U.

Oscilații și unde

U.1. Oscilatorul armonic

U.2. Ecuația oscilatorului armonic
U.3. Paralela între oscilațiile mecanice și electromagnetice
U,3, Energia oscilatorului
U.5. Undele electromagnetice
U.6. Spectrul undelor electromagnetice
U.7. Ecuația undei plane
U.8. Principiul lui Huygens
U.9. Reflexia si refracția undelor. Indicele de refracție
U.10. Unde staționare
U.11. Interferența undelor
U.12. Difracția undelor
U.13. Principiul Huygens-Fresnel
U.14. Difracția pe o fantă
 U.1. Oscilatorul armonic
este definit prin mișcarea descrisă de proiecția pe
diametru a rotației unui punct cu viteză uniformă.
De exemplu proiecția pa axa y a rotației unui punct pe
cercul de rază A cu viteza unghiulară constantă este: y(t)  A sin ωt
unde am introdus:
y y : elongația
A A : amplitudinea
2π : pulsația
ω
T (viteza
=A
unghiulara)
φ=ωt
φ=ωt : faza

T : perioada
1
ν  : frecvența;
T se masoară
în herți
Hz=s-1
Reamintim că vectorul r care se rotește cu o
viteză unchiulară constantă de numește fazor
 Viteza este derivată spațiului în raport cu timpul
Intrucat derivarea funcției cos trebuie facută dupa
argumentul ei φ=ωt , înmulțim și impărțim cu d(ωt):

dy(t) d (t ) dy
v   ωA cos ωt
dt dt d (t )

Accelerația este derivata vitezei în raport cu timpul.

făcand aceeași operație ca mai sus obținem:

dv(t) d 2 y(t)
a  2
  ω 2
A sin ωt   ω 2
y(t)
dt dt
 U.2. Ecuația oscilatorului armonic
Intrucât derivata vitezei este derivată a doua a spațiului,
rezultă ca pentru oscilatorul armonic forța este de tip elastic,
adică este proporțională cu elongația:

d2y
F  ma  m 2  mω y  ky
2

dt
unde: k  mω 2
Obținem în acest mod
ecuația oscilatorului
armonic
d 2 y(t)
2
 ω 2
y(t)  0
dt
U.3. Paralela între oscilațiile mecanice
și cele electromagnetice
Oscilații mecanice ale unei mase prinse de un resort elastic:
In decursul oscilațiilor energia potențială a resortului când elongația
este maximă se transformă în energia cinetică a masei m când
trece prin poziția de echilibru și invers
Oscilații electromagnetice ale unui circuit LC:
In decursul oscilațiilor energia electrică a condensatorului se
transformă în timpul mișcării sarcinilor de pe plăcile acestuia
(deci apariția unui curent electric) în energia magnetică a
bobinei prin fenomenul de inducție electromagnetică și invers
 Obținem deci urmatoarea paralela între

oscilațiile mecanice și oscilațiile electromagnetice

m: masa oscilatorului L: impedanța bobinei

1 : inversa capacității condensatorului
k: constanta elastică a arcului
C
y: elongația arcului q: sarcina electricaă a condensatorului
q
F  ky : forța elastică a arcului u : tensiunea condensatorului
C
dy dq
v : viteza masei i : intensitatea electrică în bobină
dt dt

dv di
F  ma  m : forța de inerție u  L
dt dt : tensiunea indusă

Pulsația oscilatorului

k 1
ω 
m LC
 U.4. Energia oscilatorului

este suma energiei cinetice si a celei potențiale.

Considerand k=mω2, obținem ca
energia totala se conserva:

mv 2 ky 2
E  Ec  E p  
2 2
m 2 A2 cos 2 t m 2 A2 sin 2 t m 2 A2 kA2
   
2 2 2 2
2π
Energia oscilatorului este proporțională cu ω  2
patratul frecvenței oscilației, deoarece: T
q 2 CU m2
In cazul circuitului LC, conform cu regulile de echiva- E 
lenta cu resortul mecanic,energia totală se poate scrie 2C 2
fie ca energie electrică acumulată în condensator, ori LI m2
ca energie maximă a câmpului magnetic al bobinei: 
2
 U.5. Undele electromagnetice
se obțin ca rezultat al urmatoarelor fenomene:
Inducția electromagnetică: variația câmpului magnetic produce câmp electric
Inducția magnetoelectrică: variația câmpului electric produce câmp magnetic
Producerea reciprocă de campuri oscilante se propagă sub
formă de
unde electromagnetice polarizate în plane perpendiculare

definește lungimea de undă,

λ  cT ca distanța între două maxime susccesive
 James Maxwell a dedus teoretic in 1865 faptul că:
undele electrice sunt in faza si polarizate perpendicular
pe cele magnetice, propagandu-se în vid cu viteza
constantă:
1
c  3. 108 m/s
 0 0

James Clark Maxwell

Fizician si matematician
scotian (1831-1879)
Undele electromagnetice au fost
detectate de Heinrich Hertz in 1886

Heinrich Rudolf Hertz

Fizician german (1857-1894)
U.6. Spectrul undelor electromagnetice
raze γ : fizica nucleară
raze X : fizica atomică și moleculară
raze ultraviolet, vizibile și infraroșii:
optica
microunde: electronica
unde radio: radio electronica
 U.7. Ecuația undei plane
Oscilația unui punct se propagă într-un mediu sub formă de unde.
Presupunem ca în origine x=0 mediul oscilează dupa o lege armonică:
y( 0,t)  A sin ωt

Considerăm că oscilația se propagă într-o

Direcție dată sub formă de undă plană cu viteza c

x
Punctul x începe să oscileze dupa timpul: t1 
c
Prin urmare valoarea amplitudinii y(x,t) va fi x
egală cu cea din origine y(0,t’) la momentul: t'  t 
c

y(0,t-x/c) y(x,t)

0 x
 Obținem astfel urmatoarea relație,
care se numește ecuația undei plane
x x
y(x,t)  y( 0 ,t  )  A sin [ω(t  ) ]
c c
Aceasta descrie cum oscilează în timp un punct aflat
la distanța x și se mai poate scrie sub formele urmatoare:
t x
y(x,t)  A sin (t  kx)  A sin [ 2π(  )]
T λ
unde am introdus urmatoarele mărimi:
2π
ω : pulsația
T
ω 2π 2 π
k   : numarul de undă (analogul spațial al pulsației)
c Tc λ

λ  cT : lungimea de undă
se masoară în metri (m)
 U.8. Principiul lui Huygens
Orice punct al mediului, pâna la care a ajuns frontul de undă,
poate fi considerat ca o noua sursă de oscilație,
astfel încât propagarea sâ se continue mai departe în toate direcțiile

Principiul lui Huygens nu este unul fundamental ci mai degrabă

o metodă simplă de calcul pentru diverse fenomene ondulatorii
Christiaan Huygens (1629-
1695) Explicația fenomenului de refracție
Fizician olandez din cartea sa
 Exemple de aplicare pentru principiului lui Huygens

Refracția este schimbarea Difracția este schimbarea

Direcției de propagare Direcției de propagare
a undelor la trecerea a undelor la trecerea
în alt mediu printr-o fantă
 U.9. Reflexia și refracția undelor

Reflexia este schimbarea direcției de propagare a undelor

în același mediu la contactul cu alt mediu

Legea reflexiei

Unghiul de incidentă este egal

cu unghiul de reflexie
1  1'

‘
Refracția este schimbarea direcției de propagare a undelor
la trecerea în alt mediu
Din compararea
triunghiurilor
A’A”B” si A’B”A’”
cu latura comună A’B’”
Obținem relațiile:

n1 sin1 r1 v1t v1 n 2
   
sin2 r2 v 2 t v 2 n1
ϑ1 unde am introdus vitezele
ϑ2 de propagare v1, v2 și
indicii de refracție n1, n2
pentru fiecare mediu.
n2
Obținem legea refracției
(Legea lui Snellius)

n1sin1  n 2sin2
 U.10. Interferența
undelor
este compunerea a doua unde
coerente
Coerenta: doua oscilații sunt coerente daca defazajul
între ele ramane constant în timp
Franjele de interferenta (maxime si minime)
provin de la compunerea undelor ce trec prin doua fante
lineare
F1 și F2 de lărgimi comparabile cu lungimea de undă
Sistemul din figură se numește dispozitivul lui Young

F2

F1
 Compunerea oscilațiilor într-un punct P
care se află la distanța
r1 de prima fantă F1 și r2 fața de a doua fantă F2

P
r2

F2
r1

F1 Δr

Cele doua oscilații se compun astfel:

y (t )  A1 sin(t  kr1 )  A2 sin(t  kr2 )  A sin(t   )

In vederea determinării amplitudinii și fazei undei rezultante

utilizăm tehnica de adunare a fazorilor corespunzatori.
 Pentru calculul poziției maximelor și minimelor de interferență
trebuie sa compunem doua oscilații de faze inițiale diferite

y1  A1 sin(t  1 ) 1  kr1
unde:
y2  A2 sin(t   2 )  2   kr2

Suma proiectiilor y1 si y2 ale fazorilor A1 și A2 este egală cu

proiecția y a fazorului sumat A, conform cu figura de mai jos

y2

Aplicând regula generală de adunare

a vectorilor rezultă urmatoarea
relație pentru amplitudine
A A2

φ2
A2  A12  A22  2 A1 A2 cos(1   2 )
y1

A1
φ φ1 x
 Franjele de interferență pe un ecran
se formează conform cu
Condițiile de maxim și minim

Condiția de maxim: Condiția de minim:

defazajul este număr defazajul este număr
par de semiunde iar impar de semiunde iar
amplitudinile se adună amplitudinile se scad

cos k (r1  r2 )  1 cos k (r1  r2 )  1

2 (r1  r2 ) 2 (r1  r2 )
 k (r1  r2 )   2n  k (r1  r2 )   (2n  1)
 
 
 r1  r2  2n  r1  r2  ( 2n  1)
2 2
A  A1  A2 A  A1  A2
 U.11. Undele staționare
sunt un caz particular de interferență a doua unde
de amplitudini egale care se propaga în sensuri
contrare,
adică unda directă și cea reflectată

Unda reflectată pierde o semiundă (λ/2) la reflexia de perete

 x1 x

x2=x1+2x

Unda incidentă parcurge x1 și se compune

cu cea reflectată care parcurge distanta x2

Condiția de maxim: defazajul este Condiția de minim: defazajul este

număr impar de sferturi de undă număr par de sferturi de undă

λ 
x  ( 2n  1 ) x  2n
4 4
după cum se poate vedea din figura de pe pagina urmatoare
Se formează un sistem de maxime (ventre) și minime (noduri) staționare
Sunt posibile armonice de ordinul n=0,1,2,3,...
 U.12. Difracția undelor
este un caz particular de interferență a undelor
care provin de la punctele unei fante de
dimensiune
comparabilă cu lungimea de undă.

Figura de difracție pe o fantă infinit lungă,

poartă numele de difracție de tip Fraunhofer
 U.13. Principiul Huygens-Fresnel
este principiul Huygens completat cu principiul
Interferenței undelor provenite de la toate sursele punctuale.
Acest principiu nu este unul fundamental, dar este o metodă
pentru construcția figurii de difracție formată din maximele și
minimele care apar pe un ecran
Joseph von Fraunhofer (1787-1826) Augustin Jean Fresnel (1788-1827)
Fizician german Fizician francez
 U. 14. Difracția pe o fantă
Considerăm difracția pe o fantă dreptunghiulară infinită
Undele difractate trec printr-o lentilă convergentă iar
figura de difracție se formează în planul focal ABC
f

δ
d A
ϑ
x
B

In punctul central A oscilațiile care vin de la fantă se compun având acceeași fază.
Acesta este maximul central de interferență având amplitudinea maximă.
In punctul intermediar B diferenta de drum de la punctele din marginile fantei este
x
δ  d sin   d  d
f 2πδ
iar în ecuația de undă y  A sin(t   ) defazajul este: 
λ
In punctul intermediar B (fig. B) amplitudinile se compun conform principiului
Huygens-Fresnel de la fiecare element al fantei, defazajul total fiind: φ=π.
In punctul C (fig. C) amplitudinea rezultantă de la toate punctele fantei se
anulează (minim de interferență) și faza este în cazul general multiplu par de π
2πδ f
  2nπ  δ  nλ  x  nλ
λ d
deci diferența de drum este un număr întreg de lungimi de undă.
In punctul urmator de maxim, constând din compunerea oscilațiilor
date de traiectoria C+B, faza este în cazul general multiplu impar de π

2πδ λ f λ
  ( 2n  1 )π  δ  ( 2n  1 )  x  ( 2n  1 )
λ 2 d 2
deci diferența de drum este un număr impar de semilungimi de undă.
A φ=0

φ=π

B C

φ=2π
Intensitatea undelor funcție de unghi |A(ϑ)|2
difractate pe o fantă lineara
 Figura de difractie
printr-o fanta patrata
 Figura de difracție
printr-o fantă circulară