LICEUL ENERGETIC TG-JIU, JUDETUL GORJ

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
COMPETENTELOR PROFESIONALE
NIVEL 4

Calificare: TEHNICIAN ÎN AUTOMATIZĂRI

Coordonator :

Absolvent

2018

1
 LICEUL ENERGETIC TG-JIU, JUDETUL GORJ

PROCESUL DE MĂSURARE ȘI
COMPONENTELE SALE

Coordonator :

Absolvent

2018

2
 CUPRINS

Argument……………………………………………...pag 4
Noțiuni introductive................................................pag 5
Capitolul 1..............................................................pag 6
Capitolul 2..............................................................pag 9
Măsurarea tensiunii electrice………………………..pag12
Măsurarea rezistenței electrice……………………..pag15
Măsurarea puterii electrice…………………….........pag23
Transformatoare de măsură………………………....pag27

Bibliografie............................................................pag 29

3
 Argument

Baza realizării oricarui produs este proiectarea, iar proiectarea se

sprijină pe date obținute prin operații de măsurare.
Atat în știință cât și în tehnică, informațiile necesare sunt obținute în
principal, prin masură.
Indiferent daca este vorba doar de un transfer de energie termică, de
producerea de energie termică sau de gestionarea energiei termice,
importantă este determinarea mărimilor caractenstice acestor procese.
Chiar și mărimile complexe se bazează tot pe mărimile (parametrii) de
stare utilizate în termotehnica, ca de exemplu temperatura și presiunea.
Evident că nu se poate spune că la efectuarea bilanțurilor termice ne
bazăm numai pe mărimi termice, în toate relațiile intervenind și alte
mărimi mecanice care trebuiesc măsurate, din care se detașeaz cantitatea,
debitul, nivelul, concentrația diverselor componente dintr-un amestec de
gaze sau puterea mecanică.
In prezenta lucrare sunt tratate pe rând mărimile termice pornindu-
se de la definirea acestora, ca apoi să se studieze o paletă largă de moduri
de măsurare a fiecareia dintre aceste marimi.

4
 PROCESUL DE MASURARE SI COMPONENTELE SALE

NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ (SI)
A fost adoptat în 1964 şi cuprinde:
 7 unităţi de măsură fundamentale
1. metru (m) – pt. lungime
2. kilogram (kg) – pt. masă
3. secunda (s) – pt. timp
4. amper (A) – pt. intensitatea curentului electric
5. kelvin (K) – pt. temperatura termodinamică
6. candela (cd) – pt. intensitatea luminoasă
7. mol – pt. cantitatea de substanţă
 2 unităţi complementare (suplimentare, asociate)
1. radian (rad) – pt. unghiul plan
2. steradian (sr) – pt. unghiul solid
 unităţi de măsură derivate
- toate celelalte unităţi de măsură; ele au fost definite cu ajutorul
unităţilor fundamentale pe baza relaţiilor dintre diferite mărimi
Multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură
terra (T) - 1012
giga (G) – 109
mega (M) – 106
kilo (k) – 103
UNITATEA DE MĂSURĂ
mili (m) – 10-3
micro (µ) – 10-6
nano (n)– 10-9
pico (p)– 10-12

5
 CAP. I. PROCESUL DE MĂSURARE ŞI
COMPONENTELE SALE

2. PROCESUL DE MĂSURARE
DEF. A măsura o mărime înseamnă a o compara cu altă
mărime de acelaşi fel, aleasă în mod convenţional drept
unitate de măsură şi a determina de câte ori unitatea de
măsură este cuprinsă în mărimea de măsurat.

PROCESUL DE
MĂSURARE

OBIECTUL Mijloacele de Metodele de

MĂSURĂRII măsurare măsurare
(ce măsurăm) (cu ce măsurăm) (cum măsurăm)

A. Obiectul măsurării
- se mai numeşte măsurand şi este mărimea fizică care se
măsoară
- mărimile fizice se clasifică astfel:
a. după modul cum au fost definite:
- mărimi fundamentale
- mărimi derivate
b. după expresia matematică:
- mărimi scalare

6
- mărimi vectoriale
B. Mijloacele de măsurare
Reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice folosite în procesul
de măsurare.
Clasificare:
a. după complexitate:
- măsuri
- instrumente de măsură
- aparate de măsură
- instalaţii, sisteme de măsurare
b. după modul în care indică rezultatul măsurării:
- mijloace de măsurare analogice
- mijloace de măsurare digitale
Def. Mijloacele de măsurare destinate conservării,
reproducerii în scopul transmiterii la alte mijloace de
măsurare a unităţilor de măsură se numesc etaloane.

B. Metodele de măsurare
Reprezintă totalitatea procedeelor folosite pentru obţinerea
informaţiei de măsurare.
Clasificare:
a. după modul în care se obţine rezultatul măsurării:
- metode indirecte – se măsoară alte mărimi iar rezultatul
măsurării se obţine prin calcul, cu ajutorul relaţiilor
matematice care leagă mărimile respective

7
 Ex. măsurarea rezistenţei electrice prin metoda
ampermetrului şi viltmetrului
- metode directe:
- metode cu citire directă
- metode de comparaţie

3. CARACTERISTICILE METROLOGICE ALE AP. DE MĂSURĂ

a. Sensibilitatea = raportul dintre variaţia mărimii de ieşire şi
variaţia mărimii de intrare.
Xi Xe S = ΔXe / ΔXi
Aparat
de
măsură
 Rezoluţia (pragul de sensibilitate) este cea mai mică
variaţie a mărimii de intrare care determină o variaţie
perciptibilă a nărimii de ieşire.
b. Fidelitatea = proprietatea unui aparat de a da indicaţii
identice ori de câte ori măsurarea se repetă în condiţii
identice.
c. Justeţea = proprietatea unui aparat de a da indicaţii cât
mai apropiate de valoarea adevărată a mărimii de măsurat.
d. Precizia = proprietatea unui aparat care le înglobează pe
toate celelalte.
4. ERORI DE MĂSURARE
a. Eroarea absolută reprezintă diferenţa dintre valoarea
măsurată şi valoarea adevărată a mărimii de măsurat.
ε = Xm – X0

8
- poate fi pozitivă sau negativă şi are aceeaşi unitate de
măsură ca şi mărimea de măsurat.
b.Eroarea relativă reprezintă raportul dintre eroarea
absolută şi valoarea adevărată a mărimii de măsurat.
εr = |Xm – X0| / X0
Eroarea relativă ne dă indicaţii despre precizia măsurării. Ea
nu are unitate de măsură şi se exprimă de regulă în
procente.

CAP. II. MĂSURAREA INTENSITĂŢII

CURENTULUI ELECTRIC

Intensitatea curentului electric este o mărime fundamentală în SI.

Unitatea de măsură este amperul (A).
Intensitatea curentului electric se măsoară prin metode cu citire
directă, cu aparate numite AMPERMETRE.

Circuit pentru măsurarea I

Ampermetrul se montează în serie cu consumatorul, pentru ca tot

curentul de măsurat să treacă prin el.
Intensitatea curentului din circuit (valoarea reală) este:
E
I 
R

9
 E
După introducerea ampermetrului: I  R  r valoarea măsurată.
a

Pentru ca eroarea de măsurare datorată ampermetrului să fie cât mai

mica, trebuie ca rezistenţa proprie a ampermetrului (ra) să fie mult mai
mică decât rezistenţa circuitului (R).

 IMPORTANT
La montarea ampermetrului în paralel cu consumatorul, datorită
rezistenţei lui foarte mici, prin ampermetru trece un curent foarte
mare, care duce la deteriorarea lui.

Legarea ampermetrului în
paralel este o greşeală
foarte gravă.

Extinderea domeniului de măsurare al ampermetrului

Curentul maxim pe care îl poate măsura un ampermetru se numeşte
curent nominal, Ia (domeniu de măsurare).

Pentru a putea măsura un curent mai mare decât curentul nominal, se

extinde domeniul de măsurare al ampermetrului cu ajutorul unui
dispozitiv, numit ŞUNT.

10
  Şuntul este o rezistenţă electrică de valoare mică, care se
montează în paralel cu ampermetrul, şi prin care trece o parte a
curentului de măsurat.

Relaţia de calcul al rezistenţei de şunt este:

ra
rs 
n 1

n = I / Ia – coeficientul de multiplicare ( de şuntare)

Ampermetre cu mai multe domenii de măsurare

În multe aplicaţii practice este necesar să se măsoare cu acelaşi aparat
atât intensităţi mici ale curentului, cât şi intensităţi mari. În acest caz
se folosesc aparate cu şunturi pentru mai multe domenii de măsurare,
care se schimbă cu ajutorul unui comutator ( şunt universal).

11
Comutatorul K schimbă domeniile de măsurare; în funcţie de poziţia lui,
rezistenţele R1 – R4 se distribuie fie în serie, fie în paralel cu
ampermetrul.

MĂSURAREA TENSIUNII ELECTRICE

Tensiunea electrică este o mărime derivată în SI şi este

definită ca diferenţa de potenţial electric între două puncte.
Unitatea de măsură este voltul (V).
Tensiunea electrică se măsoară prin metode cu citire directă,
cu aparate numite VOLTMETRE.
Pentru a măsura tensiunea la bornele unui consumator,
voltmetrul se montează în paralel cu consumatorul.

12
Pentru ca eroarea de măsurare datorată voltmetrului să fie
cât mai mică, trebuie ca rezistenţa proprie a voltmetrului să
fie mult mai mare decât rezistenţa circuitului.
 IMPORTANT
La montarea voltmetrului în serie cu consumatorul, datorită
rezistenţei lui foarte mari, curentul din circuit scade foarte
mult.

Deşi nu duce la
distrugerea voltmetrului,
montarea lui în serie cu
circuitul este o greşeală
gravă.

Extinderea domeniului de măsurare al voltmetrului

Tensiunea maximă pe care o poate măsura un voltmetru se
numeşte tensiune nominală, Ua.
Ua = rV ∙ Ia
Pentru a putea măsura o tensiune mai mare decât tensiunea
nominală, se poate extinde domeniul de măsurare al

13
voltmetrului cu ajutorul unui dispozitiv, numit REZISTENŢĂ
ADIŢIONALĂ.
 Rezistenţa adiţională este o rezistenţă electrică de
valoare mare, care se montează în serie cu voltmetrul, şi
pe care cade o parte din tensiunea de măsurat.

Relaţia de calcul al rezistenţei adiţionale este:

rad = rV ∙ (n - 1)
n = U / Ua – coeficientul de multiplicare

 Rezistenţa necesară pentru a extinde domeniul de

măsurare cu un volt se numeşte “ rezistenţă în Ω / V “
R [Ω/V] = 1 / Ia

Voltmetre cu mai multe domenii de măsurare

În multe aplicaţii practice este necesar să se măsoare cu acelaşi aparat
atât tensiuni mici, cât şi tensiuni mari. În acest caz se folosesc aparate
cu rezistenţe adiţionale pentru mai multe domenii de măsurare, care se
schimbă cu ajutorul unui comutator.

14
Comutatorul K schimbă domeniile de măsurare; în funcţie de poziţia lui,
una din rezistenţele R1 – R3 va fi conectată în serie cu voltmetrul.

MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE

Rezistenţa electrică este o mărime egală cu raportul dintre

tensiunea electrică aplicată între capetele unui conductor şi
intensitatea curentului produs de acea tensiune în
conductorul respectiv.
U
R= I
( legea lui Ohm)

Unitatea de măsură a rezistenţei electrice se numeşte OHM

(Ω).

Rezistenţa electrică se poate măsura prin mai multe metode:

 Metoda indirecta a ampermetrului şi voltmetrului
 Metode directe:
 Metode de comparaţie:
- metoda substituţiei

15
 - metoda comparării tensiunilor
- metoda reducerii tensiunii la jumătate
- metode de punte
 Metode cu citire directă ( cu ohmmetrul)

1. Metoda indirectă a ampermetrului şi voltmetrului

Metoda indirecta a ampermetrului şi voltmetrului constă în
măsurarea tensiunii la bornele rezistenţei şi a intensităţii
curentului prin rezistenţă. Valoarea rezistenţei de măsurat
se obţine aplicând legea lui Ohm.
În funcţie de poziţia voltmetrului faţă de ampermetru, se pot
realiza două variante ale acestei metode de măsurare:

a. Varianta aval

b. Varianta amonte

De reţinut:

16
- Varianta aval se foloseşte pentru măsurarea rezistenţelor
mici, mult mai mici decât rezistenţa voltmetrului.
- Varianta amonte se foloseşte pentru măsurarea
rezistenţelor mari, mult mai mari decât rezistenţa
ampermetrului.

2. Metoda de punte
Puntea este un circuit care conţine 4 elemente ( braţe),
dispuse într-o schemă sub forma unui patrulater.
Cea mai răspândită punte este puntea Wheatstone. Ea se
utilizează pentru măsurarea rezistenţelor în curent continuu.

E – sursă de tensiune continuă

K – întrerupător
R1, R2 – rezistenţe „de raport” de valoare cunoscută
R3 – rezistenţă variabilă în decade

17
Rx – rezistenţa de măsurat
G – galvanometru
Modul de lucru
- se închide K
- se reglează R3 până când galvanometrul indică 0. În acel
moment puntea este în echilibru.
Condiţia de echilibru:
La o punte în echilibru produsele braţelor opuse sunt egale.
R1 ∙ R3 = R2 ∙ Rx

La o punte în echilibru rapoartele braţelor alăturate sunt

egale.
R1 / R2 = Rx / R3

Prin urmare, cunoscând valorile rezistenţelor R 1, R2, R3, se

deduce
R1  R3
RX 
R2

Măsurarea rezistenţelor cu puntea Wheatstone are

următoarele avantaje:
- precizie mare
- sensibilitate mare
- domeniu larg de utilizare
- manevrare uşoară

3.Metode cu citire directă

Ohmmetrele sunt aparate cu citire directă destinate
măsurării rezistenţelor electrice.
18
Din punct de vedere constructiv se deosebesc ohmmetre
serie şi ohmmetre derivaţie.
a.OHMMETRUL SERIE

Rezistenţa de măsurat se montează la bornele A, B.

Miliampermetrul este legat în serie cu rezistenţa de măsurat.
Funcţionare:
La montarea rezistenţei de măsurat RX între bornele A şi B,
prin circuitul ohmmetrului va circula un curent:

Valorile extreme ale curentului se obţin pentru:

 Rx = 0 , adică bornele A, B în scurtcircuit, curentul va
avea valoarea maximă

19
  Rx =∞, adică bornele A, B în gol, curentul prin circuit va
fi nul.

Ohmmetrul seria are scara gradată inversă şi foarte

neunuiformă!

Important!
Deoarece bateria ohmmetrului se consumă cu timpul, deci
rezistenţa ei internă creşte, este posibil ca precizia măsurării
să fie afectată. Pentru a evita acest lucru, este necesar ca
înainte de începerea măsurării să se regleze indicaţia
corespunzătoare pentru Rx = 0. Acest lucru se face reglând
Rp, cu ajutorul unui dispozitiv de pe carcasa aparatului.

b. OHMMETRUL DERIVAŢIE

20
Miliampermetrul este conectat în paralel cu rezistenţa de
măsurat.
Întrerupătorul K are rolul de a întrerupe circuitul când
ohmmetrul nu funcţionează.
Funcţionare:
La închiderea întrerupătorului K şi montarea rezistenţei de
măsurat între bornele A, B, curentul din circuit se distribuie
prin miliampermetru şi Rx.
Intensitatea curentului prin miliampermetru va fi:
 Pentru Rx = ∞, adică bornele A, B în gol, curentul prin
miliampermetru va fi maxim:
E
I
ri  Rp  ra

 Pentru Rx = 0, adică bornele A, B în scurtcircuit, curentul

prin miliampermetru va fi nul.

Ohmmetrul derivaţie are scara gradată directă şi foarte

neuniformă!

21
Important!
Deoarece bateria ohmmetrului îmbătrâneşte, deci rezistenţa
ei internă creşte, este posibil ca precizia măsurării să fie
afectată. Pentru a evita acest lucru, este necesar ca înainte
de începerea măsurării să se regleze indicaţia
corespunzătoare pentru Rx =∞. Acest lucru se face reglând
Rp, cu ajutorul unui dispozitiv de pe carcasa aparatului.

22
 MĂSURAREA PUTERII ELECTRICE

I. Măsurarea puterii electrice în curent continuu

Puterea electrică se defineşte ca energia electrică
consumată în unitatea de timp.
P = W / t = U ∙I

Măsurarea puterii în c.c. se face prin:

 Metoda indirectă a ampermetrului şi voltmetrului
 Metoda cu citire directă, cu wattmetrul

1. Metoda indirectă a ampermetrului şi voltmetrului

2. Metoda directă
Puterea electrică se măsoară prin metode cu citire directă cu
wattmetrul electrodinamic.
Funcţionarea wattmetrului electrodinamic se bazează pe acţiunea
forţelor electrodinamice ce se exercită între bobine fixe şi mobile
23
parcurse de curenţi electrici. Din această interacţiune ia naştere cuplul
activ care tinde să rotească bobina mobilă.
Caracteristica statică de funcţionare a wattmetrului de curent
continuu este dată de relaţia:
α = k ∙ I1 ∙ I2
unde α este indicaţia aparatului, I 1 şi I2 sunt curenţii prin cele două
bobine.

Montarea wattmetrului în circuit

Bobina fixă, numită bobină de curent, se leagă în serie cu consumatorul,

iar bobina mobilă, numită bobină de tensiune, se leagă împreună cu o
rezistenţă adiţională în paralel cu consumatorul.
Pentru a obţine o indicaţie corectă, în sensul că acul indicator să se
deplaseze de la stânga la dreapta, este necesar să se respecte o
anumită ordine de legare a celor două bobine. În acest scop, fiecare
bobină are o bornă marcată cu un semn distictiv pe carcasa
wattmetrului; bornele marcate se vor lega întotdeauna spre sursă.

II.2.1. Wattmetre cu mai multe domenii de măsurare

24
Wattmetrele cu mai multe domenii de măsurare sunt prevăzute cu mai
multe domenii pentru intensitatea curentului şi mai multe domenii
pentru tensiune.

Pentru a putea determina puterea măsurată de wattmetru este necesar

să se cunoască constanta KW a wattmetrului corespunzătoare
domeniilor alese pentru intensitatea curentului şi tensiune.

Constanta KW reprezintă puterea corespunzătoare unei diviziuni a

scării gradate şi se calculează cu relaţia:

KW = Un ∙ In / αmax [ W/div], unde:

Un este domeniul de măsurare ales pentru tensiune,

In este domeniul de măsurare ales pentru intensitatea curentului,

αmax este numărul de diviziuni ale scării gradate.

Puterea măsurată de wattmetru, în cazul în care acul indică α diviziui,

va fi:

P = KW ∙ α

25
Proprietăţile wattmetrelor electrodinamice

- Sensibilitate bună, putând măsura curenţi de ordinul miliamperilor

- Precizie foarte bună, începând cu clasa de precizie 0,1

- Consumul propriu de putere este foarte mare (2 – 10W)

- Funcţionează atât în curent continuu, cât şi în curent alternativ; în

curent alternativ, curentul îşi schimbă sensul în ambele bobine simultan,
astfel încât cuplul activ are mereu acelaşi sens

- Indicaţiile sunt influenţate de frecvenţa curentului, ceea ce face ca

aceste aparate să fie utilizate doar până la frecvenţe de 1500 Hz.

- Sunt puternic influenţate de câmpurile magnetice exterioare, deoarece

câmpul propriu este slab. Din acest motiv, aparatele se ecranează sau se
construiesc astatice.

- Sunt sensibile la suprasarcini, deoarece curentul este adus la bobina

mobilă prin arcuri spirale.

26
 TRANSFORMATOARE DE MĂSURĂ

A. Transformatoare de curent
Se folosesc la măsurarea curenţilor alternativi mai mari de 50A, împreună cu
ampermetre de 1A sau 5A.

Montarea în circuit

Raportul de transformare :
KI = I1/ I2 = N2/ N1

27
Regimul de avarie apare dacă se lasă secundarul în gol. Pentru evitarea lui,
se conectează în secundar un ampermetru sau alt aparat cu rezistenţă mică;
dacă acest lucru un este posibil se leagă bornele secundarului în scurtcircuit.

B. Transformatoare de tensiune
Se foloseşte pentru măsurarea tensiunilor alternative mai mari de 100V,
împreună cu voltmetre de 100V sau 110V.

Raportul de transformare :
KU = U1/ U2 = N1/ N2

28
 BIBLIOGRAFIE

1. L. Panaiotu, L. Georgescu, M. Rusu, D. Borşan: Fizică pentru

clasa a XII-a, Manual experimental, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979

2. Paliţă Valentin şi colab.: Termotehnică şi maşini termice: Teorie

şi aplicaţii, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2000, ISBN 973-38-
0275-1

3. Anca Constantin: Termotehnică, Oxford University Press,

Constanţa, 2002, ISBN 973-614-052-0

29