Mărimea periodică

• Are proprietatea că valorile pe care le ia la anumite momente, se repetă

după intervale egale de timp. Astfel pentru o mărime periodică, valoarea sa
instantanee (momentană), x(t), satisface relaţia:
xt   xt  T  (1.4)

• Mărimea periodică poate fi descrisă în domeniul timp ca funcţie de

amplitudine, frecventa, perioada si fază. Analiza în domeniul frecventa a
acestor mărimi se face cu ajutorul seriei Fourier, rezultând un spectru de
frecvente discret.
• Valoarea medie (componenta continuă) a unei mărimi periodice este:
t 0 +T
1
Xmed =
T  x(t)dt (1.5)
t0

• Un alt parametru utilizat pentru caracterizarea mărimilor periodice este

valoarea efectivă:
t 0 T
1
Xef =
T  x 2 (t)dt (1.6)
t0
• Să se determine valoarea medie şi valoarea
efectivă a semnalului periodic din Fig.1.3.

x(t)
A
t
 T
Fig.1.3. Semnal dreptungiular
Valoarea efectivă sau valoare RMS
(Root Mean Square)
• Valoarea efectivă a unei tensiuni electrice alternative este egală cu valoarea
tensiunii continue care determină pe o aceiaşi sarcină, aceiaşi putere electrică.

50W putere
disipată

Fig.1.8. Analogie între valorile

efective şi valorile continui ale
tensiunii şi curentului electric

50W putere
disipată
• Raportul dintre valoarea de vârf (maximă) şi valoarea efectivă
a unei mărimi (semnal) electrice se numeşte factor de vârf:
Kv=Xmax/Xef (1.7)
• Mărimea pulsatorie: este acea mărime periodică a cărei
valoare instantanee nu-şi schimbă semnul (Fig.1.9).

x(t) x(t)

t t
T T
Fig.1.9 Mărimi pulsatorii
 Mărimea sinusoidală
• Este o mărime alternativă dată de relaţia:
x(t)=Xmsin(t +) (1.8)
unde:
• x(t) – valoarea momentană (instantanee);
• Xm – valoarea maximă (de vârf);
 t – faza;
  - faza iniţială;
 =2f – pulsaţia;
• f = 1/T – frecvenţa;
• T = 2/ - perioada.
 x(t) x(t)
Xm Xm

-/ t - t

-Xm -Xm
t=T=2/ t=T=2
a) b)
Fig. 1.10. Reprezentarea în timp (a) şi respectiv în fază (b), a unei mărimi sinusoidale

Fig.1.11. Obținerea unei sinusoide prin rotirea unui fazor

 Principii de bază ale ingineriei
electrice
•Conductoarele, sunt materiale care conţin electroni, care sunt slab legaţi de
nuclee lor şi care se pot deplasa uşor de la un atom la altul.
•Izolatoarele sunt materiale ale caror electroni sunt stâns legaţi de nucleele
lor.
•Nucleul unui atom este alcătuit din
protoni și neutroni și are sarină
electrică pozitivă.
•Electroni se deplasează în
jurul nucleului pe orbite și au
sarcină negativă.
•Într-un atom neutru, numărul
electronilor este egal cu numărul
protonilor.

Electron Proton Neutron

• Intensitatea curentului electric (curentul electric), reprezintă o deplasare
dirijată de sarcini electrice.
• Se pune întrebarea, care este sensul curentului electric. În acest sens,
considerăm următoarea situaţie: un electron şi un proton se află imobilizaţi
pe foaia de hârtie

-
Electron liber
- +
Electron + Proton fix
fix
Proton liber
• Un al doilea electron care este liber să se mişte, cade între cele două
particole. Deoarece electronul este încărcat negativ el se va deplasa spre
dreapta (totdeauna spre sarcina cu polaritate opusă). Dacă însă, un al doilea
proton, care este liber să se deplaseze, este aruncat între cele două
particole fixe, el se va deplasa spre stânga (către electronul fix).
• Ca urmare sensul curentului electric de electroni este invers faţă de cel al
protonilor.
• Convenţional, s-a stabilit ca sensul curentului electric să fie dat de sensul de
deplasare al sarcinilor pozitive (protonii).
• Sensul curentului prin rezistenţa R
alimentată cu tensiunea continuă
de la o baterie cu polaritatea din + I
R
figură, este de sus în jos (de la + -
la -).

• Cantitatea de sarcini electrice transferate într-un anumit interval de timp este:

Q = I·t [C] (1.9)
Astfel, 1 ampere = 1 coulomb pe secundă (1A = 1C/1s)
• Aplicaţia 1.2.: Cât este intensitatea curentului, dacă 0,24 coulombi sunt
transferaţi în 15ms?.
• Aplicaţia 1.3.: Dacă un curent de 10A circulă printr-un circuit 4 minute, cât
este cantitatea de electricitate transferată?.
• Pentru ca un curent să circule între două puncte ale unui circuit, trebuie ca
între cele două puncte să existe o diferenţă de potenţial sau o tensiune
electrică. Unitatea de măsură a tensiunii electrice este voltul V.
• Un volt este definit ca diferența de potențial (tensiune electrică) dintre două
puncte, când un joule de lucru mecanic este utilizat pentru deplasarea unui
coulomb de sarcină electrică de la un punct la altul.
U=L/Q (1.10)
• Tensiunea electrică este responsabilă pentru apariția curentului electric
• Puterea şi energia electrică : Dacă un curent
continuu străbare un circuit electric la bornele
căruia se află tensiunea continuă U, puterea
electrică consumată de acel circuit este :
P = U I [W] (1.11)
• Dacă tensiunea și curentul sunt variabili în timp,
atunci puterea instantanee este dată de relația:
p(t)=u(t)·i(t)
• Energia electrică consumată de circuit este dată
de relaţia:
We = P t [Ws] sau [Joule] (1.12)
• Adesea, energia electrică este exprimată în
kilowatoră [KWh]:
1 [KWh] = 1000 [Wh] = 1000·3600
[Ws] = 3 600 000 [Ws] sau [J]
 Legea lui Ohm
• Ohm a descoperit că:
-aplicând la capetele unui rezistor o tensiune electrică U, prin rezistor ia
naştere un curent electric I;
-trecând printr-un rezistor un curent electric I, la capetele rezistorului se
va obţine o tensiune electrică U.
• Legea lui Ohm spune că într-un conductor intensitatea curentului
electric (I) este direct proporţională cu tensiunea (U) aplicată şi
invers proporţională sau continui: U
cu rezistenţa (R)= aIR. Dacă tensiunea
conductorului. şi curentul
Dacă
este variabil
tensiunea şi în timp: u(t)=Ri(t)
curentul sunt constante sau continui: U = IR. Dacă
tensiunea şi curentul este variabil în timp: u(t)=Ri(t)
cu rezistenţa (R) a conductorului. Dacă tensiunea şi curentul sunt
constante
i(t)
• Polarităţile la capetele unui rezistor, satisface R
următoarea convenţie: tensiunea în partea rezistorului
în care curentul intră este mai pozitivă decât tensiunea +
u(t)
-
în partea rezistorului în care curentul iese.
• Aplicaţia 1.4: Se dă circuitul din figură. Să se
determine valoarea şi sensul curentului prin U= + R=
rezistenţa R. Să se determine puterea electrică 10V - 100Ω
disipată pe rezistenţa R.
• Aplicaţia 1.5: Se dă circuitul din figură. Să se
determine valoarea şi polaritatea tensiunii la R=
bornele rezistenţei R. Să se determine puterea I=5A
50Ω
electrică disipată pe rezistenţa R.
• Aplicaţia 1.6: Determinaţi mărimile
necunoscute din figura de mai jos

• Aplicaţia 1.7: Figura alăturată prezintă un

rezistor variabil (potenţiometru) în serie cu un
rezistor fix de 30Ω. Să se determine:
a) tensiunea pe rezistorul R2 dacă potenţiometrul
R1 este setat pe 20Ω.
b) valoarea rezistenţei R1 pentru ca tensiunea V2
să fie 150V
Cât este rezistența becului aprins din figură?

O FF V
Hz

115 V V

mV

A Ra n g e
Au to ra n g e 1s

To u c h /Ho ld 1s

Fuse d
 Surse de tensiune şi surse de
curent
• O sursă de energie electrică este un convertor (dispozitiv) ce poate transforma
o formă de energie (chimică, mecanică, termică, solară, potenţială, cinetică) în
energie electrică.
• Exemple de surse de energie electrică:
• Pila electrică sau bateria - converteşte energia chimică în energie electrică.
• Panou fotovoltaic - converteşte energia solară în energie electrică.
• Generator - converteşte energia mecanică sau termică în energie electrică.
• Sursele de tensiune sunt acele dispozitive care produc tensiunile electrice.
Tensiunile produse pot fi constante sau variabile în timp (de regulă
sinusoidale). Bateriile sunt adesea reprezentate ca surse constante de
tensiune.

+ u(t)
E U E(t) ~
-

Sursă constantă de tensiune Sursă variabilă de tensiune

• O sursă ideală de tensiune este un dispozitiv ce are 5
capacitatea de a impune o diferenţă de potenţial între
bornele sale, constantă, indiferent de curentul ce o 4
străbate.

Current (A )
• 3
Ecuaţia ce caracterizează o sursă ideală de tensiune este:
2
unde, în general, E(t) se numeşte forţa electromotoare a
sursei. 1
• Sursele de tensiune reale se comportă diferit de cele
ideale, astfel încât tensiunea la bornele lor are valoare 0
0 2 4 6 8 10
maximă în gol (curentul debitat este zero) şi scade odată Voltage (V)
cu creşterea curentului furnizat de sursă. De cele mai
multe ori dependenţa tensiuni de curent este liniară fiind
dată de relaţia:
U=U0-RiI Ri
unde U0 este tensiunea în gol iar Ri este rezistenţa internă a
sursei.
+ U
E
-
• O sursă de tensiune reală poate fi modelată ca o
sursă de tensiune ideală în serie cu rezistenţa sa
internă. Atunci când rezistența sa internă este zero,
sursa de tensiune devine ideală.
I i(t)
• La fel ca şi sursele de tensiune, sursele de
curent produc curenţi constanţi sau curenţi
variabili în timp. Sursă constantă de curent Sursă variabilă de curent
• Când se conectează o sursă de tensiune cu un alt element pasiv, se
stabileşte un circuit pe care circulă curentul i(t).
• Curentul pe care îl furnizează sursa, depinde de elementele pe care le
alimentează.
• - o sursă de tensiune poate fi lăsată în circuit deschis, respectiv fără
nici o conexiune la bornele sale. În acest caz, curentul i(t) pe care îl
furnizează este nul şi în consecinţă, şi puterea u(t)·i(t) pe care o
furnizează;
• - terminalele unei surse ideale de tensiune nu pot fi legate între ele
printr-un conductor (scurtcircuit), deoarece, această situaţie
corespunde anulării tensiunii generatorului; în timp ce o sursă de
tensiune înseamnă u(t)=E(t), un scurtcircuit înseamnă u(t)=0
• - două surse de tensiune pot fi legate în paralel, doar dacă forţele
electromotoare sunt egale;
• Când se conectează o sursă de curent cu un alt
element pasiv, se stabileşte un circuit pe care circulă 5
curentul i(t).
• Diferenţa de potenţial u(t) între bornele sale, depinde 4
de elementul pe care îl alimentează sursa.
• - în cazul unei surse de curent, terminalele sale pot fi

Current (A )
legate între ele. În acest caz, tensiunea între 3
terminalele sale u(t) fiind nulă, rezultă că şi puterea pe
care o debitează u(t)i(t), este nulă; 2
• - o sursă de curent nu poate fi lăsată niciodată în circuit
deschis, deoarece aceasta ar corespunde anulării 1
curentului pe care îl furnizează; întotdeauna trebuie să
existe un circuit prin care să circule curentul; deoarece
o sursă de curent impune i(t)=I(t), un circuit deschis 0
impune i(t)=0 0 2 4 6 8 10
• - două surse de curent se pot conecta în serie dacă au Voltage (V)
aceeaşi valoare a curentului;
• O sursă ideală de curent debitează un curent cu
intensitatea independentă de tensiunea la bornele sale.
• O sursă de curent reală poate fi modelată ca o
sursă de curent ideală în paralel cu rezistenţa sa IS RS
internă. Atunci când rezistența sa internă este
infinită, sursa de curent devine ideală.

RS VOUT
VS + 0.5 W
• Aplicație: Dacă rezistența internă a unei surse
5.0 V RL
de tensiune de 5.0 V este 0.5 Ω, cât este
68 W
tensiunea pe rezistența de sarcină de 68 Ω?

• Aplicație: Dacă rezistența internă a unei surse

de curent de 10mA este 4.7KΩ, cât este IS RS RL
tensiunea pe rezistența de sarcină de 100 Ω? 10 mA 4.7 kW 100 W
 Legile (teoremele) lui Kirchhoff
• Aceste legi se referă la două legi importante ale fizicii şi anume
la legea conservării sarcinii (Legea I) şi respectiv la legea
conservării energiei (Legea II).
• Legea I a lui Kirchhoff: Suma curenţilor care intră într-un nod de
reţea este egală cu suma curenţilor care ies din acel nod de
reţea. (Suma algebrică a curenţilor într-un nod de reţea este
zero).
• Pentru curenţii reprezentaţi în figură, Teorema I conduce la
ecuaţia:

• Legea a II-a a lui Kirchhoff: Suma algebrică a tensiunilor într-un

ochi de reţea, este egală cu zero.
• Conform Teoremei a II-a a lui Kirchoff (Legii ochiurilor), în orice
moment, suma algebrică a tensiunilor de-a lungul oricărui ochi de
circuit, este nulă:
•
• Cu sensurile de referinţă specificate în figura de mai sus şi
parcurgând ochiul în sensul acelor de ceasornic, Teorema a II-a
a lui Kirchhoff conduce la ecuaţia:

• De notat faptul că, tensiunile u2 şi u4 au fost considerate cu

semn negativ, deoarece sensurile lor de referinţă, sunt opuse
sensului de parcurgere a ochiului. Indiferent de sensul de
parcurgere a ochiului (în sens orar sau trigonometric), se vor
obţine ecuaţii de tensiuni absolut echivalente.
• Aplicaţia 1.8: Să se determine
valoarea rezistenţei R, puterea Ampermetru

debitată de sursă şi puterea absorbită

de rezistenţă.
• Aplicaţia 1.9: Să se determine
valoarea rezistenţei R, puterea Voltmetru

debitată de cele două surse şi

puterea absorbită de rezistenţă.
• Aplicaţia 1.10: Aplicând Teorema I a
lui Kirchhoff, determinaţi valoarea
curentului i4.
• Aplicaţia 1.11: Considerând
sensurile de referinţă şi valorile
indicate, verificaţi dacă tensiunile
reprezentate în figura de mai jos,
sunt în conformitate cu Teorema a II-
a a lui Kirchhoff.
• Aplicaţia 1.12: Utilizând teoremele lui Kirchhoff, să se
determine tensiunea la bornele rezistenţei R2.

I1
I2
U= R1=10Ω
+ R2=
10V Is=5
- 20Ω
A

• Aplicaţia 1.13: Utilizand teoremele

lui Kirchoff sa se determine
curtentii prin cele 3 rezistente.
 Teorema superpoziţiei
(suprapunerii efectelor)
• Într-un circuit cu mai multe surse independente, orice
curent sau tensiune asociat unei laturi a circuitului, se
poate calcula ca fiind suma algebrică a curenţilor sau
tensiunilor produse de fiecare sursă independentă luată
separat, atunci când celelalte surse independente sunt
pasivizate.
• Deci această metodă constă în rezolvarea circuitului,
separat pentru fiecare sursă (considerându-le pe
celelalte "deconectate") şi însumarea soluţiilor
individuale astfel obţinute, astfel încât să se obţină
soluţia corespunzătoare circuitului complet, cu toate
sursele.
• O sursă de tensiune "deconectată" este echivalentă cu
un scurt-circuit, iar o sursă de curent "deconectată"
corespunde unui circuit deschis.
• Aplicaţia 1.14: Se consideră
circuitul din figură. Se cere să
se determine curentul i1,
utilizând metoda superpoziţiei.
• Prin deconectarea sursei de
tensiune, configuraţia
circuitului devine:
• Prin deconectarea sursei de
curent, configuraţia circuitului
devine:
• Aplicaţia 1.15:Să se
determine tensiunea la bornele
rezistenţei R2, utilizînd teorema I1
R1=10Ω
I2
U=
superpoziţiei (suprapunerii 10V
+
- Is=5
R2=
20Ω
A
efectelor).
 Mărimi magnetice
Câmpurile magnetice sunt descrise de liniile de flux care reprezintă chiar câmpul
magnetic.
În cazul în care liniile sunt mai apropiate,
densitatea de flux este mai mare.
În cazul în care liniile sunt mai depărtate,
densitatea de flux este mai mică.
Campul magnetic este produs de magnetii
permanenti si de conductoare parcurse de
curent electric. Campul magnetic posedea
energie si exercita forte asupra altor
magneti sau conductoare parcurse de
curentul electric.

Liniile fluxului magnetic sunt invizibile,

dar forma lor poate fi vizualizată cu
pilitură de fier presărate într-un câmp
magnetic
• Fluxul magnetic se notează cu Φ, iar
unitatea de măsură a fluxului magnetic este
Liniile de flux
weber-ul (Wb). Densitatea fluxului magnetic,
definită ca fluxul magnetic pe unitatea de
suprafață, se numește inducție magnetică Suprafața (m)
2

(B) a cărei unitate de măsură este tesla (T),

care este o unitate de măsură foarte mare.
• Inducția magnetică este dată de relația:
B= Φ/A
• Aplicație: Care este inducția magnetică într-
un miez de fier dreptunghiular, care are laturile
de 8mm x 10mm, în cazul în care fluxul
magnetic este de 4mWb.

• Liniile de flux magnetic,

înconjoară un conductor
parcurs de un curent
Pilitură de fier
electric. Aceste linii sunt
concentrice
Conductor parcurs de curent
 Inducţia electromagnetică
• Se numeste inductie electromagnetica fenomenul de
generare a unei tensiuni electromotoare într-un circuit
strabatut de un flux magnetic variabil în timp .
• Fenomenul de inductie electromagnetica a fost pus în
evidenta experimental de M. Faraday (1831).
• Daca circuitul strabatut de fluxul magnetic
variabil este deschis, în el se induce o
tensiune electromotoare numita tensiune
indusa.
• Daca circuitul strabatut de fluxul magnetic
variabil este închis, în el se induce un
curent electric numit curent indus.
Generarea curentului indus demonstreaza
existenta unui cîmp electric indus
 COMPONENTE PASIVE DE
CIRCUIT ELECTRIC
• Componentele electronice pot fi clasificate în trei mari
categorii:
- componente pasive,
- componente active
- surse de energie electrică.
• Se definesc drept componente pasive de circuit, acele
componente care nu pot realiza funcţii de conversie curent
alternativ-curnet continuu și funcții de amplificare asupra
semnalelor electrice. Cele mai utilizate componente pasive
sunt: rezistoarele, condensatoarele şi bobinele.
• Componentele active permit transformarea energiei de
curent alternativ în energie de curent continuu. Această
proprietate permite să se obţină amplificarea semalelor
variabile în putere. Exemple: diode, tranzistoare, tiristoare,
etc.
Rezistoare
• Aplicație: Să se determine rezistența și conductanța
rezistoarelor ce au caracteristicile din figură.

16 10

14 8.0

C u r r e n t (m A )
12 6.0
I (m A )

8 4.0

4 2.0

0 0
0 2 4 6 8 10 0 10 20 30
V (V ) Voltage (V )
 + _ R1 + _
2.0 mA
Aplicație: În circuitul din figură sunt
montate 4 ampermetre. Primul ampermetru VS R2
indică 2mA. Ce curent vor indica celelalte 3
ampermetre?
_ _
+ +

R1
Aplicație: Completați tabelul de mai jos, ce
reprezintă mărimile pentru circuitul din figura 680 
VS R2
alăturată.
12 V 1 .5 k 
R3
2 .2 k 

I 1= R1= 0.68 k V1= P1=

I 2= R2= 1.50 k V2= P2=
I 3= R3= 2.20 k V3= P3=
IT= RT= 4.38 k VS= 12 V PT=
 A
Aplicație: Să se determine potențialele în R1
punctele A, B și C pentru circuitul din figură?. 5.0 kW
VS +
12 V B
R2
10 kW
C

R1
Aplicație: Cât este valoarea maximă a tensiunii VS +
20 kW

la ieșirea circuitului din figură?. 15 V

R2
10 kW VOUT
 1

• Aplicaţie: În Fig.2.6 este prezentat cel mai I

3A R1 R2
simplu divizor rezistiv de curent. Să se 1K 2K
determine curenţii prin cele două ramuri. 0

Fig.2.6. Schema divizorului rezistiv de curent

analizat

Dacă la bornele unei rezistenţe considerată pur rezistivă (capacitatea şi inductanţa

egale cu 0) se aplică o tensiune alternativ sinusoidală prin rezistenţă va lua naştere
un curent alternativ sinusoidal în fază cu tensiunea (Fig.2.7).

u( t )  2U sin t ; 2U
u(t) i(t)

i ( t )  2I sin t ; 2I
U t
I  ;
R
U
-2I I
-2U
a) b)
Fig.2.7. Graficul tensiuni aplicate la bornele rezistenţei şi respectiv al
curentului prin rezistenţă (a); Diagrama fazorială a tensiunii şi curentului
(b).
 Bobine
• Prin bobină se înţelege un conductor electric
I
înfăşurat astfel încât să se obţină una sau mai multe
spire.
• Cea mai simplă bobină se realizează dintr-o singură
spiră.
• Dacă prin această spiră trece un curent continuu, în
jurul conductorului ia naştere un câmp
electromagnetic, care va determina apariţia unui flux 
magnetic  prin suprafaţa închisă de spiră (Fig.2.8).
Sensul fluxului prin suprafaţă se determină cu regula Fig.2.8. Bobină cu o
burghiului drept. singură spiră

• Între fluxul prin suprafaţa închisă de spiră şi curentul prin spiră există relaţia:
Φ =L*I (2.16)
unde L este inductanţa bobinei.
• Unitatea de măsură a inductanţei este Henry [H]:
1Wb 
1H 
1A 
(2.17)
• Dacă la bornele unei bobine ideale (pur inductivă) se plică o tensiune alternativ sinusoidală
prin u
bobină
( t )  va2U
luasin
naştere
t un curent alternativ
sinusoidal defazat cu în urma tensiunii aplicată la borne de forma:
 (2.20)
i( t )  2I sin( t  )
• 2
Legătura între tensiunea aplicată la bornele bobinei şi curentul prin bobină este dată de relaţia:

(2.21)
di ( t )
u( t )  L
dt

XL se numeşte reactanţa inductivă.

/2
I
a) b)
• În realitate însă, bobina pe lângă reactanţa inductivă mai prezintă
şi o rezistenţă ohmică (rezistenţa conductorului din care este
realizată bobina).

i(t) L RL
U
UL
uL(t) uR(t)

u(t) UR I
a) b)

Fig.2.10. Reprezentarea bobinei reale (a); Diagrama fazorială a tensiunilor şi curentului (b)

• Tensiunea u(t) aplicată la bornele unei bobine reale,

determină apariţia unui curent i(t), curent care determină pe
cele două elemente, câte o tensiune electrică, uL(t) şi uR(t).
u( t )  u R ( t )  u L ( t )
di ( t )
u( t )  R L  i ( t )  L
dt
• Considerând tensiunea aplicată bobinei alternativ sinusoidală, din
diagrama fazorială va rezulta:
2U sin( t   )  RL 2I sin t  2LI cos t
(2.25)
U cos sint + U sin cost = RLI sint + XLI cost (2.26)
• Pentru ca acestă relaţie să fie adevărată indiferent de valoarea
timpului t, vor rezulta   RL I relaţii:
următoarele
U cos
U sin  X L I (2.27)
XL
tg 
RL

2
U  UR  UL 
2
R L I 2  ( X L I)2  (2.28)
2 2
 I R L  XL  I  Z

unde Z este impedanţa bobinei.

• Curentul ce traversează elementele circuitului determină
pentru fiecare în parte următoarele puteri:
-pe rezistenţa RL determină o putere activă:
P  R L  I W 
2
(2.29)
-pe reactanţa inductivă XL, o putere reactivă:
Q  X L  I Var 
2
(2.30)
-pe impedanţa Z, o putere aparentă:
S  Z  I VA  S  P  Q
2 2 2
(2.31)
• O bobină este cu atât mai bună cu cât puterea reactivă
este mai mare decât puterea activă. Puterea activă a
unei bobine ideale este 0. Raportul dintre aceste puteri
se numeşte factor de calitate a bobinei:
Q X L (2.32)
k  L 
P RL RL

• Energia magnetică înmagazinată într-o bobină parcursă

de curent este: 1 2
Wm  LI (2.33)
2
• Bobinele sunt utilizate, printre altele, la realizarea releelor. Releul este
în esenţă un comutator electric, alcătuit dintr-un electromagnet şi unul
sau mai multe contacte. În Fig.2.11 este prezentată construcţia şi
principiul de funcţionare într-o schemă electrică.
• Aplicând o mică tensiune la terminalele de intrare (12V sau 24V),
electromagnetul atrage armătura metalică închizând astfel contactul din
circuitul de putere alimentat la 220V.

•Fig.2.11. Construcţia şi principiul de funcţionare al unui releu

• Aplicaţia 2.6: O bobină absoarbe un curent de 2A de la o sursă de

tensiune continuă de 12V. Conectând-o la o sursă de tensiune
alternativă de valoare efectivă 240V şi frecvenţa 50Hz, ea absoarbe un
curent efectiv de 20A. Să se determine: rezistenţa, impedanţa,
reactanţa inductivă şi inductanţa bobinei.
 Condensatoare
• Condensatorul reprezintă un ansamblu format din două suprafeţe
metalice numite armături între care se găseşte un material dielectric
caracterizat prin permitivitate dielectrică. Ca material dielectric se
utilizează aerul, vidul sau alt material izolator. Principala caracteristică
este capacitatea electrică C. Cu ajutorul condensatoarelor se pot
realiza diferite circuite ca: filtre, oscilatoare, diferenţiatoare,
integratoare, e.t.c. Înainte de discutarea câtorva dintre aceste circuite,
să vedem ce este de fapt un condensator.

Fig.2.12. Condensator plan

• Dacă la bornele unui condensator se aplică o tensiune continuă V sarcina

electrică acumulată în armăturile sale este:
Q=C*V (2.34)
• Cu cât capacitatea condensatorului este mai mare, cu atât sarcinile electrice
acumulate sunt mai numeroase. Astfel, condensatorul joacă rolul unui
rezervor de sarcini electrice.
• Pentru a înţelege mai bine fenomenele ce au loc într-un
condensator, putem compara condensatorul cu un rezervor
hidraulic (Fig.2.13).
• Cantitatea de lichid stocată în rezervor corespunde sarcinii electrice
înmagazinate în condensator Q, nivelul lichidului corespunde
tensiunii electrice aplicate V, iar mărimea rezervorului corespunde
capacităţi electrice a condensatorului C (Fig.2.13.a). Atunci când se
introduce lichid în rezervor (sau când se injectează curent) nivelul
lichidului (tensiunea la bornele condensatorului) creşte (Fig.2.13.b).

Lichid=”Q”
Mărimea
Înălţimea= rezervorului

•Fig.2.13. Asemănarea unui condensator cu un rezervor hidraulic

• Să vedem modul de încărcare şi de descărcare al unui condensator
(Fig.2.14).
• Cu comutatorul pe poziţia 1 condensatorul începe să se încarce prin
rezistenţa R cu sarcini pozitive pe armătura stângă şi cu sarcini negative pe
armătura dreaptă. Sensul curentului prin ampermetrul A este de la stânga la
dreapta (S-a stabilit convenţional că sensul curentului este de la + la -).
Iniţial, când condensatorul este descărcat, tensiunea la bornele sale este
zero. Ca urmare curentul de încărcare va fi dat de legea lui Ohm:
I=(V-0)/R (2.37)
• Odată cu încărcarea condensatorului, tensiunea V la bornele sale creşte şi
curentul de încărcare va scădea tinzând spre zero (V≈Vc):
I=(V-Vc)/R
• Astfel, cu cât creşte mai mult tensiunea la bornele condensatorului, cu atât
încârcarea condensatorului este mai lentă (Fig.2.15).
V=9V
9V

+I C, 500 F
1 R, 100k 
A
2
-I Centre zero
microammeter V

Fig.2.14. Încărcarea şi de descărcare unui

condensator
• Trecând comutatorul pe poziţia 2, condensatorul începe să se
descarce. Acum sensul curentului este invers faţă de curentul de
încărcare. După un anumit moment de timp, curentul şi tensiunea
pe condensator se anulează (tind spre zero).
I/A
V/V
100
10

80
8

60
6

40
4

20 2

0 t/s 0 t/s
20 40 60 80 100 120 140 20 40 60 80 100 120 140

b)
0 20 40 60 80 100 120 140 t/s V/V
10
-20
8
-40
6
-60
4
-80
2
-100
0 t/s
20 40 60 80 100 120 140
I/A
b)

Fig.2.15. Evoluţia curentului şi a tensiunii de încărcare/descărcare a condensatorului

• Există multe tipuri de condensatoare, funcţie de materialul dielectric şi de
forma electrozilor (Fig.2.16).

(b) tantal (d) ceramic

(a) electrolitic (c) poliester (e) polistiren

Fig.2.16. Tipuri de condensatoare

• În funcţie de necesităţi condensatoarele pot fi grupate în serie sau în paralel

(Fig.2.17).
I1

I2
V1 V2 Vn Fig.2.17. Grupare serie (a) şi grupare paralel (b)
V In

V
a) b)
• Legarea în serie este echivalentă cu mărirea distanţei dintre armături.
Capacitatea echivalentă a grupării este mai mică decât oricare dintre
capacităţile parţiale. n
1 1
 (2.39)
C tot k 1 Ck
• Legarea în paralel este echivalentă cu mărirea suprafeţei armăturilor astfel
încât capacitatea echivalentă este suma capacităţilor parţiale:
n
(2.40)
C tot   C k
• În general legarea în paralel este utilizată
k 1 pentru obţinerea unei capacităţi de
valoare superioară, în timp ce legarea în serie este utilizată pentru extinderea
domeniului de tensiune.
• Un condensator este caracterizat prin capacitatea sa C şi prin tensiunea
nominală Vn. Prin gruparea în serie, paralel sau mixt se obţin capacităţi şi
tensiuni nominale dorite.

Aplicaţia 2.7: Să se determine capacitatea

echivalentă între punctele a şi b, dacă cele
3 capacităţi sunt egale cu 3µF.
• Dacă la bornele unui condensator se aplică o tensiune alternativ sinusoidală cu
frecvenţa f atunci pe cele două armături se vor acumula sarcini electrice care îşi
schimbă semnul în pas cu frecvenţa f. Cu alte cuvinte electronii trec de pe o armătură
pe alta prin circuitul exterior şi nu prin dielectric. Deplasarea de electroni prin acest
circuit reprezintă un curent alternativ cu aceiaşi frecvenţă f ca cea a tensiunii aplicate,
de aceiaşi formă cu aceasta şi având amplitudinea direct proporţională cu
amplitudinea tensiunii, cu frecvenţa (pulsaţia) şi cu capacitatea condensatorului.
• Aplicând la bornele unui condensator ideal (pur reactiv), o tensiune alternativ
sinusoidală de forma , vc (t )  2U sin t

prin circuitul rezultant va lua naştere un curent, defazat înaintea tensiunii cu /2, de
forma:

i (t )  2 I sin(t  ) (2.41)
2

Fig.2.20. Graficul tensiuni aplicate la bornele

unui condensator ideal şi respectiv al
curentului prin circuitul format (a); Diagrama
fazorială a tensiunii şi curentului (b).

a)
I
/2 VC

b)
• Legătura între tensiunea aplicată la
bornele condensatorului şi curentul prin
circuitul exterior format este dată de
relaţia:

• XC se numeşte reactanţa capacitivă.

Circuite compuse în curent alternativ (Filtre)
• Circuitul RC
 UC UR
U U
0,707U 0,707U Fig.2.22. Caracteristica de frecvenţă a
unui filtru trece – jos (a) şi respectiv a
unui filtru trece – sus (b)
f () f ()
fB(B) fB(B)
a) b)
• Circuitele care determină o modificare a tensiunii de ieşire în funcţie de frecvenţa
tensiunii aplicată la intrare se numesc filtre.
• Când la creşterea frecvenţei semnalului de intrare peste o anumită valoare numită
frecvenţă de tăiere (de bandă), amplitudinea semnalului de ieşire scade, circuitul
respectiv se numeşte filtru trece – jos (FTJ). Este cazul circuitului R-C când semnalul
de ieşire este cules de la bornele condensatorului. Când la scăderea frecvenţei
semnalului de intrare sub o anumită valoare numită frecvenţă de tăiere (de bandă),
amplitudinea semnalului de ieşire scade, circuitul respectiv se numeşte filtru trece –
sus (FTS). Este cazul circuitului R-C când semnalul de ieşire este cules de la bornele
rezistenţei.
• Frecvenţa de tăiere este frecvenţa la care filtru introduce o atenuare de -3 dB sau de
0,707.
 COMPONENTE ACTIVE DE CIRCUIT
ELECTRONIC
• Noţiunea de semiconductor. Joncţiunea p-n
• Din punct de vedere al conductibilităţii materiale se împart în conductoare,
semiconductoare şi izolatoare. Asemănarea fundamentală între cele trei categorii constă
în faptul că toate au structura internă bazată pe atomi, constituiţi la rândul lor din nucleu
şi electroni. Cu cât orbitele electronilor sunt mai departe de nucleu, forţele de legătură cu
acesta sunt mai slabe şi astfel electronii pot fi îndepărtaţi mai uşor prin aplicarea unei
energii exterioare. Electronii de pe ultimul strat (orbită) se numesc electroni de valenţă.
În Fig.5.1. sunt prezentate diagramele energetice ale celor trei categorii de materiale.

BC BC Fig.5.1. Diagrama energetică a materialelor:

BC conductoare (a); semiconductoare (b);
izolatoare (c)
BI BI
BV BV BV
a) b) c)
• Prin aplicarea unei energii exterioare un număr de electroni din banda de
valenţă (BV) pot fi smulşi devenind electroni liberi. Sub acţiunea unui câmp
electric exterior care îi dirijează ei formează curentul electric, trecând în banda
de conducţie (BC). Dacă energia exterioară aplicată unui semiconductor este
mai mică decât pragul necesar trecerii în BC, electronii de valenţă trec în aşa
numita bandă interzisă (BI) după care ei revin înapoi în BV.
• Semiconductoarele sunt materiale care stau la baza realizării
componentelor active (ex: diode, tranzistoare, etc.). La acestea, spre
deosebire de conductoare şi izolatoare, conductibilitatea depinde foarte mult
de temperatură, iluminare sau de impurificarea cu materiale sau cu atomi
străini.
• Materialele semiconductoare uzuale sunt germaniu şi siliciu, ambele făcând
parte din grupa a VI-a, având deci 4 electroni de valenţă pe ultima orbită.
• Semiconductorul pur, la rece, se comportă ca un izolator. Electronii de
valenţă fiind bine fixaţi asigurând legăturile dintre atomi. Ca urmare nu
există purtători de sarcină (electroni sau goluri) liberi.

Ge Ge

Ge Fig.5.2. Semiconductor pur

Ge Ge
• Semiconductorul de tip N constă dintr-un semiconductor pur în a
cărui reţea cristalină s-au introdus atomi cu 5 electroni de valenţă
din grupa a V-a (ex: Arseniu As). Patru legături de valenţă ai
arseniului asigură legăturile cu atomii vecini ai semiconductorului iar
cel de-al 5-lea rămânând slab legat de atomul său devine disponibil
(liber) şi chiar la temperaturi obişnuite poate căpăta o mişcare
liberă. Aceşti atomi capabili să producă electroni liberi se numesc
donori.

Ge Ge Si Si

As Ir
Electron liber
Gol
Ge Ge Si Si

a) b)

Fig.5.3. Semiconductoare extrinseci: de tip N (a); de tip P (b)

• Semiconductorul de tip P se obţine prin dotarea semiconductorului pur cu
atomi din grupa a III-a , cu 3 electroni de valenţă (ex: Iridiu Ir). În acest caz
una din legăturile reţelei rămâne nesatisfăcută, astfel încât dacă un electron
dintr-o legătură vecină primeşte o cantitate foarte mică de energie (prin
agitare termică) el poate completa legătura lipsă lăsând în urma sa un gol.
Golul format poate fi completat la rândul său de un electron vecin care îşi
părăseşte propria legătură lăsând un alt loc gol. Cu alte cuvinte, un atom
bivalent a dat naştere unui gol mobil în semiconductor. Aceşti atomi care pot
capta electroni se numesc atomi acceptori.
• Concluzionând, semiconductorul de tip N conţine sarcini negative în exces
(electroni), iar semiconductorul de tip P sarcini pozitive în exces (goluri) care
se pot deplasa prin reţeaua cristalină a semiconductorului sub influenţa unor
cauze energetice aplicate din exterior (căldură, lumină, forţă electromotoare,
etc).
• Dotarea semiconductoarelor pure se poate face prin diverse procedee
tehnologice ca: alierea, difuzia, implantarea ionică etc. Dacă într-un cristal
semiconductor se creează prin dotare (impurificare) două zone vecine, una
de tip P şi alta de tip N se spune că s-a obţinut o joncţiune P-N.
• Această joncţiune nu se poate obţine printr-o simplă alipire a două regiuni
impurificate de tip P şi respectiv N, deoarece metodele tehnologice actuale
de alipire fac ca distanţa dintre cele două regiuni să fie foarte mare (distanţa
interatomică la Si şi Ge are ordinul de mărime 10-10 m). În aceste condiţii
fenomenele de trecere dintr-o zonă în alta a purtătorilor de sarcină ar fi
împiedicat, cele două regiuni rămânând astfel izolate.
• În situaţia când joncţiunii P-N nu i se aplică nici o tensiune, golurile din zona P
vor difuza în zona N, iar electronii din zona N difuzează în zona P (Fig.5.4).
Golurile care trec în zona N se vor combina cu o parte a electronilor majoritari din
această zonă, iar electronii care trec în zona P se recombină cu o parte a
golurilor care sunt purtători majoritari în această zonă. Datorită plecării golurilor
din zona P rămân atomi acceptori necompensaţi care sunt încărcaţi negativ iar
prin plecarea electronilor din zona N, rămân atomi donori necompensaţi care
sunt încărcaţi pozitiv. Între zona N şi zona P ia naştere un câmp electric îndreptat
de la zona pozitivă din N spre zona negativă din P. Acest câmp acţionează ca o
barieră asupra purtătorilor majoritari împiedicându-i să mai înainteze. Acest strat
se mai numeşte şi strat de barieră (zonă de barieră). Valoarea diferenţei de
potenţial dintre cele două zone ale stratului de barieră este de (0,2-0,3) V pentru
germaniu şi de (0,55-0,7) V pentru siliciu. În consecinţă în cazul joncţiunii P-N
libere (nepolarizat) după o mişcare iniţială de purtători majoritari se realizează un
echilibru electric, în care joncţiunea prezintă 2 zone (de tip P şi de tip N) separate
printr-o zonă (strat) de barieră situată de o parte şi de alta a suprafeţei de
separaţie, caracterizată printr-un anumit potenţial de barieră specific tipului de
semiconductor folosit.
P B N
P N

Fig.5.4. Joncţiunea P-N

nepolarizată
• Dacă la extremităţile joncţiunii P-N se aplică o sursă exterioară de tensiune, cu
borna negativă pe regiunea P şi cu borna pozitivă pe regiunea N atunci electronii
sunt atraşi de borna pozitivă iar golurile de borna negativă a barierei. Stratul de
barieră se lărgeşte şi joncţiunea este blocată. Se spune că joncţiunea P-N este
polarizată invers. Cu toate că joncţiunea P-N este polarizată invers apare totuşi
un curent de valoare foarte mică Iinv datorat deplasării golurilor din regiunea N
spre regiunea P, respectiv electronilor din P spre N. Acest curent se numeşte
curent invers. Dacă la extremităţile joncţiunii P-N se aplică o sursă exterioară de
tensiune, cu borna pozitivă pe regiunea P şi cu cea negativă pe regiunea N se
spune că joncţiunea P-N este polarizată direct. Câmpul electric datorat sursei
fiind de sens contrar potenţialului de barieră, golurile din zona P vor migra spre
borna negativă iar electroni din zona N spre cea pozitivă astfel că prin circuitul
exterior se va închide un curent Idir numit curent direct.

P B N P N

Iinv Idir

Iinv Idir
a) b)

Fig.5.5. Joncţiunea P-N polarizată: invers (a); direct (b)

 Diode semiconductoare
• Sunt alcătuite dintr-o joncţiune PN la care s-
au ataşat 2 contacte. Din motive de protecţie
faţă de mediul exterior, joncţiunea este
introdusă într-o capsulă metalică, din sticlă
sau din plastic. Regiunea P se numeşte
anodul diodei iar regiunea N catodul diodei.
• Dacă aplicăm diodei, o tensiune continuă UD
cu plusul pe anod şi minusul pe catod, după
depăşirea unei anumite valori UD0 (tensiune
de prag), dioda începe să se deschidă şi prin
ea va circula un curent Id (curent direct),
curent care creşte parabolic cu creşterea
tensiunii UD. Aplicând o tensiune continuă cu
minusul pe anod şi cu plusul pe catod, dioda
este blocată sau este polarizată inversă,
curentul prin diodă având o valoare mică.
Dacă tensiunea inversă depăşeşte o anumită
valoare Ustr, numită tensiune de străpungere,
curentul prin diodă creşte brusc ducând la
distrugerea diodei prin efect termic.

Fig.5.7. Simbolul și caracteristica curent – tensiune a unei diode semiconductoare

 • Aplicaţia 5.1: Să se determine curentul prin circuitul
alăturat dacă dioda este:
a) cu siliciu;
b) cu germaniu.
• Aplicaţia 5.2: Considerăm circuitul din Fig.5.8, alcătuit
dintr-o diodă cu catodul la masă şi anodul legat printr-
o rezistenţă de 1k la o sursă de tensiune continuă de
10V. Să se determine curentul prin diodă, dacă
tensiunea pe aceasta este UD=0,62V (măsurată în
punctul B).
Fig.5.8. Circuitul analizat

• După utilizarea lor practică, diodele semiconductoare se împart în mai multe categorii,
astfel:
• Dupa materialul din care se realizeaza:
- dioda cu germaniu,
- dioda cu siliciu.
• Dupa caracteristicile jonctiunii:
- dioda cu capacitate variabila (varactor
- dioda redresoare sau varicap)
- dioda stabilizatoare de tensiune (dioda Zener) - dioda tunel
- dioda electroluminiscentă (LED) - dioda diac
- dioda de comutatie - dioda Gunn
-dioda Schottky
 Circuite de redresare
• Diodele redresoare sunt proiectate şi fabricare special pentru redresarea semnalelor
alternative. Acestea prezintă o rezistenţă mică la trecerea curentului direct (polarizare
directă) şi o rezistenţă foarte mare la polarizarea inversă a joncţiunii.
• Un circuit de readresare este compus în general din trei părţi: transformator, redresor şi
filtru. Rolul circutelor de redresare este de a obţine un curent de un singur sens prin
sarcină. Acest curent este, în lipsa filtrului, pulsatoriu. Filtrul are rolul de a separa
componenta continuă de componentele alternative ale curentului redresat. Redresoarele
monofazate se utilizează pentru puteri mai mici de 1KW.
• Redresoarele se clasifica dupa numeroase criterii , cele mai importante fiind numarul de
faze, tipul schemei, posibilitatea reglarii tensiunii de iesire.
• Dupa numarul de faze al sursei, care este de obicei reteaua electrica, redresoarele se
clasifica in:
- redresoare monofazate
- redresoare trifazate
• Dupa tipul de schema:
- redresoare monoalternață
- redresoare bialternanță cu punct median
- redresoare bialternanță in punte
• Dupa posibilitatea reglarii tensiunii de iesire:
- redresoare necomandate
- redresoare comandate
Schema bloc a unui redresor
Schemă de redresare monofazată, monoalternanţă, cu
sarcină rezistivă
 Scheme de redresare monofazate, bialternanţă, cu sarcină
rezistivă
• Schemă de redresare cu punct median
• Schemă de redresare în punte
 Filtrarea tensiunii redresate
• La toate schemele de redresare studiate a rezultat că tensiunea redresată care
se aplică sarcinii nu este ideal continuă. Obţinerea la bornele rezistenţei de
sarcină a unei tensiuni cât mai continue (cu factor de ondulaţie mic) necesită
diminuarea componentei alternative din tensiunea redresată, operaţie ce se
realizează cu ajutorul filtrelor. Funcţionarea filtrelor se bazează pe proprietatea
bobinelor conectate în serie cu Rs de a avea o rezistenţă neglijabilă pentru
componenta continuă a curentului şi o reactanţă mare pentru componena
alternativă din curentul redresat, respectiv pe proprietatea capacităţilor mari,
conectate în paralel cu sarcina de a şunta componenta alternativă.
• Filtrele utilizate frecvent la redresoarele de mică putere au schemele din
Fig.5.13.

1 2 L
1 2
C
11 2
1 2 Fig.5.13. Tipuri de filtre
a. capacitiv
b. inductiv

R L
1 2 1 2
C C C C
1 2 1 2

e. tip π CRC d. tip π CLC

• Schema unui redresor monofazat monoalternanţă cu filtru capacitiv este
prezentată în Fig.5.14.
uC(t), u2(t) u2(t) uC(t)
2U2
U0
t
t1 t2 t3

• În intervalul de timp 0..t1, u 2>uC şi deci uD>0. Ca urmare dioda D conduce şi condensatorul se
încarcă prin secundarul transformatorului şi diodă. Rezistenţa de încărcare R i este foarte mică:
Ri=rD+rTr.
rD – rezistenţa în conducţie directă a diodei
rTr – rezistenţa înfăşurării secundare a transformatorului
• Constanta de timp de încărcare a condensatorului T i=Ri*C, rezultă foarte mică, deci condensatorul
se încarcă rapid.
• După intervalul de timp t1, tensiunea u2 scade, astfel că ud=u2-uc este negativă şi deci dioda se
blochează, iar condensatorul începe să se descarce prin rezistenţa de sarcină R s. Constanta de
timp de descărcare a condensatorului T d=Rs*C >>Ti şi deci tensiunea uC scade lent până în
momentul t2, când dioda se deschide iar şi condensatorul se încarcă iarăşi până în momentul t 3.
Tensiunea pe condensator are mici oscilaţii în jurul valorii U 0, care reprezintă componenta continuă
a tensiunii la bornele sarcinii. Valoarea tensiunii continue U 0 precum şi amplitudinea componentei
alternative depind mult de valoarea rezistenţei de sarcină R s. Odată cu micşorarea lui Rs, scade U0,
iar componenta alternativă creşte.
 Diode stabilizatoare (Zener)
Idir
• Sunt fabricate special pentru funcţionarea în
zona de străpungere nedistructivă (cu
polarizare inversă), zonă în care tensiunea
0
pe diodă rămâne practic constantă pentru un Uz UzMUzNUzm Udir
interval larg de variaţie al curentului prin K A
diodă. Izm (+ (-
• Se observă că pentru un interval mare de ) )
variaţie a curentului din diodă cuprins între IzN
Izm şi IzM , tensiunea pe diodă variază într-un IzM
interval foarte mic cuprins între Uzm şi UzM Iz
putând fi considerată că rămâne practic
constantă. a) b)
Fig.5.16. Caracteristica curent – tensiune (a) şi simbolul (b) al diodei Zener

• Principalii parametrii ai unei diode Zener sunt tensiunea nominală U zN, curentul nominal IzN,
tensiune minim Uzm, tensiune maximă UzM, curent minim Izm, curent maxim IzM, puterea
disipată maximă PzM = UzM * IzM şi rezistenţă dinamică.
U z U zM  U zm
rz   (5.19)
I z I zM  I zm
• Diodele Zener sunt utilizate pentru menţinerea constantă a tensiunii pe o anumită sarcină de
curent continuu.
• În Fig.5.17 este prezentată o schemă de principiu a unui stabilizator
derivaţie. Din caracteristica diodei Zener (Fig.5.16) se observă că la variaţii
mari ale curentului prin diodă ΔIz, datorate unor variaţii mari ale tensiunii de
intrare ΔUin se obţine o variaţie mică a tensiunii la bornele diodei şi deci şi la
bornele sarcinii ΔUz= ΔUs=constant.
• Aceste stabilizatoare se folosesc pentru a stabiliza tensiuni de ordinul 4-
50V, pentru curenţi de sarcină de 10-500mA. Pentru a obţine tensiuni
stabilizate mai mari se pot conecta mai multe diode Zener în serie. Rolul
rezistenţei R este de a limita curentul prin dioda Zener la valori cuprinse
între Izm şi IzM.

Iin R
Iz Is
Uin Dz Uz=Us Rs Fig.5.17. Stabilizator derivaţie
 Tranzistoare bipolare
• Se numesc bipolare întrucât la conducţia curentului electric participă atât purtătorii
ambele tipuri de purtători: goluri şi electroni. Un tranzistor bipolar este constituit din trei
zone alternante ca dotare, PNP sau NPN, realizate pe acelaşi monocristal de Si sau Ge.
Zona centrală este foarte subţire comparativ cu cele extreme şi se numeşte bază (B).
Zonele extreme se numesc emitor (E) şi respectiv colector (C). Există două tipuri de
tranzistoare : NPN şi PNP.
• Săgeata din simbolul tranzistorului indică sensul de trecere al curentului principal între
colector şi emitor.
• Datorită modului de realizare, apar două joncţiuni PN: joncţiunea E-B (joncţiunea
emitorului) şi joncţiunea B-C (joncţiunea colectorului).

C C

n n
B p B p Fig.5.18. Tranzistor NPN (a) şi PNP (b)
n n
E E
a) b)

Fig.5.19. Tipuri de capsule utilizate pentru

tranzistoare
• În funcţie de tensiunile aplicate unui tranzistor bipolar se
deosebesc 4 regiuni (zone de funcţionare):
1 – regiunea activă normală, în care joncţiunea emitorului
este polarizată direct iar joncţiunea colectorului este
polarizată invers;
2 – regiunea de blocare, în care ambele joncţiuni sunt
polarizate invers
3 – regiunea de saturaţie în care ambele joncţiuni sunt
polarizate direct
4 – regiunea activă inversă în care colectorul ia locul
emitorului şi invers, deci joncţiunea colectorului este
polarizată direct în timp ce joncţiunea emitorului este
polarizată invers.
• Efectul de tranzistor apare în regiunea activă normală.
• Pentru a studia acest efect vom considera funcţionarea
unui tranzistor PNP, în regiunea activă normală.
 P N P

IpE IpC
Fig.5.19. Curenţii care apar într-un tranzistor
IpB PNP, în regiunea activă normală
IC
IE InB ICB0
IB

EE EC
• Polarizările celor 2 joncţiuni se fac cu circuite de polarizare exterioare
tranzistorului. Datorită polarizării directe a joncţiunii emitorului, purtătorii
majoritari ai acestuia (golurile) vor difuza masiv în volumul bazei formând
curentul IpE, iar electronii din bază vor difuza în emitor formând curentul
InB. Deoarece baza este foarte subţire şi slab impurificată cea mai mare
parte a golurilor din emitor vor ajunge în joncţiunea colectorului. Această
joncţiune fiind polarizată invers cu tensiunea EC, apare un câmp electric
care accelerează deplasarea golurilor spre borna minus a sursei EC.
Doar o mică parte din golurile injectate în bază nu trec în colector,
recombinându-se cu electronii din bază şi formând curentul I pB. Curentul
ICBO este curentul purtătorilor minoritari din colector (electroni) care
difuzează în bază datorită polarizării inverse a joncţiunii colectorului.
• De menţionat că sensul convenţional al curenţilor de electroni I nB şi ICB0
este invers sensului deplasării electronilor.