PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A

CALIFICARI NIVEL 4

Calificare:TEHNICIAN OPERATOR IN TELEMATICA

Prof.Coordonator:

Absolvent:

2018

1
 RETELE ELECTRICE DE
CURENT CONTINUU SI
ALTERNATIV

Prof.Coordonator:

Absolvent:

2018

CUPRINS
2
Cuprins......................................................................................................3

Argument……………………………………….............................................4

1.Generalitati Curentul Alternativ.....................…………......….................5

2.1. Generarea curentului alternativ..........….…...................................8

2.2.Generatoare de curent alternativ..................….................................13

2.3. Elemente de circuit diport ...................................….........................15

2.4. Puterea în curent alternativ .............................................................16

3.Generalitati Curentul Continuu ................……....................................17

4. Elemente de circuit..............................................................................18

Bibliografie…………………………………………….......…..................….19

Argument

3
 Tema proiectului “Retele electrice de curent continuu si alternativ-
elemente de circuit” a fost aleasa din tematica propusa si aprobata de
Consiliul de Administratie al Liceului Energetic. La realizarea temei s-a avut
in vedere cunostintele dobandite la modulele tehnice in cei patru ani de
liceu.

Structurarea lucrarii s-a realizat tinand cont de indicatiile

profesorului coordonator, prezentandu-se urmatoarele:

 Generarea curentului alternativ

 Generatoare de curent alternati
 Elemente de circuit diport
 Puterea în curent alternativ
 Elemente de circuit

In partea de generalitati s-a prezentat: Curentul Alternativ- Curentul

Continuu

In Retelele electrice de curent continuu si alternativ –elemente de

circuit s-au prezentat diferite obiective:

 Curentul Continuu
 Curentul Alternativ
 Elemente de circuit

1. Generalitati
CURENTUL ALTERNATIV
Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor
1800. Energia electrica avea diferite tensiuni, fiind distribuita sub forma de
4
current continuu (c.c.) sau current alternative (c.a.). In cazul curentului
alternative nu exista un standard pentru frecventa la care isi schimba
sensul. Pe masura ce utilizarea energiei electrice crestea, a devenit evident
ca ar exista avantaje de pe urma standardizarii tensiunilor electrice. Pe
langa faptul ca transferal de energie dintr-o zona in alta, ar fi fost mai usor si
constructia instalatiilor electrice putea si simplificata.

O data ce majoritatea organizatiilor generatoarelor au ales si au adoptat

un standard al electricitatii, sau instalat retele de cabluri electrice pentru ca
elctricitatea generate intr-o zona a tarii sa poata fi folosita in orica alt loc.

Aceasta retea nationala de cabluri a facut mai fiabila distributia energiei

elevtrice. Daca un generator se defecta, curentul putea sa fie luat dintr-o
alta regiune, iar daca cererea crestea, la retea putea fi conectate
generatoare.

Energia electrica este distribuita sub forma de current alternative

doarece tensiunea acestuia putea fi schimbata usor cu un transformator un
dispozitiv simplu, fiabil si efficient.

In forma sa elementara, un transformator electric consta din doua

bobine separate infasurate in jurul aceluiasi miez de fier. Cand se aplica o
tensiune alternative la una dintre bobine, numita bobina primara, aceasta
creeaza un camp variabil in miez. Aceasta induce o tensiune alternative in
cealalta bobina, numita secundara.

Curentul alternativ este foarte utilizat, atât în industrie, cât şi în

consumul casnic, prin faptul că prezintă o serie de avantaje, faţă de curentul
continuu: poate fi generat simplu şi cu costuri reduse, se poate transporta la
distanţe mari uşor şi cu pierderi mici, se poate transforma. La baza
producerii t.e.m. alternative stă fenomenul de inducţie electromagnetică,
descoperit de M. Faraday.

Curentul electric se datorează mişcării purtătorilor de sarcină . Curentul

electric dintr-un conductor măsoară sarcina ce trece printr-o secţiune
oarecare a conductorului în unitatea de timp .

Unitatea de curent este amperul care corespunde sarcinii de un coulomb

transportată într-o secundă . Un curent de un amper este echivalent cu 6,2 ∙
10 18 electroni pe secundă . Se ţine cont de sarcina totală transportată ,
luând în consideraţie semnul .
5
 Se poate spune că mişcarea unui corp neutru implică un transport de
sarcini uluitor de mare (aproximativ 10 5 coulombi pe gram de substanţă ) ,
dar nu există curent deoarece exact acelaşi număr de particule elementare
pozitive şi negative se mişcă cu aceeaşi viteză medie .

Curentul alternativ este un curent electric a cărui directie se schimbă

periodic, spre deosebire de curentul continuu, al cărui sens este
unidirectional. Forma de undă uzuală a curentului alternativ este
sinusoidală.Curentul alternativ apare ca urmare a generării unei tensiuni
electrice alternative în cadrul unui circuit electric prin inductie
electromagnetică. Forma alternativă (sinusoidală) a tensiunii/curentului este
modul uzual de producere, transport si distributie a energiei electrice.

 Formule matematice

O perioadă a unei unde sinusoidale; linia punctată reprezintă valoarea

efectivă.Valoarea instantanee a curentului alternativ (i) are următoarea
formulă:

unde

o este amplitudinea (valoarea maximă) a curentului (unitate:

amper),
o este valoarea efectivă a curentului (unitate: amper),
Valoarea efectivă este egală cu valoarea unui curent continuu care
produce aceleasi efecte termice pe o durată egală cu un număr întreg
de semiperioade [1]. Este valoarea pe care o indică în general
aparatele de măsură (ampermetrele).
o este viteza unghiulară (unitate: radiani pe secundă)

Viteza unghiulară este proportională cu frecventa, ; frecventa

reprezintă numărul de cicluri complete petrecute într-o secundă
(unitate = hertz); în România si majoritatea tărilor lumii aceasta este
de 50Hz, în majoritatea tărilor americane, Corea, partial Japonia, este
60Hz. [2]

Tensiunile şi frecvenţele nominale folosite în lume

 este timpul (unitate: secunda).

6
  φ este un defazaj între curent si tensiune introdus de sarcină. În cazul
sarcinilor rezistive, φ este 0; în cazul sarcinilor pur capacitive φ este
π/2 (+90°) (curentul este înaintea tensiunii) iar în cazul sarcinilor pur
inductive φ este -π/2 (-90°) (curentul este în urma tensiunii - se
„încurcă” între spirele bobinei). (unitate: radiani)

În mod analog, tensiunea alternativă u are următoarea formulă:

unde

 este amplitudinea (valoarea maximă) a tensiunii (unitate: volt),

 este valoarea efectivă a tensiunii (unitate: volt),

 Valoarea efectivă în reteaua de distributie monofazată casnică din

România este de 230V. În Europa si majoritatea tărilor din Africa si
Asia aceasta este între 200 si 245V; în Japonia, America de Nord si
partial în America de Sud se folosesc tensiuni între 100 si 127V.
 este viteza unghiulară (unitate: radiani pe secundă)
 este timpul (unitate: secunda).

2.Generarea curentului alternativ. Generatoare şi puteri în

curent alternativ

2.1. Generarea curentului alternativ

Generarea tensiunii electromotoare prin inducţie electromagnetică

folosind variaţia suprafeţei prin care trec liniile câmpului magnetic a intrat în
practica industrială cu mult timp în urmă.Cel mai simplu circuit care permite
variaţia fluxului magnetic în acest fel, îl constituie spira dreptunghiulară
7
montată între polii unui magnet . Această spiră este rotită cu o frecvenţă ν în
jurul unui ax care este perpendicular pe liniile câmpului şi paralel cu laturile
mari ale spirei . Prin rotirea spirei , fluxul magnetic depinde de timp :

Φ = BS cos α = Φm cos ωt ,

unde Φm este fluxul maxim , α este unghiul între normala la cadru şi direcţia
liniilor de câmp , ω este viteza unghiulară , iar S = L∙l . Folosind legea lui
Faraday tensiunea indusă este dată de relaţia :

d
εi(t) =  = ω Φm sin ωt =εm sin ωt .
dt

Se observă că în timp ce fluxul este maxim atunci când cadrul este

perpendicular pe direcţia liniilor de câmp (α = 0) tensiunea indusă este 0 , în
schimb atunci când spira este paralelă cu liniile de câmp (α = π/2) ,
tensiunea este maximă .

Din punctul de vedere al variaţiei fluxului , acest „defazaj” între flux şi

tensiunea indusă poate fi înţeles dacă ţinem seama că în unitatea de timp,
variaţia cea mai puternică a fluxului este înregistrată în poziţia cu a = π/2 ,
când la o rotaţie infinitezimală fluxul sare brusc de la zero la o valoare
diferită de zero , în timp ce pentru rotaţii efectuate în jurul poziţiei α = 0 ,
fluxul variază puţin de la valoarea maximă .

Prin aplicarea regulii mâinii drepte găsim uşor sensul curenţilor induşi :
ei sunt diferiţi de zero in ramurile de lungime L (fig. 2.1) , dar sunt nuli în
ramurile de lungime l , care sunt situate în planele paralele cu liniile de
câmp .

Din acest motiv ramurile inactive trebuie să aibă o lungime cât mai mică .

Nu este permisă însă o reducere la dimensiuni oricât de mici ,

deoarece apare un factor pe care îl putem deduce uşor : forţa
8
electrodinamică repulsivă între ramurile în care circulă curentul indus , care
în cazurile practice are o intensitate enormă (este mai mare de 1000 A) .

Curentul indus trebuie „scos” din circuitul spirei şi , de aceea , vom imagina
o variantă în care spira prezintă două terminaţii spre două borne exterioare
printr-un colector . După modul de construcţie al colectorului , în circuitul
exterior reprezentat de rezistenţa R , vom înregistra un urent alternativ (fig.
2.1)

Fig. 2.1

9
 Curentul alternativ întreţinut de o tensiune alternativă este introdus în
circuitul exterior prin colectorul format din două inele , astfel că fiecare
ramură a spirei este tot timpul în contact cu un singur inel . Dacă am avea
două spire care fac unghiul diedru α , atunci tensiunile induse în ele sunt
defazate :

ε1 = εm sin ωt , ε2 = εm sin (ωt + α) .

În cazul unui rotor format din n spire , atunci unghiul diedru între două
spire succesive este 2π/n şi tensiunile au forma :

( n  1)
ε1 = εm sin ωt , ε2 = εm sin (ωt + 2π/n), . . . , εn = εm sin (ωt + 2π ).
n

Este evident că în circuitul exterior , tensiunea rezultantă obţinută prin

însumarea celor „n” tensiuni , va fi tot o funcţie periodică de timp , dar cu o
amplitudine proprie şi o fază φ

εext = εmext sin (ωt + φ).

În regim trifazat, tensiunile de fază (între fază și neutru), pe fiecare din

cele trei faze (R, S, T), sunt descrise de relațiile:

10
 Deoarece în anumite rețele, în special de înaltă tensiune, neutrul nu este
accesibil (sau chiar nu există), liniile trifazate sunt identificate
după tensiunea de linie, adică tensiunea dintre oricare două faze. Aceasta
este de mai mare decât tensiunea de fază.
În cazul rețelelor de distribuție casnică din România tensiunea de linie
este 400 V iar cea de fază este de 230 V curent alternativ
Curentul (alternativ) trifazic este un curent schimbător format prin
înlănțuirea/împletirea a trei curenți variabili ale căror tensiuni sunt,
permanent, reciproc defazate cu câte 120°(2П/3).
Caracteristic pentru sistemul trifazic (împletirea celor trei curenți) este
permanenta sumă „zero” a lor.
Pentru transportul celor trei componente ale energiei electrice trifazice
(trifazate) sunt suficienți trei conductori, numiți conductori de fază.
Există și sistem de transport trifazic cu patru conductori, numitsistem în
stea, în care cel de al patrulea conductor numit conductor de nul sau neutru,
în caz de distribuție simetrică a componentelor („stea echilibrată”) nu este
parcurs de curent (are tensiune electrică zero). În sistemul în stea tensiunea
efectivă între oricare dintre conductorii de fază și cel neutru (U de fază,
UdeF) este mai mică decât tensiunea electrică efectivă (U de linie, UdeL)
dintre cei trei care conduc fazele (luați evident în mod pereche).
În sistemul casnic trifazic din România UdeF = 230 V iar UdeL = 400 V.
Conductorii de fază sunt denumiți R, S și T și (unde există) cel neutru N.

11
2.2. Generatoare de curent alternativ

Curentul alternativ studiat până în acest moment era generat de o spiră

dreptunghiulară care se rotea într-un câmp magnetic uniform . El era cules
de la două inele prin intermediul a două perii . Acest colector prezintă însă
neajunsuri legate de producerea curenţilor de intensitate mare , când la
colector pot să apară scântei .

Pe de altă parte , după un timp îndelungat de funcţionare , periile se

uzează şi necesită schimbate . De aceea , în tehnică este folosit generatorul
de curent alternativ , pe scut , alternatorul , în care pe funcţia de stator este
indusul , iar pe post de rotor este inductorul , adică miezul magnetic care
generează câmpul ( fig. 2.2.a ) .
12
 Fig. 2.2.

Dacă în cazul indusului-rotor fluxul este modificat prin tăierea suprafeţei ,

de data aceasta el este modificat prin rotirea câmpului magnetic . Bobinele
inductorului sunt alimentate din exterior de la un generator de curent
continuu prin intermediul a două perii .

El este format de obicei dintr-o coroană cu mai multe perechi de poli .

Indusul formează un cadru circular în jurul inductorului şi este confecţionat
din tole feromagnetice pentru a micşora efectul curenţilor Foucault .

În acest cadru circular există săpate canale în care se află îngropaţi

conductori care se leagă între ei în aşa fel încât curenţii generaţi în fiecare
conductor să se adune ( fig. 2.2.b ) .

La sfârşit rămân două capete libere care constituie bornele de livrare în

circuitul exterior . Curentul produs de un asemenea generator este numit
curent monofazat .

13
 Fig. 2.2.b

În modelul descris mai sus , energia electrică apare în forma unui

consum de energie mecanică produsă de o cădere de apă , sau de o
turbină cu vapori .

Deoarece nu toată energia mecanică consumată este transformată în

energie electrică , se defineşte , astfel , un randament al generatorului , ca
fiind raportul dintre puterea electrică furnizată (Pel) şi puterea mecanică
consumată (Pmc) .

Pierderi de energie au loc prin frecări , prin efect Joule în bobinajele

indusului sau prin curenţi Foucault .

2.3. Elemente de circuit diport

Elementele de circuit diport normale au fiecare câte două relaţii de

definiţie. Simbolul general pentru un element de circuit diport poate fi cel din
14
(fig. 1.28.a), caz în care expresia conservării puterilor este p1 = p2 , sau cel
din (fig. 1.28.b), caz în care se operează cu puterile algebrice primite la cele
două porţi.

2.4. Puterea în curent alternativ

Puterea în curent alternativ are o expresie diferită de cea a curentului

continuu . Dacă circuitul este format numai din rezistenţe ohmice , atunci
puterea este egală cu Uif∙Iif = Um∙Im/2 , unde Uif este tensiunea între faze , Iif
este intensitatea curentului între faze , Um este tensiunea maximă , iar Im
intensitatea maximă a curentului . Când însă circuitul conţine şi elemente
reactive , atunci puterea consumată prin efect Joule este dată de căderea
de tensiune pe rezistenţă :

UR = U cos φ = (Um cos φ) sin ωt .

În acest caz , produsul UmIm/2 poartă numele de putere aparentă (Pa) ,

iar puterea disipată pe rezistenţă este numită reală (Preal) şi este exprimată
de căderea de tensiune pe rezistenţă :

15
 I mU m
Preal  cos   Pa sin .
2

Factorul cos φ poartă numele de factor de putere şi arată ce fracţiune

este disipată prin efect Joule . Cealaltă parte a puterii descrisă de căderea
de tensiune pe elementele reactive ( Um sin φ sin ωt ) este numită putere
reactivă (Preactiv) şi este egală cu :

UmIm
Preactiv  sin   Pa sin  .
2

3.Generalitati
CURENTUL CONTINUU
Generatorul de curent continuu prezintă două elemente constructive
principale: un stator numit şi inductor şi un rotor numit şi indus.

Statorul se compune din: carcasă, scuturi portlagăr, poli magnetici

aparenţi,(principali şi auxiliari), nfăşurări(de excitaţie, de compensare şi
auxiliare), suport portperii şi cutie de borne.

Carcasa confecţionată din material feromagnetic (de regulă o ţel masiv)

serveşte pentru nchiderea cmpului magnetic ntre doi poli alăturaţi.

Poli magnetici principali sunt realizaţi din tole, au talpa polară lată şi sunt
echipaţi cu o nfăşurare de tip concentrat (de excitaţie) realizate din bobine
masive nseriate astfel nct doi poli succesivi sunt de nume contrar.

Generatoarele de medie şi mare putere sunt echipate suplimentar cu

nfăşurări de compensare (distribuite n crestături longitudinale practicate n
16
tălpile polilor principali) şi nfăşurări auxiliare (realizate din bobine masive
dispuse pe miezurile polilor auxiliari) nseriate cu nfăşurarea rotorică.

Polii auxiliari sunt realizaţi din tole, au talpa ngustă şi sunt dispuşi pe
axele neutre, alternnd cu polii principali. Rotorul se compune din: miez
magnetic, nfăşurare indusă, colector lamelar, arbore şi ventilator centrifugal.

Miezul magnetic realizat din tole are formă cilindrică şi prezintă crestături
longitudinale n care este dispusă nfăşurarea rotorică. Aceasta este realizată
din mai multe bobine nseriate ce formează un circuit nchis.

4. ELEMENTE DE CIRCUIT
4.1. Circuite electrice şi elementele acestora Circuitele sau reţelele electrice
intervin în producerea energiei electromagnetice, transportul, distribuţia la
locul de utilizare şi conversia acestei energii în alte forme utile.

Ele sunt constituite prin interconectarea elementelor de circuit, adică a

unor elemente fizice, dintre care se exemplifică: rezistorul, bobina,
condensatorul electric, dioda, tranzistorul, amplificatorul operaţional.

Elementele ideale de circuit sunt obiecte idealizate în sensul că

interacţiunea electromagnetică cu exteriorul poate fi complet caracterizată
printr-un sistem de curenţi şi un sistem de tensiuni electrice.

Un element de circuit posedă un număr oarecare de borne sau accesuri

prin care se realizează legăturile cu alte elemente. Fiecare bornă este
caracterizată prin intensitatea curentului absorbit şi prin potenţialul electric
faţă de un punct de referinţă.

Diferenţa de potenţial dintre două borne se va numi tensiune electrică

între aceste borne.

Elementele de circuit sunt constituite în scopul realizării unor anumite

procese de câmp: rezistorul pentru a transforma energia electromagnetică

17
în căldură, bobina pentru a produce câmp magnetic, condensatorul pentru a
produce câmp electric.

Comportarea lor este caracterizată prin parametri de circuit cum sunt:

rezistenţa, conductanţa, inductanţa proprie şi/sau mutuală, capacitatea etc.

Deşi construite pentru a prezenta un anumit parametru de circuit, orice

elemente de circuit prezintă simultan mai mulţi parametri al căror efect este
mai mult sau mai puţin semnificativ.

În regimuri cvasistaţionare, nu şi la frecvenţe foarte ridicate, putem

considera, fără erori pentru calculele practice, că rezistorul prezintă numai
rezistenţă, bobina numai inductanţă iar condensatorul numai capacitate.

18
 Bibliografie

Pentru elaborarea proiectului au fost consultate următoarele site-uri:

 www.edu.ro
 www.e-referate.ro
 www.regielive.ro

19