Ajutor în viitor: ROBOȚII

Un robot este un operator mecanic sau virtual, artificial. Robotul este un sistem compus din

mai multe elemente: mecanică, senzori și actuatori precum și un mecanism de direcționare. Mecanică
stabilește înfățișarea robotului și mișcările posibile pe timp de funcționare. Senzorii și actuatorii sunt
întrebuințați la interacțiunea cu mediul sistemului. Mecanismul de direcționare are grijă că robotul să-și
îndeplinească obiectivul cu succes, evaluând de exemplu informațiile senzorilor. Acest mecanism
reglează motoarele și planifică mișcările care trebuiesc efectuate. Roboții cu formă umană sunt
numiți androizi.
Tot „robot”, prescurtat „bot”, pot fi numite programe (software) de calculator care îndeplinesc
automat anumite funcții sau operațiuni. Astfel de roboți sunt virtuali, și nu mecanici.
Noțiunea de robot datează de peste 4 mii de ani. Omul și-a imaginat dispozitive mecanizate inteligente
care să preia o parte însemnată din efortul fizic depus. Astfel a construit jucării automate și mecanisme
inteligente sau și-a imaginat roboțîi în desene, cărți, filme "SF" etc.
            Termenul "robot" a fost folosit în 1920 de cehul Karel Capek într-o piesă numită  "Robotul
universal al lui Kossum". Ideea era simplă: omul face robotul după care robotul ucide omul. Multe
filme au continuat să arate că roboțîi sunt mașînării dăunătoare și distrugătoare.
            După 1977 tendința multor producători a fost de a umaniza formă roboților și de a crea
androizii.
            În 1941 Isaac Asimov a folosit cuvântul "robotizare" pentru descrierea tehnologiei roboților și a
prezis creșterea unei industrii robotice puternice.  
      De asemenea definește legile roboticii demonstrând că omul este pus pe planul principal: Nu au
voie să facă rău niciunei ființe umane, trebuie să se supună ordinelor oamenilor și nu-și pot pune în
pericol existența… însă doar atâta timp cât nu încalcă primele două reguli. Acestea sunt cele Trei Legi
ale Roboticii cu care au fost programați roboțîi cu inteligență artificială. Poți să demonstrezi ce vrei pe
baza unui raționament rece, cu condiția să apelezi la postulatele adecvate.
În 1956 a luat ființă prima companie ce realiza roboți industriali, iar în 1961 Compania de
automobile "Genral Motors" "angaja" primul robot industrial. Începând cu 1980 asistăm la o
expansiune a roboților industriali în diverse industrii.
Roboțîi oferă beneficii substanțiale muncitorilor, industriilor și implicit țărilor. În situația folosirii în
scopuri pașnice, roboții industriali pot influență pozitiv calitatea vieții oamenilor prin înlocuirea
acestora în spații: periculoase, cu condiții de mediu dăunătoare omului, cu condiții necunoscute de
exploatare etc.
            Beneficiile introducerii roboților în industrie includ managementul controlului și al
productivitățîi și creșterea evidență a calității produselor. Roboții pot lucra zi și noapte fără a obosi sau
a-și reduce performanță. Consecvent realizează reduceri substanțiale ale prețului de cost în primul rând
prin reducerea consumurilor de materii prime și al prelucrării automate a acestora. Utilizarea roboților
aduce avantaje pe piață concurențială. Prin dezvoltarea rapidă a industriei și a tehnicii de calcul, putem
observă evoluția roboților industriali către generațiile inteligente ce le oferă caracteristică de a
"înțelege" mediul în care lucrează.
Structura mecanică a roboților este formată din braţe, articulaţîi şi efector final, împreună se
constituie că un tot unitar ce acţionează pe baza unor interdependenţe şi interconexiuni ce definesc
formă spaţiului operaţional şi modul de clasificare a roboţilor. Comportamentul structurii mecanice
poate fi evidenţiat prin modelare matematică.
Tipul efectorului final (cleşte sau orice altă sculă) defineşte tipul sarcinilor pe care robotul le poate
execută.
Tipul transmisiilor leagă elementele de acţionare de structura mecanică şi definesc capacitatea
robotului de a realiza anumite mişcări în condiţîi controlate. Sub formă de fire, benzi, curele dinţate sau
angrenaje transmisiile influenţează mişcările din fiecare articulaţie şi definesc drumul de parcurs şi
comportamentul dinamic al robotului.
Sistemul de senzori determină “adaptabilitatea” robotului la modificările ce apar în spaţiul de
lucru. Aceştia pot lua formă unor dispozitive tactile, electrice sau optice care sunt folosite pentru a
obţine date asupra poziţiei articulaţiilor şi asupra obiectelor aflate în spaţiul operaţional al robotului.
Blocul de procesare a datelor recepţionate de la senzori determină tipul de control al robotului şi
este caracterizat de către echipamentul de comandă numeric utilizat, limbajul de programare şi
restricţiile impuse pentru funcţionarea robotului. Sistemul de control determină capacitatea de
programare şi “abilitatea” unui robot de a răspunde la diverse sarcini operaţionale sau legate de mediul
de lucru, utilizarea parametrilor şi a subprogramelor.
Structura generală a roboților industriali depinde foarte mult de utilitatea și scopul pentru care sunt
produși. Funcțiile de baza sunt reprezentate de:

 subsistemul cinematic;
 subsistemul de acționare;
 subsistemul de comandă și programare;
  subsistemul senzorial.
Organul de execuție al robotului este alcătuit dintr-un lanț cinematic închis sau deschis oferind
diverse grade de libertate prin intermediul cărora dispozitivul de lucru poate acționa:
         mâna mecanică;
         dispozitiv de manevrare;
         dispozitiv de apucare
Aşa cum se ştie, mecanismul este un sistem mecanic în care corpurile materiale rezistente
componente, între care există legături mobile, îşi pot schimbă sub acţiunea forţelor poziţia relativă, în
mod determinat, pentru îndeplinirea unor funcţîi necesare (transmiterea puterii mecanice, a forţelor, a
mişcărilor, ghidarea corpurilor etc.).
Biomecanismul este acel sistem mecanic întâlnit în organismele vii, care are
caracteristici comune cu mecanismul definit anterior.
Mecanismul bionic  reprezintă acele mecanisme care modelează structura şi funcţiile
biomecanismelor. Acesta se mai poate defini că fiind mecanism echivalent biomecanismului.
Biomecanismul este mecanismul existent în biosisteme.
Mecanismul bionic este mecanismul care modelează structura şi funcţiile biomecanismului.
Devin astfel, interesante, biomecanismele care realizează performanţe deosebite. Între acestea,
biomecanismele care realizează locomoţia prin salt se caracterizează prin:
         deplasarea rapidă;
         consum energetic minim;
         echilibrare dinamică;
         prezintă componente care realizează recul elastic.
 O etapă foarte importantă în medicină a fost introducerea roboților în activitățile curente
medicale, precum și utilizarea lor în activitățile de protezaze.
Mâna bionica, reprezintă o aplicație a utilizării roboților în medicină și este o proteză care
poate fi controlată cu ajutorul mințîi. Ea reprezintă avans tehnologic important pentru medicină. Prima
femeie din lume care a fost dotată cu un braț robotic a fost americancă Claudia Mitchell, în vârstă de 27
de ani, care și-a pierdut brațul stâng într-un accident.
Nouă mâna, care analizează mișcările din mușchii conectați la nervii ce ar fi comandat brațul
sau natural, îi permite să spele vasele, să împacheteze hainele, să strângă mâna unei persoane și chiar să
folosească mouse-ul calculatorului.
 Roboțîi pot face față cu succes și cerințele unui părinte care dorește să plece liniștit de acasă,
chiar dacă nu a angajat nici o menajeră sau bonă care să stea cu copiii. Aceștia sunt roboții-dădacă. Un
asemenea robot de aproximativ 300 de euro, pe nume Spyke, a fost fabricat de britanici, este ajutorul
casnic perfect în gospodărie.
Roboțelul de doar 30 de cm înălțime poate fi programat să verifice cât de cuminți sunt copiii și
dacă își fac temele. Roboțelul poate da cu aspiratorul sau poate așeza unele lucruri la locul lor, atunci
când se face dezordine. În afară de toate acestea, Spyke mai poate cânta, având un mp3 player
încorporat, poate da telefoane prin Internet și prezența imagini cu ce se întâmplă în casă, prin
intermediul camerei video amplasate pe cap. Atunci când simte că îl lasă bateriile, se atașează singur de
un dispozitiv special pentru reîncărcare.
Spyke poate fi controlat prin Internet wireless, astfel încât toți cei care utilizează acest sistem îl
pot accesa de la serviciu, pentru a vedea ce se întâmplă acasă.
Cercetătorii în domeniu nu au căutat doar construirea unor roboți utili, ci au inventat și un
minirobot pe care i-au „învățat” să meargă, să urce și să coboare pe scări, să facă flotari, să se plimbe
cu trotinetă, să danseze, să înoate și chiar să joace fotbal - roboteii pentru distracție.
Cel mai spectaculos pare a fi minirobotul I-Sobot, ultima creație a companiilor Sanyo și Tomy,
care nu măsoară mai mult de 16,5 centimetri înălțime, 9,6 centimetri lățime și 6,7 centimetri grosime,
fiind cel mai mic roboțel umanoid așa cum a fost numit de cei de la "Cartea Recordurilor" .
I-Sobot poate rosti 180 de cuvinte și fraze și poate reproduce peste 90 de efecte sonore și 5
melodii. Roboțelul mai poate efectua 200 de combinații complexe de mișcări, poate fi programat și
controlat de la distanță, dar este și capabil să înțeleagă și comenzile vocale.
Chiar dacă unele specii de roboți actuali sunt foarte „inteligenți”, această inteligență a lor nu
este altceva decât o alcătuire de programe. Un astfel de robot nu va putea periclita specia umană,
deoarece capacitatea de învățare asigurată printr-un soft complicat este limitată la acțiuni simple și nu
este capabil să înțeleagă termeni abstracți.
 
Bibliografie:

1. Antonescu, P, Sinteza manipulatoarelor, UPB, 1993;

2. Antonescu, P., Gâlmeanu, C., Sinteza mişcării pe traiectorie cu ajutorul funcţiilor spline, Lucrările
Simp.de Roboţi, vol. I, Reşiţa, p. 95-102, 1996.
3. Tehnologie si inovare tehnologica – Prof. Victor Parausanu / Prof.Dr.Ing. Ileana Ponoran
Gâlmeanu, C., Contribuţii la sinteza roboţilor mobile cu 3 grade de mobilitate, Teză de doctorat,
UPB., 2000;