inem cont de rezultatele obtinute n problema 4.10. Atunci:
1 2 4 1 2 2 2
() = m v m v .
4
4
Se au n vedere rezultatele unor probleme anterioare si se obtine:
2
()2 =
15
9
3
(kB T )2 (kB T )2 = (kB T )2
4
4
2
adica
()2 =
3
(kB T )2 .
2
PROBLEMA 4.12
Aratati ca pentru o distributie Maxwell, a moleculelor dupa viteze, este valabil rezultatul general:
|vx |n = |vy |n = |vz |n .
SOLUT
IE
Conform definitiei valorilor medii
Z Z Z
|vi |n F (v) dvx dvy dvz ,
|vi |n =

unde i = x, y, z
Datorita izotropiei, nici o directie nu e privilegiata. Valoarea integralei nu se schimba daca se face o schimbare de variabila:
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
180
Z Z Z
|vx |n F (v) dvx dvy dvz =
|vx |n =

Z Z
n
=C
|vx | e
2 +v 2 +v 2
m vx
y
z
2kB T
m
2kB T
m
2kB T
3/2 Z Z
3/2
|vx |n e
mv 2
2k xT
B
|vx | e
mv 2
2k xT
B
dvx dvy dvz =
2 +v 2
m vy
x
2kB T
dvx
dvx e
mv 2
2k yT
B
dvy dvz =
dvy
mv 2
2k zT
B
dvz
Cum ultimele doua ecuatii sunt integrale Poisson se obtine:
|vx | =
m
2kB T
3/2
2kB T
m
2
mvx
BT
2k
|vx |n e
dvx
(4.39)
dvy
(4.40)
dvz
(4.41)
In mod analog:
|vy | =
m
2kB T
3/2
2kB T
m
mv 2
y
n 2kB T
|vy | e
si
|vz | =
m
2kB T
3/2
2kB T
m
mv 2
z
n 2kB T
|vz | e
Rezulta:
|vx |n = |vy |n = |vz |n
PROBLEMA 4.13
un ntreg.
(4.42)
Stabiliti legatura dintre |vz |n si |v|n , unde n este
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
181
SOLUT
IE
Se determina forma functiei de distributie a lui Maxwell dupa viteze n
coordonate sferice. Pentru aceasta se tine cont de definitia coordonatelor
sferice si de forma functiei de distributie a lui Maxwell.
Atunci:
f (vx , vy , vz ) =
m
2kB T
23
mv
2k
T
m
2kB T
32
mv
2k
T
dvx dvy dvz =
v 2 sin dvdd = f (v, , ) dvdd
de unde:
f (v, , ) =
m
2kB T
32
mv
2k
T
B
v 2 sin
(4.43)
In coordonate sferice
vz = v cos
(4.44)
Se calculeaza media |vz |n , atat pentru n par (n = 2r) cat si pentru n

impar (n = 2r + 1).
Z2
vz2r =
Z
d
Z
2r
cos sin d
0
2r
m
2kB T
32
mv
2k
T
B
v 2 dv
(4.45)
Pentru efectuarea calculului se foloseste functia de distributie dupa

viteza absoluta.
23
mv 2
m
2k
f (v) = 4
e B T v2
2kB T
Se obtine:
|vz |2r
1
=
4
Z2
Z
d
Z
2r
v 2r f (v) dv
(cos ) sin d
0
(4.46)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
182
Deoarece:
Z2
d = 2
0
si
Z
0
2r+1
cos
= 2
cos2r sin d =
2r + 1 0
2r + 1

|vz |2r
1
=
2r + 1
Z
v 2r f (v) =
1
v 2r
2r + 1
(4.47)
In mod analog se obtine:
|vz |2r+1
1
=
4
Z2
Z
d
Z
2r+1
(cos )
v 2r+1 f (v) dv =
sin d
Z/2
Z
1
(cos )2r+1 sin d

= (cos )2r+1 sin d
2
/2
|vz |2r+1 =
1
v 2r+1
2 (r + 1)
(4.48)
cu r 6= 1
Atunci:
|vz |n =
1
vn,
n+1
n 6= 1,
Dar cum |vx |n =|vy |n =|vz |n , avem deci |vx |n =

Cazuri particulare:
1)
n=1
1
|vx | = |vy | = |vz | = v
2
1
vn,
n+1
n 6= 1.
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
2)
n=2
183
1
vx2 =vy2 =vz2 = v 2
3
PROBLEMA 4.14
Un gaz, compus din molecule de mase m, este
n repaus si n echilibru termic la temperatura absoluta T . Sa se gaseasca
urmatoarele valori medii:
a) vx , vx2 , v 2 vx , vx2 vy
b) (vx + bvy )2 , unde b este o constanta.
SOLUT
IE
a) Prin definitie
Z Z Z
vxn f (v) dvx dvy dvz
vxn =

cu
f (v) = Ce
unde
C=
Z Z Z
2
mvx
BT
vx e

Z Z
=C

m
2kB T
2k
vx = C
mv
2k
T
23
2 +v 2
m vy
z
2kB T
mv 2
2k xT
B
vx e
dvx e
deoarece
2
mvx
BT
2k
vx e
dvx dvy dvz =
2 +v 2
m vy
z
2kB T
dvx = 0
dvy dvz = 0,
(4.49)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
184
(Integrala unei functii impare care se efectueaza pe un interval simetric

fata de origine este nula.)
Atunci:
vx = 0
vx2
m
2kB T
m
2kB T
3/2 Z Z Z
2 +v 2 +v 2
m vx
y
z
2kB T
dvx dvy dvz =
m
2kB T
vx2 e
3/2 Z Z
(4.50)
mv 2
2k xT
B
vx2 e
2
mvy
2
mvz
dvx e 2kB T e 2kB T dvy dvz =
3/2
2kB T
m
2kB T
m
3/2
Astfel ca:
vx2 =
kB T
m
(4.51)
Rezulta:
v 2 vx = vx2 + vy2 + vz2 vx = vx3 + vy2 vx + vz2 vx =

= vx3 + vy2 vx + vz2 vx = 0,
deoarece
Z Z Z
vx3
=C
mv 2
vx3 e 2kB T
2 +v 2
m vy
z
2kB T
dvx dvy dvz = 0,
ntrucat
2
mvx
BT
2k
vx3 e
dvx = 0
este functie impara integrata pe un interval simetric. In mod similar

rezulta ca:
vy2 vx = 0
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
185
vz2 vx = 0
deoarece
vy2 vx
m
2kB T
m
2kB T
3/2
3/2 Z Z Z
vy2 vx e
2
mvx
BT
2k
2
mvy
BT
2k
2
mvz
BT
2k
dvx dvy dvz =
Z Z Z
2
2
2
mv
mvx
mvz
y
vx e 2kB T dvx vy 2 e 2kB T dvy e 2kB T dvz = 0
Analog,
vx2 vy =
m
2kB T
3/2 Z
Z
vy e
mv 2
2k yT
B
mv 2
2k xT
B
dvy vx2 e
2
mvz
BT
2k
dvx e
dvz = 0
b) Se aplica rezultatele de mai sus si se obtine:
(vx + bvy )2 = vx2 + 2bvx vy + b2 vy2 =

kB T
kB T
+ b2
=
m
m
kB T
=
1 + b2 ,
m
= vx2 + 2bvx vy + b2 vy2 =
In cadrul fizicii statistice clasice sa se gaseasca

PROBLEMA 4.15
distributia de probabilitate a vitezelor unghiulare de rotatie si distributia
de probabilitate pentru componentele momentului de rotatie ale unei
molecule.
SOLUT
IE
Distributia probabilitatilor pentru miscarea de rotatie a fiecarei molecule se poate scrie separat. Energia cinetica de rotatie a unei molecule,
considerata un solid rigid, este
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
rot
1
1
=
I1 21 + I2 22 + I3 23 =
2
2
186
M12 M22 M32

+
+
I1
I2
I3
(4.52)
unde I1 , I2 , I3 sunt momentele principale de inertie, 1 , 2 , 3 sunt

proiectiile vitezei unghiulare pe axele principale de inertie, iar M1 = I1 1 ,
M2 = I2 2 , M3 = I3 3 sunt componentele momentului de rotatie, care
joaca (n mecanica analitica) rolul impulsurilor generalizate pentru vitezele generalizate 1 , 2 , 3 .
Distributia de probabilitate pentru componentele momentului este
dM
1
= C1 exp
2kB T
M12 M22 M32

+
+
I1
I2
I3
dM1 dM2 dM3 .
(4.53)
functia de distributie fiind:
1
f (M1 , M2 , M3 ) = C1 exp
2kB T
M12 M22 M32

+
+
I1
I2
I3
(4.54)
Se face nlocuirea Mi = Ii i , i=1,2,3, si se obtine distributia de probabilitate pentru vitezele unghiulare
1
2
2
2
d = C2 exp
I1 1 + I2 2 + I3 3 d1 d2 d3
2kB T
(4.55)
Atunci functia de distributie este:
1
f (1 , 2 , 3 ) = C2 exp
I1 21 + I2 22 + I3 23
2kB T
(4.56)
PROBLEMA 4.16
Sa se gaseasca constantele de normare C1 si C2
din formula de definitie a distributiei de probabilitate normata la unitate
pentru componentele momentului, respectiv a distributiei de probabilitate normata la unitate pentru vitezele unghiulare.
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
187
SOLUT
IE
Conditiile de normare impun:
Z Z Z
2k1
BT
C1 e
2
M1
M2
M2
+ I2 + I3
I1
2
3
dM1 dM2 dM3 = 1
(4.57)
(I1 21 +I2 22 +I3 23 ) d d d = 1

1
2
3
(4.58)
Z Z Z
C2 e
2k1
BT
unde s-a tinut cont de formele functiilor de distributie dupa componentele

momentului de rotatie (relatia 4.55) si dupa vitezele unghiulare (relatia
4.56).
Astfel:
C1 =
R R R
2k1
BT
1
2
M2
M2
M1
+ I2 + I3
I1
2
3
dM1 dM2 dM3
C1 =
M2
2k T1 I
1
B
dM1
1
R
2
M2
B T I2
2k
dM2
2
M3
B T I3
2k
dM3
(4.59)
Deoarece
Z
Mi2
B T Ii
2k
dMi = (2kB T Ii )1/2
n = 1, 2, 3
Valoarea constantei este:

C1 = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2
Analog,
(4.60)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
C2 =
188
1
R R R
I 2
2k2 2T
B
I 2
2k1 1T
B
I 2
3
BT
2k3
=
d1 d2 d3
I 2
2k1 1T
B
d1
1
R
I 2
2k2 2T
B
d2
2kB T
I1
1/2
I 2
3
BT
2k3
=
d3
1
2kB T
I2
1/2
2kB T
I3
1/2
C2 = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2
(4.61)
deoarece
Z
I 2
i
BT
2ki
di =
2kB T
Ii
1/2
In concluzie constantele de normare au valorile

C1 = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2
si
C2 = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2 .
PROBLEMA 4.17
Folosind distributia de probabilitate normata
pentru componentele momentului de rotatie, sa se gaseasca media patratului valorii absolute a momentului de rotatie a moleculei.
SOLUT
IE
Distributia de probabilitate normata, pentru componentele momentului de rotatie, este
dM = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2 [exp (A)] dM1 dM2 dM3
(4.62)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
unde
1
A=
2kB T
189
M12 M22 M32

+
+
I1
I2
I3
Media patratului valorii absolute a momentului de rotatie este prin definitie:

Z
M2
M 2 dM
(4.63)
unde D este domeniul de definitie.

Atunci:
M 2 = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2
2
2
2
Z Z Z
M1
M2
M3
1
2
+
+
M1 + M22 + M32 e 2kB T I1 I2 I3 dM1 dM2 dM3 =

Z Z Z
3
X
= (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2

Mi exp (A) dM1 dM2 dM3
i=1
Sa rezolvam una din integralele din suma, pentru i =1:

Z Z Z
1
M12 e 2kB T
M2
2k1 T I 1
1
B
M12 e
M2
2k1 T I 2
2
B
dM1 dM2 dM3 =
dM1
2
M1
M2
M2
+ I2 + I3
I1
2
3
dM2
M2
2k1 T I 3
3
B
dM3 =
1/2
(2kB T I1 )3/2 (2kB T I2 )1/2 (2kB T I3 )1/2 =
2
= (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2 I1 kB T .
Rezulta:
M2
3/2
= (2kB T )
1/2
(I1 I2 I3 )
3 h
i
X
(2kB T )3/2 (I1 I2 I 3 )1/2 Ii kB T
i=1
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
M2
= kB T
3
X
190
Ii = kB T (I1 + I2 + I3 )
i=1
Rezultatul cautat este

< M 2 >= M 2 = kB T (I1 + I2 + I3 )
(4.64)
PROBLEMA 4.18
Folosind distributia de probabilitate normata
pentru vitezele unghiulare de rotatie, sa se gaseasca media patratului
valorii absolute a vitezei unghiulare de rotatie a moleculei.
SOLUT
IE
Distributia de probabilitate normata pentru vitezele unghiulare de
rotatie, este
d = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2 Ad1 d2 d3
unde
A = exp
1
I1 21 + I2 22 + I3 23
2kB T
Media patratului valorii absolute a vitezei unghiulare prin definitie, este

data de
Z Z Z
3/2
2 = (2kB T )
1/2
(I1 I2 I3 )
21 + 2 2 + 23 Ad1 d2 d3
Z Z Z
3
X
2 = (2kB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2

2i Ad1 d2 d3
i=1
3/2
= (2kB T )
1/2
(I1 I2 I3 )
3
X
(2kB T )
i=1
3/2
3
X
1
= kB T
I
i=1 i
1/2
(I1 I2 I3 )
kB T
Ii
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
191
x
y
Figura 4.1: Incinta paralelipipedica
Calculele se efectueaza n mod similar cu cele din problema precedenta.

Rezultatul cerut este
1
1
1
2
< >= 2 = kB T
+ +
.
I1 I2 I3
Intr-o cutie paralelipipedica se afla un gaz la

PROBLEMA 4.19
temperatura T . Considerand ca moleculele gazului avand fiecare masa
m se supun legii de distributie a lui Maxwell, sa se determine viteza
medie a moleculelor ce parasesc incinta printr-un orificiu mic, practicat
n unul din colturi.
SOLUT
IE
Fie un sistem de axe xOyz cu axele paralele cu muchiile cutiei (Fig.
4.1). Se considera orificiul n coltul unei muchii perpendiculara pe axa
Oy. Atunci viteza ceruta este vy .
Prin definitie
vy =
m
2kB T
3/2 Z Z Z
vy e
0
2 +v 2 +v 2
m vx
y
z
2kB T
dvx dvy dvz
(4.65)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
192
Dupa cum se observa s-a considerat vy (0, ), deoarece prin acel

orificiu vor iesi numai moleculele cu viteza paralela cu axa Oy, dar orientate n sensul pozitiv al axei (acolo unde este practicat orificiul).
Prin urmare
vy =
m
2kB T
3/2
mv 2
2k xT
B
m
2kB T
dvx
vy =
mv 2
2k yT
B
vy e
dvy
3/2 r
Z
e
mv 2
2k zT
B
dvz
2kB T
m
!2
kB T
=
m
kB T
.
2m
Rezulta ca viteza medie a moleculelor ce parasesc incinta este

r
kB T
vy =
(4.66)
2m
Aplicand distributia Maxwell sa se determine

PROBLEMA 4.20
probabilitatea ca directia vitezei sa fie cuprinsa ntr-un unghi solid dat.
SOLUT
IE
Se foloseste functia de distributie a lui Maxwell dupa viteze scrisa n
coordonate sferice (relatia 4.43). Cum
d = sin2 dd
(4.67)
distributia de probabilitate devine:
dP =
m
2kB T
3/2
mv
2k
T
B
v 2 dvd
(4.68)
Pentru a se obtine distributia dupa unghiul solid se integreaza dupa

modulul vitezei:
3/2 Z
2
mv
m
e 2kB T v 2 dv d
(4.69)
dP () =
2kB T
0
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
193
Pentru a calcula integrala se porneste de la identitatea:

Z
e
ax2
1
dx =
2
care se deriveaza n functie de parametrul a. Se obtine:
Z
2 ax2
xe
dx =
1
4 a3/2
Se deriveaza nca o data si se obtine:

Z
4 ax2
xe
0
3
dx =
8 a 52
Astfel se poate determina:

Z
2n ax
x e
0
1
1
dx =
(2n
1)!!
2n+1
2 2n
a 2
(4.70)
In cazul dat a = m/2kB T si n = 1 astfel ca:

Z
mv
2k
T
3

2kB T 2
v dv =
4
m
2
(4.71)
dP =
m
2kB T
32
3
2kB T 2
1
d =
d
4
m
4
(4.72)
In apa se afla o suspensie de particule foarte

PROBLEMA 4.21
fine de densitate > 0 , 0 fiind densitatea apei. In doua straturi
paralele aflate la distanta h se masoara concentratia particulelor si se
gaseste ca raportul acestora este n1 /n2 . Sa se determine numarul lui
Avogadro. (Se va tine seama ca dimensiunile particulelor sunt de ordinul
micrometrilor iar h de ordinul sutelor de micrometri).
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
194
SOLUT
IE
Particulele aflate n suspensie se comporta ca un gaz ideal a carui
distributie este de tip Boltzmann.
n = n0 eEp /kB T
iar energia potentiala este:
Ep = m0 hg 1
0
S-a tinut cont ca asupra particulelor actioneaza forta arhimedica. La

distantele h1 , respectiv h2 numarul de molecule este:
m0 gh1
n1 = n0 exp
1
kB T
0
m0 gh2
n2 = n0 exp
1
kB T
0
iar raportul lor este:
n1
m0 g
0
= exp
(h2 h1 ) 1
n2
kB T
Se logaritmeaza expresia de mai sus si observand ca 1/kB = NA /R se

obtine:
n1
NA m0 g
0
ln
=
(h2 h1 ) 1
n2
RT
Atunci:
NA =
RT ln n1 /n2
m0 g (h2 h1 ) 1
PROBLEMA 4.22
Un gaz ideal se gaseste ntr-un cilindru vertical
de naltime h0 si raza r0 care se roteste n jurul axei sale verticale n
campul gravitational terestru cu viteza unghiulara constanta . Sa se
calculeze distributia moleculelor dupa coordonate.
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
195
SOLUT
IE
Distributia moleculelor este de tip Boltzmann
p
dN (~r ) = C exp
dxdydz
kB T
Se alege un sistem de coordonate cilindrice cu axa Oz verticala de-a
lungul cilindrului. Atunci:
x = r cos
y = r sin
Dar:
dxdydz = rdrddz
Atunci:
Ep
dN (r, , z) = C exp
rdrddz
kB T
(4.73)
Energia potentiala este datorata energiei gravitationale (Ep1 ) si energiei potentiale n campul fortei centrifuge (Ep2 ). Energia potentiala
se scrie astfel:
Ep = Ep1 + Ep2
(4.74)
Ep1 = mgh
(4.75)
unde:
Pentru determinarea energiei potentiale datorate fortei centrifuge se
porneste de la relatia:
dEp2 = dL = F dr = m 2 rdr
Prin integrare:
Z
Ep2 =
Ep2 =
m 2 rdr
m 2 r2
+ const
2
(4.76)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
196
In 4.76 constanta se poate presupune nula. T

inand cont de 4.75 si
4.76 relatia 4.74 devine:
Ep = mgz
m 2 r2
2
(4.77)
atunci:
mgz + (m 2 r2 ) /2
dN (r, , z) = exp
rdrddz
kB T
(4.78)
Constanta C se determina din conditia de normare. Se pune conditia

ca n interiorul vasului de volum V numarul de molecule sa fie N .
Z 2
Z h0
Z r0
mgz
m 2 r2
exp
rdr
exp
dz
d
N =C
2kB T
kB T
0
0
0
(4.79)
Integralele au urmatoarele valori:
Z r0
m 2 r2
m 2 r02
kB T
exp
rdr =
exp
1
(4.80)
2kB T
m 2
2kB T
0
Z
d = 2
(4.81)
h0
0
mgz
kB T
mgh0
exp
dz =
1 exp
kB T
mg
kB T
(4.82)
Se obtine:
kB T
2
mgh0
m 2 r02
N =C
1 exp
exp
1 (4.83)
m
g
kB T
2kB T
Atunci:
(
C=N
kB T
m
)1
2
mgh0
m 2 r02
1 exp
exp
1
g
kB T
2kB T
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
197
In cazul problemei precedente sa se determine

PROBLEMA 4.23
distributia densitatii n interiorul cilindrului.
SOLUT
IE
Consideram distributia particulelor obtinuta n problema precedenta
"
!#
2 2
mgz + m2 r
dN (r, , z) = C exp
rdrddz
(4.84)
kB T
Deoarece n situatia data simetria este cilindrica se poate integra dupa
"
dN (r, , z) = 2C exp
2 2
mgz + m2 r
kB T
!#
rdrdz
(4.85)
Elementul de volum fiind 2rdrdz concentratia moleculelor din sistem

este:
"
#
2 2
mgz + m2 r
dN (r, , z)
= Cexp
(4.86)
n(r, z) =
2rdrdz
kB T
Deoarece densitatea este proportionala cu concentratia particulelor
(densitatea este produsul dintre masa unei molecule si concentratia de
molecule) se obtine:
"
#
2 2
mgz m2 r
(r, z) = Cexp
kB T
PROBLEMA 4.24
Sa se determine traiectoria punctului reprezentativ n spatiul fazelor n cazul unui oscilator armonic liniar.
SOLUT
IE
Coordonatele canonice sunt coordonata q corespunzatoare axei de
oscilatii si impulsul p. Legatura dintre acestea este data de legea conservarii energiei
Ec + Ep = E0
(4.87)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
198
unde
p2
2m
este energia cinetica a particulei ce oscileaza iar
Ec =
Ep =
m 2 q 2
2
este energia potentiala a oscilatorului de masa m si pulsatie . E0 este

energia totala (care ramane constanta n timp). Rezulta:
p2
q 2 m 2
+
=1
2mE0
2E0
Traiectoria n spatiul fazelor este o elipsa cu semiaxele
p
a = 2mE0
si
r
b=
(4.88)
2E0
m 2
PROBLEMA 4.25
Sa se studieze cu ajutorul distributiei microcanonice un sistem format din N particule libere (gaz monoatomic) continute n volumul V .
SOLUT
IE
Gazul ideal monoatomic se caracterizeaza prin aceea ca particulele
sunt punctiforme si nu interactioneaza ntre ele.
Fiecare particula are cate trei grade de libertate. Astfel ntreg sistemul poseda 3N grade de libertate. Se aleg ca variabile canonice ansamblul format din coordonatele carteziene ale particulelor precum si proiectiile impulsului fiecarei particule dupa axele de coordonate.
Se noteaza cu (qi , pi ) , i = 1, 2, ...., 3N , ansamblul variabilelor canonice si se aleg:
q3i2 = xi
q3i1 = yi
q3i = zi
(4.89)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
199
coordonatele carteziene ale particulei i. Analog pentru impulsul particulei i avem:

P3i2 = pxi
P3i1 = pyi
P3i = pzi
(4.90)
Deoarece particulele nu interactioneaza ntre ele, energia sistemului,

care n acest caz este data doar de natura cinetica, are expresia:
W0 = H 0 =
N
X
p2xi + p2yi + p2zi
2m
i=1
3N
X
Pi2
2m
i=1
(4.91)
Volumul din spatiul fazelor cuprins n interiorul suprafetei de energie

constanta H = W0 este:
Z
Z
0 = (W0 ) = ...
dq1 ...dq3N dPi ...dP3N
(4.92)
HW
T
inand cont ca fiecare particula se misca doar n volumul V expresia
de mai sus se scrie ca:
Z
Z
0 = dq1 dq2 dq3 ... dq3N 2 dq3N 1 dq3N
(dP1 dP2 dP3 ) ... (dP3N 2 dP3N 1 dP3N )
HW0
Cum:
Z
Z
dq3i2 dq3i1 dq3i =
dxi dyi dzi = V

V
i = 1., 2, ..., N
Atunci:
Z
0 = V
Z
...
(dP1 dP2 dP3 ) ... (dP3N 2 dP3N 1 dP3N )
HW0
Conditia ca H W0 se scrie:
(4.93)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
3N
X
200
(Pi )2 2mW0
(4.94)
i=1
Atunci integrala de mai sus reprezinta practic

volumul unei sfere situate ntr-un spatiu 3N - dimensional de raza 2mW0 .
Nu se va calcula cu exactitate acest volum, ci se va face o evaluare.
Daca n spatiul tridimensional volumul sferei este proportional cu R3 ,
prin generalizare, se presupune ca si n spatiul 3N - dimensional volumul
sferei va fi proportional cu R3N . Atunci:
0 = CV N (2mW0 )
3N
2
(4.95)
unde C este un factor de proportionalitate. Astfel:
3N
3N
0
3N
1
2 V NW 2
(2m)
=
C
0
W W =W0
2
(4.96)
Atunci entropia sistemului va fi:

"
S = kB ln
0
W
3N
2
= kB ln CV W0
W =W0
1 3N
(2m)
3N
2
(4.97)
sau:
3N
3N
3N
S = kB N ln V + kB
1 ln W0 + kB ln
(2m) 2 + kB ln C
2
2
(4.98)
Numarul de particule fiind foarte mare se poate considera ca:
3N
3N
1
(4.99)
=
2
2
T
inand cont ca W0 este energia interna a sistemului, pentru a folosi
notatii consacrate vom nota W0 cu U . Atunci
3N
3N
3N
kB ln U + kB ln
(2m) 2 + const
(4.100)
2
2
Cum numarul de particule din sistem este constant se obtine
S = kB N ln V +
S
1
=
U
T
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
S
3kB N 1
1
=
=
U
2 U
T
201
(4.101)
sau
3
U = kB N T
(4.102)
2
Aceasta reprezinta ecuatia calorica de stare a gazului ideal. Deoarece
S
p
=
V
T
se deriveaza relatia 4.100 si rezulta:
S
kB N
p
=
=
T
V
V
pV = N kB T
Aceasta reprezinta ecuatia termica de stare a gazului ideal.
Se poate calcula si capacitatea calorica la volum constant. Rezulta:
U
3
= N kB
CV =
T V
2
PROBLEMA 4.26
Sa se studieze cu ajutorul distributiei canonice un sistem format din N particule continute n volumul V care nu
interactioneaza ntre ele (gaz monoatomic ideal)
SOLUT
IE
Se aleg ca variabile canonice coordonatele carteziene ale particulelor
precum si componentele impulsului fiecarei particule.
q3i2 = xi
q3i1 = yi
q3i = zi
si
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
202
P3i2 = pxi
P3i1 = pyi
P3i = pzi
Hamiltonianul sistemului este:
3N
X
Pi2
H=
2m
i=1
(4.103)
Atunci functia de partitie este:

Z
Z=
Z
...
N
P
i=1
Pi2
2mkB T
dq1 dq2 ...dq3N dP1 dP2 ...dP3N
(4.104)
sau:
Z=
3N Z
Y
P2
2mki T
B
dPi
N Z
Y
dq3i2 dq3i1 dq3i
(4.105)
i=1 V
i=1
deoarece componentele impulsului fiecarei particule pot lua valori de la

la +. Fiecare particula poate sa se miste doar n interiorul volumului V. Atunci:
Z
dq3i2 dq3i1 dq3i = V
(4.106)
V
3N Z
Y
Z=V
P2
2mki
BT
dPi
(4.107)
i=1
Deoarece:
r
Z
12 ax2
atunci:
dx =
2
a
(4.108)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
Z
p2
2mki
BT
dpi =
203
2mkB T
(4.109)
iar 4.107 devine:

Z = V N (2mkB T )
3N
2
(4.110)
Se obtine energia libera:

h
i
F = kB T ln Z = kB T ln V N (2mkB T )3N/2
3N
F = kB T N ln V +
ln (2mkB T )
2
(4.111)
si de aici entropia, energia interna, capacitatea calorica specifica si presiunea:
F
3N
3N kB
S=
= N ln V +
ln (2mkB T ) +
T
2
2
(4.112)
3N kB T
U = F + TS =
2
U
3N
=
CV =
kB
T V
2
kB T N
F
=
V
V
Se regaseste teoretic legea gazelor ideale pV = kB N T si proprietatea
specifica acestuia: energia interna depinde numai de T .
p=
PROBLEMA 4.27
nerat de forma
l = l
Un sistem are un spectru de energie nedegeunde l = 0, 1, 2, . . . , n 1
(4.113)
Sa se studieze proprietatile termodinamice ale unui astfel de sistem.
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
204
SOLUT
IE
Functia de partitie a sistemului este
Z=
n1
X
exp(l) =
l=0
1 en
1 e
(4.114)
unde = 1/kB T .
Energia libera a sistemului este:
1 en
(4.115)
1 e
Energia interna se obtine tinand cont de faptul ca energia l = l se
realizeaza cu probabilitatea
F = kB T ln
P (l ) =
Atunci:
1 l
e
Z
(4.116)
n1
1X
l exp(l)
U=
Z l=0
(4.117)
Pentru a calcula suma de mai sus se va deriva relatia 4.114. Se obtine
n1
X
l=0
Atunci
l exp(l) =
nen
e (1 en )
1 e
(1 e )2
nen
e
U =
1 en 1 e
1
n
U =
e 1 en 1
(4.118)
Capacitatea calorica la volum constant este:
2
n2 en
e
U
=
n
+
CV =
T
kB T 2
(e 1)2 (e 1)2
(4.119)
(4.120)
(4.121)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
205
PROBLEMA 4.28
Sa se studieze cu ajutorul distributiei canonice
un sistem format din N oscilatori clasici independenti.
SOLUT
IE
Deoarece oscilatorii sunt independenti functia de partitie Z a sistemului Z depinde de functia de partitie Zi a unui singur oscilator astfel:
Z = (Zi )N
(4.122)
Pentru a calcula pe Zi se considera hamiltonianul unui singur oscilator:

1 2 1
Hi =
p + m 2 x2i
(4.123)
2m i 2
Atunci
Z Z
1 2 1
2 2
Zi =
e [ 2m pi + 2 m xi ] dpi dxi ,
(4.124)

unde = 1/kB T .
Z
Z
2 x2i
m
2
Zi =
Zi =
2
m 2
(4.125)
e 2m pi dpi
dxi
21
2m
Rezulta:
12
Z = (Zi ) =
2
2kB T
=
2kB T
(4.126)
N
(4.127)
Energia libera este:

2kB T
(4.128)
F
2kB T
= kB N ln
+ kB N
T
(4.129)
F = kB T ln Z = kB T N ln
iar entropia este:
S=
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
206
Energia interna este:

U = F + T S = N kB T
(4.130)
iar capacitatea calorica a sistemului este:

C=
U
= kB N
T
(4.131)
PROBLEMA 4.29
Un sistem fizic este format din N oscilatori
armonici independenti si are un spectru de energie dat de expresia:
1
h
n = 0, 1, 2 . . .
(4.132)
n = n +
2
Sa se studieze proprietatile termodinamice ale acestui sistem.
SOLUT
IE
Deoarece oscilatorii sunt independenti se calculeaza functia de partitie
pentru un singur oscilator.
Z0 =
e (n+ 2 )h
1
(4.133)
n=0
unde = 1/kB T . Se obtine:

Z0 = e
h
2
n
h
n=0
e 2
=
1 eh
(4.134)
Pentru ntreg sistemul functia de partitie este:

N
Z = (Z0 ) =
N h
(1 eh )N
(4.135)
iar energia libera:

F = kB T ln Z = kB T ln
N h
(1 eh )N
(4.136)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
207
h
F =N
+ kB T ln 1 e
2
(4.137)
Entropia este:
1
F
Nh
h
S=
= N kB ln 1 e
+
e
T
T 1 eh
h
S=N
kB ln 1 e
T (eh 1)
(4.138)
(4.139)
iar energia interna:
1
h
U = F + TS = N h
+ h
2
e
1
(4.140)
Capacitatea calorica este:

Cp = Cv =
U
eh
= N kB (h)2
T
(eh 1)2
(4.141)
PROBLEMA 4.30
Cand o particula cu spinul 12 este plasata n
campul magnetic B, nivelul energetic al acestuia se despica n doua nivele
B si B, unde este momentul magnetic al particulei respective.
Se presupune ca un astfel de sistem care consta din N particule este
mentinut ntr-un camp magnetic B la temperatura T . Sa se gaseasca
energia interna, entropia si capacitatea calorica a sistemului.
SOLUT
IE
Functia de partitie pentru o particula este:
B
B
B
Zi = e
+e
= 2ch
kB T
(4.142)
Deoarece spinii particulelor sunt independenti functia de partitie este

egala cu puterea a N -a a functiei de partitie pentru o singura particula.
Atunci

N
B
N
N
Z = Zi = 2 ch
(4.143)
kB T
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
208
Energia libera este:
F = N kB T ln 2ch
B
kB T
(4.144)
iar entropia sistemului este:
BN
B
F
B
= N kB ln 2ch
S=
th
T
kB T
T
kB T
(4.145)
Energia interna a sistemului este:
U = F + T S = N Bth
B
kB T
(4.146)
Sa se arate ca densitatea de polarizare P a unui

PROBLEMA 4.31
gaz constand din N molecule biatomice ce au un moment dipolar p, este
data de:
N
pE
kB T
P =
cth
p
(4.147)
V
kB T
pE
unde V este volumul gazului, iar E este intensitatea campului electric.
Sa se demonstreze ca daca
pE kB T
(4.148)
constanta dielectrica a gazului este

r = 1 +
N p2
V 3kB T 0
(4.149)
SOLUT
IE
Se presupune ca n aceasta situatie campul electric local ce actioneaza
asupra unei molecule este egal cu campul electric extern E, interactia
dintre molecule fiind presupusa neglijabila.
~ nu este paralel cu p~ si formeaza ntre ele
Datorita agitatiei termice E
un unghi . Energia potentiala a unui dipol n camp electric este:
Ep = Ep cos
(4.150)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
209
In cazul distributiei canonice probabilitatea ca directia dipolului p~ sa

fie n unghiul solid d este:
()d = Ce
kEpT
B
d = Ce
Ep cos
kB T
(4.151)
In expresia de mai sus C este constanta de normare care se obtine

din conditia:
Z
()d = 1
(4.152)
Atunci
C=R
h
exp
1
Ep cos
kB T
(4.153)
Valoarea medie a proiectiei momentului electric dipolar n directia lui

~ este data de:
E
Z
p cos = p () cos d
(4.154)
sau explicit:
p
R2
p cos =
h
cos exp
R2
h
exp
Ep cos
kB T
Ep cos
kB T
i
sin d
(4.155)
sin d
Pentru a calcula integralele se face schimbarea de variabila

= cos
(4.156)
d = sin d
(4.157)
si se obtine:
R1
p cos =
exp
1
p 1
R
1
h
exp
Ep
kB T
Ep
kB T
i
d
(4.158)
i
d
Se noteaza cu a = Ep/kB T si se observa ca:

1
2
Z1
ea d =
1
ea ea
sha
=
2a
a
(4.159)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
210
Se deriveaza 4.159 n raport cu parametrul a

1
Z1
Z
1
1 d
ea d
ea d =
2
2 da
(4.160)
Atunci
d
da
1
2
p cos =
1
2
R1
e d
1
R1
(4.161)
ea d
Rezulta:
Z1
d
1
p cos =
ln
da
2
d
e d =
ln
da
a
1
sha
a
(4.162)
p cos = ctha
1
= L(a),
a
unde L(a) este functia lui Langevin.

Atunci:
Ep
kB T
p cos = p cth
kB T
Ep
Ep
p cos = pL
kB T
(4.163)
(4.164)
(4.165)
Deoarece densitatea de polarizare P pe unitatea de volum este egala

cu momentul electric dipolar al celor N/V molecule rezulta:
Np
Ep
P =
L
(4.166)
V
kB T
In cazul n care Ep kB T
Ep
kB T
Pentru a 1
L(a) =
'
Ep
3kB T
ea + ea 1
ea ea a
(4.167)
STATISTICA
CAPITOLUL 4. FIZICA
L(a) '
1+a+
1+a+
L(a) '
a2
2
a2
2
+
+
a3
6
a3
6
+1a+
1+a
211
a2
2
a2
2
a3
6
a3
6
2 + a2
1
2a
a
=
'
3
a
6 + a2
3
2a + a3
1
a
a
3
(4.168)
Astfel
N Ep2
V 3kB T
Introducand inductia electrica D prin relatia:
P =
(4.169)
D = 0 E + P
(4.170)
si tinand cont de 4.169

r 0 E = 0 E +
N Ep2
V 3kB T
(4.171)
Se obtine astfel constanta dielectrica:

r = 1 +
N p2
V 3kB T 0
(4.172)
Capitolul 5
CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
PROBLEMA 5.1
O sarcina q pozitiva este distribuita uniform n
interiorul unei sfere dielectrice omogene cu permitivitatea . Se cere
intensitatea campului electric n afara sferei si n interiorul ei.
SOLUT
IE
Din considerente de simetrie campul electric n interiorul si n exteriorul sferei are directia razei sferei ( Fig. 5.1). Se foloseste forma integrala
a legii lui Gauss:
ZZ
~ S
~=q
Dd
(5.1)
~ = E
~ relatia 5.1 devine pentru
Deoarece pentru un mediu omogen D
punctele din exteriorul sferei:
ZZ
~ ndS = q
0
E~
Atunci:
E4R2 =
de unde
E=
q
0
q
40 R2
212
(5.2)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
E
213
r
E
Figura 5.1: Campul electric al unei sfere dielectrice ncarcate uniform cu

sarcina electrica
Pentru punctele din interiorul sferei relatia 5.1 devine

E4r2 =
q0
(5.3)
unde q 0 reprezinta sarcina din interiorul sferei de raza r. Cum:

3
4
r03
r
0
3
q =q4 3 =q
R0
R0
3
utilizand 5.3 se obtine intensitatea campului electric n interiorul sferei:
E=
1 qr
4 R03
PROBLEMA 5.2
Se da o distributie liniara de sarcina, a carei
densitate este (sarcina pe unitatea de lungime). Sa se gaseasca expresia
intensitatii campului electric la distanta r de aceasta daca distributia de
sarcina se gaseste n vid.
SOLUT
IE
~ are o directie radiala ca n Fig. 5.2.
Din considerente de simetrie, E
Pentru a determina campul electric se considera o suprafata cilindrica
a carei axa de simetrie o constituie distributia liniara de sarcina. Se

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
E
214
n
r
E
r
n
r
Figura 5.2: Campul electric al unei distributii liniare de sarcina
observa ca fluxul campului electric este diferit de zero doar pe suprafata

laterala a cilindrului. Pe baze fluxul este nul deoarece unghiul dintre
normala si intensitatea campului electric este /2. Deoarece D = 0 E
legea lui Gauss se scrie
ZZ
~ ndS = q
0
E~
Rezulta:
0 E (2rh) = h
E=
20 r
(5.4)
Intr-un plan exista o distributie infinita de sarciPROBLEMA 5.3

na, cu densitatea superficiala . Sa se determine campul electric creat
de aceasta.
SOLUT
IE
Din considerente de simetrie vectorul intensitate camp electric este
perpendicular pe planul ncarcat electric (Fig. 5.3). Aceasta se datoreaza
faptului ca pentru orice element de sarcina din plan se poate gasi un element simetric. Pentru aceste doua elemente componentele orizontale ale
campurilor create se anuleaza si nu raman sa se nsumeze decat componentele verticale. Pentru aplicarea legii lui Gauss se alege ca suprafata

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
E
215
Figura 5.3: Campul unei distributii plane de sarcina
nchisa un cilindru cu bazele S simetrice fata de planul ncarcat electric si cu generatoarea perpendiculara pe acest plan. Se observa ca doar
pe baze exista un flux diferit de zero. Pe suprafata laterala normala si
vectorul intensitate camp electric sunt perpendiculare. Aplicand legea
lui Gauss:
0 (ES + ES) = S
rezulta:
E=
20
Permitivitatea unei sfere neomogene de raza R

PROBLEMA 5.4
aflata n vid variaza dupa legea
r
(r) = 0
+2
(5.5)
R
Sa se calculeze campul electric creat de o sarcina Q distribuita n ntregul
volum al sferei.
SOLUT
IE
Aplicam legea lui Gauss
ZZ
~ ndS = Q
D~

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
p
216
r
2
r
r12
p
r
1
Figura 5.4: Dipoli ce interactioneaza ntre ei
Pentru r < R unde R este raza sferei rezulta:

D4r2 = Qint
(5.6)
T
inand cont de variatia permitivitatii mediului si de 5.5 se obtine:
0
r3
+ 2 E4r2 = Qint = 3 Q
R
R
Rezulta:
E=
40
Qr
(r + 2R)
R2
(5.7)
Pentru r > R0 aplicarea legii lui Gauss pe o suprafata sferica concentrica cu sfera data conduce la:
0 E4r2 = Q
Rezulta:
E=
Q
40 r2
(5.8)
PROBLEMA 5.5
Sa se determine energia potentiala de interactie
dintre doi dipoli p~1 si p~2 aflati la distanta ~r12 unul de altul (Fig. 5.4).
SOLUT
IE
Energia potentiala a unui dipol n camp electric este:
~
W = ~pE
(5.9)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
217
~ 1 al dipolului p~1 unde:

Consideram dipolul p~2 n campul electric E
p
~
1
3
(~
p
~
r
)
~
r
1
12
12
1
~1 =
E
3
(5.10)
5
40
r12
r12
Atunci energia de interactie se scrie:
1 p~1 p~2
(~p1~r12 ) (~p2~r12 )
~
W = ~p2 E1 =
3
3
5
40 r12
r12
(5.11)
PROBLEMA 5.6
Un mediu neomogen dar izotrop, caracterizat
prin constantele si este strabatut de un curent stationar de densitate
~j. Sa se arate ca n mediul respectiv exista sarcini de volum si sa se
calculeze densitatea a acestora.
SOLUT
IE
Conform legii lui Gauss:
Cum:
si
~ =
D
(5.12)
~ = E
~
D
(5.13)
~
~j = E
(5.14)
rezulta:
=

~j
(5.15)
Utilizand identiatea

a~b = a~b + ~ba
se obtine:

~j = ~j + ~j
(5.16)
Deoarece densitatea de curent ~j este aceiasi n orice punct al mediului

~j = 0, relatia 5.16 devine:

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
z
q (x + D x , y + D y , z + D z
- q (x , y , z
218
)
x
(x
, y , z
Figura 5.5: Dipol n camp electric neuniform
= ~j
(5.17)
PROBLEMA 5.7
Sa se calculeze forta ce actioneaza asupra unui
~
dipol arbitrar orientat ntr-un camp electric neuniform E(x,
y, z).
SOLUT
IE
Se considera ca distanta dintre cele doua sarcini ale dipolului este l,
iar segmentul respectiv este orientat n asa fel ncat proiectiile acestei
distante pe axele de coordonate x, y, z sa fie diferite de zero (Fig.
5.5). Forta care actioneaza asupra dipolului pe directia Ox este:
Fx = qEx (x + x, y + y, z + z) qEx (x, y, z)
(5.18)
Deoarece:
Ex (x + x, y + y, z + z) = Ex (x, y, z) +
Ex
Ex
Ex
x +
y +
z
x
y
z
se obtine:
Fx = qx
Ex
Ex
Ex
+ qy
+ qz
x
y
z
(5.19)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
219
Dar:
p~ = (qx) ~ex + (qy) ~ey + (qz) ~ez
(5.20)
si relatia 5.19 devine:

Fx = px
Ex
Ex
Ex
+ py
+ pz
= p~ Ex
x
y
z
(5.21)
In mod analog se obtin si celelalte componente ale fortei ce actioneaza

asupra dipolului:
In concluzie:
Fy = p~ Ey
(5.22)
Fz = p~ Ez
(5.23)
~
F~ = (~p ) E
PROBLEMA 5.8
Sa se determine potentialul creat de un dipol cu
momentul dipolar p~ si cu distanta dintre cele doua sarcini egala cu 2a
(Fig. 5.6).
SOLUT
IE
Conform Fig. 5.6 potentialul n punctul P este suma potentialelor
celor doua sarcini
1
q
1
q r2 r1
V = V1 + V2 =
=
(5.24)
4 r1 r2
4 r1 r2
Daca r 2a atunci:
r1 r2 ' r2
unde r este distanta de la centrul dipolului la punctul considerat. Deoarece:
r2 r1 ' 2a cos

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
r
r1
q
2 a
220
r
r
r
r
Figura 5.6: Schema pentru calculul potentialului creat de un dipol

V =
q 2a cos
p cos
=
2
40 r
40 r2
(5.25)
Deoarece
p~ ~r = p r cos
potentialul se exprima astfel:
V =
1 p~ ~r
40 r3
(5.26)
PROBLEMA 5.9
Sa se determine campul electric creat de un dipol,
(ale carui sarcini q si q se afla la distanta 2a), ntr-un punct P situat la
distanta r n lungul perpendicularei dusa la jumatatea distantei dintre
cele doua sarcini (Fig. ??).
SOLUT
IE
Campul electric rezultant este:
~ =E
~1 + E
~2
E
(5.27)
unde
E1 = E2 =
q
40 (a2 + r2 )
(5.28)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
221
q
r
P
r
q
E
- q
r
2
E
r
Figura 5.7: Campul electric creat de un dipol ntr-un punct P situat pe

perpendiculara dusa la jumatatea distantei dintre cele doua sarcini
Campul electric rezultant (Fig. ??) este perpendicular pe dreapta

OP si
E = 2E1 cos = 2E1
Atunci
a
a2 + r2
(5.29)
2a
q
40 (a2 + r2 )3/2
(5.30)
1 2aq
1 p
=
40 r3
40 r3
(5.31)
E=
Daca r a atunci:
E=
PROBLEMA 5.10
Potentialul campului electrostatic creat de un
dipol de moment dipolar p~ aflat n vid este
1 p~ ~r
40 r3
Sa se calculeze intensitatea campului electric.
V =
SOLUT
IE
Pentru aceasta se utilizeaza formula:
~ = V = 1 p~ ~r
E
40 r3
(5.32)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
222
Vom demonstra identitatea

(AB) = AB + BA
(5.33)
unde A si B sunt scalari

(AB) = ~ex
(AB) + ~ey
(AB) + ~ez
(AB)
x
y
z
B
B
B
A
A
A
(AB) = ~ex A
+B
+~ey A
+B
+~ez A
+B
x
x
y
y
z
z
(AB) = A
B
B
B
~ex +
~ey +
~ez
x
y
z
+B
A
A
A
~ex +
~ey +
~ez
x
y
z
Astfel identitatea 5.33 este demonstrata

In cazul problemei propuse se considera A = p~ ~r si B = 1/r3 si se
obtine:

p~ ~r
1
1
= (~p ~r) 3 + 3 (~p~r)

(5.34)
3
r
r
r
Dar:
1
r3
=
x
Deoarece
1
r3
~ex +
y
1
r3
~ey +
y
1
r3
1
r3
(5.35)
3x
3 p 2
x + y2 + z2 = 5
4
r x
r

1
3y
=
y r3
r5

3z
1
= 5
3
z r
r
putem exprima relatia 5.35 astfel:

1
3x~ex + 3y~ey + 3z~ez
3~r
3 =
= 5
5
r
r
r
~ey
(5.36)
(5.37)
(5.38)
(5.39)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
223
Cum:
(~p ~r) = (xpx + ypy + zpz ) = p~x~ex + p~y~ey + p~z~ez = p~
atunci din relatiile 5.39 si 5.40 se obtine:
1
p
~
3
(~
p
~
r
)
~
r
~ =
E
3
40
r5
r
(5.40)
(5.41)
PROBLEMA 5.11 Sa se gaseasca capacitatea unui condensator avand

electrozii de forma sferica cu razele a si b daca permitivitatea absoluta
a mediului dintre cei doi electrozi este:
1 cand a r < c
(r) =
2 cand c r b
SOLUT
IE
Aplicand legea lui Gauss pentru suprafata S1 cand a r < c se
obtine:
Q
(5.42)
41 r2
Aplicand legea lui Gauss pentru suprafata S2 cand c r < b se
obtine:
E1 =
Q
42 r2
Tensiunea dintre armaturile condensatorului este:
Z b
Z c
Z b
U=
Edr =
E1 dr +
E2 dr
E2 =
Rezulta:
Q
U=
41
1 1
a c
Q
+
42
1 1
c b
(5.43)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
224
Astfel se poate calcula capacitatea condensatorului.
1
1
Q
1 1
1 1
1
C=
=
+
U
41 a c
42 c b
PROBLEMA 5.12
Un condensator cilindric este realizat din doi
cilindri concentrici cu razele a si b > a si lungimea l. Cunoscand ca
cei doi cilindri sunt n vid sa se calculeze capacitatea acestui dispozitiv
considerand ca lungimea lui este foarte mare.
SOLUT
IE
Se calculeaza campul electric n interiorul condensatorului respectiv.
Pentru aceasta se utilizeaza legea lui Gauss sub forma integrala. Pentru
efectuarea integralei de suprafata se considera o suprafata cilindrica coaxiala cu cei doi cilindri, de lungime l si raza r. Datorita simetriei, campul
electric are aceiasi valoare pe suprafata laterala. Pe bazele cilindrului
considerat fluxul este nul.
Atunci relatia
Z Z
~ S
~=q
0
Ed
(5.44)
devine:
0 2rlE = q
de unde:
E=
q
20 lr
(5.45)
Tensiunea dintre armaturi este:

Zb
Zb
~ r=
Ed~
U=
a
q
b
q dr
=
ln
20 l r
20 l a
iar capacitatea condensatorului este:
(5.46)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
+
+
+
+
+
+
+
_
_
+ r +
r1
_
_
_
r
_
2
r
_
225
Figura 5.8: Cavitate formata prin intersectia a doua sfere ncarcate
C=
q
20 l
=
U
ln (b/a)
(5.47)
Care este campul electric ntr-o cavitate forPROBLEMA 5.13

mata prin intersectia a doua sfere ncarcate cu densitatile de sarcina
si uniform distribuite n volumul lor. Distanta dintre centrele celor
doua sfere este a (Fig. 5.8).
SOLUT
IE
Asa cum am discutat anterioar campul electric ntr-o sfera uniform
ncarcata la distanta r < R este:
~ =
E
~r =
~r
3
40 R
30
(5.48)
unde ~r este vectorul de pozitie din centrul sferei la punctul de observatie,

Q este sarcina totala, este densitatea de sarcina si R este raza sferei.
Astfel n interiorul cavitatii campul electric este dat de suprapunerea
campurilor datorate celor doua sfere considerate uniform ncarcate.
~ =E
~1 + E
~ 2 = ~r1 ~r2 = (~r1 ~r2 ) = ~a
E
30
30
30
30
Rezulta ca n interiorul cavitatii campul este uniform
(5.49)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
E
226
r
1
P
E
r
2
Figura 5.9: Placa dielectrica plasata ntre placile unui condensator aflate
la acelasi potential
PROBLEMA 5.14
O placa de dielectric de grosime h avand o polarizare P = const este plasata n interiorul unui condensator cu fete
plan paralele, armaturile condensatorului fiind legate printr-un conductor. Vectorul polarizare este perpendicular pe cele doua fete ale dielectricului. Sa se determine campul electric si inductia n interiorul placii
dielectrice. Distanta dintre armaturile condensatorului este d.
SOLUT
IE
~1 , E
~2 , E
~ 3 intensitatile campului electric n cele trei
Notam cu E
~
~
~
regiuni si cu D1 , D2 , D3 inductiile campului electric (Fig. 5.9).
Vom pune conditia de continuitate a componentei normale a vectorului inductie camp electric
D1 = D2 = D3
(5.50)
Deoarece
D1 = 0 E1
D3 = 0 E3
Rezulta ca E1 = E3 . Cum:
D2 = 0 E2 + P
(5.51)
conditia de continitate 5.50 se scrie:

0 E1 = 0 E2 + P
de unde
(5.52)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
227
P
(5.53)
0
Conditia ca diferenta de potential dintre cele doua placi sa fie nula
este:
E1 = E2 +
E1 (d h) + E2 h = 0
si substituind E1 din 5.53 se obtine:
P
E2 +
(d h) + E2 h = 0
0
(5.54)
Rezulta:
P
E2 =
0
h
1
d
D2 = 0 E2 + P = P
(5.55)
h
d
(5.56)
Fie o placa deformata de grosime 2d. Datorita

PROBLEMA 5.15
acestui fapt polarizarea nu este uniforma: polarizarea n mijlocul placii
este P0 si n rest este data de expresia:
x2
P = P0 1 2
(5.57)
d
unde x este distanta de la mijlocul placii la punctul considerat. Vectorul
polarizare este orientat de-a lungul axei Ox perpendiulara pe fetele placii
dielectrice. Sa se determine campul electric n interiorul si n exteriorul
placii, precum si diferenta de potential dintre suprafetele laterale ale
acesteia.
SOLUT
IE
Deoarece nici n interiorul placii nici n exteriorul placii nu exista
sarcina electrica libera:

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
228
~ =0
D
(5.58)
~ = 0 E
~ + P~
D
(5.59)
Cum
~ = 0.
n exteriorul placii dielectrice polarizarea este nula si rezulta E
In interiorul placii P 6= 0 si atunci din relatiile 5.58 si 5.59 se obtine:
1
P0
x2
E= P =
1 2
(5.60)
0
0
d
Diferenta de potential dintre placi este:
Zd
V2 V1 =
d
P0
Edx =
0
Zd
x2
1 2
d
dx =
4
Pd
30
(5.61)
PROBLEMA 5.16
Sa se arate ca ntr-un conductor omogen densitatea de sarcina electrica libera tinde la zero.
SOLUT
IE
Se considera ecuatia de continuitate:
~j +
=0
t
(5.62)
~
~j = E
(5.63)
Deoarece
ecuatia 5.62 devine:

~+
E
=0
t
sau
~
0 E +
=0
0
t
(5.64)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
~
=0
D +
0
t
229
(5.65)
Notam
0
= +=
~ = ecuatia 5.65 devine:

Cum D
d
1
+
=0
=
dt
Prin integrarea acestei ecuatii rezulta:
ln
t
=
0
=
adica:
t
= 0 e =
Rezulta ca densitatea de sarcina electrica libera din interiorul unui
conductor scade exponential n timp si dupa un timp suficient de lung se
va anula.
PROBLEMA 5.17 Doua placi dielectrice paralele sunt plasate n interiorul unui condensator cu fete plan paralele (Fig. 5.10). Grosimile
celor doua placi sunt h1 si h2 conductivitatile 1 si 2 iar permitivitatile
1 si 2 . Intre armaturile condensatorului este mentinuta o diferenta de
potential U . Sa se determine campul electric E, inductia D, densitatea
curentului j si densitatea de sarcini libere si sarcini legate pe cele trei
suprafete de separare.
SOLUT
IE
La suprafata de separare dintre placile 1 si 2 punem conditia de continuitate a densitatii de curent.
j = 1 E1 = 2 E2
(5.66)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
+
E
E
_
e
1
S
1
S
2
1
2
h
1
h
1
230
Figura 5.10: Condensator cu doua placi dielectrice plasate n interiorul

sau
In plus
U = E1 h1 + E2 h2
(5.67)
De aici
2 U
1 h2 + 2 h1
1 U
=
1 h2 + 2 h1
E1 =
E2
Atunci
1 2 U
1 h2 + 2 h1
2 1 U
D2 = 2 E2 =
1 h2 + 2 h1
Densitatea de curent este:
D1 = 1 E1 =
(5.68)
(5.69)
1 2 U
1 h2 + 2 h1
Conditia de continuitate a componentelor normale ale inductiei electrice la suprafata de separare dintre cele doua placi este:
j = 1 E1 =
D1 D2 = l
(5.70)
unde l este densitatea superficiala de sarcini libere. Introducand 5.68

si 5.69 rezulta:
l =
(1 2 2 1 )U
1 h2 + 2 h1

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
231
Se aplica legea lui Gauss pe suprafata S.

SE1 SE2 =
S
S (l + p )
=
0
0
unde este densitatea totala de sarcini iar p este densitatea de sarcini

de polarizare.
De aici rezulta, tinand cont de 5.70:
0 (E1 E2 ) = (D1 D2 ) + p
sau:
p = (0 E1 D1 ) + (D2 0 E 2 )
Atunci:
2 (0 1 ) 1 (0 2 )
U
(5.71)
1 h2 + 2 h1
La suprafata de separare dintre electrodul aflat la potential pozitiv
si dielectric:
p =
(1)
D1 D+ = l
In interiorul placii metalice D+ = 0. In relatia de mai sus (1) este

l
densitatea de sarcini libere pe aceasta suprafata.
(1)
D1 = l
Aplicam legea lui Gauss pentru suprafata de separatie S1 .
(1)
(1)
l + p S
E1 S =
0
Rezulta:
(1)
p(1) = 0 E1 l
p(1) = 0 E1 1 E1 = (0 1 ) E1
La cea de a doua frontiera se procedeaza la fel. Se obtine:

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
232
(2)
l
= D2
(2)
p = (0 2 ) E2
PROBLEMA 5.18 O sfera de raza a ncarcata cu sarcina Q este nvelita

ntr-un strat dielectric cu permitivitatea relativa r astfel ncat raza sferei
astfel construita este b. Sa se determine potentialul la care se afla sfera.
SOLUT
IE
Se aplica legea lui Gauss pentru o suprafata sferica cu raza r, unde
a < r < b.
ZZ
~ S
~=Q
0 r Ed
(5.72)
Rezulta campul din interiorul dielectricului:
Q
(5.73)
4r 0 r2
Se aplica legea lui Gauss n afara dielectricului pentru o suprafata
sferica cu raza r > b.
ZZ
~ S
~=Q
0 Ed
(5.74)
E=
Rezulta:
E=
Q
40 r2
(5.75)
Atunci potentialul este:

Z
Z b
Z
~
~
V =
E d~r =
E d~r +
a
~ d~r
E
T
inand cont de relatiile 5.73 si 5.75, 5.76 devine:
(5.76)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
Q
V =
4r 0
b
a
1
dr
+
r2
40
Q
dr
=
r2
4r 0
1 1
a b
233
Q
(5.77)
40 b
PROBLEMA 5.19
Care trebuie sa fie densitatea de volum a unui
nor electronic uniform repartizat n spatiul dintre placile unui condensator plan-paralel cu distanta d dintre placi astfel ncat una dintre placi
sa se afle la un potential nul iar cealalta la potentialul V0 . Pe placa aflata
la potential nul campul electric este nul.
SOLUT
IE
Se alege axa Ox perpendiculara pe placi, originea ei fiind pe una din
acestea. Conform ecuatiei Poisson
d2 V
=
2
dx
(5.78)
dV
= x + C1
dx
(5.79)
~ = dV /dx rezulta ca dV /dx = 0 cand x = 0. Atunci C1 = 0

Cum E
Integrand cu aceste conditii ecuatia 5.79 se obtine:
V =
x2
+ C2
0 2
Deoarece pentru x = 0 si V = 0 rezulta C2 = 0. Atunci:

V =
x2
0 2
Cand x = d, V = V0 rezulta:
=
20 V0
d2
(5.80)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
234
PROBLEMA 5.20
Sa se arate ca ntr-un tub electronic curentul electronic care pleaca de la catod (potentialul 0) si ajunge la anod
(potentialul V0 ) satisface ecuatia:
3
I = KV02
Se va tine cont ca emisia de electroni este continua iar densitatea curentului electronic n spatiul dintre armaturi este constanta n timp.
SOLUT
IE
Notam cu S suprafata electrozilor si cu d distanta dintre electrozi.
Axa Ox se considera perpendiculara pe electrozi. In cazul regimului
stationar densitatea de curent j este constanta de-a lungul axei Ox.
Deoarece V variaza numai n directia perpendiculara pe electrozi,
adica depinde numai de coordonata x, ecuatia Poisson se scrie:
d2 V
dx2
0
(5.81)
In cazul emisiei termoelectronice electronii pleaca de la catod cu

viteze de ordinul vitezei de agitatie termica, care sunt mici n comparatie
cu vitezele atinse de electroni sub influenta campurilor electrice exterioare. De aceea vom considera vitezele initiale ale electronilor egale cu
zero. Cand electronul paraseste catodul si se afla ntr-un punct n care
potentialul are valoarea V , viteza v este data de expresia:
mv 2
= eV
2
Densitatea curentului ce ajunge la anod este:
j = v
unde = ne, n fiind densitatea de electroni.
Semnul minus apare deoarece curentul este determinat de sarcini negative.
Rezulta:
r
2eV
j =
m

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
235
de unde
r
= j
m 1
V 2
2e
(5.82)

r
d2 V
j m 1
=
V 2
dx2
0 2e
Inmultim ambii membri cu dV dx si integram
dx
r Z
Z x 2
j m x 1 dV
d V dV
dx =
V 2
dx
2 dx
dx
2e
dx
0
0
0
(5.83)
Deoarece la x = 0, V (x) = 0 si dV /dx = 0 rezulta:

r
2
dV
4j m 1
=
V2
dx
2e
de unde:
dV
=2
dx
j
0
r
4
m
V
2e
1
4
(5.84)
sau
r
dV
V
=2
1
4
j
0
r
4
m
dx
2e
Integrand
Z
V0
0
dV
V
1
4
r
=2
se obtine:
4 43
V =2
3 0
j
0
j
0
m
2e
r
4
dx
0
m
d
2e
(5.85)
Din 5.85 rezulta:

r
4 2e 0 32
j=
V
9 m d2 0
Atunci intensitatea curentului este:
(5.86)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
236
r
3
4 2e 0 S 23
2
I = jS =
V
=
KV
0
0
9 m d2
Aceasta este asa numita lege 3/2
Sa se arate ca unui camp electrostatic uniform
PROBLEMA 5.21
~
~ 0~r
E0 i corespunde potentialul V = E
SOLUT
IE
Deoarece
~ = E
~ 0~r = (xE0x + yE0y + zEoz )
E
(5.87)
Atunci:
Ex =
V
= E0x
x
Ey =
V
= E0y
y
Ez =
V
= E0z
z
Rezulta:
~ 0 = E0x~ex + E0y~ey + E0z~ez
E
PROBLEMA 5.22
Sa se determine campul magnetic produs de un
curent I care parcurge un conductor rectiliniu infinit ntr-un punct P la
distanta R de acesta.
SOLUT
IE
Campul magnetic creat de elementul de curent d~x are directia perpendiculara pe planul figurii 5.11 si este date de:

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
237
Figura 5.11: Campul magnetic produs de un curent rectiliniu infinit de

lung
0 I dx sin
(5.88)
4
r2
Cum orientarea campului magnetic este aceiasi pentru toate elementele
de curent, inductia magnetica este data de integrala expresiei 5.88:
dB =
Z+
0 I
B=
4
dx sin
r2
(5.89)
Deoarece
r=
x2 + R 2
sin = sin ( ) =
R
x2 + R 2
rezulta:
0 I
B=
4
Z+
Rdx
(x2 +
R2 )3/2
0 I
2R
(5.90)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
d l
r
r
R
238
d B
r
d B
r
2
x
P
d B
r
1
Figura 5.12: Campul creat de o spira de curent
PROBLEMA 5.23
Fie o spira de raza R prin care trece un curent
I. Sa se calculeze campul magnetic determinat de aceasta n punctele
situate pe axa sa de simetrie.
SOLUT
IE
Se considera un vector d~l tangent la spira de raza R (Fig. 5.12).
~ este perpendicular pe
Unghiul dintre d~l si ~r este de 900 . Vectorul dB
planul format de d~l si ~r si este situat n planul figurii.
~ se poate descompune n doua componente: dB
~ 1 avand directia
dB
~ 2 perpendiculara pe axa de simetrie. In
normalei la planul spirei si dB
~ 1 deoarece componentele dB
~1
punctul P contribuie doar componenta dB
~ corespunzatoare tuturor elementelor de curent sunt
la inductia totala B
~ 2 sunt pern sensul axei de simetrie si se nsumeaza; componenetele dB
pendiculare pe aceasta axa dar avand sensuri contrare rezultanta lor este
nula.
Pentru elementul de curent considerat
dB =
0 I dl sin (/2)
4
r2
dB1 = dB cos =
0 I cos dl
4 r2
Cum:
r=
R 2 + x2
(5.91)
(5.92)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
cos =
239
R
+ x2
R2
Rezulta:
0 I
Rdl
4 (R2 + x2 )3/2
dB1 =
Integrand peste toate elementele de circuit si tinand cont ca

2R, rezulta:
B1 =
0 I
R2
2 (R2 + x2 )3/2
dl =
(5.93)
Daca x R atunci:
0 IR2
0 IR2
=
(5.94)
2x3
2 x3
Deoarece m = IR2 este momentul magnetic dipolar al spirei respective:
B=
B=
0 m
2 x3
(5.95)
PROBLEMA 5.24
Sa se arate ca un camp magnetostatic uniform
admite potentialul vector
~=1 B
~ ~r
A
2
(5.96)
SOLUT
IE
Proiectand produsului vectorial pe axele unui triedru cartezian se
obtine:
Ax =
1
(By z Bz y)
2
Ay =
1
(Bz x Bx z)
2

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
240
1
(Bx y By x)
2
Cum Bx , By , Bz sunt constante rezulta:
Az =
Az Ay
~
A =
= Bx
y
z
x
~ = Ax Az = By
A
z
x
y
Ay Ax
~
A =
= Bz
x
y
z
Atunci:
~=B
~
A
PROBLEMA 5.25
Cunoscand potentialul vector determinat de un
moment magnetic dipolar m
~
~ ~r
~ (~r ) = 0 m
A
4 r3
sa se calculeze campul magnetic corespunzator. Se va considera ca momentul magnetic m
~ este orientat de-a lungul axei Oz.
SOLUT
IE
Pentru simplificare se considera ca momentul de dipol magnetic are
directia axei Oz:
m
~ = m~ez
(5.97)
m
~ ~r = my~ex + mx~ey
(5.98)
Atunci
Ax =
0 my
4r3

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
Ay =
241
0 mx
4r3
Az = 0
Cum
~ =A
~
B
Az
~
Bx = A
=
y
x
"
#
0 m
x
Bx =
=
4 z (x2 + y 2 + z 2 )3/2
(5.99)
Ay
z
0 m 3xz
4 r5
Ax Az
z
x
y
#
"
0 m 3yz
0 m
y
=
By =
3/2
4 z (x2 + y 2 + z 2 )
4 r5
~
By = A
(5.100)
Ay Ax
0 m 3z 2 r2
~
Bz = A =
=
x
y
4
r5
z
p
unde r = x2 + y 2 + z 2 . Atunci:
0 3 (mz) ~r m~ez
~
B=
3
4
r5
r
(5.101)
(5.102)
(5.103)
Generalizand:
~ r ) ~r m
0 3 (m~
~
~
B=
3
4
r5
r
(5.104)
PROBLEMA 5.26
Sa se determine campul magnetic n interiorul
unei bobine toroidale. O bobina toroidala este un solenoid de lungime
finita curbat n forma unui tor. Se cunosc N (numarul de spire) si curentul care trece prin bobina (Fig.5.13).

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
242
Figura 5.13: Bobina toroidala; linile de camp sunt cercuri
SOLUT
IE
Liniile campului magnetic formeaza cercuri concentrice n interiorul
torului. Se aplica legea lui Ampère pe un contur circular de raza r.
I
~ ~l = 0 I
Bd
(5.105)
unde I = I0 N . Se obtine:
B2r = 0 N I0
Rezulta:
B=
0 I0 N
2 r
(5.106)
PROBLEMA 5.27
Sa se determine momentul magnetic al unei
sfere cu raza R ncarcate cu sarcina q uniform distribuita n volum care
se roteste cu viteza unghiulara n jurul unei axe care trece prin centru.
SOLUT
IE
In elementul de volum dV = r2 sin dddr sarcina este distribuita
cu densitatea :
dq = dV
(5.107)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
243
unde
3q
4R3
este densitatea volumica de sarcina.
Rezulta:
3q 2
dq =
r sin dddr
4R3
Curentul generat n rotatie de sarcina dq este
=
dI =
dq
3q
= 2 3 r2 sin dddr
2
8 R
(5.108)
(5.109)
iar momentul magnetic asociat:
dm = r2 sin2 dI
sau
3q 4 3
r sin dddr
8R3
Momentul magnetic total este
Z R
Z
Z 2
3q
qR2
4
3
m=
r
dr
sin
d
d
=
8R3 0
5
0
0
dm =
(5.110)
Sa se determine momentul magnetic al unei

PROBLEMA 5.28
sfere cu raza R ncarcate cu sarcina q uniform distribuita pe suprafata
ei, care se roteste n jurul axei proprii cu viteza unghiulara .
SOLUT
IE
Se tine cont ca daca o sarcina q se roteste n jurul unei axe la distanta
r de aceasta ea este echivalenta cu o bucla de curent cu intensitatea:
q
q
=
(5.111)
T
2
unde = 2/T este viteza unghiulara cu care sarcina se roteste pe orbita
circulara.
I=

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
244
Fie o zona sferica cu raza r = R sin si aria dS = 2R2 sin d

Sarcina superficiala a acesteia este egala cu
dq = dS
Deoarece:
=
(5.112)
q
4R2
Rezulta:
q
sin d
2
Curentul generat de aceasta sarcina n miscare este
dq =
dI = dq
q
=
sin d
2
4
(5.113)
(5.114)
iar momentul magnetic produs:
q
dm = R2 sin2 dI = R2 sin2
sin d
4
Atunci momentul magnetic total este:
Z
qR2 3
qR2
m=
sin d =
4
3
0
(5.115)
PROBLEMA 5.29 Sa se determine campul magnetic n interiorul si n

exteriorul unui cilindru de raza R prin care circula un curent de densitate
j, stiind ca liniile de camp sunt cercuri concentrice n plane perpendiculare pe axa cilindrului.
SOLUT
IE
a) Pentru calculul campului magnetic n interiorul cilindrului se aplica
legea lui Ampère pe un contur circular cu centrul pe axa cilindrului aflat
ntr-un plan perpendicular pe cilindru de raza r < R.
I
ZZ
~ ~l = 0
~
~jdS
Bd
(5.116)
C

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
245
unde S este suprafata care se spijina pe conturul C.

Rezulta:
2rB = 0 jr2
de unde:
0 jr
(5.117)
2
b) Pentru calculul campului magnetic n exteriorul cilindrului se aplica
legea lui Ampère pe un contur circular cu centrul pe axa cilindrului cu
raza r > R.
Se obtine:
B=
2rB = 0 jR2
de unde:
B=
0 R 2 j
2r
(5.118)
PROBLEMA 5.30 Intr-o regiune din spatiu exista un camp magnetic

uniform paralel cu axa Oz. Marimea lui variaza n timp astfel:
B = B0 sin t
(5.119)
Sa se determine campul electric n fiecare punct.

SOLUT
IE
Pentru a calcula campul electric vom alege un contur circular de raza
r ntr-un plan perpendicular pe axa Oz. Se aplica legea inductiei electromagnetice:
I
~ ~l = d
Ed
(5.120)
dt
unde este fluxul magnetic prin suprafata S = r2 Dar:
I
~ d~l = 2rE
E

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
246
si
= BS = r2 B0 sin t
2rE = r2 B0 cos t
(5.121)
De aici rezulta valoarea campului electric:

1
E = rB0 cos t
2
PROBLEMA 5.31 Un condensator plan cu placile circulare de raza R

paralele este conectat la un generator de curent alternativ astfel ncat pe
placi sarcina care se acumuleaza variaza n timp dupa legea:
q = q0 sin t
Liniile campului electric sunt cercuri concentrice avand ca axa de
simetrie axa cilindrului. Se cere campul electric n punctele situate la
distanta r de axa condensatorului cand
a) r R
b) r > R
SOLUT
IE
Se considera un contur circular cu centrul pe axa cilindrului ntr-un
plan paralel cu placile condensatorului. Aplicand legea lui Ampère se
obtine:
Z
Z Z
~ ~l = 0 0
Bd
C
~
E
~
dS
t
(5.122)
a) Daca r < R rezulta:

1
dE
B = 0 0 r
2
dt
Deoarece
E=
q0
q
=
sin t
0 A
0 A
(5.123)

CAPITOLUL 5. CAMPUL
ELECTROMAGNETIC
247
unde A = R2 este aria armaturilor condensatorului, atunci:

dE
q0
=
cos t
dt
0 A
(5.124)

0 rq0
cos t
2R2
a) Daca r > R din relatia 5.122 se obtine:
B=
0 0 R2 dE
2r dt
Astfel tinand cont de relatia 5.124 rezulta:
B=
B=
0 q0 cos t
2r
(5.125)
(5.126)
(5.127)
Bibliograf ie
[1] V. V. Batygin, I. N. Toptygin Problems in Electrodynamics , Academic Press, London and New York, 1964
[2] Cornelia Motoc Fizica , Editura All. Bucuresti 1994
[3] Ion M. Popescu Fizica , Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982
[4] Ion M. Popescu, Gabriela Cone, Gheorghe Stanciu Probleme rezolvate de fizica , Editura didactica si Pedagocgica, Bucuresti, 1993
[5] H. Goldstein Classical Mechanics , Addison - Wesley Publishing
Co. Mass. 1980
[6] G. L .Kotkin, V. G. Serbo Collection of Problems in Classical
Mechanics , Pergamon Press, 1971
[7] L. D. Landau, E. M. Lifsitz Fizica statistica , Editura Tehnica,
Bucuresti 1998
[8] Ryogo Kubo Thermodynamics , North Holland Publishing Company, Amsterdam, 1968
[9] Ryogo Kubo Statistical Mechanics , North Holland Publising Company, Amsterdam, 1965
248

Culegere Fizica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Fizica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de fizica

Emil Petrescu Viorel Paun

In mod analog, se obtine relatia dintre elongatia x2 si viteza v2 .

Figura 1.1: Resoarte legate n serie

x21 v22 x22 v12

Perioada oscilatiilor este

Deoarece tensiunea n cele doua resoarte este egala:

Figura 1.2: Resoarte legate n paralel

Aceasta este ecuatia unui oscilator armonic cu pulsatia

Figura 1.3: Areometru care oscileaza n lichid

unde m este masa areometrului.

In expresia de mai sus s-a notat cu x deplasarea areometrului fata de

Figura 1.4: Piston care oscileaza ntr-un tub

Deoarece rezultanta fortelor este proportionala cu deplasarea si este

In cazul recipientului reprezentat n Fig. 1.4 un

Sa se calculeze abscisa curbilinie s n functie de parametrul .

Figura 1.5: Forma unei cicloide n vecinatatea originii

ds = R (1 + cos )2 + sin2 d = 2R cos d

Energia potentiala este de natura gravitationala si este data de expresia:

Ep = mgz = mgR (1 cos ) = 2mgR sin2

Figura 1.6: Sistem de trei resoarte si doua corpuri care oscileaz

Energia totala este:

Perioada micilor oscilatiilor este

Se considera un sistem compus din doua corpuri

Pozitiile celor doua corpuri vor fi date de deplasarile acestora fata de

Se aduna cele doua relatii

si se scad cele doua relatii

m(x1 x2 ) = (k0 + 2k) (x1 x2 )

Atunci se pot face schimbarile de variabile:

Ecuatiile de miscare 1.20 si 1.21 devin:

devin pentru noile variabile:

Utilizand conditiile initiale rezulta

In planul xOy se obtine:

Introducand o noua variabila:

Relatia 1.34 este o ecuatie diferentiala de ordinul al doilea cu coeficienti

In cazul campurilor magnetice slabe B este mic astfel ncat se poate

iar solutia ecuatiei 1.34 este

u = eil Aei0 t + Cei0 t

Notand = 3r, ecuatia 1.35 devine:

Ecuatia caracteristica a ecuatiei diferentiale 1.36 este

In cazul n care k/m 2 /m2 miscarea este aperiodica. Deoarece

In cazul n care sfera oscileaza n aer, forta de frecare este neglijabila.

Deoarece = 3r, 0 = 2/T0 si = 2/T

Solutia ecuatiei de mai sus este de forma

Solutia ecuatiei 1.45 este:

Pentru determinarea amplitudinii A0 se pune conditia de continuitate

Din relatiile 1.47 si 1.48 rezulta:

Deoarece ecuatia de miscare a corpului este de forma:

Din relatiile 1.58 si 1.59 rezulta A0 = 5 cm si

Ecuatia de miscare este:

Solutia acestei ecuatii diferentiale neomogene este suma dintre solutia

Atunci solutia ecuatiei 1.60 este:

Viteza punctului material este

Din conditiile initiale

si din ecuatiile 1.63 si 1.64 se obtine:

iar ecuatia de miscare este:

Solutia acestei ecuatii diferentiale neomogene este suma dintre solutia

Atunci solutia ecuatiei 1.65 este:

Viteza punctului material este

Din conditiile initiale

si din ecuatiile 1.68 si 1.69 se obtine:

Din 1.70 si din 1.71 rezulta:

Ecuatia de miscare 1.68 devine: