Elev: Cuconu Andreea Raluca

Clasa: a X-a B

Producerea și utilizarea curentului alternativ

 Noţiuni generale
Curentul alternativ este un curent electric a cărui direcţie se schimbă periodic, spre deosebire de
curentul continuu, al cărui sens este unidirecţional. Forma de undă uzuală a curentului alternativ este
sinusoidală. A fost descoperit de către Nikola Tesla în 1892.
Curentul alternativ apare ca urmare a generării unei tensiuni electrice alternative în cadrul unui
circuit electric prin inducţie electromagnetică. Forma alternativă (sinusoidală) a tensiunii/curentului este
modul uzual de producere, transport și distribuţie a energiei electrice.

Curentul alternativ stă la baza funcţionării majorităţii aparatelor electrice. El se produce, se

transmite și se utilizează în condiţii mult mai avantajoase decât curentul continuu.

 Producerea curentului alternativ

Una din cele mai importante aplicaţii ale fenomenului de inducţie electromagnetică este
producerea curentului alternativ de către generatoarele de curent alternativ (alternatoare).

T.e.m. alternativă se obţine prin:

-rotirea uniformă a unei spire într-un câmp
magnetic uniform;
-rotirea uniformă a unui magnet în faţa unei
bobine fixe (câmp magnetic variabil).
Considerăm o spiră dreptunghiulară care se
rotește cu viteza unghiulară constantă ω în
jurul axei OO’ în câmp magnetic uniform, de
inducţie magnetică B⃗ , produs de un magnet
permanent.
N, S - polii unui magnet
B⃗ - inducţia magnetică
Orice câmp magnetic este caracterizat prin
linii de câmp care ies din polul N şi intră în polul S.
Dacă liniile de câmp magnetic sunt paralele câmpul respectiv este uniform, iar inducţia magnetică
are aceeaşi valoare în orice punct al câmpului.
 Acul unui miliampermetru care închide circuitul exterior oscilează de o parte şi de alta a poziţiei zero,
indicând apariţia unui curent alternativ.
Explicaţia este că, prin rotirea uniformă a unei spire în câmp magnetic cu viteza unghiulară ω,
fluxul magnetic Φ prin suprafaţa spirei S variază în timp conform relaţiei:
Φ=B⋅S⋅cos α=B⋅S⋅cosωt

S - suprafaţă străbătută de un câmp magnetic uniform B - inducţia magnetică a câmpului magnetic

α - este unghiul dintre B⃗ și S⃗ .

Fluxul magnetic este maxim când suprafața spirei este perpendiculară pe liniile de câmp, adică când
α = 0 și Φm = B · S. -> Φ = Φm · cos ωt
Din cauza variației fluxului magnetic prin spiră se produce fenomenul de inducție electromagnetică
cu apariția unei tensiuni electromotoare e cu expresia: e = ω · Φm · sin ωt.
Em = ω · Φm este valoarea maximă a t.e.m. induse
e = Em · sin ωt
ω = pulsația t.e.m. induse = 2 · π · ν
ωt – faza t.e.m. induse
e – valoarea instantanee a t.e.m. induse
Obs. Variaţia t.e.m. induse este sinusoidală. In acest caz curentul alternativ obţinut se numeşte
curent alternativ sinusoidal.

i = Im · sin ωt

i -valoarea instantanee a intensităţii curentului alternativ

Im – valoarea maximă a intensităţii curentului alternativ

r - rezistenţa interioară a generatorului

T.e.m. indusă e și intensitatea curentului alternativ i variază sinusoidal în raport cu timpul. Ele
trec prin aceleași valori și în același sens la intervale egale de timp numite perioade; curentul alternativ
este deci periodic.

 Valorile extreme +Em, -Em și +Im, -Im se obţin în poziţiile în care fluxul este nul, adică Φ = Φm ·
cos ωt = 0 pentru α = (2k + 1) · π/2, unde k = 1,2,3,…

 Mărimi caracteristice curentului alternativ

Curentul alternativ fiind periodic este caracterizat de mărimile:

 Perioada (T) este intervalul de timp după care tensiunea și intensitatea curentului alternativ trec
prin aceleași valori și în același sens, adică efectuează o oscilaţie completă (sinusoidă).
Unitatea de măsură pentru perioadă în SI este: [T]SI = s (secunda)

1
  Frecvenţa (ν) arată numărul de oscilaţii complete efectuate în unitatea de timp, fiind inversul
perioadei:

Unitatea de măsură pentru frecvenţă în SI este: [ν]SI = Hz (hertz)

 Amplitudinea este valoarea maximă pe care o au tensiunea și intensitatea curentului alternativ

în timpul unei perioade, notate Em, Um și Im.

Em este valoarea maximă a t.e.m. induse

Em = ω · Φm este valoarea maximă a t.e.m. induse

Im este valoarea maximă a intensităţii curentului alternativ

 Valoarea instantanee este valoarea pe care o au tensiunea sau intensitatea curentului alternativ
la un moment oarecare de timp:
e = Em · sin ωt

i = Im · sin ωt
 Pulsaţia (ω) reprezintă numărul de perioade în 2π unităţi de timp:

Unitatea de măsură pentru pulsaţie în SI este: [ω]SI = rad/s (radian/secundă)

 Faza (ϕ) a intensităţii și tensiunii alternative este argumentul sinusului din expresia intensităţii,
respectiv tensiunii instantanee: ϕ = ωt + φ

 Utilizarea curentului alternativ

 Aparate electrocasnice:
CUPTOARELE CU MICROUNDE
Cuptoarele electrice obișnuite au elemente care se încălzesc când sunt străbătute de curent. Dar
cuptoarele cu microunde folosesc efectul de încălzire al undelor radio din banda de microunde - între
semnalele de televiziune UIF (de frecvenţă ultraînaltă) și marginea benzii infraroșii (de căldură).
Microundele nu sunt fierbinţi, dar determină moleculele de apă din hrană să se miște atât de repede încât
generează căldură prin frecare, gătind hrana. Similar, dacă ne frecăm mâinile, ele se încălzesc.

În cuptorul cu microunde, microundele sunt generate de un dispozitiv numit magnetron și apoi

introduse în cavitatea principală a cuptorului. Toate suprafeţele interioare ale cuptorului sunt metalice,
reflectând toate undele ce ar devia în exterior, înapoi spre hrană. Undele absorbite de moleculele de apă

2
din hrană pot penetra doar la adâncimea de 5 cm.
Centrul unei bucăţi mari de carne este gătit de
căldura transmisă de la straturile exterioare.

Cronometrajul este esenţial în gătitul corect;

chiar și mașinile de gătit electrice economice pot
avea un ceas incorporat. Mașinile de gătit mai
avansate au ceasuri care pornesc și opresc gătitul
automat la timpul potrivit, iar sesizoarele de
temperatură pot verifica cât de bine este gătită
hrana în interior.