Elev: Bălțătescu Răzvan

Clasa: a XI-a E

Producerea si utilizarea curentului alternativ

I. Notiuni generale
Definitie: Curentul alternativ este un curent electric a cărui direcție se schimbă periodic, spre
deosebire de curentul continuu, al cărui sens este unidirecțional. Forma de undă uzuală a curentului
alternativ este sinusoidală. A fost descoperit de către Nikola Tesla în 1892.
Curentul alternativ apare ca urmare a generării unei tensiuni electrice alternative în cadrul unui
circuit electric prin inducție electromagnetică. Forma alternativă (sinusoidală) a tensiunii/curentului
este modul uzual de producere, transport și distribuție a energiei electrice.

Curentul alternativ stă la baza funcţionării majorităţii aparatelor electrice. El se produce, se

transmite şi se utilizează în condiţii mult mai avantajoase decât curentul continuu.

II. Producerea curentului alternativ

Una din cele mai importante aplicaţii ale fenomenului de inducţie electromagnetică este
producerea curentului alternativ de către generatoarele de curent alternativ (alternatoare).
T.e.m. alternativă se obţine prin:
-rotirea uniformă a unei spire într-un câmp magnetic uniform;
-rotirea uniformă a unui magnet în faţa
unei bobine fixe (câmp magnetic variabil).
Considerăm o spiră dreptunghiulară
care se roteşte cu viteza unghiulară constantă
ω în jurul axei OO' în câmp magnetic
uniform, de inducţie magnetică
⃗B , produs
de un magnet permanent.
N , S - polii unui magnet
⃗B - inducţia magnetică
Orice câmp magnetic este caracterizat prin linii de câmp care ies din polul N şi intră în polul S
.
Dacă liniile de câmp magnetic sunt paralele câmpul respectiv este uniform, iar inducţia magnetică
are aceeaşi valoare în orice punct al câmpului.
Acul unui miliampermetru care închide circuitul exterior oscilează de o parte şi de alta a poziţiei zero,
indicând apariţia unui curent alternativ.
 Explicaţia este că, prin rotirea uniformă a unei spire în câmp magnetic cu viteza unghiulară
ω , fluxul magnetic Φ prin suprafaţa spirei S variază în timp conform relaţiei:
Φ=B⋅S⋅cos α=B⋅S⋅cos ωt
unde α este unghiul dintre
⃗B şi
⃗S .
Fluxul magnetic este maxim când α=0 :
Φm =B⋅S
Rezultă
Φ=Φ ⋅cosωt
m
Din cauza variaţiei fluxului magnetic prin spiră se produce fenomenul de inducţie
ΔΦ
e=−
electromagnetică şi conform legii inducţiei electromagnetice Δt , se poate demonstra că:
e=ω⋅Φ m⋅sin ωt
Notând:
ω⋅Φm=E m - valoarea maximă a t.e.m. induse, relaţia anterioară devine:
e=Em⋅sin ωt
unde:
ω - este pulsaţia t.e.m. induse
ωt - este faza
e - este valoarea instantanee a t.e.m. induse
Obs. Variaţia t.e.m. induse este sinusoidală. In acest caz curentul alternativ obţinut se numeşte
curent alternativ sinusoidal.

E E m⋅sin ωt
i= = =I m⋅sin ωt
R+ r R+r
unde:
 i se numeşte valoarea instantanee a intensităţii curentului alternativ


I m este valoarea maximă (amplitudinea) a intensităţii curentului alternativ sinusoidal
 r este rezistenţa interioară a generatorului

T.e.m. indusă e şi intensitatea curentului alternativ i variază sinusoidal în raport cu

timpul. Ele trec prin aceleaşi valori şi în acelaşi sens la intervale egale de timp numite perioade; curentul
alternativ este deci periodic.

Prin rotirea unui magnet în faţa unei bobine se induce în bobină un curent alternativ sinusoidal.
La rotaţia unui cadru conductor într-un câmp magnetic apare la bornele acestuia o tensiune electrică
alternativă având expresia
u=U ⋅sin ωt
m şi un curent alternativ de intensitate
i=I m⋅sin ωt .
u - valoarea instantanee a tensiunii electrice alternative
U m - valoarea maximă a tensiunii electrice alternative

Din cauza proprietăţilor de inerţie ale circuitului electric, curentul alternativ monofazat i este
defazat cu un unghi ϕ în urma t.e.m. e , numit unghi de defazaj.
i=I m⋅sin ( ωt−ϕ )

1
 Curentul alternativ (în engleză Alternating Current, AC) este un curent electric a cărui direcţie se
schimbă periodic, spre deosebire de curentul continuu (Direct Current, DC), al cărui sens este
unidirecţional. Forma de undă uzuală a curentului alternativ este sinusoidală.
Curentul alternativ apare ca urmare a aplicării unei tensiuni electrice alternative în cadrul unui
circuit electric. Forma alternativă (sinusoidală) a tensiunii/curentului este modul uzual de producere,
transport şi distribuţie a energiei electrice.

III. Valoarea efectivă a intensităţii curentului şi tensiunii alternative

Intensitatea şi tensiunea curentului alternativ sunt caracterizate de trei valori:

instantanee ( i;u ) , maximă ( I m ;U m) şi efectivă ( I ;U ) .
Im
I= I≃0, 707 I m
√2 sau
I m - este valoarea maximă a intensităţii curentului alternativ
I - reprezintă valoarea efectivă a intensităţii curentului alternativ

Valoarea efectivă a intensităţii curentului alternativ I este egală cu intensitatea unui curent
continuu, care dezvoltă aceeaşi căldură prin efect Joule, ca şi curentul alternativ trecând prin acelaşi
rezistor în acelaşi interval de timp.
Um
U=
Tensiunea efectivă a curentului alternativ U se defineşte prin relaţia: √2 sau
U≃0,707 U m .
Valorile instantanee ale curentului alternativ şi tensiunii alternative se scriu:
i=I m⋅sin ωt=I √ 2 sin ωt
u=U m⋅sin ωt=U √ 2sin ωt

Obs. În ţara noastră în cazul consumului casnic şi industrial tensiunea de 220 V la priză

reprezintă tensiunea efectivă U , iar valoarea maximă a tensiunii este:

U m= √2⋅U ≃310 V

IV. Mărimi caracteristice curentului alternativ

La orice mărime sinusoidală se disting: amplitudinea, faza, faza iniţială, valorea efectivă,
pulsaţia, perioada şi frecvenţa.
Dacă valoarea instantanee a curentului alternativ monofazat este i=I √ 2⋅sin ( ωt−ϕ )
atunci:

 amplitudinea este:
I m=I √ 2
 faza este: ( ωt−ϕ )
 faza iniţială este: ϕ
 valoarea efectivă este: I
 pulsaţia este: ω

2
  perioada este: T
 frecvenţa este: ν

Definirea mărimilor caracteristice curentului alternativ

Curentul alternativ fiind un fenomen periodic este caracterizat de mărimile:
 Perioada ( T ) reprezintă intervalul de timp după care intensitatea şi tensiunea curentului
alternativ trec prin aceleaşi valori, în acelaşi sens, adică efectuează o oscilaţie (sinusoidală)
completă. Unitatea de măsură a perioadei în S.I. este: [ T ] S .I .=1 s
 Frecvenţa (ν) reprezintă numărul de oscilaţii complete efectuate în unitatea de timp.
1
ν=
Frecvenţa este inversul perioadei: T
Unitatea de măsură a frecvenţei în S.I.: [ ν ] S . I .=Hz ( hertz )
Un hertz este frecvenţa unui curent alternativ cu perioada de o secundă.
Frecvenţa curentului alternativ industrial în ţările din Europa este 50Hz , iar în America şi
Australia 60 Hz .

 Amplitudinea este valoarea maximă pe care o au în timpul unei perioade, tensiunea sau
E ,U , I
intensitatea curentului alternativ ( m m m ).
 Valoarea instantanee este valoarea pe care o au tensiunea sau intensitatea curentului
alternativ la un moment oarecare de timp ( e,u,i ).

 Pulsaţia ( ω) reprezintă numărul de perioade în 2 π unităţi de timp.

2π
ω= =2 πν
T
[ ω ] S . I .= rad
Unitatea de măsură a pulsaţiei în S.I. este: s
 Faza ( φ ) a intensităţii şi tensiunii alternative este reprezentată de argumentul sinusului din
expresia intensităţii, respectiv tensiunii.
φ=ωt +ϕ
Δϕ=ϕ 1−ϕ2 se numeşte diferenţă de fază sau defazaj

Reprezentarea mărimilor curentului alternativ

Pentru a cunoaşte elementele caracteristice sau pentru a opera cu mărimile alternative armonice,
se folosesc reprezentări convenţionale ale acestora.
a) Reprezentarea analitică
Simpla scriere a mărimii respective în funcţie de mărimile variabile (timp, fază etc.) poate furniza
informaţii privind: valoarea instantanee, valoarea maximă, pulsaţia, perioada, faza iniţială a mărimii
reprezentate, de exemplu:

3
 -valoarea instantanee se obţine dând variabilei timp t diverse valori.
b) Reprezentarea grafică
Prin reprezentarea grafică a unei mărimi alternative în funcţie de un parametru variabil care
poate fi timpul t sau faza j, se obţin informaţii despre perioadă, faza iniţială, valoarea maximă, valoarea
instantanee.

c) Reprezentarea fazorială
La reprezentarea mărimilor alternative armonice se poate utiliza un vector numit fazor, care are
lungimea proporţională cu valoarea maximă a mărimii, unghiul pe care îl
face cu abscisa să fie egal cu faza iniţială j0, proiecţia lui pe ordonată egală
cu valoarea mărimii la momentul iniţial sau la alt moment, vectorul se
consideră rotitor cu o perioadă egală cu cea a mărimii alternative.

Altfel spus, tensiunea şi intensitatea curentului alternativ sinusoidal pot fi reprezentate:

 analitic – formulele ce exprimă valorile instantanee ale tensiunii şi intensităţii curentului
alternativ
e=Em⋅sin ωt şi i=I m⋅sin ωt
 grafic –sinusoidele u=u ( t ) şi i=i ( t )
 fazorial (diagramele Fresnel). Fiecărei mărimi
fizice cu variaţie sinusoidală în funcţie de timp
( u,i ,e ) îi asociem un vector rotitor (fazor) care
y
satisface următoarele condiţii:

ie EI m
- are modulul egal cu amplitudinea mărimii
fizice pe care o reprezintă;
- unghiul pe care îl face cu axa Ox este egal
O
tm
cu faza mărimii fizice la momentul respectiv şi este
pozitiv pentru sensul trigonometric. x
4
  în complex: fiecărei mărimi alternative îi este asociat un număr complex cu modulul
egal cu valoarea efectivă a mărimii alternative şi cu argumentul egal cu faza acesteia.

Transformatorul

Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800.

Energia electrica avea diferite tensiuni,fiind distribuita sub forma de curent continuu (cc) sau
curent alternativ (ca).In cazul curentului alternativ nu exista un standard pentru frecventa la care
aceasta isi schimba sensul.
Energia electrica este distribuita sub forma
de curent alternativ deoarece tensiunea acestuia
poate fi schimbata usor cu un transformator –un
dispozitiv simplu,fiabil si eficient.

In forma sa elementara , un transformator

electric consta din 2 bobine separate infasurate
in jurul aceluiasi miez de fier.Cand se aplica o
tensiune alternativa la una dintre bobine, numita
bobina primara,aceasta creeaza un camp
magnetic variabil in miez.Aceasta induce o
tensiune alternativa in cealalta bobina ,numita
secundara.Tensiunea din bobina secundara
depinde de raportul dintre numarul de spire din
bobina secundara si cea primara.Daca ,de
exemplu, in bobina secundara sunt jumatate
atatea spire cate sunt in bobina primara , atunci
tensiunea secundara va fi jumatate din tensiunea
primara.Un transformator care reduce tensiunea electrica in acest fel se numeste transformator
coborator de tensiune.
Transformatoarele coboratoare de tensiune se folosesc pntru a reduce tensiunea electrica la un
nivel scazut, pentru consumul menajer. Multe aparate cu alimentare de la retea ,inclusiv televizoarele,
aparatele radio si calculatoarele , folosesc transformatoare coboratoare de tensiune pentru a reduce
tensiunea de la retea la nivelul cerut de circuitele lor interne.
Transformatorul ridicator de tensiune are mai multe spire pe bobina secundara decat pe cea
primara astfel tensiunea secundara este mai mare decat tensiunea primara,de exemplu pentru a
transforma iesirea unui generator de centrala electrica din zeci de mii de volti in sute de mii de volti.
De asemenea din curent alternativ se poate obţine curent continuu şi cu ajutorul grupurilor
comutatrice (un motor electric de curent alternativ roteşte un dinam pentru a produce curent continuu
care să alimenteze de exemplu electrodul de sudură).
Transformarea inversă, pentru a obţine curent alternativ din curent continuu, se face cu ajutorul
unor dispozitive electronice (invertoare) şi este utilă, de exemplu, la alimentarea de la elemente
galvanice sau acumulatoare a unor consumatori ce au nevoie de curent alternativ (lămpi electrice
pentru avarii, alimentarea unor aparate electrice care funcţionează cu curent alternativ de la
acumulatorul autoturismului).
Cu ajutorul curentului alternative se pot construi generatoare electrice, motoare elctrice si
sisteme de distributie a energiei electrice mult superioare din punctual de vedere al eficientei fata de
curentul continuu.

5
 V. Utilizarea curentului alternativ

Masinile electrice sunt dispozitive, in general rotative, utilizate pentru transformarea energiei
electrice in energie mecanica sau invers. In functie de regimul electric de functionare, masinile electrice
se clasifica in :
 masini de curent continuu
 masini de curent alternativ
Cu toate ca intre constructia si functionarea masinilor electrice de curent continuu si a celor de
curent alternativ exista diferente esentiale, principiile fundamentale de functionare si partile
constructive de baza sunt identice.
Principii fundamentale de functionare:
 functionarea masinilor electrice in regim de generator electric se bazeaza pe fenomenul
de inductie electro magnetica;
 functionarea masinilor electrice in regim de motor electric se bazeaza pe actiunea fortei
eletromagnetice asupra unui conductor parcurs de curent electric atunci cand acesta se
afla intr-un camp magneti.
Parti constructive de baza:
 statorul - componenta masinii electrice care ramane fixa in timpul functionarii;
 rotorul - componenta masinii electrice care se roteste in timpul functionarii.

Motoarele de curent alternativ funcţionează pe baza principiului câmpului magnetic învârtitor.

Acest principiu a fost identificat de Nikola Tesla în1882. În anul următor a proiectat un motor de
inducţie bifazat, punând bazele maşinilor electrice ce funcţionează pe baza câmpului magnetic
învârtitor. Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ au fost folosite la generarea şi
transmisia eficientă la distanţă a energiei electrice, marcând cea de-a doua Revoluţie industrială. Un alt
punct important în istoria motorului de curent alternativ a fost inventarea de către Michael von Dolivo-
Dobrowlsky în anul 1890 a rotorului în colivie de veveriţă.

Motoare asincrone
Mașinile electrice asincrone sunt cele mai utilizate mașini în acționările cu mașini de curent
alternativ.
O mașină este asincronă dacă circuitului magnetic îi sunt asociate două sau mai multe circuite ce
se deplasează unul în raport cu celălalt și în care energia este transferată de la partea fixă la partea
mobilă sau invers prin fenomenul inducției electromagnetice.
O caracteristic a mașinilor asincrone este faptul că viteza de rotație este puțin diferită de viteza
câmpului învârtitor, de unde și numele de asincrone. Ele pot funcționa în regim de generator (mai puțin
răspândit) sau de motor. Cea mai largă utilizare o au ca motoare electrice (în curent trifazat), fiind
preferate față de celelalte tipuri de motoare prin construcția mai simplă (deci și mai ieftină), extinderea
rețelelor de alimentare trifazate și prin siguranța în exploatare.
La aceste motoare, viteza scade puțin cu sarcina; din acest motiv caracteristica lor mecanică se
numește caracteristică tip derivație. Motoarele asincrone se folosesc în acționările în care se cere ca
turația să nu varieze cu sarcina: mașini-unelte obișnuite, ventilatoare, unele mașini de ridicat,
ascensoare, etc.

Motoare sincrone

6
 Maşina de curent alternativ la care turaţia motorului este egală cu cea a câmpului învârtitor,
indiferent de sarcină, se numeşte maşină sincronă.
Armătura inductorului maşinii este formată dintr-o succesiune de poli “N” şi “S”, realizaţi din
electromagneţi excitaţi în c.c. sau prin magneţi permanenţi. În general, inductorul este rotor şi numai la
maşini mici, din motive de spaţiu, poate fi stator, maşina fiind considerată în acest caz de conducţie
inversă.
Inductorul poate fi cu poli aparenţi şi bobine concentrate aşezate pe aceştia sau cu poli plini,
când înfăşurarea de excitaţie este repartizată în crestături. Înfăşurarea de excitaţii are capetele legate la
două inele de pe arbore pe care calcă periile care fac legătura cu sursa exterioară de c.c. Motoarele
sincrone mai au armătura inductoare o înfăşurare de tip colivie, numită “înfăşurare de amortizare” ,
utilizată la pornirea motoarelor. Circuitul magnetic al inductorului se poate realiza şi din piese masive de
oţel, deoarece fluxul fiind produs de c.c. nu variază în timp şi nu produc pierderi.
Armătura indusului este formată din pachete de tole şi în crestăturile ei se gaseşte o
înfăşurare trifazică conectată în stea. Gama largă de puteri, ca şi locul de utilizare, a condus la
numeroase forme constructive al căror elemente, în afara celor precizate mai sus, pot diferi de la un tip
la altul.
Astfel elementele specifice ale motorului sincron sunt:
- circuitul magnetic statoric;
- carcasa;
- înfăşurarea indusă;
- scuturile;
- plăcile de strângerea pachetelor de tole stator;
- butucul armăturii rotorice;
- poli inductori;
- înfăşurarea excitaţiei;
- excitatoarele;
- ventilatorul.

Alte tipuri de motoare de curent alternativ

 Motoare cu inele de contact
 Motoare cu rotorul în scurtcircuit
 Motoare de tipuri speciale
 Motoare cu bare înalte
 Motoare cu dublă colivie Dolivo-Dobrovolski

Aparate electrocasnice

1. CUPTOARELE CU MICROUNDE

Cuptoarele electrice obisnuite au elemente care se incalzesc cand sunt strabatute de curent. Dar
cuptoarele cu microunde folosesc efectul de incalzire al undelor radio din banda de microunde - intre

7
semnalele de televiziune UIF (de frecventa ultrainalta) si marginea benzii infrarosii (de caldura).
Microundele nu sunt fierbinti, dar determina moleculele de apa din hrana sa se miste atat de repede
incat genereaza caldura prin frecare, gatind hrana. Similar, daca ne frecam mainile, ele se incalzesc.

In cuptorul cu microunde, microundele sunt generate de un dispozitiv numit magnetron si apoi

introduse in cavitatea principala a cuptorului. Toate suprafetele interioare ale cuptorului sunt metalice,
reflectand toate undele ce ar devia in exterior, inapoi spre hrana. Undele absorbite de moleculele de
apa din hrana pot penetra doar la adancimea de 5 cm. Centru unei bucati mari de carne este gatit de
caldura transmisa de la straturile exterioare.

Cronometrajul este esential in gatitul corect; chiar si masinile de gatit electrice economice pot
avea un ceas incorporat. Masinile de gatit mai avansate au ceasuri care pornesc si opresc gatitul
automat la timpul potrivit, iar sesizoarele de temperatura pot verifica cat de bine este gatita hrana in
interior.

8
 2. Aspiratorul
 
 Atunci cand bem un lichid folosind un pai, utilizam cel mai simplu mecanism de aspiratie posibil.
Diferenta de presiune pe care o realizam intre cele 2 capete ale paiului este cea care determina lichidul
sa urce in acesta. Aceeasi metoda simpla sta si la baza functionarii aspiratorului - cu toate ca executia
este un pic mai complicata.
 Din punct de vedre constructiv, un aspirator este
format din urmatoarele elemente :
o intrare pentru aer (capatul tubului de
aspiratie) la care se pot atasa diverse accesorii
pentru curatire ;
o iesire pentru aer, formata din unul sau mai
multe orificii si prevazuta cu filtre ;
o un motor electric ;
o un ventilator ;
o un sac pentru filtrarea aerului ;
o circuite electrice pentru punerea in functiune,
schimbarea turatiei etc.
In timpul functionarii aspiratorului :
o motorul aspiratorului invarte un ventilator ;
o paletele ventilatorului imping aerul spre iesire
pentru aer, ceea ce determina scaderea presiunii aerului langa ventilator, in partea
dinspre intrarea pentru aer ;
o datorita diferentei de presiune dintre mediul inconjurator si intrarea pentru aer, aerul din
vecinatatea intrarii pentru aer este impins spre interiorul aspiratorului ;
o aerul care intra in aspirator antreneaza in miscare particulele mai grele aflate in
vecinatatea intrarii pentru aer : praf, nisip, scame, etc.; utilizarea unei perii la capatul
tubului de aspiratie permite desprinderea din suprafata aspirata a particulelor de praf,
nisip, etc.

9
 o in miscarea sa prin aspirator, aerul trece
prin sacul de filtrare ; acesta este realizat
dintr-un material poros (hartie, tesaturi)
care permite aerului sa treaca mai departe,
dar opreste majoritatea particulelor mai
mari.
Unul dintre cele mai noi tipuri de aspiratoare este
asa numitul Dyson Cyclon Vacuum. Acest tip de aspirator,
dezvoltat in anii '80 de James Dyson, nu are obisnuitul sac
de filtrare a aerului intalnit la celelalte modele de
aspiratoare.
Pentru indepartarea particulelor antrenante de
curent de aer, in aspiratorul de tip Dyson Cyclon Vacuum,
aerul se misca ci viteza foarte mare printr-un sistem de
cilindri si conuri, de-a lungul unei traiectorii elicoidale.
Miscarea rapida a aerului pe traiectoria elicoidala determina indepartarea particulelor grele din curentul
de aer prin centrifugare. Sistemul Dyson Cyclon Vacuum constituie o inovatie remarcabila in
dezvoltarea tehnica a aspiratoarelor : nu mai este necesar sacul de filtrare a aerului si puterea de
absorbtie a aspiratorului nu se mai diminueaza datorita acumularii prafului in sac.

3. Frigiderul

Principalul motiv pentru care exista frigiderele este acela de a pastra alimentele reci.
Temperaturile scazute mentin alimentele proaspete mai mult timp. Ideea de baza a inghetarii este de a
incetini activitatea bacteriilor (continute de toate alimentele), astfel incat acestea sa nu altereze rapid
mancarea. De exemplu, laptele se altereaza in doar doua-trei ore daca este tinut in bucatarie, la
temperatura camerei. Insa, prin reducerea temperaturii laptelui, acesta ramane proaspat timp de o
saptamana sau doua. Inghetand laptele, putem opri activitatea bacteriei, acesta putand rezista chiar si
cateva luni. Refrigerarea si inghetarea sunt doua dintre cele mai cunoscute metode de a conserva
alimentele.

10
 Refrigerarea este procesul de eliminare a caldurii dintr-un spatiu restrans, sau dintr-o substanta,
pentru a ii scadea temperatura. Frigiderul se foloseste de evaporarea unui lichid pentru a absorbi
caldura. Lichidul, sau refrigerent, folosit intr-un frigider, se evapora la o temperatura foarte scazuta,
creand temperatura de inghet in interiorul frigiderului. Intregul proces este bazat pe urmatoarele
principii : - un lichid se evapora rapid (prin compresie) - vaporii ce se extind rapid au nevoie de energie
cinetica si "extrage" aceasta energie din zona cea mai apropiata, aceasta pierzand energie pentru ca
apoi sa se raceasca. Racirea creata de expansiunea rapida a gazului este principalul mijloc de
refrigerare, astazi.

Ideea de baza a functionarii unui frigider este folosirea evaporararii unui lichid pentru a absorbi
caldura. Lichidul utilizat se evapora la temperatura foarte scazuta, creand, astfel, temperaturi de inghet
in interiorul frigiderului. Punand pe piele refrigerent (cu siguranta, nu este o idee
buna), pielea va ingheta in timp ce lichidul se evapora.
Exista 5 componente de baza ale unui frigider (sau aparat de aer
conditionat):
1. Compresor
2. Tevi pentru interschimb de caldura - tevi curbate aflate in exteriorul
unitatii
3. Valva de expansiune
4. Tevi pentru interschimb de caldura - tevi curbate aflate in interiorul
unitatii
5. Refrigerent - lichid ce se evapora in interiorul frigiderului pentru a crea
temperaturi scazute
Multe instalatii industriale folosesc amoniacul pur drept refrigerent.
Amoniacul pur se evapora la -27˚F ( sau -32˚C ). Structura unui frigider
In esenta, mecanismul unui frigider functioneaza astfel :
1. Compresorul comprima gazul refrigerent. Aceasta duce la cresterea presiunii refrigerentului si
temperatura , astfel incat tevile aflate in exteriorul frigiderului permit refrigerentului sa disipe
caldura acumulata prin presurizare.
2. In timp ce se raceste, refrigerentul se condenseaza in stare lichida si curge prin valva de
expansiune.
3. Curgand prin valva de expansiune, refrigerentului lichid i se permite sa treaca dintr-o zona
intens presurizata spre o zona unde presiunea este scazuta, astfel se extinde si se evapora . In
timpul evaporarii, absoarbe caldura, lasand interiorul frigiderului rece.
4. Tevile curbate din interior permit refrigerentului sa absoarba caldura. Apoi, ciclul se repeta.

Ciclul de refrigerare

Frigiderul din bucataria fiecaruia utilizeaza un ciclu asemanator celui descris mai sus. Dar, in cazul
frigiderului, ciclul este continuu. In cadrul urmatorului experiment, vom presupune ca refrigerentul
folosit este amoniacul pur, ce fierbe la -27 F. Iata ce se intampla pentru a se mentine o temperatura
scazuta in interiorul frigiderului:
Compresorul comprima amoniacul. Gazul comprimat se incalzeste pe masura ce este supus
presiunii.

11
 Tevile curbate aflate in spatele frigiderului permit gazului fierbinte de amoniac sa isi disipe
caldura. Gazul de amoniac se condenseaza in amoniac lichid la presiune ridicata.
Amoniacul lichid puternic presurizat curge prin valva de expansiune.
Ne putem imagina valva de expansiune ca fiind o gaura mica. La un capat al gaurii se afla amoniac
presurizat; de cealalta parte se gaseste zona slab presurizata (deoarece compresorul absoarbe gazul din
aceasta portiune).
Amoniacul lichid fierbe instantaneu, vaporizandu-se- temperatura sa scade la -27 F, realizandu-
se, astfel, racirea frigiderului.
Gazul rece de amoniac este absorbit de compresor, iar ciclul se repeta.

12