Erorile de masurare si de prelucrare

DEFINIREA. CLASIFICAREA SI EXPLICITAREA ERORILOR DE MASURARE

          Practica a aratat ca valorile marimilor masurate nu pot fi determinate cu precizie absoluta,
datorita imperfectiunii si uzurii mijloacelor de masurare, precum si datorita diferitilor factori
pertubatori (temperatura, umiditatea, surse de praf, vibratii, campuri electrice si magnetice etc.),
curatearea si intretinerea necorespunzatoare a mijlocului de masurare si a pieselor de masurat, lipsa
de calificare si de atentie a operatorului etc.

          Prin eroare de masurare se intelege diferenta dintre valoarea obtinuta prin masurare (V   ) si
valoarea sa adevarata(reala) ( V ):

             =v -v

          Principalele componente ale erorii de masurare sunt:

a) eroarea de indicatie (    ) care depinde de:

               - jocul dintre elementele mobile si cele fixe ale mijlocului de masurare (    ) din
valoarea diviziunii;

               - pozitia observatorului fata de scara gradata si acul indicator (eroarea de paralaxa);     

               - conditiile de lucru (luminozitate, caldura, ritmul impus citirii etc.);

          b) eroarea de reglare (    ) – este in functie de : eroarea piesei etalon sau a calelor plan-
paralele, dupa care se face reglarea la zero a aparatului; eroarea de potrivire a acului indicator pe
zero;

          c) eroarea datorita fortei de masurare (     ) – depinde de marimea fortei de masurare, forma
si starea suprafetei piesei si a varfului palpator(rugozitate, duritate;   - are loc ca urmare a
deformatiilor de contact;

          d)  eroarea datorata temperaturii (    ) – depinde de temperatura si coeficientul de dilatare
liniara a mijlocului de masurare si al piesei.

          Dupa caracterul lor, erorile de masurare, ca si erorile de prelucrare, se pot clasifica in trei grupe
mari si anume: erori sistematice, erori intamplatoare si erori grosolane (sau greseli).

          Erorile sistematice sunt acele erori ale caror cauze pot fi cunoscute si ale caror valori pot fi
determinate pentru fiecare caz in parte. La randul lor, erorile sistematice pot fi constante au valori
constante, indiferent de valoarea marimii masurate.
          Erorile sistematice variabile dupa functii liniare(proportionale intr-un sens) au valori care cresc
sau descresc proportional cu cresterea sau descresterea valorii marimii masurate.

          Erorile sistematice variabile dupa functii periodice au valori care variaza cand intr-un sens, cand
in altul, o data cu variatia numai intr-un sens a valorii marimii masurate.

          Erorile intamplatoare – sunt erorile care variaza la intamplare atat ca valoare cat si ca semn,
care, spre deosebire de erorile sistematice, nu pot fi stabilite in prealabil pentru o anumita piesa din
lotul pieselor de controlat. Cauzele aparitiei acesto erori pot fi: jocurile in lagare, in ghidaje, frecarile
si uzurile,pozitia diferita a piesei in timpul masurarii, deformatiile elastice ale elementelor din
componenta mijlocului de control etc. Aceste cauze sunt greu sau imposibil de inlaturat.

          Erorile grosolane (greselile) sunt acele erori care denatureaza cu mult rezultatul masurarii. Se
datoresc fie unei defectiuni in aparat, fie neatentiei si lipsei de calificare a operatorului, fie schimbarii
bruste a conditiilor de masurare etc. Pot fi evitate prin inlaturarea cauzelor care le provoaca aparitia (
cauzelor aratate mai sus).

2.1NOTIUNEA DE EROARE DE PRELUCRARE SI DE ABATERE

          Pentru o marime oarecare, cum ar fi, de exemplu, diametrul unui lot de arbori cu scula reglata
la cota, exista o singura valoare pentru dimensiunea nominala N ,prescrisa in desenul de executie,
doua diametre limita.

          Pentru eliminarea neajunsului prezentat mai sus se impune ca la control sa se accespte numai
acele piese care se incadreaza in toleranta t’ :

         

urmand ca piesele care nu se incadreaza in t’ sa se recontroleze cu un alt mijloc de control mai precis.

          Intr-un alt mod se poate recurge la prelucrarea pieselor cu toleranta t’. Acest mod de
prelucrare cu toleranta t’< t conduce insa la scumpirea prelucrarii, stiindu-se ca variatia constului
prelucrarii in raport de toleranta este hiperbolica, la tolerante mici rezultand costurile ridicate si
invers, la tolerante mari(precizie mai scazuta), costuri mici.