Nume prenume:

Data predării:

Laborator 4
Determinarea experimentală a coeficientului de amortizare
I. Considerații teoretice
În cazul vibrațiilor libere, amortizarea se determină prin măsurarea a două amplitudini
succesive a1 şi a2 pe vibrograma acestora (fig. 1), pe baza cărora se determină decrementul
logaritmic definit cu relaţia 1:

a1 Ce −  o t 2
 = ln = ln − o ( t +Td ) = 1
a2 Ce 1 − 2
Unde:
c
= coeficientul de amortizare relativ;
c cr
0 = k / m este pulsația proprie a sistemului fără amortizare;
 d = 0 1 −  2 este pulsația proprie a sistemului cu amortizare;
m - masa sistemului;
c cr = 2 km - coeficientul de amortizare critic al sistemului;
2 reprezintă pseudoperioada sau perioada proprie a vibrațiilor libere cu amortizare.
Td =
d

Figura 1. Vibrație modulată în amplitudine

Amortizarea unui sistem cu un grad de libertate prevăzut cu amortizor vâscos liniar se

apreciază prin coeficientul de amortizare relativă .
Dacă amortizările din sistem sunt relativ mici, atunci amplitudinile scad lent și în acest
caz se recomandă, pentru mărirea preciziei, ca amplitudinea să se măsoare după N perioade,
față de prima amplitudine, iar decrementul logaritmic se calculează cu relația:
1 a 2
= ln 1 = 2
N aN 1−  2

II. Modul de lucru

Nume prenume:
Data predării:

2.1. Se vor studia oscilațiile unui pendul elastic cu masa cunoscută, în mediul ambiant
precum aerul și se va calcula perioada sa de oscilație în aer T, cronometrând 10-20 de oscilații
și utilizând relația 3.
𝑡𝑁
𝑇= 3
𝑁
Se va devia pendulul din poziția verticală de echilibru astfel încât să aibă o amplitudine
care se poate înregistra. Se notează valorile descrescătoare ale amplitudinii într-un tabel de
forma Tabelului 1. Având în vedere că mișcarea se repetă periodic și simetric, încercați
reprezentarea grafică a dependenței de timp a elongației pendulului elastic. Dacă aveți
posibilitatea, utilizați o foaie de calcul tabelar (Excel) pentru a realiza tabelul de date
experimentale și pentru a realiza reprezentarea grafică.
Tabelul 1
Nr. oscilației
Amplitudinea
Sistemul arc-masă din Figura 1 prezintă un arc elicoidal liniar de extensie cu o lungime
liberă inițială notată Li, masă efectivă mS, susținut vertical de la unul dintre capete; în timp ce
celălalt capăt este liber să se deformeze, fiind atașat de un suport pentru montarea maselor
adiționale. Lungimea liberă a arcului încărcat numai cu suportul de sarcină este Lo. Discurile
cu fiecare masă (md = 20 cN) sunt adăugate treptat la suport, iar fiecare stare de încărcare face
ca arcul să se alungească cu distanța x de la lungimea sa fără sarcină Lo pentru a obține o
lungime totală de L.

Figura 2. Schema instalației experimentale

2.2. Se determină prin calcul frecvența proprie a sistemului fără amortizare cu relația:

0 1 k
f0 = = 4
2 2 m
Cu:
Gd 4
k= 5
8D m3 n
Unde:
Nume prenume:
Data predării:

N
G = 8,1  10  m 2  este modulul de elasticitate transversal al oțelului;
10

d - diametrul sârmei arcului elicoidal;

Dm
diametrul mediu de înfăşurare al arcului elicoidal;
n numărul de spire active ale arcului;
Se compară valoarea frecvenței determinate prin calcul la punctul 2.2 cu valoarea
obținută prin metoda experimentală la 2.1.

2.3. Se calculează coeficientul de amortizare relativ  , precum şi coeficientul de

amortizare c, pornind de la relația:
1 a Ce−ot 2
 = ln 1 = ln − (t +T ) =  2
N aN Ce o d 1−  2
2.4. Se va trasa graficul in excel si se va compara cu cel măsurat.
x = a  e−d t sin(t +  )