1.

MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE

LIBERTATE

1.1 ASPECTE TEORETICE

1.1.1 INTRODUCERE

Această lucrare se referă la fenomene vibratorii întâlnite în sistemele mecanice. Să

presupunem un asemenea sistem aflat în repaus relativ sau într-o mişcare de regim
corespunzătoare scopului pentru care a fost proiectat (o mişcare de translaţie, rotaţie, plan-
paralelă etc.). Această mişcare de regim se mai numeşte mişcare de referinţă, mişcare
principală sau mişcare de bază. Vibraţiile mecanice reprezintă mişcări alternative executate
de un sistem mecanic în jurul unei poziţii corespunzătoare unei stări/poziţii de echilibru (stare
de repaus sau mişcare de bază) ca urmare a unor forţe perturbatoare. Ne vom ocupa, în
continuare, de mişcările vibratorii periodice. O mişcare periodică se reproduce identic după
un timp T numit perioadă. Dacă se reprezintă deplasarea ca o funcţie de timp, se va obţine
reprezentarea grafică din figura 1.1.

Fig. 1.1
Reprezentarea grafică a unei mişcări de vibraţie:
a) oarecare; b) armonică.

Gradul de libertate este un parametru ce reprezintă, de regulă, o deplasare (translaţie sau

rotaţie) şi care precizează poziţia la un moment dat a oscilatorului în raport cu poziţia de
echilibru (sau mişcarea de bază). Un sistem oscilator cu un grad de libertate constă cel puţin
 8 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

dintr-o masă ce se poate considera rigidă şi un element elastic în care se produce o forţă ce
tinde să readucă masa în poziţia de echilibru. Pentru sistemele cu un singur grad de libertate
este suficient un singur parametru pentru a descrie complet mişcarea. În plus, pot exista forţe
de amortizare sau forţe exterioare de excitaţie.
Cea mai simplă mişcare periodică este mişcarea armonică. Această mişcare este
caracterizată de următoarea relaţie dintre x şi t:

x = x0 sin t (1.1)

reprezentată prin curba 1.1b. Deplasarea maximă este x0 şi poartă numele de amplitudine a
vibraţiei. Perioada T este de obicei măsurată în secunde. Inversa ei, 1/T este numită frecvenţă. Se
măsoară în cicluri pe secundă (c/s) sau herţi (Hz).
În formula (1.1), ω este pulsaţia, măsurată în radiani pe secundă. De fiecare dată când ωt
creşte cu 360o, mişcarea încheie un ciclu complet de vibraţie. Deci, când ωt = 2π, intervalul de

2
T= (1.2)


timp t este egal cu perioada T, deci:

şi, cum frecvenţa este inversul perioadei, rezultă:
1 ω
f= = (1.3)
T 2π

1.1.2 VIBRAŢII LIBERE ŞI FORŢATE

Fig. 1.2 Fig. 1.3

Sistem cu un singur Sistem supus la vibraţii de torsiune cu
grad de libertate un singur grad de libertate
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 9

În figura 1.2 este prezentat cazul unui sistem oscilator având un grad de libertate de
tip translaţie x, un amortizor şi o excitaţie armonică (forţa) de forma F0 sin ωt. În figura 1.3
este prezentat cazul unui sistem oscilator având un grad de libertate de tip rotaţie φ, un
amortizor şi o excitaţie armonică (cuplu) de forma T0 sin ωt.
Ecuaţiile de mişcare pentru cele două sisteme prezentate în figurile 1.2 şi respectiv 1.3
sunt:
2
x dx
m d 2 + c + kx = F 0 sin t (1.4)
dt dt
d  d
2
J 2
+ c + k = M 0 sin t (1.5)
dt dt

Dacă nu există forţe exterioare, F0sinωt=0, şi nici amortizări (c=0), ecuaţia (1.4) devine:
2
x
m d 2 + kx = 0 (1.6)
dt

Fig. 1.4
Vibraţii libere fără amortizare

În acest caz se notează cu (k/m)1/2=2π/T=p, unde p poartă numele de pulsaţie proprie.

Frecvenţa proprie fn este:

1 1 k p
fn = = = (1.7)
Tn 2π m 2π

Formula p=(k/m)1/2 poate fi scrisă sub diferite forme. Greutatea masei m este mg, şi
săgeata statică produsă de ea este mg/k=δst. Prelucrând formula, astfel încât relaţia anterioară să
apară sub radical, se obţine:

g
p= (1.8)
δ st

Energia potenţială înmagazinată în arc atunci când este deformat pe distanţa x este:
 10 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

2
x x
0 kx  dx = k 2 (1.9)

Dacă există amortizare viscoasă în sistem, dar nu şi forţe exterioare, ecuaţia de mişcare
este:
2
x dx
m d 2 + c + kx = 0 (1.10)
dt dt

Integrând, se obţine:

x = C1 es1t + C 2 es2t (1.11)

unde:
2
c  c  k
s1,2 =-    - (1.12)
2m  2m  m

Semnificaţia fizică a ecuaţiei (1.11) diferă în funcţie de valorile lui s, care pot fi reale sau
imaginare.
• Se presupune mai întâi că (c/2m)2 > k/m. Expresia de sub radical este atunci pozitivă, şi
mult mai mică decât c/2m. Cele două valori ale lui s sunt reale şi negative şi (1.11) este formată
de suma a două exponenţiale descrescătoare.
• Pentru valori mici ale amortizării c, ecuaţia (1.12) va avea soluţii imaginare, şi, de
asemenea, şi ecuaţia (1.11) va conţine astfel de soluţii, ceea ce nu convine în efectuarea unor
calcule numerice.
Valoarea coeficientului de amortizare c, pentru care are loc trecerea de la soluţii reale la
cele imaginare, poartă numele de coeficient de amortizare critică sau amortizare critică, şi se
notează cu ccr. Valoarea lui este:

k
ccr = 2m = 2 mk = 2mp (1.13)
m

Atunci când amortizarea este inferioară acestei valori, ecuaţia (1.12) poate fi scrisă:
2
c k  c 
s1,2 =-  j -   (1.14)
2m m  2m 

iar notaţia:
2
k
p* = - c 2 (1.15)
m 4m
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 11

poartă numele de pseudopulsaţie proprie, întotdeauna ea existând pentru o valoare a amortizării

mai mică decât cea critică.
Un parametru care măsoară amortizarea este cantitatea δ, numită decrement logaritmic.
Dacă amortizarea este slabă:
c
δ = 2π (1.16)
ccr

De asemenea:
c
δ = 2π = 2πζ (1.17)
ccr

în care raportul c/ccr poartă numele de fracţiune din amortizarea critică şi este notat cu ζ.
Un alt caz particular, important, este cel pentru care nu există forţe de amortizare, deci
raportul cdx/dt este nul, care corespunde vibraţiilor forţate neamortizate. În această situaţie
ecuaţia (1.4) devine:
2
x
m d 2 + kx = F 0 sin t (1.18)
dt

Soluţia generală a ecuaţiei (1.18) este:

x = C1 sin pt + C 2 cos pt + xst sin t (1.19)

2
ω
1 -  
 p

Atunci când ω/p=1, pulsaţia forţei perturbatoare devine egală cu pulsaţia proprie. Forţa
exterioară acţionează asupra masei astfel încât deplasarea acesteia creşte nemărginit. Acest
fenomen se numeşte rezonanţă. De aceea, de multe ori, frecvenţa proprie este numită şi
"frecvenţă de rezonanţă".
În cazul vibraţiilor produse de o masă m1 neechilibrată, aflată în mişcare de rotaţie,
asupra unui sistem de masă totală m (fig. 1.5), cel de-al treilea termen al ecuaţiei (1.19) este:
2
m1 ω r
2 ω
 
k = m1
r  p (1.20)
x0 = 2 2
ω m ω
1 -   1 -  
 p  p
 12 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

Fig. 1.5
Sistem la care forţa perturbatoare este proporţională cu ω2

Ecuaţia (1.4) corespunde vibraţiilor forţate cu amortizare viscoasă. Fie x=x0sin(ωt-φ)

deplasarea, în care amplitudinea x0 şi defazajul φ sunt necunoscute şi, ţinând cont de ecuaţia
(1.4), se poate determina:

F0 1
x0 = = F 0  A1 (1.21)
k 
ω 
2 2 k
 c ω
1 -    + 2 
  p    ccr p 

unde A1 poartă numele de factor de amplificare, şi

c ω
2
cω ccr p
tan  = = 2
(1.22)
k - mω2 ω
1 -  
 p

Valoarea forţei transmise la fundaţie FTo, în funcţie de valoarea amplitudinii forţei

perturbatoare F0, este:

2
 cω 
1 +  
 k 
FTo = F 0
2 (1.23)
 ω 
2
 c ω
2

1 -    +  2 
  p    ccr p 
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 13

De unde transmisibilitatea reprezintă raportul:

2
 c ω
1 +  2 
T=
FTo
=  ccr p  (1.24)
2 2
F0  ω   c ω
2

1 -    +  2 
  p    ccr p 

Fig. 1.6
Factorul de amplificare A1

În figura 1.6 se prezintă variaţia factorului de amplificare A1 dat de relaţia (1.21), în

funcţie de raportul η = ω/p şi pentru diferite valori ale raportului de amortizare ζ.
Amplificarea este maximă pentru valori η apropiate de unitate, mai precis pentru:
A1
 r = 1 − 2 2  1 care conduce la anularea derivatei şi deci la apariţia maximului

pentru funcţia care descrie factorul de amplificare. Această situaţie se numeşte rezonanţă de
1 1
amplitudine, pentru η = ηa factorul de amplificare A1 fiind: A1r =  valoarea
2 1 − 2 2 2
aproximativă fiind foarte apropiată pentru valori mici ale lui ζ, aşa cum se poate constata
direct pe figura 1.6. Amplitudinea de rezonanţă ar fi infinită în cazul lipsei amortizării (ζ =
0).
 14 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

În figura 1.7 se prezintă variaţia unghiului de defazaj φ (relaţia 1.22) ca funcţie tot de
raportul η şi, de asemenea, pentru diferite valori ζ. Situaţia η = 1, numită rezonanţă de fază,
indică un defazaj de π/2 între deplasare şi forţa perturbatoare (deplasarea este în cuadratură cu
forţa de excitaţie) indiferent de valoarea amortizării (orice ζ). Pentru η = 1 amplitudinea este
dată de A1=1/(2 ζ) foarte apropiată, la valori uzuale ζ mici, de relaţia corespunzătoare
rezonanţei de amplitudine. La sistemul fară amortizare (ζ = 0), faza este φ = 0 pentru ω < p,
respectiv φ = π pentru ω > p, în timp ce pentru un sistem amortizat există întotdeauna un
anumit defazaj.

Fig. 1.7
Defazajul φ [rad] în intervalul [0, π]

În figura 1.8 se prezintă variaţia transmisibilităţii T (relatia 1.24) în funcţie de raportul

η, pentru diferite valori ζ. Se observă ca T = 1 pentru η = 1 şi η = 2 . Dacă η> 2 ,
transmisibilitatea este subunitară şi cu atât mai mică cu cât amortizarea, descrisă de
parametrul ζ, este mai mică. De exemplu, în proiectarea unei fundaţii se urmăreşte
minimizarea transmisibilităţii T într-un domeniu cunoscut de frecvenţe ale forţei de excitaţie.
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 15

Fig. 1.8
Transmisibilitatea T

1.1.3 TURAŢIA CRITICĂ A ROTORILOR

Se consideră un disc de masa m aşezat la mijlocul unui arbore elastic de lungime l şi

masă neglijabilă (vezi figura 1.9). Viteza unghiulară a ansamblului arbore-disc este .

ω
O x O y
k C
δ δ
G y C
e
G
mω2(δ+e
z )
ωt
x z
x

Fig.1.9
Sistemul arbore-disc
 16 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

În acest caz, constanta elastică a arborelui având un disc amplasat simetric între lagăre
este:
48 EI
k=
l3 (1.25)

în care momentul de inerţie al arborelui de secţiune circulară cu diametrul d se calculează cu

formula:

d 4
I= (1.26)
64

Notând deplasarea de încovoiere a centrului geometric C al discului cu  a rezultat că

forţa elastică a arborelui este:

F = k (1.27)

În general, datorită unor erori de execuţie şi/sau uzurii în exploatare, există o

excentricitate e, distanţa CG, dintre centrul geometric C şi centrul de greutate G ale discului
şi, ca urmare, în timpul rotirii arborelui, masa m va produce forţa centrifugă:

Fi = m 2 ( + e) (1.28)

Presupunând că mişcarea este staţionară şi neglijând amortizarea, cele două forţe se

echilibrează în orice moment de timp şi ca urmare:
k = m 2 ( + e) (1.29)
de unde se poate deduce săgeata maximă a arborelui:

m 2 e  2e 2 (1.30)
= = = e
k − m 2 p2 − 2 1 − 2

în care s-au folosit notaţiile:

k 
p= ; = . (1.31)
m p

Se observă că, dacă  = p, deci pulsaţia forţei excitatoare devine egală cu pulsaţia
proprie a sistemului, săgeata arborelui →. Turaţia arborelui corespunzătoare acestei
pulsaţii este numită turaţie critică:

30 30 k 30 g (1.32)
nc = p= =
  m  s

unde s este deplasarea statică de încovoiere a arborelui sub acţiunea unei forţe P = mg pusă
în locul discului. Reprezentarea grafică a relaţiei (1.30) este prezentată în figura 1.10.
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 17

O1 C G
e
O1
C ω1 < p
ω1 ω = ω2 ω
p O2 G C
G =p e
O2
ω2 > p

Fig.1.10
Graficul deflecţiei δ(ω)

Pentru 1 p săgeata (deflecţia) CO1 =   0 şi dacă rotaţia se face în jurul punctului
O1, centrul de greutate G al discului se află în prelungirea segmentului O1C.
În cazul 2  p săgeata CO2 =  < 0, iar centrul de greutate G al discului se află între
centrul lagărelor O2 şi centrul geometric al discului C. Pentru turaţii foarte mari  → ,  →
-e şi G se confundă cu O. Se spune că rotorul se autocentrează. La rotirea cu viteză
unghiulară constantă , poziţia relativă a punctelor O, C, G este fixă, arborele rotindu-se în
această stare deformată cu tensiuni constante în timp. Atât punctul C cât şi G se rotesc cu
aceeaşi viteză unghiulară în jurul punctului O, mişcarea numindu-se precesie sincronă.
 18 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

1.2 PROBLEME REZOLVATE

1.2.1 Fie sistemul elastic care cuprinde: masa m, resortul k şi amortizorul c (fig. 1.2.1).
Sunt cunoscute următoarele valori: m = 1,5 kg, k = 1200 N/m şi ζ= 0,1 – pentru amortizarea
critică.
a) Găsiţi perioada şi frecvenţa proprie a sistemului şi, de
asemenea, valoarea constantei c a amortizorului.
b) Dacă masa m este deplasată cu a0 = 4 cm în raport cu
poziţia sa de echilibru, după cât timp amplitudinea va fi jumătate din
a0 ?
c) Dacă se adaugă o altă masă m sistemului iniţial, care va fi
amplitudinea vibraţiei după două perioade? Se cunoaşte amplitudinea
iniţială a0=5 cm.

Fig. 1.2.1 Rezolvare

k 1200 p 1
a) p = = = 28,28 rad/s, f = = 4,5 Hz , T = = 0,22 s
m 1,5 2π f

Amortizarea critică este cc = 2 km = 2 1200 1,5 = 84,85 Ns/m ,

c
c = ζ  cc = 8,485 Ns/m , n = = 2 ,828 rad/s .
2m

b) Punând condiţia:
-nt a0  -nt = 1  -nt = ln 1  t= ln 2 = 0,245 s
a0 e = e
2 2 2 n

k 1200 2π
c) Noua pulsaţie proprie este p= = = 20 rad/s de unde T = = 0,314 s .
2m 3 p
c 8,485
Apoi n = = = 2,948 rad/s .
2m 2 1,5
După două perioade a2 = a0 e- 2 nt = 5 e- 22 ,9480 ,314 = 0,785 cm .
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 19

1.2.2 Scrieţi ecuaţiile de mişcare în funcţie de θ pentru sistemul din figura 1.2.2, în cazul
în care θ este mic. Bara OABC este considerată rigidă şi articulată în O.
Dacă k = 10 KN/m, m = 4 Kg, c = 50 Ns/m,
ω2=k/m şi F0 = 5 N, calculaţi:
a) pulsaţia proprie a sistemului;
b) valoarea fracţiunii din amortizarea critică ζ;
c) θs (static) şi θr (la rezonanţă);
d) FA şi FC, valoarea maximă a celor două forţe din
arcuri la rezonanţa sistemului. Fig. 1.2.2

Rezolvare

Momentul de inerţie este:

J=3 ma2 + m( 3a)2 = 12 ma2

Ecuaţia de mişcare, în raport cu punctul O

(fig. 1.2.2b), poate fi scrisă sub forma:

Fig. 1.2.2b

12 ma2θ + 4c a2θ + 14 ka2 θ = 2 F 0 a  sin(t )

de unde se obţine:

6mθ + 2cθ + 7kθθ =F 0  sin (t )

a

7k 70000 ω
a) p = = = 54 rad/s , f = = 8,595 Hz
6m 24 2π
2c
b) cc = 2 7k  6m = 2592 ,29 Ns/m , ζ = = 0,03857
cc
k
c) ω = = 50 rad/s , 7k θ s = F 0 , θ s = F 0
m a 7ka
θ = A1  θ s - vezi relaţia (1.21)  A1 = 6,258 şi A1r = 1/2ζ = 12,987 pentru ω=p şi atunci
θ 0 = A1  θ s , θ 0 r = A1r  θ s
d) F A max = 5ka θ 0 r = 46 ,38 N , F C max = 3ka θ 0 r = 27 ,829 N .
 20 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

1.2.3 Pentru sistemul cu un grad de libertate

prezentat în figura 1.2.3 se cunoaşte: m = 10 Kg, k1 =
1000 N/m, k2 = 1500 N/m, F0 = 15 N. Forţa F0 acţionează
cu frecvenţa f = 3 Hz.
a) Care este amplitudinea X0 a vibraţiei forţate şi
valoarea forţei care se transmite la fundaţie ?
b) Dacă se adaugă o masă suplimentară m1 = 3
Kg, care va fi noua amplitudine X1 a vibraţiei ?
c) Cum şi cu ce valoare trebuie modificată
valoarea constantei totale k* pentru a obţine din nou o
vibraţie cu amplitudinea X0 ?
Fig. 1.2.3

Rezolvare
a) Constanta elastică totală este k = k1 + k2 = 2500 N/m. Ecuaţia de mişcare se scrie astfel:
m x + kx = F 0 sin( t) cu o soluţie x = X0sin(ωt).


Amplitudinea statică este xst = F 0 = 0 ,006 m şi

k
k ω
p= = 15,81 rad/s , ω 2πf = 18,85 rad/s , = 1,192 .
m p
1
Factorul de amplificare A1 = 2
= 2 ,373 deci X 0 = xst  A1 = 0,0142 m .
ω
1-  
 p
Forţa transmisă la fundaţie FTo = kx0 = 35,6 N.

k ω 1
b) În acest caz p1 = = 13,87 rad/s, = 1,359 , A1 = 2
= 1,18 , şi
m+ m1 p1 ω
1-  
 p
deci : X1=xstA1 = 0,007 m.

c) Fie constanta elastică totală k*. Condiţia care se impune este:

F0 F0 1
X 0 = * A1 = *  2
de unde rezultă k* = 3562,36 N/m, deci se poate
1- ω
k k (m+ m1 )
*
k
pune în paralel cu k1 şi k2 un resort de constantă k3 = 1062,36 N/m.
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 21

1.2.4 Un aparat electric este legat la fundaţie prin

intermediul unui resort de constantă k. Fundaţia vibrează după
legea u = U0sin(ωt), unde U0 = 0,01 m, f = 10 Hz.
De asemenea, se cunoaşte: m = 10 Kg, k = 8000 N/m.
a) Care este amplitudinea X0 a vibraţiei aparatului ?
b) Găsiţi o soluţie pentru a reduce la jumătate amplitudinea X0.

Rezolvare Fig. 1.2.4

a) În acest caz, transmisibilitatea absolută, calculată în funcţie
de deplasare, este:
X0 = T = 1 k 8000
2
, şi pulsaţia proprie este p = = = 28,28 rad/s , de
U0 1-(ω / p ) m 10

asemenea, rezultă ω = 2πf = 62,83 rad/s  T = 0,254  X0 = TU0 = 0,0025 m.

b) Transmisibilitatea trebuie să fie T1 = T/2 = 0,127 deci 1/1-(ω/p)2= 0,127, de unde
ω/p1=2,978 şi p1 = 21,095 rad/s. Ca urmare, constanta elastică k1=p12m = 4450,3 N/m.
Trebuie înlocuit resortul de valoare k cu un altul de valoare k1. O altă posibilitate este de
a monta în serie cu resortul k un altul de constantă k', astfel încât:
k  k
k1 = şi de unde se obţine k' = 10029,7 N/m.
k + k

1.2.5 Un motor electric, având masa totală m = 1000 Kg, este montat pe o grindă, după cum se
observă din figura 1.2.5. Rotorul acestuia are un dezechilibru masic m0 = 200 Kg, corespunzător
unei raze r0=0,05 m şi turaţia de regim n = 1200 rot/min. Grinda are lungimea l = 1 m, iar
secţiunea transversală este un profil I20 (I = 2140 cm4, W = 214 cm3). Se cunoaşte, de
asemenea, E = 210000 N/mm2.
a) Calculaţi amplitudinea vibraţiei forţate.
b) Găsiţi tensiunile maxime din grindă, în regim static (n = 0) şi dinamic (n  0).
c) Aceeaşi problemă, dacă lungimea AB este l = 2,5 m.

Rezolvare
Fig. 1.2.5
 22 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

a) Ecuaţia vibraţiilor forţate este:

48 EI
m x + kx = m0 ω2 r 0 sin( t) unde k = 3
= 215712 N/mm .
l
k π n
Pulsaţia proprie p= = 464 ,44 rad/s şi ω = = 125 ,66 rad/s , de unde
m 30
amplitudinea vibraţiei – vezi relaţia (1.20) - X0 = 0,79 mm.
b) În regim static, reacţiunile VA = VB = mg/2, momentul maxim de încovoiere apare la mijlocul
mg/ 2  l/ 2
deschiderii şi se calculează cu relaţia VAl/2, deci σ st max = = 11,46 N/ mm 2 .
W
 l/ 2
În regim dinamic VA = VB = (mg+kX0)/2 şi σ d max = V A = 210 ,28 N/ mm 2 .
W
c) Dacă l = 2,5 m atunci k = 13805,5 N/mm2, p = 117,49 rad/s, ω/p = 1,069. În acest caz,
frecvenţa perturbatoare este în vecinătatea frecvenţei proprii a sistemului, deci în zona de
rezonanţă şi amplitudinea vibraţiei este X0 = 79,4 mm. În acest caz, în regim dinamic,
amplitudinea vibraţiilor şi respectiv tensiunea maximă este atât de mare încât valoarea ei este de
neacceptat pentru o bară din oţel: σst = 28,65 N/mm2 şi σd = 3230,05 N/mm2.

1.2.6 Fie un disc rigid de masă m = 50 Kg şi de

rază R = 0,3 m (fig. 1.2.6). Discul este fixat pe un arbore
de secţiune circulară (d = 40 mm). De asemenea, sunt
cunoscute l = 250 mm, G = 81000 N/mm2. Asupra
discului acţionează un moment perturbator armonic cu
amplitudinea M0 = 50000 Nmm şi de frecvenţă f = 45Hz.
a) Calculaţi pulsaţia proprie a sistemului.
b) Calculaţi amplitudinea vibraţiei forţate şi tensiunea
maximă din arbore.
c) Care ar trebui să fie factorul de amortizare viscoasă
pentru ca la rezonanţă tensiunea maximă sa nu
depăşească valoarea de τ=100 N/mm2?
Fig. 1.2.6

Rezolvare

a) Pentru primul tronson al arborelui de lungime l: k1 = GIp/l = πGd4/(32l) = 81430,08 Nm şi

pentru cel de al doilea k1 = k2/2. Cele două constante elastice sunt în paralel şi deci ecuaţia
mişcării de vibraţie de torsiune este: J 0 + 1,5 k1 = M 0 sin( t) unde
2
mR = 2,25 2 1,5 k1
J0 = Kgm şi pulsaţia proprie este p= = 233 rad/s .
2 J0
b) În acest caz ω/p = 2πf/p = 1,213, iar factorul de amplificare – vezi relaţia (1.21) – este A1 =
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 23

2,116. Valoarea statică a amplitudinii unghiulare  s = M 0 = 0,002 rad = 0,117 şi deci

1,5 k1
 0 =  s  A1 = 0,247 . Valoarea tensiunii dacă momentul este aplicat static este :
M 0 = 3,97 N/
mm şi deci τ d = τ s  A1 = 8,4 N/ mm .
2 2
τs =
π d3
16
c) La rezonanţă se presupune că τ d = τ a = A1  τ s şi deci A1 trebuie să aibă valoarea
τ a = 25,18 şi pentru că la rezonanţă 1 1
A1 = A1  ζ= = 0,02 .
τs 2ζ 2 A1

1.2.7 Figura 1.2.7 reprezintă o maşină de masă m legată de fundaţie printr-un ansamblu
resort-amortizor. Se cunoaşte c = 250 Ns/m, decrementul logaritmic Δ = 0,12 şi frecvenţa
proprie a sistemului f = 3 Hz.
a) Găsiţi valoarea masei m, a constantei resortului k şi fracţiunea din
amortizarea critică ζ.
b) Dacă sistemul are o deplasare iniţială a0 = 1 cm, după câte
perioade deplasarea devine jumătate din valoarea iniţială a0 ?
c) Dacă maşina este supusă unei forţe perturbatoare F = F0sin(ωt) cu
F0 = 100 N, ω = 10π rad/s, calculaţi forţa transmisă la fundaţie FTo. Care ar
trebui să fie pulsaţia ω, astfel încât FTo = F0/4 ? Fig. 1.2.7

Rezolvare

πc 2 2
a) Δ = 2πζ =  k  m = π c2 (1*) – vezi relaţiile (1.13) şi (1.17);
km Δ
k k
2
p =  = ( 2πf )2 (2*); şi folosind relaţiile (1*) şi (2*) se obţine:
m m
k = 123370 N/m şi m = 347,2 Kg. Apoi ζ = Δ/2π = 0,019 şi T = 1/f = 0,33 s.

b) Amplitudinea sistemului amortizat este: a = a0e-nt unde n = c/2m = 0,36.

Pentru a/a0 = 0,5  e-0,36t = 0,5 de unde se obţine t = 1,925 s  t/T = 5,77 perioade.

c) Folosind relaţia (1.24) pentru calculul transmisibilităţii se obţine T = 0,563 şi deci FTo = 56,3
N. Dacă FTo trebuie să fie F0/4  T = 0,25  ω/p = 2,239 şi deci ω = 42,2 rad/s (6,71 Hz).
 24 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

1.3 PROBLEME CU SOLUŢII ŞI INDICAŢII

1.3.1 Determinaţi frecvenţa proprie a sistemului

prezentat în figura 1.3.1. Se cunoaşte: k = 1000 N/m şi P
= mg = 1000 N.

Fig. 1.3.1

1.3.2 Fie o bară uniformă de masă m şi de lungime l aşezată fără frecare pe o suprafaţă
plană. Scrieţi ecuaţia vibraţiilor libere ale acestei bare şi găsiţi pulsaţia sa proprie pentru cele
două cazuri prezentate în figura 1.3.2.

Fig. 1.3.2

1.3.3 Discul subţire, omogen şi nedeformabil de masă m şi de

rază R (fig. 1.3.3) execută vibraţii în jurul centrului său, punctul O, în
planul desenului şi fără frecări. Calculaţi pulsaţia proprie a sistemului.

Fig. 1.3.3

1.3.4 Găsiţi pulsaţia proprie a mişcării de vibraţie a corpului de masă m prezentat în

figura 1.3.4. Se cunoaşte l1 = l, EI/l3 = k, k2 = 2k şi l3 = l/2.

1.3.5 Care este pulsaţia proprie a sistemului prezentat în figura 1.3.5, dacă se cunoaşte:
EI/l3 = k, k2=3k şi k4=4k ?
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 25

Fig. 1.3.4 Fig. 1.3.5

1.3.6 Determinaţi frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale ale

sistemului prezentat în figura 1.3.6. Masa barei se neglijează. Se cunoaşte A1=3
cm2, A2=2 cm2, A3=1 cm2, l=1 m, E=210000 N/mm2 şi m = 1000 Kg.

Fig. 1.3.6

1.3.7 Calculaţi frecvenţa proprie a mişcării de vibraţie executată de greutatea P = 100 N,

care se găseşte pe cadrul reprezentat în figura 1.3.7. Barele au E = 210000 N/mm2, a = 0,5 m şi
secţiunea este un pătrat 20x20 mm.

Fig. 1.3.7 Fig. 1.3.8

1.3.8 Care este pulsaţia proprie a greutăţii P = 1,2 KN aflată pe sistemul resort-grindă
din figura 1.3.8, în timpul vibraţiilor libere ? Se cunoaşte pentru bară E = 210000 N/mm2.
Resortul are următoarele caracteristici: R = 36 mm, d = 8 mm, n = 9 şi G = 83000 N/mm2.
 26 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

1.3.9 Calculaţi frecvenţa proprie a

vibraţiilor de torsiune a sistemului din
figura 1.3.9. Aplicaţie numerică: J = 0,8
Kgm2, l1 = 0,4 m, l2 = 0,3 m, d1 = 30 mm, d2
= 20 mm şi G = 81000 N/mm2.
Fig. 1.3.9

1.3.10 Găsiţi pulsaţia proprie a

sistemului prezentat în figura 1.3.10. Barele
sunt considerate fără masă şi rigide.

Fig. 1.3.10

1.3.11 Cele trei bare (de masă m şi de lungime l) ale sistemului prezentat în figura 1.3.11
sunt identice. Calculaţi pulsaţia proprie a sistemului.

1.3.12 Fie oscilatorul armonic cu

amortizare din figura 1.3.12. Se cunoaşte: m = 1
Kg şi k = 1000 N/m.
a) Dacă deplasarea iniţială este a0 = 2 cm, după
10 perioade de vibraţie ea va fi a10 = 0,2 cm.
Găsiţi pulsaţia proprie a sistemului, coeficientul
Fig. 1.3.11 Fig. 1.3.12 de amortizare şi fracţiunea din amortizarea
critică.
b) Care va fi valoarea amplitudinii a10 dacă se adaugă masa m1 = 1,5 Kg ?
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 27

1.3.13 Sistemul prezentat în figura 1.3.13 reprezintă un

captor seismic pentru măsurarea vibraţiilor. Se cunoaşte P = 10
N, l = 40 cm, a = 10 cm şi k = 40 N/cm. Calculaţi săgeata statică
a resortului, amortizarea critică şi pulsaţia proprie pentru un
factor de amortizare ζ = 0,25.

Fig. 1.3.13

1.3.14 Fie sistemul prezentat în figura 1.3.14. Se cunoaşte m = 5

Kg, k1 = 6000 N/m, k2 = 4000 N/m şi F0 = 15 N.
a) Găsiţi pulsaţia ω a forţei F=F0sin(ωt), care va face ca amplitudinea
vibraţiei să fie X0 = 0,6 cm. Care va fi în acest caz forţa transmisă la
fundaţie FTo ?
b) Cum se poate micşora această forţă la jumătate ?
Fig. 1.3.14

1.3.15 Un sistem este fomat dintr-un arbore de oţel de diametru d = 40 mm şi o lungime

l = 0,8 m, şi un volant având momentul de inerţie masic J = 10 Kgm2 (fig. 1.3.15). Un cuplu
armonic de torsiune Mt=M0sin(ωt) excită vibraţiile de torsiune ale sistemului. Dacă M0 = 500
Nm, care trebuie să fie pulsaţia ω astfel încât tensiunile maxime să fie τa=80 N/mm2 ? Se
cunoaşte G = 81000 N/mm2.

Fig. 1.3.15 Fig. 1.3.16

 28 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

1.3.16 Pe o grindă de lungime l = 1 m şi de secţiune dreptunghiulară, b = 10 cm, se

montează un motor electric cu masa totală m = 100 Kg şi cu un rotor de masă m0 = 20 Kg, care
prezintă o excentricitate e = 0,2 mm. Turaţia motorului este n = 1500 rot/min, iar grinda are
modulul de elasticitate E = 200000 N/mm2. a) Calculaţi valoarea lui h astfel încât amplitudinea
să nu depăşească valoarea a0 = 0,1 mm. b) În acest caz, calculaţi valorile statice şi dinamice ale
tensiunilor maxime din grindă.

1.3.17 Fie sistemul prezentat în figura

1.3.17. Se cunoaşte m = 4 Kg, a = 0,1 m, k = 10
KN/m, c = 50 Ns/m, F0 = 50 N şi ω2=k/m.
Grinda orizontală este rigidă şi are masă
neglijabilă.
a) Determinaţi pulsaţia proprie a sistemului,
factorul de amortizare şi amplitudinea
vibraţiilor. b) Determinaţi amplitudinea
mişcării barei în jurul punctului O φ0r la
rezonanţă şi forţele maxime în cele două arcuri.
Fig. 1.3.17
1.3.18 Oscilatorul armonic cu
amortizare prezentat în figura 1.2.27 este supus la vibraţii forţate de forţa F = F0sin(ωt). Se
cunoaşte: m = 12 Kg, k = 500 N/m, F0 = 25 N şi ω = 7 rad/s.
a) Dacă c = 0, găsiţi pulsaţia proprie p a sistemului, amplitudinea X0 a vibraţiei şi forţa FTo care
se transmite la fundaţie. b) Calculaţi c astfel încât forţa FTo să fie jumătate din valoarea
anterioară.
c) Care va fi amplitudinea sistemului amortizat după 2 s, dacă amplitudinea iniţială este a0 = 5
cm.

1.3.19 Masa m = 8 Kg este instalată pe o fundaţie

care are o mişcare periodică de frecvenţă f = ω/2π = 15
Hz. Se cunoaşte U0 = 0,02 m, k = 5000 N/m şi ζ = 0,05.
a) Calculaţi amplitudinea X0 şi coeficientul de amortizare
c.
b) Care trebuie să fie frecvenţa f a forţei perturbatoare
astfel încât X0 = U0 ?

Fig.1.3.19
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 29

1.3.20 O maşină de masă M0 este instalată pe

pământ. Nu se cunoaşte masa totală M: masa maşinii
plus o cantitate necunoscută din masa pământului care
participă şi ea la mişcarea de vibraţie şi care se găseşte
sub maşină. De altfel, nu se cunoaşte nici constanta
elastică a pământului. Se dispune însă de un vibrator de
masă m, a cărui frecvenţă poate fi variată şi, de
asemenea, de un aparat de măsurare a vibraţiilor. Se Fig. 1.3.20
cere să se găsească o modalitate de calcul a masei
totale ce participă la mişcarea de vibraţie, precum şi
valoarea constantei elastice k a solului.

1.4 PROBLEME PROPUSE

1.4.1 Corpul de masă m = 1,5 Kg din figura 1.4.1 se

deplasează fără frecare pe un plan orizontal. Resortul are o
lungime l = 24 cm în stare nedeformată. Corpul este
deplasat pe distanţa x0 = 6 mm şi apoi lăsat liber. El vibrează
cu frecvenţa f = 5 Hz. Calculaţi:
a) valoarea constantei k a arcului şi a forţei maxime care
apare în el; Fig. 1.4.1
b) viteza şi acceleraţia maximă a corpului.

R: a) k = 1480,4 N/m, Fmax = 8,88 N; b) vmax = 0,188 m/s, amax = 5,92 m/s2.

1.4.2 Calculaţi frecvenţa proprie a sistemului din

figura 1.4.2. Se cunoaşte: k = 1000 N/m şi P = 250 N.
R: ******.

Fig. 1.4.2
 30 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

1.4.3 Calculaţi frecvenţa proprie a vibraţiilor efectuate

în jurul axului central al unui motor montat pe două arcuri (fig.
1.4.3). Se cunoaşte: J = 3 Kgm2, k = 250000 N/m, l = 0,8 m.
R: f = 26 Hz.
Fig. 1.4.3

1.4.4 Determinaţi pulsaţia

proprie a sistemelor prezentate în
figura (1.4.4). Arcul k1 este
pretensionat.

Fig. 1.4.4

2 ka2 -mgb k+( F1 /l) GI p +

R: a) p = 2
; b) p = ; c) p =  J1 J 2 .
mb m l J1 J 2

1.4.5 Un corp de masă m = 0,25 Kg execută vibraţii libere amortizate. Se constată

experimental că amplitudinea, după n = 10 oscilaţii complet efectuate în timpul t = 8,4 s, scade
la un sfert din valoarea iniţială. Calculaţi decrementul logaritmic Δ, coeficientul de amortizare c
şi constanta elastică k.
R: Δ = 0,134; c = 0,0825 Ns/m; k = 14 N/m.

1.4.6 Un motor electric are o greutate totală P =

10000 N şi este fixat pe o placă orizontală de masă
neglijabilă, susţinută de patru arcuri identice care au
constanta elastică k = 60000 N/m. Greutatea rotorului
motorului este R = 2000 N şi prezintă o excentricitate e =
0,1 mm. Calculaţi:
a) pulsaţia proprie a sistemului;
b) amplitudinea vibraţiilor forţate dacă turaţia rotorului este
n = 1300 rot/min;
Fig. 1.4.6 c) turaţia critică a motorului.
R: p = 153,4 rad/s; X0 = 0,074 mm; ncr = 1464,86 rot/min.
 MODELAREA SISTEMELOR CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE 31

1.4.7 Un instrument de măsură având greutatea G = 40 N este

suspendat de plafonul unei hale industriale (fig. 1.4.7). Plafonul are o
mişcare de vibraţie armonică de frecvenţă f = 50 Hz.
a) Găsiţi constanta elastică k a arcului astfel încât amplitudinea vibraţiei
instrumentului să fie de n = 20 de ori mai mică faţă de amplitudinea
vibraţiilor plafonului, dacă acestea au valoarea U0 = 0,5 mm.
b) Calculaţi acceleraţia şi forţa maximă transmisă instrumentului. Fig. 1.4.7
R: a) k = 19143 N/m; b) amax = 2,46 m/s2, Fmax = 10 N.

1.4.8 Două corpuri având masele m1 = 10 Kg şi m2 = 15 Kg sunt prinse unul de altul prin
intermediul unui arc de constantă elastică k = 10000 N/m şi al unui amortizor viscos, pentru care
c = 200 Ns/m. Ele se pot deplasa fără frecare pe o suprafaţă plană şi orizontală. Calculaţi pulsaţia
proprie a sistemului şi amortizarea critică ccr.
R: p = 37,3 rad/s, ccr = 489 Ns/m.

1.4.9 Sistemul prezentat în figura 1.4.9 are masa m = 2 Kg.

Forţa periodică perturbatoare este F(t)=F0sin(ωt) în care F0 = 3,2 N.
Experimental s-a constatat că frecvenţa la rezonanţă a sistemului este fr
= 4,8 Hz şi amplitudinea la rezonanţă are valoarea Xr = 2,3 cm.
a) Determinaţi valorile lui k şi c (c<<ccr).
b) Care este amplitudinea vibraţiilor forţate dacă frecvenţa de excitaţie
Fig. 1.4.9
este f = 4 Hz. Cum se modifică această amplitudine dacă se scoate
amortizorul ?
R: *******.

1.4.10 Oscilatorul armonic prezentat în figura 1.4.9 este un motor de masă m = 500 Kg,
supus unei forţe armonice perturbatoare F0sin(ωt). Se cunoaşte k = 4000 N/cm şi c = 0,2ccr.
Calculaţi:
a) frecvenţa forţei F0 care conduce la o amplitudine a forţei transmise la fundaţie FTo=F0;
b) frecvenţa forţei F0 pentru a obţine la fundaţie FTo=0,1F0.
R: a) f = 6,37 Hz; b) f = 21,24 Hz.